Cărți

„Baza documentară a cercetării este extrem de vastă, ea incluzând acele surse primare care pot da o imagine asupra gramaticii FRN, ca parte din gramatica regimului totalitar. Florin Grecu a investigat cu atenție fondurile de arhivă, oferind punere în pagină care este în egală măsură plină de acuratețe și atentă la detaliile de istorie politică și intelectuală. Cartea lui Florin Grecu este, în cele din urmă, o contribuție importantă la organizarea unui șantier de cercetare. Ea formulează ipoteze de lectură și pregătește viitoarele eforturi de a interoga un interval istoric ce anunță intrarea României în era tiraniilor.”

Prof. univ. dr. Ioan Stanomir

Facultatea de Științe Politice Universitatea București

 

„Noutatea pe care autorul o prezintă specialiștilor este modul în care imensa activitate de cercetare, bazată pe surse primare de mare importanță și a lucrărilor de specialitate reprezentative a fost interpretată. În opinia mea, alături de condițiile obligatorii pentru realizarea unei lucrări de calitate care țin de rigoarea identificării și clasificării informațiilor este necesar ca interpretarea acestora să reflecte o deschidere intelectuală cât mai largă, iar dl. Grecu are meritul de a fi reușit să atingă acest obiectiv.”

Prof.univ.dr. Sabin Drăgulin

Facultatea de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Pe linie generationista, aceasta carte spune povestea a patru femei ce traverseaza un secol de istorie, din Franta pana in Patagonia, evoluand in jurul plantelor, al copacilor. Ca intr-o inflorescenta, existentele se dezvolta una din cealalta, se ramifica si cresc fiecare in ritmul ei. Ca e vorba de gradini ordonat cultivate, de rape salbatice, misterioase, chiar tenebroase ori de pepiniere in Argentina, totul se ordoneaza in jurul polenizarii si al poluarii, al naturii regenerate si regeneratoare.

Maestrul lon Piso este unic in peisajul culturii romanesti din ultimul secol, aproape contemporan cu Romania Intregita de la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Unicitatea sa vine din mai multe caracteristici ale vietii si carierei sale. Este mai intai vocea de aur, talentul interpretativ, care l-au purtat pe marile scene ale lumii, obtinand o unanima recunoastere internationala, consemnata de marii critici muzicali si agreata de publicul cunoscator. Aceasta recunoastere a fost mai putina in plan intern, din varii motive, dar mai ales pentru ca a fost interzis in Romania comunista, considerat "transfug", incat numele sau era oprit de la rostire si tiparire, ca si vocea sa de la ascultare. lar dupa caderea comunismului, cand recunoasterile si onorurile meritate ar fi trebuit sa vina din partea celor mai inalte foruri, nu au venit asa cum s-ar fi cuvenit, ci cu parcimonie nejustificata si de neinteles.

Studiul de fata urmareste sa arate ca actul compozitional, in ce are el mai intim, presupune o activitate mentala extrem de asemanatoare cu activitatea logica obisnuita, in sensul ca structurile demersului logic cu rent si respectiv ale celui compozitional sunt practic vorbind aceleasi, doar ca - materialul diferind radical - apar legi specifice ale domeniului muzical care impiedica la o prima vedere sezisarea celor mai sus afirmate. [...) O piesa nu apare pentru ca autorul stie orchestratie, forme, armonie si contrapunct, si ca o aplicare deductiva a multimii de reguli si date generale (deci de premise majore) asimilate in lungu I antrenament profesional necesar, sau in experienta creatoare de pana atunci.

