Cărți

Aripi din noroi. Mic tratat de autovindecare

Misterul este armura oricarei femei.

Maria Dobrescu se afirma ca o sustinatoare ferventa a miscarii feministe, punand creativitatea, independenta si puterea feminina pe un piedestal.

Scriitorul Petru Racolta nu mai are nevoie de prezentare. Cele trei volume publicate la Siono Editura (Fetita care visa pentru altii - 2020, Pe urmele tatalui - 2022 si Judecati, prejudecati si mere - 2023), Petru Racolta si-a obisnuit cititorii nu doar cu talentul sau de a crea locuri, personaje si situatii de-a dreptul cinematografice, dar si cu o precizie de microscop a detaliilor. De aceasta data, autorul trece in alt registru, mult diferit, cel al poeziei si, atunci Cand infloresc gandurile, Petru reuseste, din nou, sa-si surprinda cititorii prin sensibilitatea versificatiei care imbina talentul poetic autentic cu aceeasi precizie, deja consacrata, a detaliilor.

Antologia De ziua ta, Femeie! cuprinde patruzeci de texte culinaro-creative, semnate de autori din tara si din diaspora. Tema este amuzanta si simpatica, fiind vorba de povestiri insotite de retete de bucatarie. Rezultatul este nu e doar delicios, dar si cadoul perfect atat pentru iubitorii de proza scurta, cat si pentru cei care apreciaza arta din farfurie. Tonul vesel se imbina cu cel nostalgic, iar semnaturile autorilor - multi consacrati in literatura romana contemporana - incita interesul cititorilor. Destinata femeilor, avand o alura jucausa, de la text si pana la coperta, Antologia Siono 2024 - De ziua ta, femeie! e darul primaverii, al martisorului si al femeilor din viata noastra.

Raluca Anghel e o tanara scriitoare, cu condei, cu capitole numai bune de ecranizat, cu experiente sentimentale si de prietenie, ideale spre a fi ( pshi)analizate, cu un vocabular variat, dar si din care am prins cuvinte ce apartin altor generetii, punand la curent cititorul (sau cititoarea), cu o lume in care traim si poate nu ne dam seama cat de aproape ne este! O calatorie in vremurile recente, cu rasturnari de situatie spectaculoase, cu scari rasucite, dar si destine contorsionate, cu personaje preponderent feminine, scris totul la persoana intai, asemeni unui jurnal intim, in care ne e ingaduit sa tragem cu ochiul. “Dragoste, tinerete si alte greseli” ( un titlu incitant, din start) inseamna si o terapie a marii, si o nostalgie pt telefonul fix cu disc, ori un indemn spre puterea mintii! Umor, englezisme, prezentze vagabondare, precum si o slolutie salutara pt cel mai mic act de violenta in cuplu, care nu trebuie tolerat si de neuitat ca : schimbi locul, schimbi norocul si chiar si soarta, sigur in bine! O carte de citit la drum sau in clipele de ragaz, ca sa va umple sufletul! Garantat! Lectura cu sufletul la gura! Irina-Margareta Nistor

„Şi era aşa de groaznic Mihai-vodă şi vestit de războaie în toate aceste părţi, cât, îndată ce au sosit la Suceava, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a Neamţului, la cetăţi punând oşteni de ai săi pedestraşi.” Vorbele scrise, la vremea lor, de către cronicarul Miron Costin, relevă încă o dată, dacă mai era nevoie, destinul unui popor confruntat, de-a lungul veacurilor, cu povara perpetuă a apărării unei țări bogate, mult prea bogate pentru a nu stârni lăcomia și dorința de rapt a străinilor. Simbol uriaș al istoriei românilor, Mihai Viteazul va rămâne, pentru totdeauna, în memoria urmașilor săi. Dumitru Curcăneanu a fost unul din acești urmași, iubitor de istorie și iubitor de Țară. Cărțile sale, creații epice în versuri, zguduitoare prin realismul dialogurilor și personajelor, reprezintă echivalentul scris al unor superproducții cinematografice, și transpun cititorul, aproape fizic, în vremurile în care românii știu să lupte pentru țara lor.

Descoperă-ți adevărata esență! este o călătorie unică de transformare personală. Indiferent de punctul în care vă aflați în călătoria personală, această carte este un ghid inspirator, care vă orientează spre descoperirea și îmbrățișarea adevăratului potențial. Parcurgerea fiecărui capitol reprezintă un pas important în călătoria auto-cunoașterii, învățându-vă să acceptați și să iubiți fiecare aspect al ființei voastre, să construiți punți de înțelegere și compasiune spre cei din jur.

