Cartea fericirii

"A crezut necontenit ca e fericita. Prima oara in copilarie, cand, gasind in parc un baiat necunoscut, l-a luat acasa cu gandul sa-l pastreze numai pentru ea, ca jucarie. S-a inselat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oara, cand, luand pe cineva drept altcineva, s-a casatorit. Nu era fericirea: era o greseala care i-a adus mila, tristete si singuratate. A treia oara, cand s-a lasat iubita, ca sa-si dovedeasca doar ei ca este tanara, libera si... fericita. Nu era: propriul trup ii devenise strain. Si apoi, la un moment dat, a stiut sigur ca nu se mai insala. Nu l-a crezut pe el atunci cand i-a spus ca fericirea e ca aerul, n-o simti. Ca toate femeile, a simtit-o: o noua viata in viata lor si in trupul ei." (Ioana Parvulescu)