Anume procedura "dezvrajirii" privilegiaza acest dintai volum printr-o evidenta intensitate narativa, care ar trebui explicata printr-o analogie. As putea afirma ca aproape fiecare propozitie formulata de autor o asociez cu o foarte subtire si transparenta folie imaginara pe care este inscriptionata o singura unitate (cuanta) indivizibila de informatie. Doar cate una pentru cate o imagine si, respectiv, pentru cate un sens. Pentru fiecare propozitie cate o folie cu cate o cuanta discreta. Ca un caracter sub forma de runa scandinava, germanica sau slava. Iar acumularea in constiinta a continutului cartii ar fi astfel asemanatoare cu suprapunerea succesiva a propozitiei peste propozitie, a foliei peste o alta folie, incat la sfarsitul lecturii s-ar obtine un virtual "cub" transparent care ar contine, suspendata intr-o imponderabilitate, imaginea holografica a "corpului" intregului text obtinut prin suprapunerea tuturor foliilor inscriptionate. Un obiect geometric tridimensional compus din mii si mii de folii, continand mii de imagini si mii de sensuri. - Oleg Garaz

Implicarea totală a bibliografiei autorului are rezonanța unui bilanț-mărturie despre fragilitatea vinovată a propriilor iluzii și a propriilor certitudini fisurate. Tiranizat, dar și îndrăgostit de propria subiectivitate, Octavian Paler aduce în scenă procesul lașității noastre de toate zilele, acuzându-se ca protagonist și victimă totodată. Intelectualul care a rămas „în totalitara sală de așteptare” a României ultimilor patruzeci și cinci de ani nu se ferește să-și recunoască opțiunea de „acrobat pe sârmă” în numele vieții. De altfel, indiferent de alegere, în condițiile mașinii de tocat destine, individul era sacrificat. Cu vârsta și, mai ales acum, în vacarmul recentulul război româno-român, în chip iscusit stârnit și alimentat de unii lideri post-decembriști de partid și de stat, atracția pe care Octavian Paler o avea pentru mitul lui Don Quijote devine un fel de variantă a singurătății solidare, chiar dacă „o frumoasă impostură”. Căci numai el, cavalerul absolut al iluziilor, ne-ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. (G.V.)

Cartea de fata este sensul curiozitatii mele pentru lumea copiilor, alaturi de care am explorat si am cautat sa-mi aflu rolul meu ca educatoare. Sa fii in lumea copiilor inseamna sa fii parte din lumea lor, o lume unde totul se intampla dupa multe scenarii, intr-un univers nelimitat si fabulos. Sa scriu aceasta carte este o incercare, nu de a descrie pe bucatele lumea copiilor, ci mai degraba de a o organiza in momente, jocuri si secvente de activitati, precum un puzzle. - Victoria Tira

Perioada asupra careia ma concentrez este una extinsa; sub lupa analizei se deruleaza evolutii/involutii care acopera peste un secol. Dupa cum mentionez si mai jos, pe alocuri se poate crea impresia ca lucrarea este una de istorie politica. Componenta politologica reprezinta insa scheletul acesteia. De-a lungul ei, accentuarea importantei istoriei este insotita la tot pasul de accentuarea importantei ideilor. Firul rosu al tezei e format din transformarile ideologice prin care trece social-democratia, incepand cu geneza marxista si ajungand la situatia ambigua din prezent. Dezvoltarea organizationala si cea electorala s-au desfasurat intotdeauna sub spectrul elementului doctrinar. - Autorul

Tractatus Logico-Philosophicus la 100 de ani. Biografia cartii si hermeneutica receptarii Tractatus Logico-Philosophicus la 100 de ani se doreste a fi o introducere in lectura celebrului op wittgensteinian prin prisma legaturii vii dintre biografie si opera, a suspansului laconic dintre existenta si gandire.

