Cărți

În această fascinantă colecție de povești, vom călători într-o aventură plină de farmec și emoție, descoperind o varietate de personaje și întâmplări din Avonlea și împrejurimile sale - locul unde a crescut draga noastră eroină Anne de la Green Gables.

Vom explora noi perspective ale acestui univers fermecător, dezvăluind tainele și bucuriile ascunse ale vieții de la țară, mereu însoțiți de spiritul curajos și de inimile calde ale locuitorilor din Avonlea.

Întreaga sa cugetare este, în esență, o exegeză aparte a Sfintelor Scripturi. Vlădica Nicolae își însușește întru totul descoperirile dumnezeiești, adevărurile biblice, făcându-le conținutul vieții sale, și le tâlcuiește lumii și vremii. Întemeindu-se pe istoriosofia biblică, el luminează „întâmplările istorice din vremea uciderii lui Abel până în zilele noastre,” după cum zice Mitropolitul Amfilohie Radovici. Atunci când abordează adevăruri și concepții nescripturistice despre lume, din nou le cântărește și cercetează prin lumina Evangheliei. Când tâlcuiește cuvintele veșnice, folosește cunoștințele sale enciclopedice și adesea se întemeiază pe tâlcuirile Sfinților Părinți. Metoda care predomină în exegeza sa este cea simbolică. Preot dr. Radovan Bigovici

Sfântul Siluan ne învață că sfinții cunosc durerile noastre, ale viețuitorilor de pe pământ, și ne sar în ajutor, prin Duhul Sfânt. Cititorul acestor relatări s-a convins de un adevăr paradoxal, cum paradoxale sunt întreaga învățătură și existență creștină: Sfânta Xenia aude strigătul nostru de ajutor, de dincolo de mormânt. Ai probleme mari cu alcoolul sau cu alte dependențe?

Trei zile s-au scurs de când Hristos a fost pogorât de pe cumplita Cruce. Cuvântul, Lumina cea Adevărată, S-a sălășluit printre oamenii păcătoși iar acum zace într-un mormânt săpat în stâncă. Pe trupul Său preasfânt, semnele răstignirii sunt încă vii.

Pentru omul de azi, viața este o realitate cu multe chipuri. Toate aceste chipuri nu o pot defini, ci doar rezuma. Cu atât mai mult, viața duhovnicească, "pârga vieții noastre", este mai greu de povestit celor care nu o trăiesc. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viața cea adevărată prin cinci scrieri ce explică și detaliază, pe înțelesul tuturor, spovedania, vrajba și împăcarea, mândria și smerenia, suferințele.

Copiii mari devin bizari este un roman pentru adolescenți, scris de doi autori: un profesor – Ovidiu Gligu, și o elevă – Letizia Timofte, care la cei 16-17 ani ai săi realizează un inedit debut literar. Cei doi autori „belgieni” conturează o frescă socială, un tablou regrupând două lumi aparent diferite dar totuși destul de asemănătoare: lumea adolescenților din România post-comu-nistă, și lumea adolescenților din diaspora românească.

Parcă îl și aud pe cititor, grăindu-și în sine, exasperat: „Încă o carte cu sfinți! Sunt prea multe cărți! Iar eu nu am decât o viață. Trebuie să mai și făptuim, nu doar să citim!" Dreptatea, trebuie să o recunosc, e de partea cititorului.

Avem în față o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

Volumul de fata readuce cititorilor bucuria si prospetimea prezentei eroinei de la Green Gables. Desi o regasim intr-o postura cu totul noua, aceea de director la liceul din oraselul Summerside, descoperim cu incantare ca Anne isi pastreaza neschimbata aceasta minunata insusire de a face fericiti pe cei din jurul ei. In acest nou capitol al vietii trebuie sa faca fata atat dificultatilor ridicate de predarea geometriei, cat si celor venite din partea familiei Pringle, care, inca de la inceput, ii fac viata nespus de grea. Va reusi oare sa schimbe aceasta situatie? Va reusi sa faca fata atator provocari si sa ramana in acelasi timp fidela inconfundabilului ei fel de a fi?

Volumul Lidia ne invita sa fim in continuare partasi in minunata calatorie misionara intreprinsa de Apostolul Pavel, refacand cu mintea traseul punctelor istorice marcate de nemuritoarele sale Epistole si coborand mereu, catre propriile noastre inimi, in incercarea de a descoperi acolo izvorul de bucurie pura, de nestavilit si netagaduit al Vietii celei Noi, pe care el a propovaduit-o cu fiecare fibra a fiintei sale.