Umorul Cristinei Dinu este la fel ca fierul cu care lucrează: sclipitor, șlefuit, dur și fără colțuri întotdeauna rotunjite.

Volumul de proză scurtă Feromental ar trebui citit fără a bea cafea ori ceai, ori a mânca ceva, pentru că s-ar putea să vă sară toate din gură în convulsiile unui râs, uneori, de-a dreptul epic.

Prin volumul de față, Cristina Dinu își reafirmă talentul indiscutabil și flexibilitatea, regăsite atât în genul SF (Copiii Viitorului, SIONO – 2022), cât și în cel autobiografic.

Din nou în fața noastră, cititorii, Ileana Vlădușel vine de data aceasta cu o poveste matură, chiar peste maturitatea implicită a personajelor care găsesc, aduse de soartă, în mijlocul ei. O poveste care transcende timpul, spațiul și tot ceea ce ține de lumea materială. Iar Ana și Octav sunt o pereche tardivă, poate, pentru înțelesul lumesc al noțiunii ca atare, însă cu atât mai bine călită în fața unei eternități despre care ne punem întrebări o viață și despre care aflăm, mai mult sau mai puțin, o singură dată.

Cartea, privită de departe, este, practic, una statică. Are însă o dinamică interioară, ea fiind structurată în principal pe dialogul dintre cei doi – reluabil și interminabil, până când evenimente exterioare îi pun un capăt oarecum așteptat, de altfel –, iar în plan secund pe monologurile fiecăruia. Ce e deosebit la Ana și Octav, două ființe obișnuite, care în contexte obișnuite e foarte posibil să nu se fi întâlnit sau, mai degrabă, observat unul pe altul, este drumul pe care o apucă în urma cuvintelor pe care și le spun. Pentru că – și acest fapt Ileana Vlădușel ni-l reamintește în felul ei delicat… – la început a fost Cuvântul și tot el este cel care ne apropie până la punctul în care tăcerile devin grăitoare.

Issabela Cotelin

Pentru un poet care pășește pentru prima dată pe tărâmul prozei, Ionuț Calotă arată dezinvoltură și originalitate, probând siguranța celui care stăpânește arta folosirii instrumentelor de scris. Prin calitatea stilistică și expresivă etalată aproape în fiecare pagină, intuiesc un parcurs încununat de succes al volumului de față. Ingenuozitatea stilistică și preocuparea pentru reflectarea multiplelor chipuri ale personajului principal sunt cel puțin două argumente solide pentru a proba talentul autorului. Divinopolis – orașul ultimului poet poate fi ecranizat sau pus în scenă de un regizor cu viziune, apt pentru interpretarea inovației provocatoare construită de Ionuț Calotă. Deloc ușoară, lectura este una care stârnește emoție, întrebări și, în ultima instanță, o întrebare admirativ-colegială: de ce atât de târziu intrarea pe câmpia largă a prozei, după ani în care autorul a umblat doar pe piscurile înalte ale poeziei?

Mihai Firică

De când s-a mutat pe strada mea, mă simt amenințat. Eram singurul ei scriitor. În comuna în care m-am născut, mi-a luat-o Constantin Noica înainte, fiind născut în același loc și el, iar în județul Teleorman, de unde sunt, mi-au luat-o înainte mai mulți, în frunte cu Marin Preda și Zaharia Stancu. Credeam că pe strada din București, unde locuiesc, o străduță, de fapt, cu numai câteva case, o să fiu în siguranță. Când am descoperit că s-a mutat Ionuţ Calotă chiar peste drum de mine, mi-am zis: e poet, niciun pericol pentru prozatorul care sunt. Și iată-l pe Ionuţ Calotă ieșind în lume, în lumea bună a literaturii, aș spune, cu o carte de proză. O carte cum nu prea s-a mai văzut. Doldora de fantezie! O carte altfel, venită în sprijinul poeților și poeziei. Mai puțin în sprijinul meu, care mă aștept să fiu trecut pe locul doi. Adică al doilea prozator al străzii ca valoare. Ionuţ Calotă e în stare de asta. Citiți-i cartea de față și o să-mi dați dreptate.