Prin oras, o caruta ticsita cu robi se taraste ca un vierme; ma strecor printre aldani, strachini, inele, cosciuge, miros de zahar si de smirna, de obraji si spinari, rasucindu-mi pasii spre esafodul iluziilor. Ciungi, orbi, invinsi, murdari pe la gura, ma privesc sau ma miros pofticiosi, de parca ar vrea sa-mi despice teasta, sa-mi smulga creierii si sa-i prajeasca. la te uita, le strig, unde mergeti, nebunilor? Mergem sa murim, mergem sa murim, striga-n cor, cu aceeasi voce. Ma opresc in loc. Hai si tu, hai si tu, sa murim, sa murim, suiera ei prelung, de parca sunt iesiti din mare, sapati in crisalide, cu buze prinse intre valve; cand o scoica e inca vie, daca incerci sa o vezi, trupul ei prins de pereti se destrama; miroase a crud si a albastru, te condamna la stupoare; trupul bivalv geme si scrasneste mareic.

„Autoarea a făcut singura opțiune posibilă în redactarea unei monografii istorice atunci când și-a conceput lucrarea în temeiul unui stil științific, riguros, disciplinat, aplicat, capabil de a reda idei, concepte și informații în mod precis, elaborat și lipsit de ambiguități, păstrând totodată caracterul curgător al frazei și elementele de stil judicios dozate și atent cultivate. Lucrarea impune, de asemenea, prin rigurozitatea citărilor și a referințelor, prin densitatea argumentelor, prin fericita simbioză între narativ și analitic. În prezentarea argumentelor în favoarea opiniilor științifice pentru care pledează, autoarea dovedește capacitatea de a privi subiectul supus analizei în mod plural, din mai multe perspective și unghiuri, pentru a identifica piste alternative de explicare a fenomenului și a demonstra, pe baza aspectelor cunoscute sau a logicii istorice, că acestea sunt mai puțin probabile în comparație cu argumentele pe care se reazemă punctul de vedere pe care-l susține, așa cum putem constata în toate capitolele lucrării, inclusiv în cel din urmă, care impune slalomul printre piste analitice opuse vehiculate atât de protagoniștii evenimentelor, cât și în istoriografia problemei.”

Aceasta carte s-a nascut in urma unor exercitii de admiratie pentru marii artisti care au pictat inaintea mea, fiind inspirati de poemele lui Ovidiu. Urmandu-le exemplul si pastrand proportiile - intre maretia artei lor si modesta mea stradanie de discipol - am incercat sa merg pe drumul lor, pentru a gasi ceea ce au cautat si ei: pictura in poezie sau poezie in pictura. - Ion Codrescu

Perceptia muzicii la Emil Cioran este una organica. Altfel spus, in egala masura alchimica, intre Albertus Magnus si Paracelsus, si presocratica, intre Pitagora si Empedocle. Alegerea termenilor vizeaza intr-un mod ostentativ metaforicul, ca cel mai eficient procedeu retoric de transpunere in imaginar si evitand cu orice pret pana si aluziile la psiho-afectiv. lar ca substitut pentru lexicul si discursul emotional despre muzica, mult mai potrivit se prezinta a fi cel al alchimiei, cu miza ei majora pe operarea imaginara constienta cu elementele naturii, cu atributele, continuturile si efectele acestora, dar si urmarind scopul transmutatiei interioare in urma contactului cu muzica. - Oleg Garaz

Poezie inseamna sa faci echilibristica pe liniile din palma lui Dumnezeu/Poetry is tightrope walking on the lines in God's palm • Editie bilingva Romana-engleza coordonata de Lidia Vianu. Acest volum include poemele celor 78 de castigatori ai Concursului National pentru Traducerea Poeziei Romanesti "Lidia Vianu Translates" 2023. This volume appears as a result of the National Contest for the Translation of Romanian Poetry "Lidia Vianu Translates" 2023.

