Cărți

Un fals tratat de „poliritmie social-urbană” este cartea pe care o aveţi acum în mînă! Cincisprezece scriitori români şi străini reconstruiesc fragmente dintr-un oraş polimorf, în ţesutul căruia coexistă solidar mizeria şi splendoarea, trecutul şi prezentul, Occidentul şi Orientul, vitalitatea şi descompunerea. Inedită monografie ficţională a unui spaţiu în egală măsură istoric, fantasmatic şi real, antologia de faţă reuneşte textele unor autori contemporani – prozatori, poeţi, critici şi teoreticieni literari – români şi străini, pentru care Bucureştiul este un spaţiu mitic, ce ascunde în sine nenumărate universuri paralele. Surprinzătoare în acest caleidoscop urban, în care Bucureştiul devine personaj central, este diversitatea: diversitatea autorilor convocaţi, dar şi a formulelor discursive la care au recurs pentru a pune în scenă un oraş cu o mie de chipuri. Aşa se face că impresiile, amintirile, reprezentările ficţionale sau reconstituirile istorice pe care le veţi citi în paginile acestei antologii nu seamănă cîtuşi de puţin unele cu celelalte, că de la reportaj la memorialistică şi de la ficţiune la abordarea teoretică a ţesutului urban, toate textele incluse în acest volum spun poveştile unor întîlniri singulare cu ipostaze imaginare sau dureros de reale ale oraşului nostru. Proteic şi stimulînd imaginaţia celor ce-l străbat, Bucureştiul se cere explorat, descoperit şi interiorizat, iubit cu pasiune sau, dimpotrivă, detestat cu metodă.

Apărută pentru prima oară la începutul anilor ’80, cartea aceasta s-a acoperit de uitare, până ce, anul trecut, a fost adusă din nou în atenția publicului de editura Gestalt Books.

„Şi iată că bucuria, nechemată şi nedorită, răzbătea din întunericul timpului, şi totul era de parcă ieri s-ar fi întâmplat, şi nu cu ani şi ani în urmă…” (pag. 321)

Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă,  despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esenţiale ale ,,străinului”, ale unei ființe absurde  în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorţul dintre lipsa de noimă a lucrurilor şi nevoia noastră de noimă,  e necomunicativă, înstrăinată şi resimte cu acuitate că (aşa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalţi. Pornind de aici, Cristian Fulaş construieşte un roman ambiţios, alternând diverse registre stilistice, imbinând ingenios naraţiunea cu meta-naraţiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început  la sfârşit cu o o siguranţă aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleşitor. Octavian Soviany

Dragă Cristian, ţi-am citit cartea şi după primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de NGOASĂprofundă. Mi s-a făcut foarte rău şi mă simţeam ca după un leşin din care ieşisem cu remuşcări şi conştiinţa făcută ferfeniţă. Să nu mă înţelegi greşit, cartea este impecabil scrisă, alertă, vie, radiografiază verosimil şi expresiv partea întunecată a boemei bucureştene, sondează cu fineţe şi autenticitate psihicul alcoolicului, cu toată confuzia, demenţa şi violenţa sa construind o atmosferă densă şi apăsătoare din care dispare orice lumină lăsând loc disperării şi neputinţei. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregătit în lectura acestei cărţi traumatice, jurnal fictiv al dezintegrării, am început naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare şi, deşi nu am experimentat niciodată pe viu la intensitatea aceasta experienţele narate, acestea mi s-au transmis direct în subconştient transformându-mă într-o legumă neputincioasă şi obscenă în slăbiciunile ei. Am urmărit până la final destinul personajului tău în încercarea, mereu ratată, de echilibrare, cu toate renunţările, sevrajele, halucinaţiile, delirurile şi recidivele sale. M-a copleşit şi la final am rămas cu acelaşi gust amar în gură, cu acelaşi tremur, cu aceeaşi dezorientare şi senzaţie de gol în creier, piept şi stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii că avem în faţă o carte bună, una care te somează la auto-sondare şi te răscoleşte până în straturile cele mai sumbre ale subconştientului. Cosmin Perţa