Poeziile lui Saba, şi adesea şi prozele lui, par a fi simple, uşoare, poate chiar facile, stând sub semnul naturaleţei şi al armoniei clasice. Cuminţenia lor, aproape «retro», pare să le plaseze în afară tradiţiei secolului lor şi să reamintească mai degrabă modele vechi, tradiţionale, şi nu rareori ritmuri şi intonaţii populare.
Dar simplitatea este numai o aparenţă. La o privire mai atentă, Cantonierul (culegerea sa de poeme şi totodată capodopera sa, care cuprinde 437 de texte, adică aproape întreaga producţie sabiană, din care au fost alese şi cele din volumul acesta) dezvăluie o structură articulată şi laborioasa, studiată în fiece detaliu. Sub acest aspect, Cantonierul este o culegere de poezii, dar şi o naraţiune alcătuită dintr-un şir de poezii, un soi de roman în versuri, «un roman psihologic», aşa cum l-a definit autorul său, înăuntrul căruia fiecare poezie în parte are sens în sine, dar totodată are un sens şi prin reţeaua de trimiteri la alte poezii, aşa cum se petrece în muzică, între motivele melodice separate şi armonia întregului simfonic.
Dar simplitatea este numai o aparenţă. La o privire mai atentă, Cantonierul (culegerea sa de poeme şi totodată capodopera sa, care cuprinde 437 de texte, adică aproape întreaga producţie sabiană, din care au fost alese şi cele din volumul acesta) dezvăluie o structură articulată şi laborioasa, studiată în fiece detaliu. Sub acest aspect, Cantonierul este o culegere de poezii, dar şi o naraţiune alcătuită dintr-un şir de poezii, un soi de roman în versuri, «un roman psihologic», aşa cum l-a definit autorul său, înăuntrul căruia fiecare poezie în parte are sens în sine, dar totodată are un sens şi prin reţeaua de trimiteri la alte poezii, aşa cum se petrece în muzică, între motivele melodice separate şi armonia întregului simfonic.