Cărți

Intalnirea psihanalistului cu pacientul sau nu este - atunci cand are intr-adevar loc - o intalnire obisnuita.Ea nu este codificabila in aspectul ei esential de comunicare inconstienta, metaforica, enigmatica, afectiva.Nu este o intalnire medicala desi "pretextul", motivul constient, sau varful aisbergului presupun un simptom, o boala, o cerere de vindecare.Nu este o intalnire amicala, desi ea presupune posibilitatea confesiunii, ca si increderea in alb: "Nu stiu daca am reusit sa va fac sa intelegeti problema, nevoia dumneavoastra de a fi salvator, faptul ca va simtiti vexat ca nu ati reusit, faptul ca acest copil simte abandonul mamei.

Aceasta carte este consacrata prezentarii unor documente referitoare la tratamentul psihanalitic al unui copil psihotic, tratament condus de Joyce McDougall cu asistenta tehnica a lui Serge Lebovici. Productiile unui copil psihotic sunt interesante prin frumusetea lor, uneori tragica. Lumea fantasmatica in care traiesc acesti copii este tragica pentru ca ea le traduce angoasa: ea pune constant sub semnul intrebarii sentimentul pe care il au in legatura cu unitatea lor si cu cea a celor cu care traiesc.

 

Omul incearca sa cucereasca spatiul exterior lui. Multi din cei care citesc aceste randuri vor sa cucereasca un alt spatiu, la fel de vast, spatiul intern, vor sa inventeze moduri de a se cunoaste pentru ca, pornind de la aceasta intelegere, sa incerce sa-i cunoasca pe ceilalti (...).Idealizarea da iluzia mentinerii unei relatii cu o persoana importanta, din copilaria subiectului.