Cărți

O panoramă a artei și arhitecturii occidentale de la prăbușirea Imperiului Roman și până la izbucnirea Primului Război Mondial, Civilizația lui Kenneth Clark narativizează literar cele treisprezece episoade ale serialului BBC montate de autor în 1969. Considerând că o civilizație poate fi, mai presus de toate, judecată prin arhitectura pe care a lăsat-o în urmă, Clark călătorește prin insulele Irlandei din secolul al VI-lea, prin Florența renascentistă și New Yorkul modern și arată efortul colectiv al oamenilor care au vrut să spună adevărul despre societatea lor. Se desfășoară astfel o distribuție impresionantă de personaje care și-au dăruit toată energia pentru a ne lărgi înțelegerea lumii și a civilizației noastre. De asemenea, Kenneth Clark scoate în evidență capodoperele pe care le-au creat — în arhitectură, sculptură și pictură, filosofie, poezie și muzică —, de la Școala din Atena a lui Rafael și până la podurile lui Brunel.

Colecţionează și tu toate cărțile scrise de Judith Kerr:
Mog, pisica uitucă • Mog și bebelușul • Mog și Iepurilă • Mog și vulpile • Mog la veterinar • Crăciunul lui Mog • Tigrul care a venit la ceai • Mog în întuneric • Mog învață alfabetul • Adio, Mog • Coada Katinkăi • La plimbare cu mami • Mog și bunicuța • Prostioara lui Mog • Foca domnului Cleghorn • Blestemul iepurelui de la școală • Ziua de naștere a lui Mog • Crăciunul de pomină a lui Mog

Judith Kerr (1923-2019) s-a născut la Berlin, într-o familie de evrei germani. Judith este o scriitoare bine-cunoscută în lumea cărților ilustrate pentru copii, cele mai îndrăgite fiind poveștile cu Mog și Tigrul care a venit la ceai, un bestseller care continuă să fie citit, ediție după ediție, de peste cincizeci de ani. În 2012, Judith a fost decorată cu Ordinul Imperiului Britanic, iar în 2019 a câștigat premiul British Book pentru ilustratorul anului.

În orașul Ferrara al anilor 1930 sosește un doctor nou, Fadigati, un om optimist și modern în atitudine și, mai mult ca orice, un om care vrea să fie acceptat în noua sa casă. Dar aparențele se năruie imediat ce localnicii descoperă că e homosexual, iar tânărul pe care-l plătește pentru a-i fi amant îl umilește în public. Pe măsură ce antisemitismul se răspândește în Italia, naratorul evreu al poveștii începe să nutrească milă și înțelegere față de doctor. Ochelarii cu ramă de aur este un studiu pasionant, dar tragic, despre cum ne pot fi distruse viețile de către cei pe care-i considerăm apropiați. Romanul lui Giorgio Bassani a fost ecranizat în 1987, în regia lui Giuliano Montaldo, cu Philippe Noiret, Rupert Everett și Valeria Golino în distribuție.

La abatorul local, Marcos este un foarte eficient manager-adjunct în branșa sacrificării oamenilor – deși nimeni nu le mai spune așa. Soția l-a părăsit, tatăl piere în ghearele demenței, iar el depune eforturi supraomenești să nu se gândească la felul în care-și câștigă existența. După ce animalele, infectate de un virus otrăvitor, au fost omorâte, și după o perioadă de Tranziție plină de ipocrizie, consumul de carne umană — „carne specială" — a devenit legal. Într-o zi, Marcos primește în dar un exemplar de „calitate superioară", pe care, în ciuda interdicțiilor, îl tratează ca pe o ființă umană. De aici și până la a-și pune întrebarea dacă nu cumva am renunțat la umanitate în schimbul proteinei animale nu mai e decât un pas.

