Cărți

Dan-Silviu Boerescu încalța pantofii marelui Constantin Bacalbașa și strabate la pas Bucureștii pâna i se tocesc pingelele, dând viața un volum care poate fi considerat, fara teama de a greși sau exagera, urmașul legitim al Bucureștilor de altadata.

Rod al unei documentari temeinice, aceasta carte strânge poveștile mai mult sau mai puțin știute – dar întotdeauna fascinante – ale Capitalei și le condimenteaza cu ilustrații inedite, rezultatul fiind nu doar o ampla istorie a unui oraș cuprins în permanența de frenezia transformarii, ci și o oda închinata de autor urbei natale.

«„București, București,/ Cât de drag îmi ești…“ cânta cândva Gica Petrescu și cine știe de câte ori nu voi fi fredonat și eu – mai mult sau mai puțin autoironic – acest refren. București este orașul meu, locul în care m-am nascut și în care am revenit întotdeauna. Dincolo de orice, ma fascineaza în continuare cu piețele sale multicolore și cu locantele pitorești, cu scenele teatrelor unde i-am vazut în copilarie pe Caragiu, pe Dem, pe Cotescu sau pe Ștefan Iordache, cu parcurile și gradinile sale tulburator înflorite, cu pisicile șmecherite din Obor și câinii rasfațați de stapânii lor în Parcul IOR, cu vechile stadioane – precum „23 August”, unde am vazut cuplajul de poveste din 1985 (Steaua – Rapid și Dinamo – Sportul Studențesc), la care au venit peste 100 000 de oameni care stateau inclusiv pe gazon, de nu se mai puteau bate cornerele…» Autorul

Povestea lui Black Beauty este considerata una dintre primele autobiografii de animale. Inițial menita a fi literatura informativa pentru adulți despre consecințele cruzimii exercitate asupra cailor și despre prevenirea acestor acte nedrepte, Black Beauty este acum considerata drept o carte pentru copii. Povestit de personajul principal, Black Beauty, romanul este citit de mii de copii din întreaga lume.

Publicata în 1894, povestea lui Morcoveața ne pune fața în fața cu peripețiile unui baiat roșcat și pistruiat, care traiește în Franța rurala a secolului al XIX-lea. Scriitorul Jules Renard surprinde universul copilariei filtrat prin ochii unui copil hipersensibil, cu o personalitate complexa. François este al treilea și cel mai mic copil al familiei Lepic. Familia și apropiații îl numesc Morcoveața, din cauza parului roșcat și a pistruilor sai. Frații sai mai mari, Felix și Ernestina, sunt tratați cu dragoste de mama lor, în timp ce Morcoveața este disprețuit permanent și supus umor abuzuri fizice și emoționale. Seria de umilințe îl afecteaza pe baiat, care traiește o viața de singuratate și de amaraciune. Sub ironia ușor amara se ascunde tandrețea pentru tatal sau, care-l ignora, și pentru mama sa, care-l persecuta, profunzimea sentimentelor fiind analizata cu mare finețe și sensibilitate de catre autor.

„Toma Caragiu m-a privit în ochi. N-am sa uit niciodata privirea lui. Ochii lui pe care îi cunoșteam atât de bine, de obicei atât de sinceri și de calzi, erau acum înspaimântați. Cuprins de un fior launtric, cu o voce care parca nu era a lui, a rostit încet, sfios: Iarta-ma… Nu știu sa mor…“

Aceasta întâmplare, povestita de regizorul principalului film în care a jucat Toma Caragiu – Actorul și salbaticii –, s-a petrecut cu câțiva ani înaintea serii fatidice de 4 martie 1977, în care actorul și-a gasit tragicul sfârșit, în darâmaturile unui bloc din centrul Bucureștiului.

Cu o biografie unica, debutând cu odiseea unei familii de aromâni din Epirul grecesc, care s-a perindat prin Cadrilater și apoi prin diferite locuri din România pentru a se stabili în final la Ploiești, Toma Caragiu nu a fost scutit de marile încercari ale vieții, între care relațiile nefericite cu cele doua soții, de asemenea actrițe, și confruntarea cu cenzura draconica (cazul piesei Revizorul, în care deținea rolul principal, un scandal din cauza caruia a fost demis din funcția de secretar de partid al Teatrului Bulandra, colectiv de legenda în care se mutase la solicitarea lui Liviu Ciulei).

