Cărți

Și atunci, așa cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi ănchin și eu viața la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operație, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la Mănăstirea Putna și mi-am închinat viața lui Dumnezeu...

Mișcarea pentru restabilirea Ortodoxiei pe teritoriul actualei regiuni Trancarpatia este strâns legată de numele marelui ascet, mărturisitor, sfânt și cuvios - Alexie Kabaliuc (Carpatinul). (...) Cartea pe care o țineți în mână dezvăluie o mulțime de fapte interesante din viața Sfântului Alexie Carpatinul, nevoitor al Bisericii Ortodoxe, precum și date istorice ale mișcării pentru restabilibrea credinței ortodoxe în Transcarpatia.

,,Ce dar minunat ne oferă Ciprian Voicilă! Darul unei cărți simple și frumoase ca peretele de răsărit din casa unui creștin. O carte binecuvântată la umbra icoanei unor cuvioși: părinții Justin Pârvu, Proclu, Nicanor sau maica Paisia. O carte plină de gânduri și emoții mistice, stârnite de amintirea unor fapte și întâmplări fără egal: mirul izvorât din fotografia părintelui Justin, piciorul care începe să-i crească unui copil șchiop, zidul de aer ridicat în calea securiștilor. Întâmplări grele, puternice, dumnezeiești..." Sorin Preda

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în fața mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoașterii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie așezate la picioare putere, influență sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeștrii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obține de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viață spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.

Patericul. E prima carte, dupa Sfanta scriptura, pe care o auzi citata de marea majoritate a traitorilor ortodocsi. De la monahul mirosind a tamaie amortita in umbra de lumina a absidei si a chiliei la tanarul in blugi, uneori taiati, cartea aceasta a vrajit si a convertit mii de oameni si I-a tinut pe multi - prin personajele ei, eroi ai pustiei de departe- treji de dragul lui Hristos. Insa eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si inginiozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil manual de antiterrorism in plan duhovnicesc. Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascundelipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu. Or, aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescu sau, prin naturaletea prin care si pe noi noua ne arata. Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel. Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-l cautam, sa-l aflam pe Dumnezeu. Departe de a dimunua din invataturile Parintilor Pustiei, cartea aceasta, care prezinta Patericul pe intelesul mirenilor (desi si monahii tot mireni sunt- ce-i drept, alungiti la maxim in tensiunea dobandirii Imparatiei...), este un medicament impotriva schizoidiei, ruperii de noi insin, cei ce suntem fii ai Bisericii. Pentru ca aceasta eufonie patericala ne arata clar ca in Hristos si in Biserica nu exista altceva decat moduri diferite de a merge pe Cale. Mincinoasa lume in care traim- nu altfel decat aceea in care s-au bucurat de harul lui Dumnezeubatranii Patericului classic, al Nilului de Sus- mereu pusa pe false valorizari, in care un prezentator de talk-show e mai presus decat un arhiereu, si nu stiu care cantareata, care-si bataie trupul ca sa dea impresia ca are voce, mai presus decat o femeie care adduce copii pe lume, lumea aceasta, zic, isi are oglindirea ei duhovniceasca, valorificarea ei mireneasca in ce priveste talcul Patericului. Preot de mir, Constantin Necula

Părintele Arsenie Papacioc este unul dintre cei mai mari duhovnici pe care neamul românesc i-a avut în secolul XX şi la începutul secolului XXI. În cartea de faţă sunt adunate câteva interviuri în care părintele vorbeşte despre importanţa mărturisirii dreptei credinţe în aceste vremuri de apostazie.Cei care nu l-au cunoscut pe părintele faţă către faţă se vor bucura să se hrănească din cuvintele sale, pline de putere. Iar cei care l-au cunoscut vor avea bucuria de a-l regăsi, regăsindu-i cuvintele.

În vremurile dificile prin care trecem, una dintre virtuțile care se observă rar este cea a curajului. Din ce în ce mai mulți creștini sunt biruiți de nesiguranță, frică, panică și chiar deznădejde. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi uitat de noi sau chiar ne-ar fi părăsit. Dar problema este la noi, doar la noi. Nu mai știm să trăim duhovnicește, nu mai știm să ne hrănim din hrana cea tare pe care ne-o arată Biserica.
În această carte am făcut o serie de tâlcuiri la unele cuvinte de foc ale Preacuviosului stareț Emilian Simonopetritul. Cuvinte despre suferințe, despre boală, despre moarte, din perspectivă autentic ortodoxă. Trebuie să recunosc că parcă fiecare citat selectat îmi arăta cât sunt de departe de linia pe care ar trebui să merg, dar nu o fac.

Pregatirea acestei carti a durat multi ani de zile, pentru ca, netrecand prin experenta divortului, mi-a fost si imi este greu sa inteleg pe deplin acest subiect. (Este ca si cum un mirean ar vorbi despre monahism sau un calugar despre intemeierea unei familii, fara sa aiba o experienta directa.)
Pe masura ce scriam, constatam ca problema este mult mai ampla decat mi-am imaginat. Nu ma asteptam ca atat de multe familii sa se confrunte cu tensiuni care pot degenera in divort.

Daca veti deschide aceasta carte si va veti uita la cuprinsul ei, cred ca veti gasi articole care va intereseaza. Pentru ca acest volum a fost scris si rescris si umbunatatit tocmai in urma feed-back-ului primit de-a lungul unor ani intregi de la cititorii diferitelor variante ale manuscrisului electronic...