„Mai mult decât un roman, mai mult decât o biografie... O operă literară de mare însemnătate." Russell Banks

Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de douăzeci de ani, se lasă torturat de dragostea fără șansă care‑și găsește împlinirea la bordel, supraviețuiește eroic unui naufragiu răsunător ca să emigreze până la urmă în Anglia, unde se împrietenește cu Joseph Conrad. Băiatul sclipitor oferă nu doar imaginea pasionantă a unei vieți trăite cu îndrăzneală, ci și biografia unui scriitor genial.

„Cea mai bună carte a anului 2021." The Boston Globe

„Un băiat sclipitor de o precocitate rară, care n‑a avut parte de plenitudinea vârstei adulte, a fost replica Americii la Keats și Shelley, la Schubert și Mozart — iar dacă, asemeni lor, continuă să trăiască și azi, asta se întâmplă pentru că opera lui n‑a îmbătrânit niciodată. La o sută douăzeci de ani după moarte, Stephen Crane strălucește în continuare." Paul Auster

„Spre finalul Băiatului sclipitor, Auster crede că viața lui Stephen Crane e abia la început și se întreabă ce‑ar fi devenit dacă ar fi trăit mai mult. Un alt Céline, poate. Ce ar fi fost dacă Crane ar fi scris despre războiul din Europa din 1914? Ar fi devenit, poate, marele reporter pe care războiul nu l‑a avut niciodată." The New York Times

„Fără Céline n-ar fi existat Henry Miller, nici Jack Kerouac, nici Charles Bukowski.“ John Banville

Între Parisul inundat de muzici militare și de fanfaronada eroismului de cafenea, măcelul absurd de pe front, Africa însângerată, New Yorkul murdar și sărac și iarăși Parisul crimelor și abjecției, călătoria în noapte nu se sfârșește niciodată. Ferdinand Bardamu, personajul principal din odiseea de orori care e primul roman al lui Céline, trece prin toate cu o singură credință: nu poți supraviețui decât dacă înțelegi că absurdul și răul sunt singurele adevăruri ale lumii. Doar așa rămâi în picioare, restul — de la încrederea în ajutorul oamenilor la dragostea unei femei — sunt aiureli care te doboară. Un asemenea credo cinic are nevoie de o expresie pe măsură. Céline se folosește de toate resursele limbii franceze pentru a face să răsune în roman, într­un crescendo năucitor, dezgustul, cruzimea, disprețul și durerea. Călătorie la capătul nopții e o capodoperă nu doar pentru că pune în scenă, hiperbolic, absurdul existențial (deși ar fi fost de ajuns și atât); e și datorită stilului célinian, amestec fără precedent de argou, limbă populară și nestăpânită violență de limbaj.

Volum câștigător al RSL Ondaatje Prize 2022 și finalist al Baillie Gifford Prize și Costa Prize for Memoir and Biography

În Republica Socialistă Albania, o fetiță precoce de 11 ani, Pionier al Patriei, devine peste noapte martoră la dispariția celui mai dur și mai rezistent regim dictatorial comunist din lume: cel al lui Enver Hodja. Deși albanezii se așteaptă ca dărâmarea statuilor lui Hodja și Stalin să marcheze tranziția spre o societate liberă, democratică, anii ce urmează aduc cu ei privatizarea de tipul „terapiei de șoc", imigrația masivă, inflația, jocurile piramidale, totul culminând cu un oribil război civil.

Carte a maturizării, „Liberă” alternează vocea fetiței care credea în figura protectoare a Tătucului Stalin cu cea a profesoarei de marxism, care pune la îndoială „libertatea" adusă de capitalism.

O locuință plină de pisici cu ureche muzicală care trebuie să facă LINIȘTE?

Ce fel de casă mai e și asta? Când vecinii angajează un câine de pază ca să oprească hărmălaia, pisicile au nevoie RAPID de o soluție. Și, ca de obicei, aceasta vine sub forma unei fetițe în costum de pisică portocaliu-aprins.