Surclasând anecdotica biografica, el a stralucit mai ales în rolurile jucate pe scena, dar și în filme (Actorul și salbaticii, Operațiunea Monstrul etc.) sau la televiziune, devenind „Omul cu șopârla”, cel care, cu voie sau nu de la stapânire, facea aluzii ironice cu incredibil subînțeles politic.

Dar, dincolo de orice altceva, genialul actor era „omul care nu știa sa moara“ și un poet neînțeles…

În mai 1986, Mircea Crișan spunea un banc la Europa Libera: „Cine a câștigat trofeele în fotbalul european în primavara asta? … Pai, echipele astea care au mai multa energie!!!“. Aluzia era evidenta. Dupa ce, pe 26 aprilie, explodase un reactor atomic la Cernobîl, provocând cel mai grav accident nuclear din istorie și o degajare imensa de energie, pe 2 mai, Dinamo Kiev surclasa Atletico Madrid în finala Cupei Cupelor, iar cinci zile mai târziu, pe 7 mai, la Sevilia, pe Estadio „Ramón Sánchez Pizjuán”, în tribunele caruia luase loc inclusiv regele Spaniei, Juan Carlos, Steaua București producea o imensa surpriza și triumfa în Cupa Campionilor Europeni în fața celebrei FC Barcelona. Între timp, norul atomic survolase deja România…

Dar cine este, de fapt, Steaua București? CSA sau, așa cum spune și UEFA, FCSB? Sau „Faci Ce Spune Becali“? Cui aparține palmaresul din 1947 (când un grup de ofițeri ai Armatei Regale înființa o echipa de fotbal militara) și pâna în 1998 (când începea privatizarea formației)? Cine este totuși clubul care deține alt palmares, cel din 2003 și pâna azi? Cum e posibil ca un al treilea palmares, cel din perioada 1998–2003, sa fie al nimanui?

Dincolo de toate aceste controverse ramân meciurile, antrenorii și fotbaliștii de legenda, cei 101 magnifici din aceasta carte, de la „Țop“ Voinescu la Helmuth Duckadam sau de la Emerich Jenei la Anghel Iordanescu, venind pâna la Florinel Coman, Darius Olaru & Co. Dar și lacrimile unui copil de patru ani, care a jurat, în fața unui televizor alb-negru din vecini, ca va iubi mereu culorile roș-albastre, pentru ca „Steaua sa nu mai piarda niciodata”!

Constantin Brancusi (19 februarie 1876, Hobita, Gorj - 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in arta moderna si contemporana, ales membru postum al Academiei Romane, o palida reparatie morala pentru nedreptatile care ii fusesera facute in tara. Chiar daca statul roman comunist i-a refuzat, in prima faza, mostenirea artistica si a vrut chiar sa demoleze Coloana fara Sfarsit, el a ramas intotdeauna un roman autentic, care, in atelierul sau de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea si Maria Tanase), a continuat sa invarta ritualic in ceaunul de mamaliga ancestral.

Multe dintre operele sale geniale - ca si diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relatiile sale amoroase - au starnit si continua sa starneasca si azi controverse, marele artist fiind pus adesea in ecuatie si cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu "Capitanul" Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…

O poveste de iarna - scrisa de Regina Maria este un gram de emotie pentru cititorii cei mici, dar si pentru cei mari. O plasmuire pe care daca o vei citi, nu doar ca vei ramane cuprins de magia iernii si a sarbatorilor, ci vei imbratisa si o serie de trairi unice - credinta, magie, invataturi - toate surprinse intr-o poveste gandita de unica Regina Maria.

Cel mai frumos moment al anului, o sarbatoare a intimitatii familiei si anotimp al magiei, Craciunul reprezinta, de fapt, "celebrarea neprevazutului". Cele 14 povesti alese aici, semnate de Louisa May Alcott, Harriet Beecher Stowe, Mary E. Wilkins Freeman, Nathaniel Hawthorne, Lucy Maud Montgomery, Louisa May Alcott, F. Scott Fitzgerald, Katherine Pyle si altii, nu sunt doar texte pline de prospetime si umor, ci si un portal catre "spiritul Craciunului", unde timpul parca sta in loc, iar vraja sarbatorilor pune stapanire pe lume.

Povestea controversata a unui club de fotbal: mituri urbane despre fotbalistii din Groapa de pe Stefan cel Mare si episoade incredibile in care apar Cainii Rosii/Spartanii de ieri si de azi.

