Cărți

Un greieras iese din ou si incepe sa faca primii pasi prin lume. Prima fiinta pe care o vede este un greier adult, iar acesta il saluta si ii arata cum sa cante: trebuie sa-si frece aripioarele una de alta. Dar greierasul nu reuseste. Nu se aude nici un sunet nici cand, intalnindu-se pe rand cu diferite alte insecte, incearca sa le raspunda la salut cu cantecul sau. Dar greierasul creste, pas cu pas, pagina dupa pagina, pana cand, la finalul povestii, ajunge fata in fata cu o greierita...

„Lângă o baltă, nu departe de o pădure, a fost odată, și cred că mai este, o gașcă de viețuitoare și mici, și mari. Îl vezi pe Tac? Uite-l și pe Oac! Încă nu se știu bine. Minunat! Ne place necunoscutul. Haideți să le dăm lor cuvântul…!“ Oac cel neobosit și Tac cel cumpătat sunt abia la începutul unei mari prietenii. O mulțime de lucruri îi țin încă departe unul de altul, însă cheful lor de joacă îi va ajuta să depășească orice obstacol. Urmăriți-le peripețiile, căci Oac și Tac vor ajunge cea mai haioasă pereche de giumbușlucari din toată pădurea.

Pentru Olle, la fel ca pentru multi alti copii, iarna nu e iarna daca nu e zapada. Iar zapada nu inseamna nicidecum ger, maini inghetate si ghete ude, ci un singur lucru: joaca de dimineata pana seara. Sunt atatea lucruri de facut: sa te dai cu sania pe derdelus, cu schiurile pe partie ori cu patinele pe gheata, sa faci cazemate de zapada sau sa incingi o bataie vesela cu bulgari.

Era Ajunul Craciunului, iar Soricelul postas porni vioi sa imparta scrisorile. Din prea mare graba aluneca si cade, imprastiind toate scrisorile in zapada. Desi le strange cat poate de repede, Soricelul observa alarmat ca ultima scrisoare pe care tocmai o ridicase de pe jos se udase si numele destinatarului nu se mai putea deslusi. Mare incurcatura!

Și animalele au o mămică, oare? Da! Cum avem noi, fiecare! L-ați descoperit pe puiul de cangur ascuns în „buzunarul” mamei sale? Dar pe puii de lebădă care înoată împreună cu mama lor? Uite, unul s-a urcat chiar pe spatele ei! Colajele pline de culoare ale lui Eric Carle înfățișează pui de animale alături de mamele lor iubitoare și grijulii, oferindu-le micilor cititori o lectură vizuală încântătoare, care le dă un sentiment de siguranță.

Vino să descoperim împreună aventura prin zăpadă a omizii mâncăcioase și să ne înveselim de sărbători cu această încântătoare poveste-ghicitoare în versuri, însoțită de ilustrațiile încântătoare ale lui Eric Carle. Ne ies în cale urși polari, pinguini, un om de zăpadă, câțiva copii care au pornit la colindat, o căsuță de turtă de dulce, un brad împodobit, ba chiar și Moș Crăciun împreună cu renii săi.

Un licurici abia venit pe lume pornește în noapte să-și caute prieteni. Dar nu e chiar atât de ușor să-i găsească. Luminile pe care le vede licărind și către care se îndreaptă plin de speranță se dovedesc a nu fi niciodată alti licurici, ci mereu altceva: ba o lanternă, ba o lumânare, ba farurile îndepărtate ale unei mașini. Nu e întotdeauna ușor să găsim ceea ce căutăm. Multe "luminițe" care ne atrag și care, din depărtare, par promițătoare, pot fi cu totul altceva față de ceea ce ne imaginam și aveam nevoie. Dar trebuie să ne continuăm căutările, să mergem mai departe și, mai ales, să avem grijă ca "luminița" noastră proprie să nu se stingă, ci să rămână mereu strălucitoare și plină de viață.

O poveste plina de surprize, care invita copiii sa participe la lectura si sa ghiceasca animalele "deghizate" in alte specii. Ce este oare un limax care si-a pierdut casa? Limax sau melc? Iar o pisica fara sal la gat este pisica sau leu? Descoperim cu mirare ca nici unul dintre animalele care vin la biroul de obiecte pierdute nu este cine pare a fi. Dar Domnul Caine? La final, dupa o zi de munca foarte agitata, aflam ca si Domnul Caine se deghizase perfect in Bunicul, ramas bolnav acasa. Nu-i asa ca nu l-ati recunoscut?

La fel ca şi "Prima mea carte despre culori", paginile din "Prima mea carte despre numere" sunt tăiate pe jumătate, copiii fiind invitaţi să găsească numerele din partea de sus a fiecarei pagini, căutând printre ilustraţiile din partea de jos.