Ştefan Mitroi

„Ultimul plân”s cuprinde un itinerariu aproape tahicardic, parcurs de două eroine: o mamă și fetița ei, într-un mediu tulburător, în care totuși există și mâini întinse cu generozitate înspre destinul lor. Povestea, inițial romantică, dintre un soț și o soție, se transformă într-o meditație profundă asupra iubirii și iertării umane, și explorează lupta dintre dragoste, încredere și sacrificiul pentru binele familiei. Firul vieții își împletește subtil nuanțele ei, dând naștere unor momente vibrante și semnificative și deschide perspectiva luminii unui viitor mai bun, sugerând speranță chiar și în fața morții.

Acest roman, delicat și emoționant aduce în prim-plan complexitatea iubirii: maternă și romantică, provocând și atingând corzile sensibile ale cititorilor printr-o lectură captivantă și răscolitoare.

Unele relaţii încep cu un inel pus pe deget, iar altele cu unul scos de pe deget.

Eliza are 29 de ani și lucrează ca Social Media Manager la o agenție de marketing online. Ea se întoarce din Bucureşti în orăşelul natal pentru înmormântarea mătușii sale, Angela, convinsă că va rămâne aici doar o scurtă perioadă. Micul oraș (fictiv) Mocănești nu are nimic să-i ofere, crede ea, în afară de o relație tensionată cu tatăl ei, de fantoma mamei alcoolice și deprimate și de amintirea dezamăgirii pe care a trăit-o în liceu, când iubitul ei a părăsit-o pentru o colegă.

Însă surprizele se țin lanț: descoperă că mătușa ei, niciodată căsătorită, avea o relație cu fosta ei profesoară de psihologie; află că este moștenitoarea apartamentului mătușii, cu tot cu cel mai urât cățel din lume; iar fostul iubit, Cătălin, reapare în viața ei și este mai atrăgător ca niciodată… doar că are un copil, iar soția lui l-a părăsit. În plus, se pare că nu știe adevărul despre moartea mamei ei.

Ce faci când ai o crimă comisă deliberat, fără ca ucigașul să folosească o armă, fără ca, de fapt, să ucidă, dar în urma lui rămâne un cadavru? Termenul „autor moral” nu se aplică: premeditarea a fost evidentă. Dilema, însă, nu dispare. Să încerci o încadrare a romanului Cristinei Dinu într-o anumită categorie, polițist sau psihologic, ar însemna să atingi cam 10% din subiect. Complexitatea subiectului, conturul puternic al personajelor, detaliile acțiunii, pornesc dintr-o precizie de fascicul-laser a observației, combinată cu finețea unui scris matur, fără compromisuri. Faptele sunt fapte, iar autoarea le pune pe tapet într-un puzzle complex, ale cărui piese sunt supuse, una câte una, unei analize clare și, adeseori, tăioase, fără lumină roz în cadru.

Poezia lui Dorian Stoilescu te cuprinde cu tonul ei elegiac de trezire la viață și modifică întreaga sintaxă și morfologie a lumii într-o structură închegată și articulată. Verbele poartă culori sobre, iar cuvintele se transformă în entități fizice. Lovesc, dor, șuieră, se rostogolesc. Țipă și te cutremură. Ordinea universală e schimbată, iar poetul, demiurg cu peniță, se oprește din trăit și scrie. Viața se substituie poeziei și poezia vieții. Lirica lui Dorian Stoilescu este puternică, intensă. Are forța focului, apei, pământului. E o putere în sine ce topește materia, ființa și neființa, după care le toarnă în alte forme. Firești și vii și acelea, pentru că totul este, de fapt, recompunere.

Ștefan Dumitrescu, una dintre figurile reprezentative ale literaturii române contemporane, a publicat o operă impresionantă. Poet, prozator, dramaturg, eseist și critic literar, filosof și analist politic, a debutat în adolescență, încurajat fiind de Miron Radu Paraschivescu, care l-a susținut: „Dacă vei merge pe drumul acesta, dragul meu, vei ajunge departe”. A participat cu texte literare și critice în multe reviste literare celebre și la Radio București. Ana Blandiana i-a publicat poeziile în revista Contemporanul, prezentându-l elogios la rubrica „Lira de aur”, anunțând venirea în literatura română a unui mare scriitor. A debutat și în calitate de critic literar cu cronici, recenzii și pastile literare. Interesul cititorilor a fost suscitat mai ales după câștigarea unui concurs, care i-a dat dreptul de a continua romanul lui Marin Preda, Delirul. Ștefan Dumitrescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Puzzle. Sunt oriunde vezi cu ochii. Sunt peste tot. Iarna, primavara, vara, toamna, sunt oricand. In fiecare poveste pe care o vei citi, vei descoperi piese care iti vor permite sa rezolvi puzzle-ul care iti va dezvalui identitatea mea... Un puzzle. O carte care nu va schimba lumea. Dar va alina sufletele celor care o vor citi...