Versiunea oficială despre Revoluția română este plină de minciuni, contradicții și fracturi logice. Toate, puse în slujba „teoriei spontaneității“ și a „emanației“. O deformare grosolană a realității este cea privind zilele de 21 și 22 decembrie 1989. Mitingul eșuat al lui Nicolae Ceaușescu, cel din 21 decembrie, este prezentat ca o „revoltă a bucureștenilor împotriva dictatorului, dar adevărul este departe de a fi atât de simplu. Grigore Cartianu și colaboratorii săi încearcă, în volumul de față, să descâlcească ghemul de minciuni și să urmeze firul adevărului.

Versiunea oficială despre Revoluția română este plină de minciuni, contradicții și fracturi logice. Toate, puse în slujba „teoriei spontaneității“ și a „emanației”. O deformare grosolană a realității este cea privind zilele de 21 și 22 decembrie 1989.

Sămânța Înțelepciunii, scrisă de Regina Maria, este o poveste a cărei morală poate înaripa mintea oricărui copil sau adult. Scrisă cu măiestria de odinioară, Sămânța Înțelepciunii scoate la iveală o serie de trăiri ale unui rege care, deși credea că este cel mai citit și înțelept din tot regatul, în urma șirului întâmplărilor prin care trece, demonstrează exact contrariul.

De la epopeea Razboiului de Independenta si trauma - inca nevindecata - a Razboiului Civil la falimentarele expeditii militare in Vietnam si Afghanistan, istoria statelor Unite ale Americii este jalonata de aproape 100 de razboiae, o cifra, aproape neverosimila, dar care se verifica dureros la o analiza atenta.

Sa fii locatar patru sau opt ani (ori, intr-un caz, chiar 13!) la Casa Alba nu inseamna sa te rupi cu totul de micile sau marile pasiuni omenesti, de hobby-urile marunte ori feluritele obsesii maniacale, care, in fond, definesc personalitatea umana. Presedintii americani le-au avut pe toate: cand nu faureau vizionar calea natiunii, ei puteau fi gasiti la o partida de pescuit sau vanatoare, in atelierul de pictura, facand galerie la un meci de de baseball sau practicand echitatia.

Casa Albă reprezintă mai mult de două secole de istorie prezidențială, care se putea încheia pe 11 septembrie 2001 dacă un al patrulea avion deturnat de teroriști ar fi lovit-o. George Washington, Părintele Fondator și primul mare mason al Americii, nu a locuit însă niciodată aici. Despre el rămân poveștile legate de ciudatele sale proteze dentare și alte legende despre personajul pe care un medic nebun a vrut să-l transforme în zombie...

Mulți dintre locatarii de la Casa Albă au avut o viață sexuală bogată, chiar foarte bogată. Șirul nesfârșitelor aventuri amoroase ale lui JFK sau tribulațiile erotice ale lui Donald Trump sunt cel mai des citate, ca să nu mai vorbim și de poveștile cu mult sex oral și articole vestimentare feminine pătate cu spermă prezidențială chiar în Biroul Oval de către Bill Clinton. Numai că aceste veritabile epopei ero(t)i-comice au corespondențe incredibile din epoci de demult, inclusiv de pe vremea Părinților Fondatori, bărbați la fel de iubăreți și ei, despre unii dintre ei speculându-se că erau bisexuali.

Cartea de faţă este povestea loviturii de stat transformate în revoluţie şi a revoluţiei transformate în lovitură de stat.“ (Alex Mihai Stoenescu, istoric) „Cartea lui Cartianu îmi arată că am fost o victimă perfectă pentru manipulările din 1989. Eram bine pregătit pentru asta, şi nu din 1989, ci de când m-am născut. Fusesem pregătit de sistem să fiu victima perfectă.“ (Dan Lungu, scriitor)

Important nu este doar să ştii adevărul, ci să-l şicauţi. Iar Grigore Cartianu l-a căutat cu tenacitate şirăbdare. Văzând rezultatul muncii sale, mi-l imaginez pe autor în mijlocul deşertului, săpând cu mâinile în nisip după un strop de apă, care până la urmă iese la iveală din străfundurile pământului şi se transformă într-un râu, potolindu-i setea. Şi nu doar setea sa, ci a tuturor celor cărora le era sete.“ (Iarina Demian, actriţă şi regizoare)

Protosinghelul Nicodim Mandița (1889-1975), Parintele Dumitru Staniloae (1903–1993), Parintele Arsenie Boca (1910-1989), Arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), Parintele Adrian Fagețeanu (1912-2011), Parintele Sofian Boghiu (1912-2002), Parintele Ilarion Argatu (1913-1999), Parintele Arsenie Papacioc (1914-2011), Parintele Constantin Galeriu (1918-2003), Parintele Teofil Paraian (1929-2009) sau Ieromonahul Iustin Marchiș (1951), alaturi de alți cuvioși Parinți ai Bisericii Ortodoxe Romane, au știut sa deschida sufletele oamenilor, sa le asculte framantarile și sa le aduca liniștea in lumina credinței.

Ocrotitorii Romaniei. Sfantul Andrei, Sfanta Parascheva, Sfantul Dimitrie cel Nou. Sfantul Apostol Andrei, Cel Intai Chemat in fata lui Iisus Hristos, este considerat ocrotitorul Romaniei si cel care a inceput crestinarea teritoriului locuit de stramosii nostri. Supranumit si "Apostolul Lupilor" (dupa un vechi nume al geto-dacilor), el a fost propovaduitorul Evangheliei pe taramurile Scitiei si Pontului.

Istoria si semnificatia numerelor. De la zero la infinit: referinte culturale, mituri si superstitii Numerele sunt incarcate de o calda simbolistica magica, dublata insa de o rece precizie stiintifica. Suntem creati de numere - care alcatuiesc codul nostru genetic - si guvernati de capriciile acestora...

Originea și misterele cnejilor, voievozilor și formațiunilor stratale de la nord de Dunăre

Chiar dacă, spre deosebire de epoca extrem de controversată a formării poporului daco-roman avem la dispoziție mult mai multe surse și documente exponențiale, dilemele și incertitudinile unei istorii din ce în ce mai complicate se perpetuează și în perioada imediat următoare, cea a consolidării primelor entități și formațiuni pre-statale medievale românești.

În ultimele secole ale celui dintâi mileniu de după Hristos și primele veacuri ale mileniului următor până la ultimele mari invazii mongolo-tătare, în regiunile care au avut o dominanță și o continuitate daco-romană indiscutabilă (așadar, pe o suprafață mult mai întinsă decât cea a celor trei Țări Române acreditate de tradiția istorică – Muntenia, Moldova și Transilvania) au apărut puzderie de „state”, cnezate, voievodate, „țări”, ducate, enclave cu identitate adesea suprapusă, care formau paradigma post-daco-romană, una extrem de complexă și greu de prins într-o singură ecuație etno-culturală, religioasă, militară – istorică în sens larg.

„Mare e gradina Ta, Doamne!”… dar, atunci cand e vorba (si) de Satana si de interpusii lui, vom putea observa ca „gradina” cu pricina este inca si mai cuprinzatoare, cuprinzand vraji misterioase, dar si practici oculte periculoase, descantece si invocari malefice, farmece si influentari ale ursitei, „facaturi” si „mersul prin fum” etc. Istoric vorbind, de la samanii daci la Mama Omida, vrajitoria a functionat pe aceste taramuri neintrerupt, demonstrand apetitul special pentru supranatural al poporului de pe aceste meleaguri, dar si cortegiul inspaimantator al intamplarilor tragice care au insotit deopotriva magia alba si magia neagra, adesea transformandu-se intr-un reinnoit pariu cu moartea si pierderea sperantei la o posibila Mantuire…

Oameni simpli sau oameni insemnati, mireni, dar si inalti prelati, pacatosi, dar si suflete neprihanite – cu totii pot cadea prada blestemelor, afuriseniilor, anatemelor sau – cu un termen liturgic arhaic – „procletiilor”. Dincolo de consideratiile rational-stiintifice care le claseaza ca pe niste superstitii, multimea cazurilor petrecute in decursul istoriei, dar si in contemporaneitate arata ca, in fapt, blestemele exista si chiar adesea functioneaza, aducand cu ele consecinte tragice…

Vatra a unor civilizatii bogate, dar si vad milenar pentru trecerea a zeci de valuri migratoare, teritoriul Romaniei este suprasaturat de comori arheologice, veritabile tezaure artistice si istorice din metale pretioase, de multe ori in piesele de aur si argint fiind incrustate nestemate. Descoperite de multe ori din pura intamplare, aceste bogatii fabuloase au adus cu ele o serie teribila de nenorociri! Se spune, de altfel, ca orice asemenea comoara vine „la pachet” impreuna cu un blestem ingrozitor, care, odata ignorat, dezlantuie pe loc demonii…

