Cărți

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

„Primele două lucrări, care, după părerea celor mai mulți cercetători, constituie părțile unei singure scrieri, sunt, cel mai probabil, anterioare Sinodului de la Niceea (325), întrucât, deși aflăm expusă învățătura Bisericii despre Dumnezeu, crearea omului și Întrupare, totuși ele nu conțin și elemente specifice polemicii antiariene. Scrierea «Trei cuvinte împotriva arienilor», cea mai întinsă și mai elaborată din acest volum, este o lucrare ce se adresează creștinilor preocupați de disputele generale create în jurul Persoanei Mântuitorului Hristos”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Luna septembrie, care deschide anul bisericesc ortodox, cuprinde sărbători şi zile de pomenire ale unor mari Sfinţi ai creştinătăţii, pentru a căror cinstire imnografii au alcătuit numeroase tropare, stihiri şi canoane, cuprinse în Mineiul pe septembrie.

Revirimentul spiritual fundamentat filocalic a insemnat intoarcere la pagini patristice, la pretuirea efortului ascetic si a cailor mistice crestinesti ale eliberarii. A implicat o repunere in lumina a importantei rugaciunii (mai ales a rugaciunii inimii, asa cum fusese cultivata de isihasti) pentru viata si reveniri la viata...

Volumul conține trei epistole și șase tratate cu tematică trinitară ale Sfântului Grigorie de Nyssa. Șase dintre aceste opuscule sunt traduse pentru prima dată în limba română.

Opera antiiconoclastă a Sfântului Teodor reprezintă sinteza limpede și inspirată privind venerarea sfintelor icoane. Actualitatea acestei opere este incontestabilă, mai ales dacă luăm în considerare faptul că prezența și lucrarea sfintelor icoane în Biserica lui Hristos au fost și sunt contestate până în ziua de astăzi.

Din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament cunoaştem cele despre facerea celor nevăzute şi văzute, depre căderea omului, despre puterea pe care au dobândit-o păcatul şi moartea asupra lumii şi a omului, care fusese zidit spre a fi nemuritor şi cu sufletul, şi cu trupul. Dar tot din Sfânta Sriptură a Vechiului Testament aflăm că omului căzut în păcat, pradă morţii şi deznădăjduirii, i-a fost făgăduită de către Dumnezeu trimiterea unui Mântuitor, născut dintr-o Sfântă Fecioară, Izbăvitor care prin Jertfa Sa de bunăvoie şi învierea cu trupul pentru veşnicie, să-i dezlege pe oameni din legăturile strânse ale păcatului şi să izbăvească pe aceia pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa (Evrei 2, 15).

„De ne va vedea Dumnezeu ca ascultam cu mare luare aminte cuvantul Lui si ca nu facem de ocara, din pricina vitregiei vremurilor, intelepciunea noastra, ne va veni de indata in ajutor” (II, 3). Acest statornic adevar al vietii si experientei crestine il arata Sfantul Ioan Gura de Aur in cele XXI de Omilii care urmeaza, numite „la statui”. Prilejul rostirii acestor nestemate ale propovaduirii bisericesti a fost starea de infricosata asteptare a pedepsei imparatesti, in sanul obstii crestine din Antiohia, dupa ce aici unii daramasera statuile imparatului Teodosie cel Mare si ale membrilor familiei imperiale. Razmerita aceasta, pricinuita de impuneea de noi taxe, pusese Antiohia - unde „intaia oara, ucenicii s-au numit crestini” (Fapte, 11, 26) – in situatia de a fi adus imparatului o ofensa de neiertat, caci statuile lui erau semnul vazut al autoritatii sale in fiecare colt al imperiului. Pentru o asemenea infruntare a puterii si demnitatii imparatesti, pedeapsa era una singura – nimicirea cetatii razvratite. - Extras

Sfântul Apostol Pavel îndeam­nă pe creștini să se bucure: „Bucurați-vă pururea în Dom­nul. Și iarăși zic: bucurați-vă” (Filipeni 4, 4). Bucuria curată este roada prezen­ței Sfântului Duh în inima omului (Galateni 5, 22), iar dobândirea pre­zenței Duhului Sfânt și deci a bucuriei în inimă se face prin rugă­ciune. De aceea, în Biserica Orto­doxă prima din rugăciunile începă­toare este o chemare a Sfântului Duh, Împăratul ceresc – Mângâietor. Rugăciunea, ca prezență și lu­crare a Sfântului Duh în om, aduce mângâiere, pace și bucurie. ea ne unește cu Sfânta Treime, izvorul bucuriei și vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate tim­purile și toate locurile. Fără rugă­ciune nu este Biserică și nici viață creștină. Când pierdem bucuria și pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.

Sfântul Apostol Pavel îndeam­nă pe creștini să se bucure: „Bucurați-vă pururea în Dom­nul. Și iarăși zic: bucurați-vă” (Filipeni 4, 4). Bucuria curată este roada prezen­ței Sfântului Duh în inima omului (Galateni 5, 22), iar dobândirea pre­zenței Duhului Sfânt și deci a bucuriei în inimă se face prin rugă­ciune. De aceea, în Biserica Orto­doxă prima din rugăciunile începă­toare este o chemare a Sfântului Duh, Împăratul ceresc – Mângâietor. Rugăciunea, ca prezență și lu­crare a Sfântului Duh în om, aduce mângâiere, pace și bucurie. ea ne unește cu Sfânta Treime, izvorul bucuriei și vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate tim­purile și toate locurile. Fără rugă­ciune nu este Biserică și nici viață creștină. Când pierdem bucuria și pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.

Calatoriile la Athos i-au dat carturarului greco-american prilejul rar de a-si spori informatiile despre isihasm prin intalniri cu duhovnici lucratori si povatuitori ai rugaciunii lui Iisus, pe care stia ca indeosebi acolo, in Sfantul Munte, il putea afla: Parintii Maxim de la Cutlumus, Modest de la Constamonitu, Avacum de la Vigla, Gavriil de la Dionisiu...

Daca, potrivit unor istorici, nu trebuie sa vedem in imparatii iconoclasti niste oameni necredinciosi sau rationalisti, cum se pretinde de obicei, ci niste oameni "cu o credinta profunda, sincer convinsi, care doreau o reforma religioasa si purificarea erorilor" ce inundasera credinta ortodoxa, caz in care iconoclasmul "aparea ca o reactie violenta impotriva superstitiei, practicilor idolatrice si a excesului de putere al monahilor", trebuie sa avem in vedere insa faptul ca "folosirea icoanelor se stabileste si se raspandeste in Biserica, nu impusa de vreun decret, nici introdusa surprinzator, ci ca o inflorire naturala a sufletului crestin, uman in imperiul harului".

,,Geniala carte" - asa numea arhim. Sofronie Saharov ,,Scara" Cuvioasului Ioan Scararul. Este parerea unui monah din veacul al XX-lea care a urcat el insusi toate treptele duhovnicestii scari a virtutilor, dovedind, alaturi de marele sau povatuitor, Sf. Siluan Athonitul, ca ,,Iisus Hristos ieri si astazi acelasi, si in veci" (Evr. 13, 8).

Este un adevărat îndrumător pentru descoperirea istoriei sfinte a mântuirii omului, așa cum ne este relatată în paginile Sfintei Scripturi. Plină de ilustrații frumos colorate, cartea poate fi citită personal de către copii sau de către părinți copiilor. Ilustrațiile sunt realizate în tradiția iconografică ortodoxă de Serioja Popov. Acestea vor fi o adevărată bucurie pentru micii cititori.

Din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament cunoaştem cele despre facerea celor nevăzute şi văzute, depre căderea omului, despre puterea pe care au dobândit-o păcatul şi moartea asupra lumii şi a omului, care fusese zidit spre a fi nemuritor şi cu sufletul, şi cu trupul. Dar tot din Sfânta Sriptură a Vechiului Testament aflăm că omului căzut în păcat, pradă morţii şi deznădăjduirii, i-a fost făgăduită de către Dumnezeu trimiterea unui Mântuitor, născut dintr-o Sfântă Fecioară, Izbăvitor care prin Jertfa Sa de bunăvoie şi învierea cu trupul pentru veşnicie, să-i dezlege pe oameni din legăturile strânse ale păcatului şi să izbăvească pe aceia pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa (Evrei 2, 15).

Din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament cunoaştem cele despre facerea celor nevăzute şi văzute, depre căderea omului, despre puterea pe care au dobândit-o păcatul şi moartea asupra lumii şi a omului, care fusese zidit spre a fi nemuritor şi cu sufletul, şi cu trupul. Dar tot din Sfânta Sriptură a Vechiului Testament aflăm că omului căzut în păcat, pradă morţii şi deznădăjduirii, i-a fost făgăduită de către Dumnezeu trimiterea unui Mântuitor, născut dintr-o Sfântă Fecioară, Izbăvitor care prin Jertfa Sa de bunăvoie şi învierea cu trupul pentru veşnicie, să-i dezlege pe oameni din legăturile strânse ale păcatului şi să izbăvească pe aceia pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa (Evrei 2, 15).

Lucrare publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Le colloque international 'Communication du symbolique et symbolique de la communication dans les societes modernes et postmodernes' s'est propose d'etudier les liens tout a la fois etroits et ambigus que le symbolique entretient avec les problematiques communicationnelles.

Exemplul vieții Fericitului Augustin reprezintă o mărturie vie a schimbărilor benefice majore pe care găsirea și propovăduirea lui Dumnezeu le pot aduce în viața omului care rătăcește prin lume purtat de valurile feluritelor furtuni.

Traducere, studiu introductiv şi note de Radu Mustaţă

Studiu introductiv şi note de prof. Nicolae Chiţescu
Traduceri din limba latină de Pr. prof. Alexandru I. Stan şi Adriana Roşu
Note de Pr. prof. Alexandru I. Stan şi Ierom. Policarp Pîrvuloiu

După cum aflăm din Nota Editorială a lucrării, acatistele sunt rugăciuni de laudă, adresate lui Dumnezeu sau Sfinţilor Lui, alcătuite din 24 de strofe, după numărul literelor alfabetului grecesc, având la început un Condac ce rezumă conţinutul imnului. Numele de acatist înseamnă, în limba greacă, o cântare în timpul căreia nu se șade, ci se stă în picioare sau în genunchi, această poziţie a trupului exprimând sentimentul de recunoştinţă.

După cum aflăm din Cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „cartea numită Molitfelnic cuprinde în principal rânduiala săvârşirii Sfintelor Taine, a ierurgiilor, a altor slujbe şi rugăciuni de sfinţire a vieţii omului credincios şi a lucrărilor sale, de binecuvântare şi sfinţire a firii înconjurătoare, a lăcaşurilor şi obiectelor de cult, a unor momente deosebite din viaţa comunităţilor creştine, de izbăvire a omului şi a naturii de puterea şi lucrarea duhurilor rele.

"Aceasta este iconomia Iubitorului de oameni Dumnezeu, căci de multe ori Dumenzeu dă la mulţi mari bunătăţi şi daruri, dar lasă la dânşii şi oarecari metehne ca să se smerească şi, găsindu-se supuşi metehnelor, să pătimească pentru ele şi oarecum să se ruşineze, ca să nu se înalţe..."

Carte de cult necesară atât pentru cultul de obşte, cât şi pentru cel particular.