Marele caiet • Dovada • A treia minciună

• Grand Prix Littéraire Européen 1986

• Prix du Livre Inter 1992

• Gottfried Keller Preis 2001

• European Literary Award 2008

Totul începe în Marele Oraș, în care viața e de-acum insuportabilă, din care o mamă e nevoită să fugă, lăsându-și apoi copiii alături de bunica lor, la țară, și căutând pentru ea o soartă mai bună. Neștiutoare de carte, răutăcioasă, aceasta din urmă le face viața amară celor doi copii, gemeni în aparență fără apărare. Numai că ei nu se dau bătuți și, sprijinindu-se unul pe altul, învață pe cont propriu legile vieții, ale cruzimii, ale unei existențe pe care o urmăresc cu creionul pe hârtie. Căci, abandonați într-o țară aflată în război, lipsiți de simț moral, ei încep să-și consemneze zilnic, în jurnal, faptele, întâmplările prin care trec, măruntele sau marile nesăbuințe care-i maturizează.

Volum finalist al International Booker Prize 2022 și al National Book Award for Translated Literature 2023

Un volum extrem de original al unei scriitoare coreene în plină ascensiune, Iepurele blestemat este o antologie unică și plină de fantezie de povestiri stranii, greu de încadrat într-un gen literar anume. Ștergând granițele dintre realismul magic, horror și science-fiction, Bora Chung lasă să se desfășoare în proza ei scene și personaje parcă rupte din Edgar Allan Poe, Kafka sau Marlon James: un băiat cu puteri supranaturale care scapă din grota unui monstru totemic ce terorizează o întreagă comunitate din vremuri imemoriale; iepurași translucizi, fetișuri răzbunătoare ce distrug afacerea unui om nedrept; un cap ciudat, făcut din reziduuri umane, ce iese din toaletă și se transformă în cele din urmă într-o femeie frumoasă...

Povestiri unice, având contexte diferite, de inspirație eterogenă, prozele Borei Chung sunt însoțite pe alocuri de o grație neașteptată care, departe de a respinge, te îndeamnă să citești mai departe.

In Germania anului 1933, Anna traieste cu capul in nori, prea ocupata cu temele si cu mersul la sanius ca sa plece urechea la discutiile despre Hitler. Insa intr-o zi ea si fratele ei sunt nevoiti sa fuga din tara, in graba si pe ascuns, departe de tot ce cunosc si mai ales de amenintarea nazista. Asa incepe marea lor aventura, uneori inspaimantatoare, adesea amuzanta si cu siguranta din ce in ce mai fascinanta, pe masura ce copiii trec prin noi si noi intamplari. Judith a scris Cand Hitler a furat iepurele roz gandindu-se la propria calatorie, astfel incat copiii ei sa cunoasca drumul pe care l-a strabatut de la copilarie la maturitate, precum si sacrificiile facute de parinti, totul pentru a-i proteja pe ea si pe fratele ei.

„Al meu, al meu, al meu. Cât repetăm acest adjectiv posesiv. În realitate, un mare prim pas înainte, în materie de scriitură, e să descoperi exact opusul: ceea ce în mod triumfal considerăm al nostru e de fapt al altora. Tratativele cu lumea, da, oricând sunt în întregime ale noastre. Dar cuvintele — forma scrisă în care le cuprindem fiind atenți la marginile roșii ale caietelor noastre —, nu. Trebuie să acceptăm faptul cert că niciun cuvânt nu e cu adevărat al nostru. Trebuie să renunțăm la ideea că a scrie înseamnă să eliberăm, în mod miraculos, o voce proprie, o tonalitate proprie: după mine, acesta e un mod indolent de a vorbi despre scris." Elena Ferrante

Inside Story reprezintă povestea vieții extraordinare a unuia dintre cei mai influenți scriitori britanici de după al Doilea Război Mondial: Martin Amis. Romanul are ca punct de plecare moartea celui mai bun prieten al lui Amis, Christopher Hitchens.