Editie bilingva. Romana-engleza Daca ar fi sa compar poezia Cameliei Suiu cu muzica, si nu vad de ce n-as face-o, gandul m-ar duce, fara a ma intreba asupra destinatiei, mai intai inspre blues-ul lui Blind Willie McTell (Too Late, Too Late, sa zicem), dar, curat paradox, si inspre cantarile psaltice. Volumul de fata iese din rand (referindu-ma la lirica feminina, despre care unii vorbesc ca si cand ar fi o specie aparte), tocmai prin nestridenta, prin asumarea propriei biografii interioare, intr-o vreme in care reconstruirea acesteia a devenit obligatorie, prin eludarea cliseelor, prin delicatetea de zefir a discursului, rezultand o creatie sincera, un autoportret inspirat de o oglinda nemincinoasa, in afara temelor zilei, fiindu-i suficient pentru explorare universul launtric.Editie bilingva. Romana-engleza Daca ar fi sa compar poezia Cameliei Suiu cu muzica, si nu vad de ce n-as face-o, gandul m-ar duce, fara a ma intreba asupra destinatiei, mai intai inspre blues-ul lui Blind Willie McTell (Too Late, Too Late, sa zicem), dar, curat paradox, si inspre cantarile psaltice. Volumul de fata iese din rand (referindu-ma la lirica feminina, despre care unii vorbesc ca si cand ar fi o specie aparte), tocmai prin nestridenta, prin asumarea propriei biografii interioare, intr-o vreme in care reconstruirea acesteia a devenit obligatorie, prin eludarea cliseelor, prin delicatetea de zefir a discursului, rezultand o creatie sincera, un autoportret inspirat de o oglinda nemincinoasa, in afara temelor zilei, fiindu-i suficient pentru explorare universul launtric.

Dinamic si introspectiv, exploziv si predispus la meditatie zen, Liviu Antonescu separa cele vazete de cele nevazute, pentru a le putea reuni finalmente intr-un poem lapidar, numai bun de daltuit pe o friza sau pe o stela din insula de calcar unde se simte infiat. Reintors la Iasi, dar inca aproape de tumultul marii care-l saluta la plecare, el poate scrie linistit. Insesizabila sa poezie este una dintre cele mai vi si pregnante care se scriu astazi la noi.

Domnul profesor Mihai Dragomir a simtit nevoia sa infrumuseteze viata celor din jur, sa transforme starea de sanatate cu adevarat intr-o stare de bine bio-psiho-sociala. Alimentatia trebuie privita ca o arma aflata la indemana tuturor, un aliat important in asigurarea starii de bine biologic, de aici derivand celelalte atribute. Lucrarea prezentata nu este un manual de nutritie, nu este un retetar universal valabil, ci reprezinta acumularea valorilor multor ani de observatii atente, cercetari si, in final, de concluzii verificate atent. Important este ca slabirea este privita ca o readaptare a organismului la modul de viata personal, cu toate influentele colaterale. De multe ori, modul personal de nutritie face deosebirea intre specimenul salbatic, dominat de sclavia poftei, si individul cerebral care isi cladeste zi de zi sanatatea si isi asigura o viata mai buna. - Dr. Adrian PASCU

Publicitatea construieste realitatea. Eseu despre fiinta umana, religie si publicitate in societatea de consum Creatia publicitara occidentala, urmand modelul a ceea ce se intampla si in alte domenii (dintre care le amintim doar pe cele ale comunicarii sau eticii, ale stiintei sau economiei), este si ea tributara modului in care este structurat imaginarul occidental cu privire la locul central ocupat de om in ierarhizarea lumii. In lumea occidentala am fost obisnuiti cu imaginea omului ce este asezat de divinitate in centrul creatiei si supus provocarilor unui univers ierarhizat si totalizator in care omul este slujitor al lui Dumnezeu, iar lumea creata este destinata slujirii omului. - Fragment

Initiativa editoriala a domnului Alin L. Marginean este fara indoiala una laudabila. Exceptionala as zice in aceste momente cand din nou se incearca stergerea noastra de pe harta, escamotarea noastra din acest spatiu ontologic romanesc. A publica texte esentiale ale istoriei romanilor este, desigur, o jertfa asumata, dar totodata binefacatoare, inaltatoare... - Conf. univ. dr. Florian Bichir, Cercetator stiintific al Academiei Romane

