Dupa ce isi ucide fratele intr-un moment de frustrare, Cain ajunge la o intelegere cu un Dumnezeu care capata o ciudata aparenta dictatoriala si scapa condamnat la vesnica pribegie, cu un sac de merinde si avand drept tovaras un magar. Cutreierand lumea si timpurile, tanarul calator perturba povestile unei intregi distributii de personaje familiare – Noe, Moise, Isaac –, alterand pentru totdeauna cursul legendelor de-a lungul drumului. Cu caracterul sau nevolnic si cu desavarsire uman, Cain se straduieste sa inteleaga ideea credintei, socotelile si faptele unui Dumnezeu de nepatruns. Fara sa renunte la umor, romanul incheie o cariera scriitoriceasca remarcabila, ridicand o ultima intrebare in privinta vietii.
„La fel ca Faulkner, Saramago este un scriitor atat de increzator in resursele si finalitatea operei sale, incat poate aduce la viata orice improbabilitate.” (John Updike)
„Jose Saramago va ramane unul dintre marii clasici occidentali... In toate meditatiile sale incantatoare despre tristetile vietii noastre exista mereu un spirit jovial ce ne invata arta de-a merge cumva mai departe, caci opera sa este in sine o extensie a vietii.” (Harold Bloom)
„Ca si in romanul sau Evanghelia dupa Isus Cristos, Saramago recreeaza in Cain povesti cunoscute de toata lumea, dar o face tot timpul atent la puterea lor si la puterea misterioasa a povestitului. Departe de a le rastalmaci ori de a le trunchia, le schimba la nesfarsit perspectiva, ca in lumina iluzorie si tot timpul schimbatoare a unei prisme.” (The New York Times)