Universul lui este populat de personaje care i-au modelat viața naratorului, de la tatăl său, scriitorul Kingsley Amis, la eroul literar, Saul Bellow, de la Philip Larkin la Iris Murdoch și Elizabeth Jane Howard și până la enigmatica, atrăgătoarea și amorala iubită a tinereții lui, Phoebe Phelps. Ceea ce debutează ca o captivantă poveste despre dragoste, familie și prietenie se va transforma într-o explorare inteligentă și tandră a unor întrebări fundamentale: cum trebuie să trăiești, cum să suferi și cum să mori?

În căutarea răspunsurilor, Amis survolează ororile secolului XX, precum și pe cele ale începutului de secol XXI, încercând să înțeleagă cum l-au învățat să devină scriitor. Rezultatul este una dintre cele mai frumoase realizări literare ale lui Amis: o scrisoare de dragoste pentru viață, totodată exuberantă, meditativă și sfâșietoare.

„A fost odată ca niciodată un împărat, iar împăratul i-a dat poruncă vrăjitorului său favorit să-i făurească o oglindă fermecată. Oglinda asta nu-ți reflecta chipul. Îți reflecta sufletul — îți arăta cine erai cu adevărat. Vrăjitorul nu se putea privi în ea fără să ferească ochii. Împăratul nu se putea privi în ea. Curtenii nu îndrăzneau să se privească în ea."

Romanul lui Martin Amis este o adevărată oglindă, ce pare a face imposibilul: să pună în scenă o poveste autentică de dragoste dintr-un lagăr nazist de exterminare, un triunghi amoros care-și trăiește micile drame pe fundalul unei cutremurătoare „banalități a răului".

Edwina Wyatt este o povestitoare ingenioasa, iar Tish e un personaj pur si simplu neobisnuit care, asemenea tuturor copiilor din carte, m-a schimbat odata ce l-am cunoscut. Impreuna, ei ne spun o poveste despre prietenie, despre cum sa lasi trecutul in urma si sa descoperi acele locuri din tine care arata cine esti cu adevarat. - Kiah Thomas

Tish vorbeste despre nevoia universala de a fi iubit, despre incercarile de a te adapta si despre increderea in sine... Tish, prietenul imaginar, intruchipeaza blandetea, durerea si bunatatea... O poveste frumoasa. - Readplus

Ce se intampla atunci cand un prieten imaginar e abandonat sau e dat uitarii de insusi copilul care l-a inventat? Tish e pe cale sa afle. Povestea incepe intr-o seara cand un baietel, Charles Dimple, viseaza cu ochii deschisi la prietenul perfect. Fireste, acest prieten fantezist trebuie sa fie mare - cat mai mare -, sa aiba colti - si inca ce colti - si... coada. Sa semene cu un dragon, dar sa fie mai bun decat un dragon. Si asa apare pe lume Tish, sufletul pereche al lui Charles. Cei doi prieteni trec impreuna prin tot soiul de aventuri in universul casei, pana cand, uitat, Tish e nevoit sa-si gaseasca alt tovaras de joaca. Acum incepe adevarata calatorie a lui Tish, prietenul imaginar al copiilor, cel pe care, odata ce-l intalnesti, nu-l vei uita niciodata.

Ilustratii color de Odette Barberousse.

Traducere din limba engleza de Petru Aron Costeschi.

Eu sunt Mama Ghem,

iar tu ești Firul meu iubit,

noi doi eram una

când pe lume încă nu erai venit.

La început erai ghem împreună cu mine…

ba nu, tu erai chiar înăuntru, în mine.

Și într-o zi ai devenit fir,

dar eu tot ghem am rămas pentru tine.