Desi partea cea mai consistenta a cartii o constituie Listele publicatiilor ce au fost retrase din circulatie, publicate in Monitorul Oficial, preocuparile autoarei depasesc sfera cartilor si a revistelor interzise si ating si alte domenii, precum cenzura cinematografiei, a Societatii Romane de Radiodifuziune, criza hartiei etc. Bazat pe o bibliografie bogata, variata si bine structurata, volumul e alcatuit din patru capitole, primul fi ind o scurta introducere privind cenzura cartilor, al doilea, dedicat aspectelor institutionale in contextul aplicarii Art.16 din Conventia de Armistitiu (in care sunt urmarite atent noile schimbari institutionale), capitolul al treilea se refera la reorganizarea structurilor institutionale de la Ministerul Propagandei, cenzura preventiva a publicatiilor, relansarea cenzurii retroactive a cartilor etc., iar ultimul capitol este alcatuit din listele cartilor interzise.

Odata cu traducerile sale in daneza, engleza, franceza, germana, italiana, maghiara, poloneza, slovaca, spaniola, suedeza si turca - acum si in romana - dorinta lui Nescio a fost indeplinita. Nu stiu daca limbile acestea vor supravietui neerlandezei, dar este sigur ca Nescio a devenit mai mult decat un scriitor olandez: un scriitor european, chiar mondial de cand povestirile sale au fost publicate in 2012, sub titlul Amsterdam Stories, in prestigioasa colectie a Editurii New York Review of Books Classics. - Jan H. Mysjkin, Traducere de Doina Ioanid

Când, mai târziu, Sorel se trezi, soarele apunea. Se uită prin crăpătură și nu mai văzu nicio păpădie în grădină. Erau tot în vizită la lalele, fuseseră probabil prea multe lucruri de povestit! Nimeni, ca de obicei, nu îl căutase în tot acest timp, şi lui i se făcuse foame. Ieși din căbănuță și porni încet către casă. Ce păcat că nu se grăbise, poate că roua florilor era cu adevărat minunată! Ca şi vizitele...

Sentimentul că experiența în sine, profund marcantă, trebuie să fie valorificată literar este greu de eludat. Ceea ce ni se înfățișează este o formulă destul de oarecare de a scrie poezie, cu mijloace minimaliste, indiferente față de orice posibilitate de șlefuire a expresiei. O anumită pudoare în a ataca subiectul frontal, o anumită grijă de a nu livra lucrurile exact așa cum sunt ar fi ocrotit elementul de taină al poeziei.

Liviu Pavelescu scrie despre suflet, despre relaţia cu Dumnezeu într-o formă cu totul și cu totul specială, despre omeneasca stare de revoltă, de împăcare cu sine și cu Cerul, de simbioza dintre libertate, har, credință și iubire. Despre femeia la care visează sau a visat, despre visuri pe care le are sau le-a avut, despre libertatea pe care o dorea sau încă o dorește. Dacă ai întrebări despre toate acestea la rându-ți, drag cititor, vei descoperi răspunsuri în cartea lui Liviu Pavelescu, Îngânduratul pelerin.

Prin ochii hubloului de avion, orașele Americii de Sud se zăresc în anatomia lor reală. Ele se întind cuminte și previzibil, precum notele succesive ale unei muzici tihnite. Străzile perfect perpendiculare, de o rigoare liniștitoare, alcătuiesc cvartale numite manzanas. Buenos Aires, gloria Americii de Sud, portul care își deschide brațele către Europa care l-a creat și către lumea care îl descoperă neîncetat, este, la fel ca și surorile sale, locul unde spațiul, iar nu timpul, determină pașii pe străzile cu nume elegante. Turistului european, lipsit de întâlnirea cu New York ori cu alte orașe nord- sau sud-americane, i se înfățișează o ciudată așezare de străzi care îl poartă pe distanțe enorme și obositoare, deopotrivă prin cartiere luxoase și zone imunde, cu o naturalețe surprinzătoare.

