Audiofiction

Cuprins:

O casă bântuită de fantome

Luni sau marţi

Un roman nescris

Albastru şi verde

Semnul de pe perete

Cvartetul de coarde

Grădina botanică Kew

Voce: Irina Petrescu

"Legea lui Murphy n-a fost scrisă de Murphy, ci de altcineva pe care-l chema la fel." E doar una dintre miile de afirmaţii hazoase incluse în acest îndreptar al contratimpului.

Conţine 3 CD-uri.

Considerata cea mai buna carte de pana acum a lui Hanif Kureishi, Intimitate constituie un studiu de o sinceritate cruda al temerilor si dorintelor care il pot determina pe un barbat sa-i paraseasca pe cei pe care ii iubeste.

Contrabasul, piesa de teatru care marchează debutul scriitorului Patrick Süskind este construită în jurul unui singur personaj - un contrabasist. Tradusă în peste douăzeci de limbi, piesa este un monolog în care sunt prezentate cu mult umor şi ironie consideraţiile subiective referitoare la universul muzicii clasice ale unui interpret aparent plictisit de meseria lui şi uşor ameţit de bere.

"Un mic lucru ciudat şi neprevăzut mi s-a-ntâmplat când înregistram cărticica asta."

Nu va veti plictisi de acest audiobook nici a cincizecea oara. Nici dupa ce-l veti fi invatat pe dinafara.

„Daisy era total nesofisticata: doar o dragalasa americana amatoare de flirt. Winterbourne se simţea aproape recunoscator ca descoperise formula care i se putea aplica domnisoarei Daisy Miller. Se rezema de speteaza bancii; remarca in sinea lui ca fata avea cel mai incantator nas pe care-l vazuse vreodata; se intreba care sa fi fost normele de conduita si pana la ce limite se putea ajunge intr-o legatura cu o dragalasa americana amatoare de flirt. Curand se dovedi ca era tocmai pe cale sa afle.“

„Draga tata,

M-ai intrebat odata, acum de curand, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, in parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, in parte pentru ca frica asta se intemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stand de vorba cu tine. Si daca incerc acum sa-ti raspund in scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si in scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza in fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele.“

„Pentru un traducator e un privilegiu sa transpuna in alt vesmant lingvistic povestirile lui Katherine Mansfield, asa cum pentru un cititor e un privilegiu sa le citeasca. Dupa valurile, mai vechi sau mai noi, de realism – socialist, magic, erotic etc. –, existentialism, structuralism, textualism, postmodernism, dupa avalansa de literatura cu iz de kitsch hollywoodian, debordand de violenta si sexualitate, cat de reconfortanta apare adierea de aer proaspat pe care o degaja povestirile lui Katherine Mansfield! Picturalitatea lor, coloritul pastelat, multitudinea de fatete, luxurianta detaliilor iti dau impresia, pe parcursul lecturii, ca te plimbi printre Tablouri dintr-o expozitie, dar nu printre clocotitoarele tablouri simfonice ale lui Musorgski, ci printre cadrele impresioniste, pointilliste ale lui Sisley sau Seurat, invaluite in discreta surdina a muzicii lui Debussy. Bogatul buchet de povestiri mansfieldiene se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare.“ (Antoaneta Ralian)

Lectura: Marius Manole

"Numai ruşii au această dimensiune a spaţiului infinit, a ţinutului ăstuia întins acoperit de zăpadă, de zăpezile astea care cad mereu, care astupă şi bune, şi rele, şi vieţi, şi moarte, şi sânge, şi dragoste, şi piane, şi compoziţii, şi tot.
Am citit cu mare plăcere, cu o profundă bucurie Muzica unei vieţi. O muzică pe care am auzit-o şi eu, pe care mulţi dintre noi au trăit-o. Muzica unei vieţi pe care încă nu am uitat-o, pe care încă ne-o amintim şi care, într-un fel, încă ne mai determină destinul, existenţa.
Nuvela aceasta este absolut cutremurătoare şi o recomand din tot sufletul tuturor celor care vor să ia cunoştinţă de o operă deosebită." Victor Rebengiuc

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia.

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prințul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

Fiecare faptă a noastră, bună sau rea, se revărsă în lume în valuri concentrice, atingând iremediabil vieţile altora. Un act necugetat – falsificarea unui cupon de către doi şcolari – atrage după sine o serie de evenimente dezastruoase, care se înlănţuie inexorabil potrivit legii cauzei şi efectului: corupţie, ruină şi moarte.

