Cărți

"Nu ştiu de care dintre toate cele pe care le-a făcut în viaţă – ziarist, jurist, avocat, om politic, soţ, tată – a fost mai legat Emil Boşca-Mălin sau care l-a definit cel mai bine, în raport cu lumea prin care a trecut. Ceea ce ştiu este că despre sine însuşi a scris doar două texte: un jurnal care l-a însoţit cea mai mare parte a vieţii şi un „roman al zilelor trăite“, care cuprinde povestea adevărată a devenirii lui ca ziarist.

Când am primit de la CNSAS cele şaptesprezece volume cuprinzând materiale referitoare la el sau compuse de el, ştiam deja că printre acestea se află şi manuscrisul unui „roman“.

Dintre cele şaptesprezece volume, opt sunt dosarele de urmărire, iar celelalte nouă cuprind manuscrise foarte diferite scrise, cu cea mai mare probabilitate, între 1946–1952.

Transcrierea manuscrisului s-a făcut respectând normele ortografice în vigoare la data actuală, inclusiv transcrierea titlului în forma actuală. S-au păstrat particularităţile de exprimare ale personajelor ale căror intervenţii au fost transcrise direct, în dialoguri, precum şi unele elemente de lexic şi morfologie care, în context, adaugă savoare stilistică sau se referă la realităţi locale."

Oana Boșca-Mălin

Volumul cuprinde 23 de interviuri din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fond Aurora Sasu.

21 de clerici din rândul Bisericii Romano Catolice își povestesc experiența de viață carcerală și post detenție.

Între intervievați se numără Boros Adalbert, episcop auxiliar al Diecezei de Timișoara, sora Clementina, călugăriță din Congregatio Jesu, 14 călugări din Ordinul Fraților Minori Conventuali și cinci preoți romano-catolici care au slujit în diferite dieceze de pe teritoriul țării. În Addenda sunt publicate două interviuri cu martori oculari a celor petrecute la începutul anilor 50, pentru a avea o imagine cât mai clară și cuprinzătoare asupra evenimentelor care au dus la zecile de arestări, atât din rândul clerului, cât și al laicilor.

"Va fi vorba, în volumul de față, bazat de documente inedite din Arhiva C.N.S.A.S., de dosarul D (documentar) 0007346, de cel informativ, în două volume: I 0151079_001 și I 0151079_002, precum și de dosarul S.I.E. (Serviciul de Informații Externe) privind urmărirea informativă a lui Vintilă Horia în afara României; toate aflate în Arhiva C.N.S.A.S. Voi porni la elucidarea, cu argumentele logicii, a unui dosar socotit, pe nedrept, neclar. Din punctul meu de vedere, toate cele ce vin în calea demonstrației la care pornesc sunt clare, toată rumoarea din jurul celui numit de răuvoitori „cazul Vintilă Horia” fiind instrumentată pentru a compromite reputația singurului scriitor român încununat cu Premiul Goncourt și pentru a macula imaginea unui intelectual de o valoare incontestabilă care trebuia distrus măcar psihic, dacă fizic nu se putea, prin condamnarea lui monstruoasă și aberantă în contumacie. După părerea mea, ura autorităților comuniste față de Vintilă Horia a crescut odată cu neputința de a-l prinde viu, el neaflându-se la data condamnării în țară."

Ioana Diaconescu

<> - Dan Pavel

Al 44-lea volum din colecția Istorie orală este ”Christus Vincit!” sau despre puterea credinței în închisorile comuniste Sora Clara (Catrina Laslău) în dialog cu Aurora Sasu Editorul volumului este Virginia Ion, care semnează și studiul introductiv . Volumul cuprinde interviul pe care sora Clara l-a acordat în 1996 Aurorei Sasu, redactor la Radiodifuziunea Română. Interviul este parte a unei ample campanii pe care Aurora Sasu a pornit-o în 1992 pentru a aduna mărturii despre represiunea împotriva Bisericii Catolice de ambele rituri, din perioada regimului comunist.

Conferință susținută în 27 aprilie 2023 la reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului, în cadrul ciclului de conferințe ”Justiția memoriei”. Conferințele din ciclul „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propun idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.