Într-o zi, nu am mai putut. Valurile erau mult prea mari, Oceanul prea învolburat. Creasem o furtună pe care am fost incapabilă să o mențin sub control. Apa îmi șoptea, mă chema. Și nu puteam face altceva decât să las sforile din mână. Mă supuneam. Sunt momente în care Oceanul reușește să adreseze întrebările corecte, astfel ajutându-mă puțin în a găsi colacul de salvare. Sau măcar o scară din funii. De data aceasta, însă, dorea să sufăr. Cred că se săturase de mine. Elementul ce unește povestirile din noul volum de proză scurtă al Theodorei Savuli se poate rezuma astfel: simbolistica unor spirite neliniștite. Caracterul „horror” augmentează întregul, nu atât prin ce arată, cât prin ce sugerează.

Te-ai gândit cum ar fi să-ți aduni lumea în spinare ca pe o cochilie de melc și să pleci? Să-ți strângi prin buzunare rădăcinile natante și să le desfășori în alte țări, peste alte mări, poate după o iubire fulminantă, ori, pur și simplu, pentru că jobul tău e prețuit altfel peste hotare? Ori pentru că destinul a decis dintr-odată să se scrie în altă limbă decât în cea românească?

Scriitoarea Petruta Petre marcheaza cu aceasta carte cea de-a zecea ei aparitie editoriala. Dupa o incursiune in lumea minunata a copilariei cu seria Intamplari cu pusti si Puterea prieteniei, a publicat trei volume de poezie: In numele iubirii, Pasii iubirii, De-ale iubirii si doua romane: El si ea, adica noi si O alta ea, demonstrand o versatilitate literara de exceptie, jongland cu genul liric si epic, dar si intre multele manifestari ale emotiei, abilitatile ei narative fiind puse in slujba copiilor pe care-i educa, dar si a adultilor cautatori de raspunsuri existentiale. Si tati se joaca! e o poveste spumoasa si antrenanta, cu miez educativ, o versiune autohtona a binecunoscutului Home alone. - Em Sava

O prietenie proiectata acronic. Doua destine - doua copile devenite femei, traind iubiri pustiitoare, duse pana la sacrificiu. Traiul comunist care se prabuseste sub ochii lor, tradari si reveniri, experienta emigrarii, dar, mai presus de toate, REGASIREA. Un roman tulburator, introspectiv, penduland intre oraselul romanesc provincial, cuib vetust al devenirii celor doua, si prezentul cosmopolit. Hazardul, manifestat prin intalnirea lor intamplatoare dintr-o parcare, le pune fata-n fata. Trecutul iese din matca coplesitor - panaceu pentru sufletele celor doua femei, si pare a rezolva ecuatia cautarilor si nelinistilor. - Em Sava

Cunoscuta drept Psi in lumea bloggerilor, Camelia Sima este o prezenta consistenta pe scena literaturii romanesti contemporane, o za esentiala intr-o inlantuire fireasca de scrieri menite sa dainuie. Faptul ca acum a decis sa debuteze este doar "o intamplare a fiintei", cum ar zice poetul. Nu are nimic de-a face cu maturitatea ei stilistica, pentru ca scriitoarea si-a muncit condeiul, l-a ascutit, l-a condamnat, l-a inaltat, l-a sfintit cu inghet si cu foc. L-a facut cutit insangerat, floare de primavara ori fulg de nea. Truda i-a fost altar, iar rezultatul este absolut coplesitor.