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

Din volumul ''Oameni din Dublin''.

„Eroul povestirilor care urmează a trăit cu adevărat. S-a născut în orăşelul Bodenwerder, din Saxonia de jos, la 11 mai 1720 şi a murit în Hanovra, 22 februarie 1797. Se numea Karl-Friederich Hyeronimus von Münchhausen, era baron[...] era pasionat de vânătoare şi-i plăceau, pesemne, călătoriile.[...] Dacă, printre amicii săi, Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestrat cu imaginaţie şi, totodată, cu darul povestirii, atunci nu este de mirare că s-au găsit condeie care să le pună pe hârtie, mai luând, poate, şi de la alţii..." Barbu Cioculescu

"Imi place sa citesc cu voce tare. Imi amintesc cum, in liceu, profesorul de limba romana ma punea sa le citesc colegilor, in clasa, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am facut catre teatru, catre cariera de actor."
Victor Rebengiuc

„Nu vă ascund faptul că acest audiobook reprezintă o premieră şi pentru mine. Am încercat să citesc acest volum aşa cum aş fi citit pentru fratele meu în vârstă de 8 ani şi m-am lăsat furat de poveste fără niciun regret. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, cei care ţineţi acum audiobook-ul în mână şi vă întrebaţi: Să-l ascult, să nu-l ascult?. Dacă nu aveţi timp să citiţi, ascultaţi!” (Mihai Bendeac)

Pascal Quignard s-a nascut in 1948 la Verneuil-sur-Avre. Dupa studii de filozofie, preda aceasta disciplina la Universitatea din Vincennes si la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociale. Personalitate complexa si nonconformista, Quignard este cofondator al festivalului de opera si teatru baroc de la Versailles si a facut parte, pentru o vreme, din comitetul de lectura al Editurii Gallimard. Debuteaza in 1969 cu un eseu despre Sacher-Masoch urmat de alte cateva eseuri, pentru ca in 1976 sa publice povestirea Le Lecteur, urmata de romanele Carus (1979), Le Salon du Wurtemberg (1986) si Les Escaliers de Chambord (1989). Cartile sale, inclasabile, se situeaza la confluenta dintre roman, eseu si poem in proza.

„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii.
Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există." Andrei Plesu

 

Pagini din lumea bizară şi exotică a tânărului Cyrill Parks, artist desăvîrşit al tatuajului.

Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni n-are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu, ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane.

„Lucrurile stau altfel. Aici, in colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotararile este urmatorul: vina e intotdeauna mai presus de orice indoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, intrucat sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, insa, nu e asa.“

Sub pragul de sus... un cizmar i-a spus unui om cu o cruce în spinare să plece... şi de aici a pornit totul. Sub pragul de sus... sub pragul de sus... e un loc, pare-se, nevinovat... unde băieţii îşi sărută iubitele, la prima îmbobocire a iubirii.

Inchipuieste-ti, cititorule, ca esti „dragul meu Marcus" si ca tocmai ai primit o lunga scrisoare de despartire de la imparatul Hadrian, urmasul lui Traian. A fost un conducator bun, a refacut economia imperiului, si mai ales, a reusit sa mentina pacea lumii. Pe monedele batute in timpul domniei lui scrie Humanitas, Felicitas, Libertas. Acum - suntem catre anul 138 - e bolnav si spune ca a ajuns la varsta la care pentru fiecare om viata inseamna o infrangere acceptata. El, invingatorul, povesteste in lunga lui scrisoare istoria acestei intime infrangeri. Ii auzi vocea egala. Il admiri pentru ca nu se lauda si nu se plange. Te intrebi din ce substanta sunt cuvintele lui daca nasc oameni in carne si oase, din ce filozofie sunt facute sentintele lui de au atata caldura si din ce materie isi reconstituie trecutul de are atata prezent.
Chiar daca traiesti repede, citeste incet confesiunea lui Hadrian, zaboveste pe fiecare pagina. Vei descoperi comori.

''Dostoievski e singurul psiholog de la care am ceva de învăţat.'' (F. Nietzsche)

Romanul Domnişoara Christina a fost publicat în 1936.

Cu nespusă luciditate şi cu enormă ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs.