Cărți

DNA doreste nu numai recuperarea activelor dar si ceea ce am putea numi uzufructul utilizarii acestora de la data privatizarii pana la data trimiterii im judecata. Acest fapt reiese cu claritate din rechizitoriu unde se spune ca cea mai mare parte a prejudiciului apare din „folosul de care a fost lipsit partea civila – in conditiile in care, prin dobandirea titlurilor de participare de catre terte persoane fi zice sau juridice de buna credinta, reparatia in natura nu mai este posibila.”
Este principiul calcularii prejudiciului la valoarea de piata a activelor privatizate si nu la valoarea de inventar la care se prsupune ca s-a realizat privatizarea. Principiul este indiscutabil corect daca se aplica in momentul initial al privatizarii deoarece privatizarea la valoarea de inventar (mult utilizata cu intentie frauduloasa) nu are in vedere potentialul de valorifi care prin business a activelor ci a valorificarii lor prin dezmembrare ca materii si materiale (vanzarea lor ca fi er vechi).
Problema care se pune este aceea a modului cum se poate aplica in acest moment principiul valorii de piata in calcularea prejudiciului, datorita faptului ca dinamica valorii pachetului de actiuni, la care face referire procurorul, nu are legatura cu ilegalitatea actului de privatizare ci cu dinamica si caracteristicile mediului economic si de business de la perioada privatizarii pana la cea a trimiterii in judecata. Poate fi imputata acestora valoarea de piata a activelor la o data ulterioara privatizarii?

V-am putea ura "pofta buna", insa dupa citirea acestui roman s-ar putea sa aveti chef sa postiti mai multe zile. Charles Haquet ne ofera aici in acelasi timp un thriller dar si un roman de aventuri a carui actiune se petrece in lumea internationala a mafiei alimentare. Romanul sau a primit de altfel premiul romanului de aventuri! Exista mai intai o ancheta, serioasa ca un film documentar, care ne tine cu sufletul la gura. Evident, intelegem ca din momentul in care permitem ca de fapt cursa care are loc sa se indrepte spre cele mai ieftine alimente, toate regulile sunt incalcate. Charles Haquet, care cunoaste foarte bine dedesubturile acestei lumi datorita anchetelor realizate pentru L'Express, ii pune pe scena pe Camille si Marco, cei doi fondatori ai TracFood, o societate pariziana  a carei activitate consta in consilierea marilor intreprinderi din sectorul agroalimentar, dar care in realitate cerceteaza tot ceea ce tine de traficul agroalimentar. Pe de o parte exista deci ancheta celor doi detectivi improvizati, plecati pe urma celui mai binecuvantat peste, tilapia, caci usor de hranit (si cu orice!), dar pe de alta exista romanul umoristic si chiar de dragoste. Felul in care Marco este parasit de iubita lui este un pur moment de antologie. Interzis de devorat, mai ales. Le Figaro, 19 iunie 2014

Singur Nicolae Baciut, (...) indrazneste sa-i puna discretului eseist si calugar (cum altfel se cuvine sa fie un calugar daca nu discret, reusind sa inabuse in sine cele lumesti?) cea mai indiscreta intrebare care i-a fost pusa vreodata in public: “ - Ati iubit? Ati fost iubit de - iata, am retineri, sfiiciune, mi se pare ca e impudic sa pun o astfel de intrebare - o femeie?” (Romania literara).

Exista oameni pe care ii cunosti doar prin intermediul cartilor, corespondentei, si prin marturia acelor persoane intime lor. Și, in mod firesc, te poti intreba in ce masura ii cunosti? Acel personaj ce se afla in biblioteca sau in chilie, incercand sa raspunda unor intrebari folosindu-se de mijloacele specifice vremii, hartie si stilou, adica de scrisori, e identic cu omul, cu fiinta reala din viata de zi cu zi? In ce masura corespondenta poarta o bucatica din fiinta celor implicati in acel dialog?
Unul din acei oameni pentru mine este Nicolae Steinhardt (1912 - 1989). Dumnezeu, destinul, istoria, au facut ca sa aud pentru prima data de el pe bancile Seminarului Teologic din Piatra-Neamt. A fost o intalnire neasteptata cu un erudit carturar dar, mai ales, cu un om marturisitor.