ESTHER (ETTY) HILLESUM s-a născut în 15 ianuarie 1914 într-o familie de evrei din Middelburg (Țările de Jos). Din 1924 familia se mută la Deventer, unde tatăl, profesor de limbi clasice, devine director al liceului local. După încheierea studiilor liceale, Etty se mută la Amsterdam pentru a urma dreptul, apoi slavistica. La începutul anului 1941 îl cunoaște pe Julius Spier, fost discipol al lui Jung, psiholog, psihoterapeut și chirolog; la început este pacienta lui (cel mai probabil ideea ținerii unui jurnal a venit dinspre acesta, ca parte din terapie), apoi secretară, prietenă și iubită. Însemnările foarte intime din jurnal surprind, în paralel cu explorările spirituale ale tinerei de 27 de ani, viața de zi cu zi din Amsterdamul ocupației naziste, persecuțiile la care au fost supuși evreii și tăvălugul de neoprit al istoriei, căruia îi vor cădea victime într-un final și autoarea și întreaga ei familie. Caietele lui Etty, cu scrisul lor mărunt și greu de descifrat, au avut un destin complicat vreme de aproape patru decenii, până în anul 1981, când a apărut, în îngrijirea lui Jan G. Gaarlandt, prima selecție în neerlandeză a jurnalului, alături de o serie de scrisori trimise de ea, majoritatea din lagărul de tranzit Westerbork. Prima ediție integrală a fost publicată în 1986. Ulterior, jurnalul și scrisorile au fost traduse în engleză și în alte 24 de limbi. Pe lângă importanța istorică, scrierile lui Etty înfățișează o tânără de o inteligență și o sensibilitate aparte, nonconformistă, de o intensă compasiune și cu abordări feministe sofisticate. Vocea sa vine ca o completare „de maturitate“ a jurnalului Annei Frank. Etty Hillesum a murit pe 30 noiembrie 1943 la Auschwitz.

Nascut la 5 martie 1946 in Norfolk (Anglia), profesor de studii romanesti la Scoala de Studii Est-Europene de la Univerity College London si la Universitatea din Amsterdam, Dennis Deletant este unul dintre cei mai avizati cercetatori ai istoriei noastre recente.

Cuvânt înainte de Ana Blandiana

Cartea cuprinde un CD cu cele mai frumoase poezii recitate de Ion Caramitru

 Poemele lui Corneliu Coposu care văd acum pentru prima oară lumina tiparului au fost compuse în închisoare pe parcursul celor 17 ani de detenție și scrise pe hârtie abia după ieșirea din închisoare

Un volum cuprinzând articole, conferințe susținute în țară și străinătate, interviuri și studii ale lui Romulus Rusan, scrise între 1996 și 2016. Tema comună: Memorialul Sighet,  instituția pe care Romulus Rusan a fondat-o în 1993, alături de Ana Blandiana, și pentru care a lucrat neîncetat, timp de peste două decenii.

În loc de postfață, sunt publicate texte scrise de prieteni, istorici, scriitori, jurnaliști, apărute în zilele și săptămânile de după dispariția lui Romulus Rusan, toate la un loc conturând portretul celui care s-a dăruit pentru ceilalți.

"Există oare ceva mai opus morții decât o carte? Există vreun vas în care viața să poată fi turnată mai cu grijă, adică fără să se risipească și să curgă pe de lături, luând cuminte forma cărții în care a fost turnată? Există ceva mai în stare decât o carte să transforme moartea în posteritate?

Iată, această carte conține o bună parte a vieții lui Romulus Rusan din ultimele două decenii, acea parte formată și din zilele săptămânii și din weekenduri, și din orele zilelor și din orele nopților, acea parte din cauza căreia nu avea timp să meargă nici la doctori, nici la concerte, nici să-și întâlnească prietenii, nici să-și deschidă manuscrisele literare, pentru că prioritară era întotdeauna munca la Memorial, din ce în ce mai solicitantă pe cât trecea timpul. Pentru că, paradoxal, o dată cu trecerea timpului, munca de la Memorial nu se apropia de sfârșit, ci căpăta amploare prin creșterea impactului public și a rezonanței internaționale. Încât, cei doi-trei ani de amânare a propriului scris au devenit tot atâtea decenii." Ana Blandiana

30 de interviuri din Arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet cu țărani din Răstoaca, Suraia și Vadu Roșca, participanți la revoltele împotriva colectivizării din noiembrie 1957-ianuarie 1958. Interviurile au fost realizate de Daniel Popa în naul 1996, la 40 de ani de la revoltele din Vrancea.

Retipărirea studiului lui Corneliu Coposu „Armistițiul din 1944 și implicațiile lui”, precum și a celorlalte mărturii ale contemporanilor participanți la evenimente, este o depoziție de onoare în favoarea adevărului științific care nu trebuie uitat sau deformat. Contribuții de Ivor Porter, Ioan Hudiță, Augustin Vișa, Reuben H. Markham Editare, note și comentarii de Paul Lăzărescu.

Cele douăsprezece convorbiri care compun această carte se înscriau în efortul de a-l scoate pe Brâncuşi din clişeele legen-dare şi propagandistice, de a-l întoarce în rândul oamenilor reali şi fireşti. Portretul realizat este, sper, unul credibil şi lipsit de prejudecăţi, îmbrăcat în roua inocenţei, dar purtând în acelaşi timp „o aureolă nevă-zută”, cum spune unul dintre conlocutori. Luăm cunoștință de un om conştient de valoarea sa dar fără să fie îngâmfat, plin de umor dar şi de susceptibilitate, fermecător dar şi puţin sucit, cu o personalitate puter-nică dar păstrând luminişuri şi chiar naivi-tăţi, care ne amintesc de butada sa „Când încetăm să mai fim copii, suntem deja morţi.” Geniul redevine o persoană vie ca oricare alta, dar care ne convinge tocmai prin naturaleţea sa de genialitatea operelor.
(…) Odată cu Brâncuşi, sunt celebrați și aceşti prieteni ai lui, cărora le este dedicată noua ediţie a cărţii, pe care azi o văd eu în-sumi cu alţi ochi decât atunci. Romulus Rusan, octombrie 2016

Volumul conține 19 interviuri despre demolările din anii ’70-’80,interviuri din Arhiva de Istorie Orală a CISAC, precum și transcrierea mesei rotunde cu tema „Dărâmarea Spitalului Brâncovenesc” organizată de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului la 28 martie 2004.