Calendarul familiei cu minunatele ilustratii ale lui Sven Nordqvist si idei de a celebra nu doar sarbatorile traditionale romanesti ci si zile haioase precum: Ziua Inghetatei, Ziua Fericirii, Ziua Familiei sau pe cea a Uitucilor, Ziua Clatitelor sau a Imbratisarii si multe altele este surpriza editurii Pandora M pentru toti cei care indragesc seria Pettson si Findus.

De când la pieptul meu te-am strâns prima dată, Am promis să fac tot ce o să se poată Să ajungi să fii o minune de fată, Fetița mea adorată. Sărbătorește legătura cu totul aparte dintre mamă și fiică din această carte frumoasă și emoționantă. De ce o fată are nevoie de o mamă surprinde iubirea necondiționată dintre părinte și copil în versuri și ilustrații fermecătoare.

De când în brațe te-am luat prima dată, Am promis să fac tot ce o să se poată Să ajungi să fii o minune de fată, Fetița mea adorată. Sărbătorește legătura cu totul aparte dintre tată și fiică din această carte frumoasă și emoționantă. De ce o fată are nevoie de un tată surprinde iubirea necondiționată dintre părinte și copil în versuri și ilustrații fermecătoare.

Din clipa în care chipul drag ți-am văzut, La mine în suflet cuibușor ți-am făcut. Că vei crește frumos de atunci am știut. Un fiu minunat am născut! Prețuiește legătura rară și iubirea dintre mamă și fiu din această poveste emoționantă.

Cel dintâi erou al unui băiat este tatăl lui. Prețuiește legătura specială pe care doar ei o au din această poveste plină de căldură.

,,Arta extraordinară are maniere îngrozitoare. Atmosfera tăcută și reverențioasă a galeriei te poate păcăli, făcându-te să crezi despre capodopere că sunt lucruri rafinate, viziuni ce alină, încântă și ademenesc, dar în realitate sunt criminale. Nemiloase și viclene, cele mai mărețe picturi te prind de gât, îți tulbură liniștea sufletească și apoi, în scurt timp, continuă să-ți reconfigureze simțul realității... Puterea artei este puterea surprizei tulburătoare. Chiar și atunci când pare imitativă, arta nu copiază familiaritatea lumii văzute, ci mai degrabă o înlocuiește cu o realitate proprie. Misiunea ei, dincolo de a da la iveală frumusețe, este de a submina banalul. Ceea ce știm sau ne amintim despre apusuri și floarea-soarelui și forma pe care o iau în tablourile lui Turner sau van Gogh par să existe în universuri paralele — și nu e deloc evident care este mai viu, mai real. Este ca și cum echipamentul nostru senzorial a fost resetat. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că uneori, într-o stare crescută de tensiune, suntem șocați. ” Simon Schama

Un vânător care-și spune Copoiul, căci are cel mai ager nas dintre toți vânătorii, este tocmit să ia urma unui băiat dispărut de multă vreme. Fără să vrea, căci instinctul îl îndeamnă întotdeauna să lucreze singur, se alătură unui grup de salvare, o trupă de ciudați cu calități dintre cele mai stranii, printre care se numără și un om-animal cu puteri extraordinare, Leopardul. Pe măsură ce înaintează, împins de miros, pe urmele băiatului, de la un oraș vechi la altul, prin păduri nesfârșite, trecând râuri adânci ce ascund pericole nebănuite, Copoiul se trezește pradă unor întrebări: Cine e cu adevărat băiatul pierdut? De ce nimeni nu-i dă de urmă de atâta vreme? Cine, dintre cei din preajmă, spune adevărul și cine minte? Inspirat din istoria Africii, colorat de mituri și de fantezia creatorului său, Lup roșu, negru leopard deschide o saga stranie, un tur de forță literar și o incredibilă aventură.

Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a viitoarei dinastii din Ferrara.

