Pornind de la convingerea că fără exerciţiul iertării şi al improvizaţiei n-am putea dialoga, eseurile de faţă pledează eclectic în favoarea unei confruntări robuste dintre ortodoxie şi modernitate.
Efortul de interpretare a „semnelor vremii” e însoţit de exerciţii de admiraţie, dar şi de accente critice care slujesc aceleiaşi vocaţii creştine a desăvârşirii. Cartea construieşte punţi între lumi ce se ignoră de regulă, confirmând înţelepciunea tradiţiei, potrivit căreia teologia este un comentariu la experienţa personala a libertăţii.
Efortul de interpretare a „semnelor vremii” e însoţit de exerciţii de admiraţie, dar şi de accente critice care slujesc aceleiaşi vocaţii creştine a desăvârşirii. Cartea construieşte punţi între lumi ce se ignoră de regulă, confirmând înţelepciunea tradiţiei, potrivit căreia teologia este un comentariu la experienţa personala a libertăţii.