Cărți

Rugăciunea este al doilea din cele patru volume apărute sub genericul Spiritualitatea Răsăritului creștin, tetralogie monumentală care rezumă eforturile de o viață ale părintelui Tomáš Špidlík (1919–2010) în vederea promovării experienței spirituale a Ortodoxiei în lumea contemporană.Situat în prelungirea ultimelor două capitole din Manualul sistematic (vol. I), volumul de față e un amplu tratat consacrat prezentării problematicii ridicate de miezul personal, concret, al vieții spirituale în Răsărit: rugăciunea. Pe baza textelor spirituale patristice și moderne, citate masiv, capitolele volumului înfățișează rugăciunea răsăriteană în toate formele ei: liturgică, contemplativă și mistică, isihastă. Redactate concis și concret, ele oferă atât o indispensabilă sinteză, cât și un util ghid practic — în spiritul faimoasei apoftegme a avvei Evagrie Ponticul: „Dacă ești teologhisitor, te rogi cu adevărat, și dacă te rogi cu adevărat, ești teologhisitor.”

Primul din seria celor patru volume consacrate Spiritualităţii Răsăritului creştin, monumentală sinteză şi rod al unei munci de-o viaţă, Manualul sistematic al părintelui Tomáš Špidlík oferă cea mai amplă panoramă asupra spiritualităţii ortodoxe efectuată până acum. Scris cu simplitate şi eleganţă pe baza unei erudiţii copleşitoare, „manualul de spiritualitate răsăriteană” depăşeşte de departe limitele scolasticismului şi istorismului. Înţeleasă ca descriere a vieţii concrete a omului în Duhul Sfânt, înglobând într-un tot unitar şi organic toate dimensiunile existenţei: teologică, antropologică, sociologică, ecleziologică, ascetică şi mistică, spiritualitatea răsăriteană este prezentată omului contemporan ca o viziune teologică organică, personală şi concretă. Născut în 1919 în Moravia, părintele Tomáš Špidlík S.J. a predat vreme de 45 de ani spiritualitatea răsăriteană la Institutul Pontifical de Studii Orientale din Roma, continuându-şi şi în prezent activitatea în cadrul Centrului de Studii „Ezio Aletti”.

Natalie Depraz e unul dintre cei mai importanți și creativi gânditori contemporani afiliați direcției fenomenologice a filozofiei contemporane. Pentru autoare, vitalitatea fenomenologiei e dată de capacitatea ei de a da seama într‑un mod de gândire și de viață practic și concret de tot ceea ce experiază în fiecare moment subiectul uman și mai ales de toate formele posibile de alteritate.

Cuvântul…Materialul de lucru al lui Marius Iordăchioaia. Prolificitatea lui mă lasă perplex. Ca să adâncești, trebuie timp, dar el pare a fi permanent în această stare. Pentru că nu are astâmpăr. Pentru că se teme de înțelegerile comode ca de ceva pustiitor. Unele după altele, cuvinte revelatoare de noimă în Hristos sunt aruncate zilnic în lume, răvașe de iubire concentrate cu virtute de haiku-uri duhovnicești. Se naște o specie nouă, care s-ar putea lăsa poate circumscrisă în registrul de interes al teoreticienilor literaturii dacă miza ei nu le-ar transcende preocupările printr-o lucrare vădit mai înaltă.Sunt cuvinte de prețioasă atingere doar, doar deștepta-vor inimi întru noblețea înțelegerii și trăirii în Domnul. În fața lor s-a sfârșit cu comoditatea....