Roman nominalizat la Booker Prize 2022

Câștigător al Orwell Prize for Political Fiction 2022

Nominalizat la Dublin Literary Award 2023

„Un roman uimitor!" Colm Tóibín

Suntem în anul 1985 și se anunță o iarnă foarte grea. Într-un oraș nenumit din Irlanda, Bill Furlong, negustor de lemn și cărbune, se pregătește de Crăciun, perioada cea mai aglomerată pentru el. Într-o dimineață, în timp ce transportă o încărcătură la una dintre mănăstirile din afara orașului, face o descoperire care-l împinge să se confrunte cu trecutul și cu forțele tăcute ce controlează orașul și viața locuitorilor săi. Devenit la scurt timp de la apariție bestseller pe ambele maluri ale Atlanticului, Astfel de lucruri mărunte este primul roman al lui Claire Keegan, scriitoare cunoscută până acum pentru proza ei scurtă.

De-ale gurii este jurnalul unui puști în vârstă de 11 ani, pe nume Tase. Puștiul se revoltă împotriva părinților atunci când aceștia devin, brusc, interesați de nutriție și de mâncatul sănătos, însă o întâmplare de la școală, în care e implicată o fată pe care el o place foarte mult, îl face să înțeleagă că mâncarea sănătoasă e, de fapt, cool. Puștiul devine îngăduitor cu propriii părinți. Când tatăl său, care e scriitor, îl anunță că lucrează (împreună cu o prietenă, pe nume Simona, ;)) la o carte de nutriție pentru copii și părinți, puștiul ajunge el însuși interesat de nutriție.

Când un balon este adus de vânt în viața ursului ca un cadou complet neașteptat, cei doi se împrietenesc și pornesc într-o călătorie. Tot mergând pe drumul nesfârșit către un loc îndepărtat, ei ajung să se cunoască mai bine.

De-a lungul câtorva zeci de pagini, Annie Ernaux recreează, prin intermediul unei relații cu un student mai tânăr cu trei decenii decât ea, „fata scandaloasă“ pe care a întrupat-o în tinerețe. Este o nouă versiune a scriitoarei, care-i îngăduie mai curând să analizeze trecutul decât să trăiască prezentul: femeia matură care ține de mână un bărbat mult mai tânăr este la fel de izolată și de „interpretată“ de societate cum fusese tânăra care își pierduse virginitatea cu decenii în urmă. Prezentul și trecutul se rescriu reciproc, se potențează și-și acordă noi modalități de interpretare. Paginile de Fotojurnal ce însoțesc microromanul așază această imagine a prezentului în rama memoriei revizitate.

Într-un oraș oarecare, tânărul Fazil, student la Litere, revine la facultate după moartea neașteptată a tatălui său. Sărac, nevoit să trăiască în condiții modeste și să facă figurație într­-un studio de televiziune, cunoaște o femeie cu profil de odaliscă, doamna Hayat, care îi trezește pasiuni nebănuite, dar întâlnește și o tânără studentă, Sila, îndrăgostită și ea de literatură. Fazil se împarte între aceste iubiri contradictorii. Situația politică din țară, regimul fals democratic instalat la putere, denunțurile, arestările arbitrare se reflectă în atmosfera de teroare care se instaurează treptat în oraș și în mediul academic. Deși ar putea să părăsească țara împreună cu Sila, tânărul, de acum singur și privind viața cu alți ochi, ia o altă decizie. Scris în detenție, romanul lui Ahmet Altan este un elogiu adus libertății, iubirii, literaturii, vieții în general.

Scris în ultimii ani din viața lui Roberto Bolaño, 2666 reprezintă vârful absolut al unei cariere literare prodigioase, un roman total care reușește să creeze ceea ce puține cărți au realizat în istoria literaturii: o frescă gigantică ce reprezintă Iadul. Așezat sub cuvintele enigmatice ale lui Charles Baudelaire, „o oază de oroare într-un deșert de plictiseală", 2666 îmbină destinele unor personaje unite doar de căutarea unui scriitor enigmatic și le așază pe fundalul unui oraș mexican ficțional, Santa Teresa, un adevărat tunel spre infern.