Audiobooks MP3 (download)

''Tocmai extazul, care este condiţia iubirii, aduce cu sine şi moartea ei. Orice iubire durează cât extazul ei, cât rămânerea celor doi într-un loc situat în afara lor - şi în afara celorlalţi - şi care îi cuprinde şi-i conţine pe amândoi.'' (Gabriel Liiceanu)

Cum trebuie să te porţi ca să-ţi indispui semenii? Care sunt trăsăturile definitorii ale nesimţitului carpatin?

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prințul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

„Eroul povestirilor care urmează a trăit cu adevărat. S-a născut în orăşelul Bodenwerder, din Saxonia de jos, la 11 mai 1720 şi a murit în Hanovra, 22 februarie 1797. Se numea Karl-Friederich Hyeronimus von Münchhausen, era baron[...] era pasionat de vânătoare şi-i plăceau, pesemne, călătoriile.[...] Dacă, printre amicii săi, Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestrat cu imaginaţie şi, totodată, cu darul povestirii, atunci nu este de mirare că s-au găsit condeie care să le pună pe hârtie, mai luând, poate, şi de la alţii..." (Barbu Cioculescu)

Conţine mp3-uri pentru 3 CD-uri.

Dacă există în literatura română un certificat de naştere al realismului magic, cu siguranţă el este de găsit în această nuvelă.

Nu va veti plictisi de acest audiobook nici a cincizecea oara. Nici dupa ce-l veti fi invatat pe dinafara.

Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume - lumea din care s-a născut realitatea de azi.

„Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala.

O poveste de recitit la nesfarsit.

''La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.''

Această carte s-ar fi putut intitula la fel de bine Despre libertate. Mi s-a părut însă că este mai potrivit ca elementul care face ca libertatea să fie libertate umană - limita deci -, şi nu libertatea pur şi simplu, să dea titlul acestor pagini.

˝În fond, nu oricine poate ţine un jurnal interesant, semnificativ. talentul de scriitor nu joacă, în acest caz, aproape nici un rol. Ai sau nu ai bossa jurnalului intim, după cum o ai pe aceea a nuvelei sau a povestirii fantastice.˝ (Mircea Eliade, Jurnalul, 22 septembrie 1946)

“Mersul ei sigur, talia zveltă, nările trandafirii şi fremătătoare, ochii mari uşor încercănaţi, denotau una din acele firi ardente care răspândesc în jurul lor un parfum de voluptate, precum flacoanele venite din Orient care, oricât de bine ar fi astupate, lasă să scape parfumul licorii pe care o închid. Pe scurt, puteam recunoaşte în fata asta pe fecioara pe care un fleac o transformase în curtezană, dar şi pe curtezana pe care un fleac ar fi transformat-o în fecioara cea mai îndrăgostită şi mai pură.” (Alexandre Dumas-fiul)

„Eram mult mai sin­gur de­cât sunt acum, când sunt foarte sin­gur. Me­se­ria mea, pe atunci, era sin­­gu­răta­tea. Mi-o exer­ci­tam pe străzi­le galbe­ne şi prăfui­te ale Bucu­reş­tiu­lui, în car­tie­rele lui vechi, ne­cu­nos­cute de mine până atunci." Travesti

Horia-Roman Patapievici, impresionat de genialitatea simţurilor cu care doamna Annie Bentoiu reuşeşte să redea anii 1944-1959 în „Timpul ce ni s-a dat", o invită pe autoarea cunoscutelor volume de memorii la o discuţie despre cine a fost distrus şi ceva-ul pierdut în experimentul comunist, despre frică, despre bestiile moşiereşti, despre generaţiile sacrificate şi încercarea creştină de a înţelege.

Horia-Roman Patapievici îl invită pe Gabriel Liiceanu la un dialog despre minciună, despre ură şi despre seducţie, teme recurente în scrierile recente ale filozofului, care ne propune o confruntare cu problemele lumii în care trăim.