Din 1711, cand Dimitrie Cantemir eșua alaturi de Petru cel Mare la Stanilești, pana in decembrie 1989, cand Ion Iliescu cerea disperat ajutorul Moscovei, istoria bataliilor de diferite tipuri care au angrenat Romania sau entitațile statale romanești și Rusia (Imperiul Țarist sau Uniunea Sovietica), fie ca inamici sau aliați, este una teribil de complicata dar, avand, de cele mai multe ori consecințe tragice pentru romani. Ei au pierdut aproape de fiecare data teritorii, inclusiv atunci cand pacea s-a semnat la București (1812 – raptul Basarabiei) sau cand au fost partenerii rușilor pe campul de lupta (1877-1878; 1944-1945), ca sa nu mai vorbim de indelungile perioade de ocupație ruseasca, soldate cu pustiirea așezarilor și jefuirea vistieriei, dar și a avutului personal al locuitorilor.

Urmele acestor intamplari dramatice au ramas intiparite dureros in subconștientul colectiv al romanilor și au determinat o atitudine de respingere violenta a „protectoratului” rusesc indiferent de formele lui de manifestare.

Evenimentele din 2022 (mai ales solidarizarea cu Ucraina invadata de Federația Rusa), precedate de aderarea Romaniei la NATO și instalarea scutului anti-racheta de la Deveselu sau a altor baze și echipamente  militare, lasa un final deschis – dar tot mai puternic conturat in culori sumbre in relația Romania cu Rusia...

Folosit de Vladimir Putin ca unul dintre pretextele pentru invadarea Ucrainei, existența și evoluția Batalionului / Regimentului Azov a fost dintotdeauna extrem de controversata. Pornind de la moștenirea ideologica a lui Stepan Bandera și istoria legaturilor cu nazismul ale Ucrainei anti-sovietice in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un grup de ultrași ai unei echipe de fotbal a constituit, in 1982, un prim nucleu al acestui grup de presiune, transformat in unitate paramilitara de voluntari ucraineni (și luptatori straini) in anul 2014, o data cu invazia ruseasca a Crimeei și debutul confruntarilor cu separatiștii din Donbas.

Dincolo de implicarea controversatului oligarh Ihor Kolomoiski, o simbolistica destul de controversata, facand apel la Wolfsangel și Soarele Negru poate trimite la simpatiile neo-naziste ale unora dintre membrii Azov, dintre care o parte, grupați in jurul lui Andrii Bilețki, primul comandant al batalionului, a optat pentru transformarea unei falange a mișcarii intr-un partid politic (...dar unul care a obținut doar 2% la ultimele alegeri din Ucraina!).

De la Mariupol 2014 la Mariupol 2022 și Epopeea Azovstal, Batalionul Azov – devenit regiment integrat Garzii Naționale a Ucrainei și condus de Denis Prokopenko (alt fost ultras al unei echipe de fotbal!) – a ramas un reper semnificativ al confruntarilor din Ucraina, fie ele militare, politice sau culturale...

12 Umbre este o carte despre explorare, calatorii spre capatul lumii, dar și despre frumoasa știința a astronomiei. Autorul pleaca in aventurile sale cosmice inca din copilarie, de cand se juca „de-a v-ați ascunselea” in fața blocului, și ajunge pe șase continente, „fugarind” eclipsele totale de Soare. Vom calatori cu gandul, alaturi de Catalin Beldea, prin tundra siberiana, prin labirintul uman al Shanghaiului, vom zbura cu balonul in stratosfera de deasupra Australiei, pentru ca apoi sa aterizam in deșertul din Atacama sau pe un atol de corali din Pacificul de Sud. Zburam deasupra norilor și deasupra Africii, dar și dincolo de Cercul Polar de Nord, in cautarea umbrei Lunii. Vedem cum Soarele rasare de doua ori in aceeași zi din cele doua Americi și admiram un album fotografic cu adevarat excepțional de la cele 12 expediții spre cate un punct fictiv. Care e cea mai frumoasa eclipsa și cea mai interesanta dintre cele 12 expediții? Raspunsul autorului va fi intotdeauna același: Urmatoarea!

