Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare

Istoria literara viitoare va avea sa aseze poezia lui Topirceanu in adevarata ei lumina, inregistrand-o ca o poezia de sentiment si nu ca o poezie humoristica, asa cum suna, sumar si superficial, judecata criticei contemporane. Criticul nepartinitor al viitorului va deslusi desigur in Baladele vesele si triste mai multa mahnire decat veselie, mai multa amaraciune decat voie buna si mai mult sarcasm decat ras vesel. Va vedea apoi ca tristetea aceasta nu se ia prea in serios pe ea insasi si stie cu nesfarsita modestie sa paraseasca la timp tonul duios al elegiei si sa restabileasca cu autoironie si humor. (Al. Phillipide)