Lucrarea de față este o trilogie asupra unor cadre și forme elementare de gândire și anume asupra spațiului, timpului și cauzalității la poporul român. Începutul acestei trilogii s-a produs prin apariția unor articole și studii, publicate cu mulți ani în urmă, între care cele mai importante au fost acelea despre calendar în „Arhiva pentru știința și reforma socială” și eseul „Timpul la țăranul român”, în colecția „Rânduiala”. Aceste încercări de început au ridicat o seamă de probleme legate de mentalitatea generală a satului nostru arhaic ce a păstrat forme de viață străvechi, chiar și atunci când este vorba de gândire, forme de viață ce aparțin unei civilizații românești populare, adică la nivel etnografic. (...) Cercetarea unor astfel de teme lărgește orizontul și lasă deschise înțelegerii întregul corp de date ale culturii noastre populare. Cadre și categorii fundamentale, spațiul, timpul și cauzalitatea fac parte din acele date constitutive și determinante, structuri și forțe ce au întreținut diversele forme și funcțiuni ale acestei culturi.

Nicolae Velimirovici s’a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley,” în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia. Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Rus al San Francisco-ului, care a fost o vreme profesor la Seminarul Ortodox din Bitolia, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe.”

Aceste convorbiri au apărut ca un strigăt de disperare la vederea a tot ceea ce se întâmplă în familia din zilele noastre. De unde capătă tinerii cunoștințe despre familie și căsnicie? Privindu-i pe proprii părinți, gata întotdeauna de scandal, de pe micile ecrane și din filme. Ei pot numai să viseze la faptul că o căsnicie poate fi eternă, că iubirea adevărată și fidelitatea se pot întâlni și astăzi, întrucât nu văd întâmplându-se aceste lucruri în realitatea în care trăiesc.
Sarcina pe care mi-am propus-o, mergând la conferințele organizate pentru elevii clasei a XI-a, era una foarte simplă: să le mărturisesc că toate acestea sunt cu putință și în realitate, că vor putea iubi cu adevărat și că, la rândul lor, pot fi iubiți în aceeași măsură. Dar iubirea presupune, bineînțeles, strădanie.
Mi-aș dori să cred că, într-o bună zi, va fi reintrodusă în școli o materie care s-ar putea numi Etica și psihologia vieții de familie (dar care, spre deosebire de vechea disciplină comunistă, ar fi o variantă a viziunii ortodoxe asupra familiei). Până la urmă, fizicieni și chimiști vor deveni unul dintr-o mie, deși aceste discipline sunt studiate ani la rând. O familie însă vor întemeia aproape toți, iar în școli nu li se vorbește nimic despre lucrul acesta, în cel mai bun caz (de fapt, în cel mai rău caz) le este introdusă Educația sexuală.
Convorbirile de față au fost adresate elevilor din clasa a XI-a dintr-un liceu din orașul Taldom. Însă unele subiecte legate de latura intimă a căsniciei au putut fi abordate abia cu elevii claselor absolvente.
Textele convorbirilor din această carte sunt mai ample decât orice conferință reală ținută la școală. În funcție de auditoriu și de întrebările adresate, discuțiile se axau doar pe o anumită parte a subiectului. Cartea conține și ceea ce s-ar fi putut spune și nu s-a spus acolo.

A trecut ceva vreme de când primii cititori ai acestui îndrăgit roman descopereau plini de încântare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina rămâne, până astăzi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – şi pe bună dreptate! Nu ai cum să nu rămâi fermecat de fetiţa vorbăreaţă, cu o imaginaţie atât de vie şi cu o inimăplină de loialitate şi entuziasm. Cititorilor le este uşor să se identifice cu Anne şi să empatizeze cu firea ei plină de dramatism, fie că eroina se află în culmea bucuriei sau în abisul disperării, iar capacitatea ei de a vedea frumuseţea pretutindeni este o sursă continuă de inspiraţie.
Măiestria autoarei în a crea personaje memorabile şi dialoguri realiste fac din „Anne” o lectură uşor de parcurs, iar cei care sunt pregăţiţi să o însoţească pe Anne în călătoria ei plină de aventuri, vor descoperi în ea un partener pe cinste.

Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficţiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace. Mark Twain