Ucraina și Rusia au o istorie comuna dar, totuși, atat de plina de contradicții și conflicte — limbile și culturile sunt asemanatoare, insa destul de diferite, iar istoria dovedește ca nici Uniunea Sovietica nu a putut sa le aduca la un numitor comun, ba chiar dimpotriva! Asta chiar daca mulți lideri ai URSS — Hrușciov, Brejnev, Cernenko sau Gorbaciov — erau ucraineni sau aveau legaturi foarte stranse cu Ucraina…

Radacinile conflictului dintre Rusia si Ucraina sunt adanci. In esenta, Moscova nu accepta independenta Kievului.

Marele jurnalist Ryszard Kapuściński scria in 1991: „Viitorul Ucrainei se va desfașura in doua direcții: relațiile cu Rusia și relațiile cu Europa, cu lumea. E nevoie de amandoua ca viitorul sa fie favorabil”. Și pentru ca Ucraina n-a reușit sa se poziționeze fața de sine, n-a reușit nici fața de Rusia.

„Ortodoxie versus catolicism, influenta Vienei fata-n fata cu cea a Moscovei, colaborationism sau rezistenta, nazism contra comunism, de la visul de libertate al cazacilor la imbratisarea sufocanta a Maicii Rusii, Holodomor si Holocaust — memoria colectiva ucraineana e puternic fracturata. Diviziunile de azi ale societatii se hranesc din valurile de sange ce despart etnii, regiuni si religii. Ucraina e o sinteza a tragediilor continentului si a ororilor secolului XX…”

Razboiul din Ucraina este și un razboi mediatic, datorita personajelor extraordinare care dau viața poveștilor emoționante și, uneori, pitorești despre felul in care David ii rezista lui Goliat, deși lupta parea inițial teribil de disproporționata. 

In epoca internetului, o sumedenie de legende și mituri au scris spontan istorie, de la „Fantoma din Kiev” care este un soi de Rambo convertit la lupta aeriana incrancenata la granicerii de pe Insula Șerpilor care raspund cat se poate de plastic ultimatumului rusesc, ori de la gloanțele unse cu grasime de porc pentru a-i opri pe combatanții ceceni sa ajunga in Rai la tancurile ajunse la fiare vechi… 

 In egala masura, actorii reali – din ambele tabere – ai evenimentelor sunt implicați in aventuri uluitoare, fie ca e vorba, pe de o parte, de Volodimir Zelenski, Vitali Khlitschko, Miss Ucraina ori caștigatoarea de la Eurovision sau, de cealalta parte, de Vladimir Putin, Serghei Lavrov, mercenarii din Grupul Wagner, Serghei Șoigu sau enigmaticul general Zolotov, conducatorul trupelor de invazie…

„In ansamblu, aceasta carte reprezinta ce am trait. Cartianu a descris magistral acele momente, la fel ca un jurnalist care s-ar fi aflat in mijlocul evenimentelor si si-ar fi scris impresiile pe genunchi.“ (Gen. Victor Atanasie Stanculescu, participant la evenimente)

„Grigore Cartianu a avut si curajul, si priceperea de a fi dus la capat o treaba dificila, de care multi s-au impiedicat: adevarul despre Revolutia romana din decembrie 1989. Poate fi sigur ca si-a facut si admiratori, dar si dusmani.“ (Mihail Montanu, revolutionar)

„Sfarsitul Ceausestilor e un volum halucinant despre ultimele zile ale cuplului dictatorial. Paginile lui Grigore Cartianu aduna progresiv o tensiune innebunitoare, amplificata de salbaticia contextului dezlantuit al istoriei, in mijlocul caruia traiesc protagonistii, cu nervii si toata fiinta incordate la maximum, pana la limita rezistentei fizice si psihice. Meritul lui Cartianu e ca nu literaturizeaza, ci selecteaza cu mare discernamant acele secvente dense de realitate care contin suficient dramatism incat se constituie in veritabile nuclee epice, din care se pot dezvolta mari desfasurari cinematografice.“ (Ion Zubascu, publicist si scriitor)

„Cartea de faţă este povestea loviturii de stat transformate în revoluţie şi a revoluţiei transformate în lovitură de stat.“ (Alex Mihai Stoenescu, istoric)

„Grigore Cartianu demontează marea minciună a «revoluţiei spontane» a lui Ion Iliescu.“ (Ştefan Andrei, fost ministru de Externe)