Audiofiction

În lectura Medeei Marinescu 

Traducere de Ileana Cantuniari

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea Odette Toulemonde din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

Unul dintre cei mai populari și îndrăgiți scriitori europeni, Eric-Emmanuel Schmitt își încântă cititorii cu stilul său strălucit, plin de spirit, și cu poveștile lui de iubire care dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa(2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. În 2019 îi apare Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese și traduse de Ștefan Liiceanu

Prima poveste e despre o dragoste târzie la Paris. A doua despre îngerii de lângă noi. În cea de-a treia veți simți un puternic miros de terebentină, iar în a patra, parfum de crini regali. A cincea vă aduce în auz un nume care zgârie și unul care mângâie. 

Prima poveste are miză și pariază pe nenoroc. A doua cade din fantastic în lumea noastră cea de toate zilele. A treia are realism, râs, nerv. A patra inocență, umor, visare. A cincea, cu ironie, face poezie și economie (politică). 

Când Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana și Ioana Pârvulescu sunt autorii poveștilor, nu-i exclus să faceți un coup de foudre pentru audiobook. Face parte dintre acele lucruri rare care, dacă n-ar exista, ar trebui inventate. Bucurați-vă în tihnă de vocile pe care le auziţi.

1. Un pariu la Paris de Ioana Pârvulescu, lectura Gabriel Liiceanu


2. Misiune imposibilă de Ana Blandiana, lectura Gabriel Liiceanu


3. Terebentina de Adriana Bittel, lectura Mariana Mihuț


4. Crinii din clasa întâi de liceu de Gabriel Liiceanu în lectura autorului


5. Amor, restanță, Sironica de Radu Paraschivescu în lectura autorului

„De câte ori mă uit la cer, îl aud râzând pe Micul Prinț și știu că oaia nu a mâncat floarea." (Oana Pellea)

Ce inseamna teama? Care este natura acestui sentiment ce incolteste in sufletele noastre dintr-odata, navalnic, rasturnandu-le si aruncandu-le din fagasul normal al existentei, spre limitele ei cele mai teribile? Fie ca este o teama care declanseaza cea mai cumplita nebunie, cum se intampla in O faclie de Paste, fie ca patrundem in fantasticul cel mai pur din La hanul lui Manjoala, a carui putere seduce cu fiori de groaza, apritia ei destabilizeaza de fiecare data cotidianul si modifica realitatea.

Cuprins:

O casa bantuita de fantome

Luni sau marti

Un roman nescris

Albastru si verde

Semnul de pe perete

Cvartetul de coarde

Gradina botanica 

...Hagiul se rostogoleste in pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Rade si ofteaza. E destept si viseaza. Ce vis!

Din volumul ''Oameni din Dublin''. 

„Pentru un traducator e un privilegiu sa transpuna in alt vesmant lingvistic povestirile lui Katherine Mansfield, asa cum pentru un cititor e un privilegiu sa le citeasca. Dupa valurile, mai vechi sau mai noi, de realism – socialist, magic, erotic etc. –, existentialism, structuralism, textualism, postmodernism, dupa avalansa de literatura cu iz de kitsch hollywoodian, debordand de violenta si sexualitate, cat de reconfortanta apare adierea de aer proaspat pe care o degaja povestirile lui Katherine Mansfield! Picturalitatea lor, coloritul pastelat, multitudinea de fatete, luxurianta detaliilor iti dau impresia, pe parcursul lecturii, ca te plimbi printre Tablouri dintr-o expozitie, dar nu printre clocotitoarele tablouri simfonice ale lui Musorgski, ci printre cadrele impresioniste, pointilliste ale lui Sisley sau Seurat, invaluite in discreta surdina a muzicii lui Debussy. Bogatul buchet de povestiri mansfieldiene se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare.“ (Antoaneta Ralian)

Mircea Cărtărescu este Ruletistul.

Un audiobook care are toate atributele mateiene: trasee bucureştene nocturne, catifelări stilistice, personaje învăluite în melancolie, belle epoque.

Eroii lui Eliade, oameni obişnuiţi prinşi în întâmplări oarecare, trăiesc experienţa unei fisuri în fluxul timpului, prin care fiecare se află proiectat într-o altă lume, familiară şi stranie totodată, o lume ce le dezvăluie existenţa sacrului camuflat în profan.