Mărturiile prezintă, pe de o parte, perspectiva specialiștilor (arhitecți, istorici, istorici ai artei), martori ai unor transformări brutale și ireparabile, și, pe de altă parte, perspectiva unor locuitori ai Bucureștiului, care și-au văzut întregul trecut – străzi, case, biserici, cimitire – dinamitat, sfărâmat și anihilat de lama buldozerului.

Autorii mărturiilor, în ordinea din volum, sunt: Aurelian Trișcu, Peter Derer, Alexandru Beldiman, Cornelia Pillat, Cezara Mucenic, Antoinette Marie-Jeanne Bătăturescu, Dan Mohanu, Radu Ștefănescu, Constanța Costea, Dan Ionescu, Aurelian Stroe, Theodor Ionescu, Ileana Voicescu, Mușata Mucenic, Dinu C. Giurescu, Tudor Marinescu, Davida Neli, Paul Marinescu, Constantin Hariton, Nicolae Noica, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dinu Antonescu, Mariana Florian.

Personaj prezent intr-o bogata bibliografie, Gavril Vatamaniuc (supranumit de unii „ultimul partizan”) este un luptator de natura aparte, facand parte din a doua generatie a rezistentei bucovinene.

"Acest nou volum din seria magistrilor fondatori ai Memorialului Sighet si ai Scolii de Vara – l-au precedat „Bukovski la Sighet” (2002), „Courtois la Sighet” (2005) si „Alexandru Zub la Sighet” (2013) – este inchinat lui Dennis Deletant, eminentul istoric englez, legat de tara noastra nu numai prin referintele stiintifice ale operei, ci si prin prezenta sa fizica si afectiva, intre timp familiala si profesionala, de aproape o jumatate de secol. (...) Desi cuprinde in principiu contributiile lui Dennis Deletant la Simpozioanele de la Sighet (1993-2002) si la Scoala de Vara de la Sighet (careia i-a fost rector, in 1998 si 1999), cartea se transforma, prin reordonarea textelor dupa criteriul cronologic si tematic, si dupa adaugarea a patru capitole noi (trei dintre ele inedite), intr-o scurta, profunda istorie a relatiilor romano-britanice, pornind de la anul 1939 (cand se semna, la 23 august, pactul sovieto-nazist, iar englezii isi trimiteau prima misiune de sabotare a instalatiilor petroliere de pe Valea Prahovei, ce urmau, prin consecinta, sa cada in mana nemtilor)." Romulus Rusan.

Lucru destul de rar in istoria literaturii, Florin Constantin Pavlovici debuta, in 2001, cu o capodopera. „Tortura, pe intelesul tuturor” a fost primita de cititori ca un „clasic” al unui gen aflat el insusi la varsta debutului: proza concentrationara. Viata de dincolo de gratii si de sarma ghimpata pulsa in pagini cu o naturalete stilistica orbitoare. Absurdul si uratul cotidian erau vazute de la inaltimea ideilor. (Romulus Rusan)

Prelegeri si discutii de la a XV-a editie a Scolii de Vara de la Sighet (16-23 iulie 2012)
Moderatori: Ana Blandiana, Romulus Rusan
Editor: Traian Calin Uba

Corneliu Coposu in dialog cu Vartan Arachelian

Dintre zecile de mii de fosti detinuti politici si de luptatori pe care i-a prezentat in cartile sale de-a lungul unei jumatati de secol, Cicerone Ionitoiu - acest adevarat cronicar al suferintei si demnitatii romanesti - alege pe cei mai apropiati inimii sale, portretizandu-i cu o exactitate plina de culoare.

Jurnalul secret al arhitectului Gheorghe Leahu este o marturisire fidela a vietii familiei sale si a populatiei Romaniei, in cea mai degradanta si umilitoare perioada a dictaturii, dintre anii 1985-1989. [...] Jurnalul descrie drama miilor de locuitori alungati din casele lor, cum arata Bucurestiul mutilat de uriasele santiere si inimaginabila mizerie in care se asigurau cele necesare traiului, cozile interminabile la alimente si carburanti, frigul din case si institutii in timpul iernilor si, peste toate, coplesitoarea adulatie pe care tot activul de partid o arata celor doua "genii planetare", Nicolae si Elena Ceausescu.