Danian Vasile

Părintele Arsenie Papacioc este unul dintre cei mai mari duhovnici pe care neamul românesc i-a avut în secolul XX şi la începutul secolului XXI. În cartea de faţă sunt adunate câteva interviuri în care părintele vorbeşte despre importanţa mărturisirii dreptei credinţe în aceste vremuri de apostazie.Cei care nu l-au cunoscut pe părintele faţă către faţă se vor bucura să se hrănească din cuvintele sale, pline de putere. Iar cei care l-au cunoscut vor avea bucuria de a-l regăsi, regăsindu-i cuvintele.

Testamentul său e simplu, şi l-a repetat de sute şi poate de mii de ori în faţa mulţimii de pelerini veniţi să ia binecuvantare. E vorba de îndemnul de a apăra Ortodoxia fără teamă, şi dacă este nevoie chiar cu preţul vieţii…

Cartea Testament – Cuvinte de folos conţine mai multe interviuri cu părintele Arsenie Papacioc. Tema principală este mărturisirea credinţei ortodoxe. Titlul volumului, Testament, a pornit chiar de la titlul unuia dintre interviuri, luat cu mai mult de trei ani înainte de trecerea părintelui la Domnul (Din testamentul părintelui Arsenie Papacioc – „Moartea nu înseamnă moarte”).

S-a respectat oralitatea stilului părintelui. Ideile care se repetă au fost lăsate ca atare tocmai pentru că arată o preocupare deosebită a părintelui faţă de subiectele abordate.

Din paginile Evangheliei cunoaştem puterea pildelor rostite de Mântuitorul Hristos. Valoarea pildelor în educaţia copiilor este foarte mare. De aceea, în volumul de faţă sunt adunate o mulţime de pilde şi istorisiri care înceracă să pună în faţa celor mici cât mai multe repere.

Au trecut aproape cinci ani de când am luat interviul despre viaţa Înaltpreasfinţitului Justinian. Mai precis, a fost luat pe 7 decembrie 2011.

Pe spatele pozei pe care mi-a dăruit-o pentru a o pune pe coperta cărţii, ierarhul a sugerat şi un titlu pentru ea: „Hristos Se naşte, bucuraţi-vă”. Ce legătură este între o carte despre viaţa unui om şi bucuria Naşterii lui Hristos? Citind şi recitind mărturia sa, am înţeles că viaţa sa a fost, de fapt, un colind. Un colind în care Hristos, Care S-a născut în peştera inimii unui prunc prin Taina Sfântului Botez, a rămas acolo. Este greu de descris în cuvinte prezenţa Înaltpreasfinţitului Justinian, dar cred că cel mai simplu ar fi să spun că ea avea ceva din seni-nătatea colindelor. Aşa că titlul acestui interviu a venit de la sine...

Intr-un mod gresit, viata crestina este impartita de multe ori intre viata jertfelnica, dedicata lui Hristos, in monahism, si viata comoda, care poarta pecetea compromisului, in lume. Dar la sfintenie sunt chemati si mirenii, nu doar monahii. Hristos nu S-a rastignit doar pentru monahi, imparatia cerurilor nu este doar a monahilor.

Parintele Damaschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la parintele Serafim a fost faptul ca in fata mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevar. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un raspanditor al cunoaşterii, nici nu era vreun conducator religios ce tanjea sa-i fie aşezate la picioare putere, influenta sau macar un vas cu fructe, precum faceau maeştrii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zona. El nu traia in religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obtine de acolo; nu cauta un sprijin, nici sa se bucure de o viata spirituala. Era doar un calugar simplu, ce cauta Adevarul mai presus de toate.” Scrisorile parintelui Serafim Rose catre Alexie Young contin raspunsuri la multe dintre problemele cu care se confrunta un creştin ortodox la inceputul urcuşului duhovnicesc. Multe dintre scrisori ating probleme contemporane, lasand impresia ca au fost scrise chiar in zilele noastre. Citind aceste scrisori putem intelege diferenta dintre autorul lor, un parinte care s-a nevoit sa mearga pe urmele Sfintilor Parinti, şi teologii contemporani care propovaduiesc o ortodoxie dupa intelepciunea acestui veac. Şi putem alege cui vrem sa urmam, in cunoştinta de cauza… (Editorul)

O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre. Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se asaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi. in deruta generalizata a lumii de astazi, Ciprian ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit... (Laurentiu Dumitru)

Sfantul Iov Codrea este un sfant contemporan, nou facator de minuni, cu moaste intregi si binemirositoare.

Jurnalul convertirii este o rețetă de vindecare pentru mulți dintre cei ce, robi fiind, se cred liberi. Părintele Nicolae Burlan

Mic ghid pentru sănătatea trupească și sufletească a familiei, Cartea nunții te pune măcar pe gânduri… P. Constantin Necula

Am văzut curgând mir de bună mireasmă duhovnicească și la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou, marele făcător de minuni, care aduce alinare durerilor, suferințelor pământești și bucurie vieții în lumea aceasta. Aduce mângâiere și tot binele prin rugăciunile celor ce i se roagă cu credință și‑i solicită ajutorul.

Părintele Ioan Ilarion, Mănăstirea Sihăstria Rarăului

Manăstirea Radu Vodă din Bucureşti este locul de pelerinaj la care, în ultimii ani, numărul pelerinilor a crescut cel mai mult. Şi asta pentru că aici se afla o particica sin moastele Sfantului Nectarie. De aici, evlavia fata de sfantul ierarh s-a raspandit in toate colturile tarii. Aici este, cu adevarat, Eghina romaneasca.

Sfantul Alexandru Nevski este unul dintre cei mai iubiti sfinti ai Rusiei. El a primit de la Dumnezeu crucea de conducator al poporului rus si de ocrotitor al credintei ortodoxe.