Dialogul acesta tulburator, purtat intre un barbat ramas vaduv - „Plugarul" - si Moarte, a fost scris la rascrucea dintre Evul Mediu si Renastere. Perenitatea textului tine de limpezimea de cristal a „vocilor" sale: tanguirea neistovita a omului, care-si plange, ca un alt Iov, cruda soarta, si cinismul plin de sarcasm al Mortii, care-i arata mereu cat de inevitabila ii e conditia.

Marius Chivu a tradus, pentru acest audiobook, trei dintre cele mai frumoase și mai triste povești ale lui Oscar Wilde: Prințul fericit, Privighetoarea și trandafirul, Uriașul egoist. În lectura lui Marius Manole, cu traducerea lui Marius Chivu, audiobookul acesta nu mai este unul doar pentru copii.

„Eroul povestirilor care urmează a trăit cu adevărat. S-a născut în orăşelul Bodenwerder, din Saxonia de jos, la 11 mai 1720 şi a murit în Hanovra, 22 februarie 1797. Se numea Karl-Friederich Hyeronimus von Münchhausen, era baron[...] era pasionat de vânătoare şi-i plăceau, pesemne, călătoriile.[...] Dacă, printre amicii săi, Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestrat cu imaginaţie şi, totodată, cu darul povestirii, atunci nu este de mirare că s-au găsit condeie care să le pună pe hârtie, mai luând, poate, şi de la alţii..." (Barbu Cioculescu)

Conţine mp3-uri pentru 3 CD-uri.

Dacă există în literatura română un certificat de naştere al realismului magic, cu siguranţă el este de găsit în această nuvelă.

Nu va veti plictisi de acest audiobook nici a cincizecea oara. Nici dupa ce-l veti fi invatat pe dinafara.

“Mersul ei sigur, talia zveltă, nările trandafirii şi fremătătoare, ochii mari uşor încercănaţi, denotau una din acele firi ardente care răspândesc în jurul lor un parfum de voluptate, precum flacoanele venite din Orient care, oricât de bine ar fi astupate, lasă să scape parfumul licorii pe care o închid. Pe scurt, puteam recunoaşte în fata asta pe fecioara pe care un fleac o transformase în curtezană, dar şi pe curtezana pe care un fleac ar fi transformat-o în fecioara cea mai îndrăgostită şi mai pură.” (Alexandre Dumas-fiul)

„Eram mult mai sin­gur de­cât sunt acum, când sunt foarte sin­gur. Me­se­ria mea, pe atunci, era sin­­gu­răta­tea. Mi-o exer­ci­tam pe străzi­le galbe­ne şi prăfui­te ale Bucu­reş­tiu­lui, în car­tie­rele lui vechi, ne­cu­nos­cute de mine până atunci." Travesti

"Un mic lucru ciudat şi neprevăzut mi s-a-ntâmplat când înregistram cărticica asta."

"Metamorfoza lui Kafka a fost probabil o revelaţie... Era in 1947... Aveam 19 ani... Eram în primul an la Drept... Îmi amintesc şi acum fraza de început: Într-o buna dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciu­mate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.… Măi să fie! mi-am spus. Nu se poate!... Nimeni nu mi-a spus că e voie să scrii aşa!... Dar uite că se poate!... Deci aş putea şi eu!...La naiba! Aşa spunea bunica mea poveştile.... Cele mai incredibile întâmplări cu tonul cel mai firesc din lume." (Gabriel Garcia Marquez, El Manifiesto, 1977)

În lectura lui Marcel Iureş, opera lui Mateiu Caragiale devine şi mai captivantă, îndemnându-te la reflecţii îndelungi.

"Îmi place să citesc cu voce tare. Îmi amintesc cum, în liceu, profesorul de limba română mă punea să le citesc colegilor, în clasă, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am făcut către teatru, către cariera de actor." Victor Rebengiuc

"Pasiunea lui Răzvan Vasilescu pentru Cehov ne îngăduie să ne reîntâlnim cu deosebitul talent al scriitorului de a cuprinde în câteva rânduri în scurtele sale povestiri portretul unor oameni, viaţa lor, ridicolul şi uneori tragedia lor." (Liviu Ciulei)

E limpede că adulţii au nevoie de poveşti.

“M-am oprit, dintr-o firească împărţire istorică, din necesităţi practice, dar şi din admiraţie şi uimire, la a doua jumătate a secolului 19, mai ales la anii de după venirea lui Carol. Pentru proaspăta Românie, atunci a început totul. Şi începutul mi s-a părut a fi cel mai frumos, cel mai semnificativ, la nivelul istoriei mari şi mici deopotrivă.“ (Ioana Pârvulescu)