Cartea de față oferă Bisericii și omului contemporan o nouă și mai deplină viziune asupra Scripturii. Dincolo de o simplă carte cu revelații transcendente sau învățături morale, ea apare ca o expresie și un instrument esențial în realizarea planului lui Dumnezeu cu umanitatea început prin Israel și împlinit în Iisus cel răstignit și înviat. Spunând povestea creației și Împărăției Lui, autoritatea ei este autoritatea lui Dumnezeu care se exercită prin Scriptură în Biserică. Uitarea acestui fapt rezultă din radiografierea atentă a diverselor versiuni ale celor două tipuri de lectură — tradițional-religioasă și istoric-critică — de care a avut parte Biblia în primele șaisprezece secole ale istoriei Bisericii, precum și în cele trei secole de cultură postiluministă, cu răstălmăcirile ei de dreapta sau de stânga. Impasurile în care s-a ajuns pledează pentru depășirea polarizărilor și necesitatea unei lecturi proaspete, în același timp orientată spre Împărăția lui Dumnezeu și înrădăcinată în istorie. Făcând loc atât tradiției, cât și rațiunii, acordând atenție contextelor, citirea integrală propusă de episcopul N.T. Wright vrea să restituie o viziune complexă despre Biblie, în al cărei centru se află o amplă narațiune în cinci acte: creație — cădere — Israel — Iisus — Biserică (eliminarea locului esențial al lui Israel fiind responsabilă de distorsiunile survenite atât în tradiție, cât și în știința biblică modernă). Cinci sunt însă caracteristicile acestei atât de necesarei lecturi holistice, nedualiste, a Scripturii. Ele ne arată că trebuie să o citim în toate contextele ei, în mediu liturgic, studiind-o intens în privat, cu mințile împrospătate de rezultatele științei adevărate și sub călăuzirea liderilor acreditați ai Bisericii. Atunci vom avea în ea imaginea planului lui Dumnezeu pentru întregul cosmos, inaugurat dramatic de Iisus și aplicat acum prin viața Bisericii călăuzită de Duhul Sfânt tocmai în calitatea ei de comunitate care citește Scriptura. 
* 
N.T. Wright, născut în 1948, face studii clasice și de teologie la Oxford, devenind în 1975 preot anglican și profesor de Noul Testament la Montreal (1978–1986) și Oxford (1986–1993). În 1993 părăsește universitatea dedicându-se slujirilor bisericești ca protopop la Lichfield, canonic la Westminster Abbey și între 2003 și 2010 episcop de Durham, cel de-al patrulea scaun din Biserica Angliei. În 2010 se retrage din pastorație, redevenind profesor de Noul Testament și creștinismul timpuriu la Universitatea St. Andrews din Scoția, dedicându-se în principal finalizării operei teologice demarate în 1989: o vastă investigație în șase volume monumentale despre Originile creștinismului și problema lui Dumnezeu, din care între 1992 și 2014 au apărut patru volume. 
În ultimele patru decenii, preotul, profesorul și episcopul N.T. Wright a realizat o operă științifică, dar și pastorală, de o uimitoare vastitate care promovează gândirea înnoitoare și profetică, dar și mărturia creștină neobosită și exemplară a unuia dintre cei mai importanți teologi și oameni ai Bisericii timpului nostru

Intreaga aceasta carte e despre o noua realitate, noua realitate a lui Iisus si lansarea de catre el a Imparatiei lui Dumnezeu. Noua realitate a unei povestiri atat de explozive, incat multe generatii Biserica a socotit ca e prea mult ca sa o poata primi si astfel a diluat totul, a taiat totul in bucatele, a transformat totul in lectii marunte, mai degraba decat sa permita perceperea pe deplin a intregului ei impact. O parte a tragediei Bisericii contemporane, am incercat sa argumentez aici, e aceea ca „ortodocsii” au preferat Imparatiei Crezul, iar „ne-ortodocsii” au incercat sa aiba o imparatie fara crez. E timpul sa punem inapoi impreuna ceea ce n-ar fi trebuit separat niciodata. In Iisus, Dumnezeul Cel Viu a devenit Imparat al intregii lumi. Evangheliile nu ne spun doar povestea felului in care s-a intamplat asta. Sunt mijloacele centrale prin care cei care le citesc si se roaga pot face din acea Imparatie o realitate in lumea de maine. Prea mult timp am inteles prost Evangheliile. E timpul ca in puterea si bucuria Duhului sa ne intoarcem inapoi la cararea lor.

I. Monahismul Sfantului Munte

II. Teologia rugaciunii mintii

Titular al catedrei de metafizica la Sorbona si profesor la Chicago, Jean-Luc Marion a fost ales pe 6 noiembrie 2008 in Academia Franceza in locul lasat liber prin decesul cardinalului Jean-Marie Lustiger. Cofondator al revistei teologice internationale Communio, indruma la Presses Universitaires de France colectia „Epimethee”.

Publicata in 1985, cu ocazia implinirii a 1700 de ani de la nasterea marelui didascal alexandrin, cartea despre Origen a lui Henri Crouzel este o admirabila sinteza a unui efort tenace de o viata intreaga inchinata studiului aprofundat al uriasei opere a „barbatului de otel“ al literaturii crestine vechi. Cititorul actual interesat are astfel la dispozitie o remarcabila viziune de ansamblu, elaborata cu rigoare si competenta desavarsita, dar si cu admiratie lucida, asupra vietii si operei, asupra destinului postum si a principalelor teme ale gandirii lui Origen, adevaratul parinte al teologiei crestine si unul dintre gigantii gandirii crestine din toate timpurile.