Pasiunea sa pentru sport îi stârneşte curiozitatea interlocutorului său, Horia-Roman Patapievici, dialogul fiind cu atât mai savuros cu cât discuţia trece de la literatură la popice sau curling.

Un dialog savuros între Horia-Roman Patapievici şi Dan C. Mihăilescu - „omul - viaţa literară", care, apelând la un limbaj viu, plasticizant, vorbeşte despre efectele comunismului în România.

Horia-Roman Patapievici şi Andrei Pleşu discută pe o temă de interes pentru oamenii zilelor noastre: „Avem o viaţă! Ce facem cu ea?".

Nesimţirea este un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. Nesimţitul nu are un cod de reguli dar se comportă ca şi cum l-ar avea. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului - furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţă în domeniu.

Mi-am propus să vă vorbesc despre minciună, ceea ce înseamnă despre un lucru pur omenesc: numai omul poate minţi, pentru că numai omul are parte de un "lucru" care poate să exprime şi care, exprimând, se poate mişca în două direcţii total opuse: adevărul şi falsul intenţionat. Acest "lucru" este limba.

"Vă voi citi două serii de texte care vorbesc despre două chipuri ale lui Ion Luca Caragiale."

"Un mic lucru ciudat şi neprevăzut mi s-a-ntâmplat când înregistram cărticica asta."

"Te invitam ca, in timp ce asculti acest mini-training, sa ai in minte oamenii cu care lucrezi zilnic si sa raportezi la ei orice discutam aici."

"Metamorfoza lui Kafka a fost probabil o revelaţie... Era in 1947... Aveam 19 ani... Eram în primul an la Drept... Îmi amintesc şi acum fraza de început: Într-o buna dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciu­mate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.… Măi să fie! mi-am spus. Nu se poate!... Nimeni nu mi-a spus că e voie să scrii aşa!... Dar uite că se poate!... Deci aş putea şi eu!...La naiba! Aşa spunea bunica mea poveştile.... Cele mai incredibile întâmplări cu tonul cel mai firesc din lume." (Gabriel Garcia Marquez, El Manifiesto, 1977)

"Cred că în mai toate familiile există câte un om deosebit, unul al cărui spirit trebuie onorat prin evocarea lui perio­dică. Şi pentru că fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când există, nu trebuie pierdut niciodată din memoria urmaşilor. Lucrul nici măcar nu e foarte greu de făcut. Adevărul e că, de la o vârstă încolo, începem să ne tragem îndărăt; scurtându-se, timpul vieţilor noastre cere să fie îmbo găţit cu viaţa celor care ne-au precedat. Sau poate, pentru că în curând nu vei mai fi, te întorci spre cei care nu mai sunt?"

„Viziunea unei lumi absurde e povestită de un glas iluminat de ironie. Peste umorul anarhic al lui Urmuz se aşază, ca o cuvertură de brocart, vocea de crainic înţelept a lui Victor Rebengiuc. Cuvintele foşnesc de haz în această rapsodie a inadecvării. Aflaţi cum arată un popă ardelenesc care ţine în mână o sintaxă. Surprindeţi doi oameni care tocmai coboară din maimuţă. Asistaţi la compunerea unui madrigal prin apăsarea degetului pe hârtie şi descoperiţi că Nirvana e vecina noastră de circumscripţie. Faceţi-vă aceste hatâruri, cu sentimentul că intraţi într-un joc al cărui premiu e accesul la inteligenţă şi har." (Radu Paraschivescu)

Humanitas Multimedia se alătură campaniei antimitocănie derulate de Radio Guerrilla. Ascultă Codul bunelor maniere astăzi şi sigur n-o să apari în Atlasul de mitocănie urbană! Humanitas Multimedia pune la bătaie un audiobook de comportament civilizat într-un demers comun cu Radio Guerrilla.

În dialog cu Horia-Roman Patapievici, istoricul Neagu Djuvara dezvoltă ipoteza originală şi controversată conform căreia întemeietorul primului stat medieval românesc, Neagoe Basarab, era de origine cumană - un "barbar necesar" istoriei noastre.