Basme

"In folclorului lui Eminescu e o complexa imbinare de mitologie populara si filosofie a nimicului intr-o forma ce pare lineara, dar care e de o savanta impletitura. Piesa rara e cantecul cutarei fete din Calin Nebunul, o bocire taraneasca de singuratate, fiindca fata se afla in codri, in puterea zmeului. Ritmica de descantec evoca o jale cosmica, frica omului singur intr-un teritoriu infinit de «lunci desarte». Solitudinea campurilor e simbolizata prin greier. Dar greierii, raspunzandu-si la departari incomensurabile, sugereaza corespondenta gandurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei in grinda casei materne. Greierul acesta nu e insa terestru, ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul..." (George Calinescu)