"Prima mea carte despre forme" este conceputa astfel incat copiii sa poata invata sa numeasca unele dintre cele mai obisnuite forme printr-un joc simplu si amuzant. Cartea are un design inedit: paginile sunt taiate pe jumatate, cei mici fiind invitati sa gaseasca forma din partea de sus a fiecarei pagini, cautand printre ilustratiile din partea de jos. Mai mult, "Prima mea carte despre forme" este cartonata integral si are colturile rotunjite, ceea ce o face rezistenta si sigura pentru copiii de cele mai mici varste.

Ghindoc si Samburel, baietii-ghinda mereu pusi pe sotii, locuiesc impreuna cu familia lor in varful unui stejar. Intr-o frumoasa zi de toamna, copiii ii promit mamei sa o ajute cu proviziile de iarna si pornesc sa caute ghinde prin padure. Deodata se starneste un vant puternic, iar cei doi baietasi se urca pe o frunza uriasa, fiind astfel purtati de vant in zbor, departe de casa, in padurea necunoscuta. Vor reusi, oare, sa se intoarca cu bine inapoi? Cine va porni in cautarea lor si cum ii va astepta mama Ghinda acasa?

Haideți să descoperim tainele electricității într-un mod distractiv, navigând printr-o sumedenie de informații explicate ingenios și haios, pe înțelesul copiilor! Făcându-se mici-mici, cât să poată hoinări prin linia de înaltă tensiune, elevii domnișoarei Frizzle învață despre cum călătorește curentul electric prin oraș, ca să aprindă un bec cu filament, ca să încingă un prăjitor de pâine sau ca să pună în funcțiune un motor electric. Fanii seriei Autobuzul magic vor fi încântați de această introducere aparent simplă, dar păstrând informații complexe, prin care copiii sunt inițiați în procesele generării și distribuției energiei electrice. O carte inteligent scrisă, cu multiple niveluri de înțelegere, care permit deopotrivă parcurgerea ei rapidă sau aprofundată.

Imbarcarea! Vino la bordul navei, caci pornim spre o lume in care exploram, dar ne si jucam! Zece ratuste de cauciuc peste bord!, striga capitanul, dupa ce un val urias arunca in apa una dintre cutiile de pe cargobotul sau. Cele zece ratuste de cauciuc din acea cutie se leagana pe valuri si sunt purtate in directii diferite. Prima pluteste spre vest, iar un delfin prietenos sare peste ea. A doua pluteste spre est, iar o foca curioasa ii iese in cale. Una pluteste spre stanga, iar alta spre dreapta. Uneia ii face cu ochiul o caracatita, alteia ii canta o balena. A zecea ratusca de cauciuc continua sa pluteasca de una singura pe uriasa intindere a marii, pana cand, intr-o buna dimineata, intalneste o rata adevarata cu bobocii ei.

Imaginatie, umor si informatii stiintifice pe intelesul copiilor Cea mai originala si amuzanta abordare a stiintei pentru copii. - New York Times

Un Craciun care ar fi trebuit sa fie ca oricare altul pentru Bettina Larsen, o fetita de doisprezece ani, se transforma intr-unul iesit din comun atunci cand, din cauza unor evenimente neprevazute, parintii ei trebuie sa plece de acasa pentru cateva zile si sa-i lase in grija casa, animalele de la ferma si pe sora mai mica, bebe Pia. Cu tot zorul plecarii, in seara de Ajun familia uita sa mai duca in grajd traditionalul castron de orez cu lapte pentru nisse - un fel de spiridus despre care se spune ca ar avea grija de familie si de animalele din gospodarie. In afara de Bunicul, nimeni nu mai crede in existenta acestor fapturi, asa ca, pana la urma, ce se poate intampla daca s-a trecut cu vederea acest obicei?

Mare, rotunda si stralucitoare - e nespus de frumoasa luna pe cerul instelat! Iti vine sa intinzi mana si sa te joci cu ea. Cum, esti inca prea mic ca sa ajungi singur la luna? Atunci, roaga-l pe tatal tau sa te ajute. Va gasi, cu siguranta, o cale. Una dintre cele mai frumoase carti de Eric Carle, cu pagini pliate, care se desfac spectaculos in sus, in jos sau in lateral, Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer este o poveste despre imaginatie si puterea dragostei parintilor pentru copii.

O mica omida iese din ou, foarte infometata, si porneste la drum sa caute de mancare. Luni gaseste un mar, marti mananca doua pere, miercuri trei prune si asa mai departe, pana sambata cand deja o doare burtica de cat de mult a mancat. Isi revine rontaind o frunza frageda si verde... Se retrage apoi foarte obosita in cocon si doarme doua saptamani. Cand se trezeste si iese din cocon se transforma intr-un minunat fluture. Paginile cartonate, cu decupaje si cu colturi rotunjite transforma aceasta carte intr-o adevarata jucarie, atractiva si rezistenta.

