În afara colecţiilor

" Orice se intampla, aminteste-ti sa te intorci catre tine."

A-ti opri mana ridicata sa loveasca, a-ti frana pornirea violenta, a te elibera de manie - este oare posibil? Dialogul Despre manie aseaza o oglinda in fata omului maniat si-i arata chipul stramb si negru. Un chip care nu mai este al unui om. Ca sa nu te pierzi in acest razboi cu tine insuti, invata sa nu-l incepi. Este in puterea ta, pentru ca „mania nu indrazneste nimic singura, ci doar cu acordul sufletului“. (Audiobook in lectura lui Victor Rebengiuc)

„Dacă Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de curăţii geometrice cărora li se închina Ion Barbu? Dacă pe Eminescu l-ar fi mişcat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dacă lui Arghezi i-ar fi venit gustul să rescrie el Ţiganiada? Dacă ar fi presimţit paşoptiştii noştri că se va ivi pe meleagurile române un tiran fără pereche şi porneau să-l ia în tărbacă, aşa cum ştiau ei, cu cântecele comice şi monoloage autodemascatoare? Dacă ar învia epopeea?

Toate acestea par doar ipoteze fanteziste pentru spiritul modern, convins că după revoluţiile poetice, a căror iniţiativă a avut-o, nu se mai poate scrie ca înainte. Osteneală degeaba, Philosophie des als ob.
Numai că în artă fantezia va avea mereu ultimul cuvânt. Iar Vaihinger rămâne oricând la modă. Ne-o dovedeşte Mircea Cărtărescu, compunând Levantul, formidabilă reactivare de forţe latente ale poeziei româneşti din cele mai vechi timpuri pânã azi, adevărat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreagă experienţă lirică e reluată cu uimitoare inventivitate şi lucrează ca să dea un asemenea produs încântător. Sunt aici jocuri de oglinzi fascinante, mari aripi ale imaginaţiei bătând nebuneşte spre absolut, humor şi înfiorări spirituale profunde, altoiuri fecunde şi inovaţii temerare, candoare şi savanterie. Ba poate chiar atâta farmec încât să împace cu poezia şi pe cei care au renunţat să o mai citească." (Ovid S. CROHMÃLNICEANU)

<p style="text-align: justify;">&bdquo;Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta. Traim intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila. L&rsquo;enfer c&rsquo;est les autres &ndash; parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c&rsquo;est nous-m&ecirc;mes.&ldquo; (Andrei Plesu)</p>

„Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii!“ (Andrei PLEȘU)

„Lucrurile stau altfel. Aici, in colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotararile este urmatorul: vina e intotdeauna mai presus de orice indoială. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, intrucat sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, insa, nu e asa.“

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

rostite de Ion Caramitru

Audiobook in lectura autorului

In lectura lui Victor Rebengiuc

„In toate locurile din Uniunea Sovietica sunt respectati americanii, doar intr-un singur loc din Uniune acest sentiment sanatos a palit. Toata istoria a inceput de la un anunt din Izvestia: Cetateanul american, ARCHIBALD SPIVAK, isi cauta rudele. El le roaga sa ia legatura cu el la adresa: New York, 68 avenue, 136. Cine nu e impresionat de cuvintele: «cetatean american», «New York» si «avenue»! In oraselul unde traiau Spivacii sovietici (erau o groaza, 200 de Spivaci la 2000 de locuitori), numarul respectiv din Izvestia s-a vandut cu cate trei ruble exemplarul. Spivacii scuipau dar plateau. Voiau sa citeasca cu proprii ochi chemarea rubedeniei lor. Nu incapea nici o indoiala. Era pe drum ceva de bine. Visuri minunate ii invaluira pe Spivacii sovietici, al caror nivel politic era scazut de tot. Citind din mers anuntul fermecat, isi tarau picioarele pe strazi, se ciocneau ca orbetii unii de altii, iar pe fetele lor apareau zambete tampe.“ (Ilf si Petrov, Un tip negativ)

De la bun început, trebuie sa spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adica parinte. Prin urmare Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfintilor Parinti adunate pentru folosul credinciosilor.
Patericul de fata, numit de noi „mic”, nu este o prescurtare a vreunuia dintre patericele mari, ci o culegere de texte din mai multe izvoare, cum ar fi: Lavsaiconul, Patericul Egiptean, Limonariul, Proloagele, Vietile Sfintilor. Pe lînga acestea, am preluat istorisiri din Vietile Sfintilor Italieni cuprinse în Dialogurile Sfîntului Grigorie cel Mare.
Micul Pateric este denumit astfel atît din cauza dimensiunilor sale, cît si pentru faptul ca se adreseaza celor mici. Am cautat sa selectam povestiri care sa trezeasca interesul copiilor. Ele au fost repovestite, pentru a fi cît mai clare si mai usor de urmarit.

Se cuvine să spunem că aceste povestiri se adresează celor care au trecut deja de vârsta de zece ani. Și pentru ca apropierea de filele cărţii să sporească atât bucuria copiilor, cât și pe cea a părinţilor, ori bunicilor, istorioarele au fost însoţite de ilustraţii.
Așadar, acum nu ne rămâne decât să îi rugăm pe cititorii mici sau mari să primească aceste istorisiri cu bunăvoinţă, asemenea unei invitaţii de a descoperi sau a redescoperi Ce este fericirea? (L. S. Desartovici)

De la Povestea gâştelor a lui George Coşbuc până la Povestea prinţului a lui Vladimir Colin, cele mai frumoase poveşti şi povestiri româneşti vă aşteaptă în noua serie „Noapte bună, copii!” a Editurii Casa Radio.

„Noapte bună, copii!” este o colecţie ilustrată de către Ciubi (Alexandru Ciubotariu), binecunoscut publicului atât pentru benzile desenate şi ilustraţiile de carte pentru copii, cât şi pentru arta stradală, pe care o practică în Bucureşti şi în ţară de peste cinci ani.

despre miracolul întâlnirii * despre iubire * despre speranţă * despre trufie * despre toleranţă * despre frică * de ce citim * parabolele răului şi judecăţii * parabolele pierderii şi regăsirii * despre umor

Erudita, excentrica, plina de umor si iconoclasta, ea este un amestec de bun-simt si filozofie carteziana, deopotriva un manifest moral si un manual practic, care porneste de la presupunerea ca a intelege misterele scaderii in greutate si cele ale universului reprezinta ambitii intru catva compatibile, ba chiar inrudite.

Autorul se adresează atât unor persoane din mediul financiar sau de afaceri, cât şi avocaţilor, profesorilor sau asistenţilor sociali.

Profesionistii este talk show-ul cultural cu cea mai mare audienta din Romania.
In luna mai 2009 a primit la Gala premiilor APTR Premiul pentru talk-show.

 "«Mon pays tondu comme un œuf, mon frère de solitude et de prison.» C'est un constat terrible, un douloureux état de chose que dresse Dinescu. Une vue de l'Histoire comme
mécanisme de dégradation des êtres, voire de l'Être, «lorsque plainte et nation désormais se confondent».

104 poezii selecţionate de doamna Ana Blandiana.