Issabela Cotelin creeaza o complexitate de situatii ce decurg firesc, in care omul apare raportat la macrocosmos, dar nu reuseste sa evadeze. De fapt, in centrul romanului sau este femeia. Construit pe doua planuri paralele (...), iubirea dubla a Iuliei Apostol se desfasoara in "spatiul laborator" creat de autoare, in colturi dintr-un univers prefigurat, retoric, metaforic. Perspectiva narativa, in care din iubirea fireasca apare o alta, o "complementaritate", cum ea insasi o defineste in roman, aduce cu sine "sentimente ce nu-mi pareau omenesti, ce ieseau navalnic din mine, necunoscute". Si totusi intoarcerea la realismul obiectiv, lipsit de magia descoperita, vine tot firesc cand descopera acea stea nebanuita si o margareta printre florile primite.

Scriitorul Petru Racolta creeaza o problema pornind de la o intrebare banala si, printr-o constructie realista a evenimentelor, poarta cititorul prin meandrele unei intrigi stufoase si spumoase, din care nu lipseste umorul din coltul gurii, cu care ne-a obisnuit.

Pentru Beatrice Holdon, poezia reprezinta refugiul cuvintelor cand acestora le este teama sa fie rostite aievea, ca in volumul de fata, in care lirica unui episod de iubire platonica devine cuibul gandurilor sincere si al emotiilor intense. Cand sufletul se afla intr-un tumult al intrebarilor, raspunsurile se gasesc adesea in ecuatia complicata a neimplinitelor povesti de dragoste.

Adia, personaj simbolic, cu nume de origine africana, insemnand "cadou", este liantul textelor Luisei Apostol si, in acelasi timp, avatarul autoarei. Cu o usurinta eleganta, scriitura baleiaza sinestezic intre genuri literare diferite, intr-un balans intertextual, avand in subsidiar un consumator fin de cultura, un creator de perspective. Cititorul este invitat la revelatie, la slalom printre opinii, la metafore incantatoare, la duiosii gentile, dar si la sinusoidale artistice si emotionale, impecabil insumate intr-o figura de stil atotcuprinzatoare: Meandre. - Em Sava

Daca in ,,Mouelle Roucher" Iubirea ni se infatiseaza a fi una matura, misterioasa si responsabila deopotriva, in Lucette - Viata dincolo de imunitatea zero Cosmisian ne prezinta o Iubire cu chip de copila, care a daruit candva Speranta oamenilor. Ca mai tarziu, in cel de-al treilea roman, Mariette - Muza si Inspiratia lui Jules Verne, autorul sa ne dezvaluie o alta dimensiune a Iubirii, si anume una in care fragilitatea intr-o lume scortoasa si gri poate conferi un plus evolutiei umane.

Poate o carte in care ultimele clipe ale unor oameni se deruleaza pe fundalul unor boli incurabile, cu toata incarcatura lor emotionala aferenta, sa lase lumina sau speranta cititorului? Poate filmul vietii lor sa influenteze firul gandurilor celor cu care se intersecteaza, fie cat clipa ascultarii, fie cat o schimbare ulterioara de atitudine? Sau povestile altora au pretul unei intamplari, pe langa care trecem si ne vedem de ale noastre mai departe?

Chloe si Luna sunt pasionate de lectura, ciocolata, smantana si placinte. Nu le plac, insa, soarecii, deoarece sunt doua doamne si, chiar pisici fiind, au anumite pretentii. Cum adica, doua pisici pasionate de lectura? In cartea Nicolinei Halgas, se poate, si inca intr-un fel atat de veridic, incat de la prima pagina, cand un zambet ti se intinde pe toata fata si pana la ultima, cand realizezi ca te simti mult mai bine, pleci de-acasa in lumea Colinelor Fermecate si cand te intorci, ai vrea sa cauti locul pe harta si sa-ti faci bagajele.

Ca fiinta inzestrata cu ratiune, Omul a reusit, de-a lungul existentei sale, sa observe corelatiile dintre biologie si celelalte discipline: chimia, fizica, matematica si sa le interpreteze la un nivel cuantificabil. De aceea, cartea scrisa de Nicolae si Lucian Ivanov reprezinta un pas inainte in asocierea biologiei, concept intrinsec al oricarei specii, cu acea notiune abstracta denumita Timp. De ce abstracta? Deoarece, odata depasita influenta Pamantului, legile temporale contin variabile diferite, constante universale, care nu mai tin cont de ciclurile de rotatie ale Terrei ci se supun unor alte legi, de anvergura cosmica.

Combinatie intre thriller clasic, politic si stiintific, Criptic este, cu siguranta, un roman revolutionar, o carte palpitanta, cu rasturnari de situatie si suspans absolut.