În „Gândurile unei broscuțe”, cunoscutul artist japonez Kazuo Iwamura a ales tehnica benzilor desenate pentru a-i invita pe copii, cu ajutorul a două personaje amuzante, o broscuță și un șoricel, să-și pună întrebări. Cartea poate fi considerată și o scurtă introducere în filosofie, pentru cei mici, dar este, de fapt, o invitație la joacă — ce putem face cu propria minte, cât de departe putem ajunge?

Petunia găsește o carte în iarbă. Cine are cărți e foarte deștept, se știe, așa că Petunia decide s-o păstreze. De acum va fi și ea deșteaptă și înțeleaptă. E simplu. Trebuie doar să ai o carte. Sau mai trebuie ceva?

Pe dealul lor cel insorit, Lupul cel Mare si Lupul cel Mic descopera o portocala. Rotunda, delicata, stralucitoare. Lupul cel Mare vrea s-o manance. Lupul cel Mic vrea s-o mangaie. Insa preafrumoasa portocala se rostogoleste la vale si se pierde undeva, departe. Plecat in cautarea ei, Lupul cel Mic se pierde si el. Dar un Lup Mare nu-l poate lasa singur prea mult pe un Lup Mic. Se vor regasi, dar pe un alt deal, parca mai inalt, si sub un alt copac, parca mai mare.

Sus in varful copacului se afla o frunza mica de tot. Lupul cel Mic isi doreste foarte tare s-o priveasca de aproape, s-o mangaie, ba chiar s-o manance. Cum sa ajungi la o frunzulita care nu vrea sa cada singura din copac? Din fericire pentru Lupul cel Mic, alaturi de el e intotdeauna Lupul cel Mare, care e gata de orice. Iar acesta s-a decis: ii va aduce Lupului cel Mic frunza. Dar sa te catari pana la stele nu este atat de usor...

În seara dinainte de ziua sa de naștere, la culcare, Tim a găsit sub pernă un plic misterios. S-a ridicat mirat în vârful patului și l-a desfăcut. Înăuntru era un mesaj secret! Și ce copil poate rezista unui mesaj secret, mai ales când descifrarea lui presupune o aventură misterioasă, iar răsplata de la final este un cadou?

Gărgărița morocănoasă încă nu știe să spună „te rog” sau „mulțumesc”, nu împarte lucrurile cu ceilalți, este cam lăudăroasă și se crede mai puternică decât oricine. Oare e bine să se poarte așa? Această poveste antrenantă, în care copiii învață și despre ceas și măsurarea timpului sau despre animale de diverse mărimi și forme, ne arată cât de important este modul în care ne purtăm unii cu alții.

Omida mâncăcioasă e foarte prietenoasă

Binecunoscuta Omidă mâncăcioasă (The Very Hungry Caterpillar) poate deveni acum și prietena copiilor foarte mici.

Această carte-jucărie are dimensiuni reduse pentru a putea fi ținută în orice mânuță, paginile sunt rezistente, cartonate și cu colțuri rotunjite, iar cu inelul inclus (detașabil) cartea poate fi ușor prinsă de cărucior, de pătuț, de scaunul special de mașină sau de cel pentru masă.

”Omida mâncăcioasă (The Very Hungry Caterpillar) este una dintre cele mai de succes cărţi ilustrate publicate vreodată, un adevărat simbol al copilăriei.” (New York Times)

Fie că suntem copii sau adulți, avem tot timpul o mulțime de dorințe. Unele mai mici, altele mai mari. Unele fără rost, dar foarte atrăgătoare pe moment, altele dificil de îndeplinit, dar de o importanță uriașă pentru viața noastră și a celor din jur. Poate că succesul în viață înseamnă, printre multe altele, și să înveți de mic să te concentrezi, să urmărești un scop precis, să faci ce trebuie la momentul potrivit și să nu te lași ademenit de lucruri facile, dar atractive, atunci când vrei să realizezi ceva important.

Copilul nu devine om, el este deja om. Cu aceasta afirmatie celebra, pediatrul si educatorul Janusz Korczak a schimbat modul in care privim copilaria. In primele decenii ale involburatului secol XX, in Polonia, s-a ocupat de mii de copii saraci si fara familie, evrei, dar nu numai. Astfel s-a nascut o experienta pedagogica extraordinara, care a continuat intre zidurile ghetoului din Varsovia, experienta prin intermediul careia copiii, actori ai propriei lor educatii, s-au construit pe ei insisi. Doctorul Korczak a fost alaturi de ei si i-a ascultat, i-a ajutat, i-a iubit, i-a sustinut. I-a respectat si i-a admirat.

Povestirile cu Broscoi si Brotac sunt ode inchinate prieteniei, scurte bijuterii narative realizate cu finete si umor subtil in jurul unor intamplari uneori extraordinare, alteori cat se poate de obisnuite, dar intotdeauna legate de valori importante care trebuie transmise copiilor: rabdarea, perseverenta, forta imaginatiei si, nu in ultimul rand, dorinta de a-l ajuta pe celalalt si de a fi fericiti impreuna.