„Noi marturisim, afirmam, punem marturie toata fiinta noastra pentru un Dumnezeu cunoscut, verificat de 2000 de ani, si din ale Carui cuvinte nici unul nu s-a dovedit mincinos, chiar daca nevrednicia crestinilor a fost uneori mare de-a lungul veacurilor.“ - Parintele Arsenie Boca

Ieromonahul Calinic (Berger) e paroh al bisericii ortodoxe romane din Hermitage, Pennsylvania. Absolvent al Universitatii Santa Clara (1988), al Scolii Teologice Grecesti Sfanta Cruce (1994) si doctor al Universitatii Catolice a Americii din Washington (2003) cu o importanta teza de doctorat despre gnoseologia teologica in sinteza parintelui Dumitru Staniloae, tradusa in volumul de fata.

Doamna Marie-Helene Congourdeau (nascuta in 1947 la Amiens), casatorita, cu cinci copii si opt nepoti, a activat intre 1981 si 2012 in calitate de cercetator specializat pe istoria religioasa si medicala bizantina in cadrul Centrului National de Cercetare Stiintifica al Frantei din Paris. Autor a zeci de studii in domeniu. Editor si traducator de texte teologice patristice si bizantine, este cel mai important savant cunoscator si promotor al operei sfantului Nicolae Cabasila. In 2005 a sustinut la Sorbona examenul de abilitare pentru conducerea de cercetari cu monumentala teza despre Embrion si sufletul lui in izvoarele grecesti (secolele VI i.Hr.–V d.Hr.) tradusa in romaneste in volumul de fata.

Societatile consumiste contemporane cunosc din plin ravagiile produse de temutul fenomen patologic al bulimiei sau mancatului in exces.

La sfârșitul secolului IV de-a lungul Văii Nilului s-a desfășurat epopeea extraordinară a monahismului creștin: la început unul câte unul, mai apoi cu zecile și cu miile, țărani creștini copți părăsesc regiunile fertile și populate ale Egiptului pentru a se afunda tot mai adânc în deșert. Renunțare, tăcere, asceză și contemplație într-o dramatică luptă cu patimile și cu demonii alcătuiesc programul spiritual tenace al acestor primi monahi.

Numit pe bună dreptate o veritabilă „a cincea Evanghelie”, Giulgiul de îngropare al lui Iisus, păstrat din secolul XVI în domul din Torino, este o prețioasă și unică sursă de informații despre moartea Omului Iisus și despre taina Învierii Lui.

La peste zece ani de la căderea comunismului, societatea și Bisericile din România, intrate deja într-un nou mileniu creștin, evoluează în interiorul unei strategii dominate de exigențele integrării europene și euroatlantice.

„Scrierea aceasta, de la sfarsitul Filocaliei grecesti si de la sfarsitul spiritualitatii bizantine — scria pr. prof. Dumitru Staniloae despre cele 92 de Capitole silogistice si foarte inalte despre unirea cu Dumnezeu si viata contemplativa ale lui Calist Catafyghiotul —, reprezinta o sinteza magnifica a intregului scris duhovnicesc de mai inainte si o culme a subtilitatii de gandire si a simtirii de intensa spiritualitate a Bizantului. Socotim scrierea ca aceasta e poate cea mai frumoasa din toate scrierile filocalice prin profunzimea teologica si prin simtirea ei inflacarata.”

În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei greceşti, aparea la Kazan în condiţii precare şi obscure prima ediţie a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoţionale. Prospeţimea şi sinceritatea naraţiunii, precum şi singularitatea şi frumuseţea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat şi continuă să fascineze generaţii întregi de cititori. Poem al celeilalte Rusii, al sufletelor vii, al oamenilor simpli şi credincioşi din popor, ele au devenit un veritabil ambasador al spiritualităţii ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus.

Mulţi oameni au vrut să se facă sfinţi. Luptele lor pentru dobândirea curăţeniei necesare sfinţeniei au fost spectaculoase. Mai spectaculoase şi mult mai dure decât luptele din arene.

Arhimandritul Emilianos — egumen al manastirii athonite Simonos Petras si parinte duhovnicesc al manastirii de maici din Ormylia Chalcidicii — este una din principalele figuri ale spiritualitatii athonite contemporane.