Bacovia scrie despre sine scriind, in acelasi timp, despre alienarile, spaimele, bolile, tristetile si vulnerabilitatile fiecaruia dintre noi. Reprezentindu-se, el ne esentializeaza, nu fara malitie, starile interioare declinante, le ocupa si le ia, asa-zicind, in proprietate lirica. Le bacovianizeaza, de fapt, prin limbajul sau repetitiv, dezarticulat, obsesional, basic. Arondabil tuturor curentelor poetice moderne si totusi ireductibil la acestea, poetul Plumbului si al Stantelor... nu se lasa epuizat de nici o interpretare - arta sa liminala, de o simplitate inselatoare, e o experienta insondabila ca insasi trecerea noastra prin viata.

Sa-i fi spus tot adevarul? Gandul fusese alungat ca o musca enervanta inca din primele clipe, ugahamamama - ugh - uga - tmmm - uga - tm, muzica ii bazaia in urechi si melodia se termina, stingandu-se incet in peretii capitonati ca fundul unui fotoliu de plus. Nici macar nu stia ce sentimente nutrea acum pentru celalalt. Sau poate ca da, un fel de dragoste de frate mai mare plecat de mult de acasa, un fel de prietenie, dar si asta dezinteresata si fara motiv real. Si-ar fi dorit sa aterizeze chiar in momentul ala, se plictisea, era cu mult inaintea tuturor in calatoria aia de doua ore care nu se mai termina si nici nu putea sa traga obloanele peste geamul ala de unde, cel putin din punctul lui de vedere, nu mai era absolut nimic de vazut. - [ fragment ]

Cum transformi o casa in acasa? In lungul drum catre achizitia unei case, nu de putine ori, te pierzi prin hatisul de informatii, documentatie stufoasa, situatii cadastrale care te depasesc, asteptari neindeplinite, proprietati diverse, care se pliaza mai mult sau mai putin pe criteriile tale de selectie, cautarea unui partener, agent imobiliar profesionist care sa inteleaga, sa selecteze, sa indrume, sa cunoasca, sa fie bun coechipier. Ar fi linistitor ca inainte de a porni in aceasta aventura, care se desfasoara pentru unii o data in viata, sa ai un ghid care sa-ti faca drumul catre acasa neted ca-n palma?

,,Imi amintesc de o ratacire controlata in narcoza unei nopti de iunie. Petrecusem o seara batraneasca impreuna cu barcaholicii unui prieten intr-o carciuma de rit vechi din strada Olteni, stinghera intr-un cvartal de moloz - tot ce mai ramasese dintr-un cartier de case cu bolta de vita si curticica interioara intre Calea Calarasi si Mircea Voda. Iesiti, intr-un tarziu din primitoarea curte, am luat-o agale, la intamplare, cautand ceva mai fara sa stim ce. N-aveam chef sa tragem la culcus, ziua fusese prea frumoasa, luciul Herastraului prea imbietor, si aveam de povestit. Aerul noptii ne-a limpezit gandul si ne-a adunat pasii. Ne-am apucat sa pipaim terenul catre strada Mantuleasa, care trebuia sa fie pe aproape. Multumita obiceiului de a prefera colindatul Bucurestiului cu piciorul, am gasit-o usor - sau a dat ea peste noi. Si, pe la doua noaptea, cand, dupa cum spune Eliade prin personajul sau, Dumnezeu coboara pe pamant, am luat-o in lung, sub lumina verzuie si chioara a felinarelor."

„Ea era fricoasă, aşa cum se temea la ţară ţară vrem ostaşi sau să se suie pe centrala termică; dar era atrasă de cei cărora nu le era frică. Şi când a ajuns la noi în cartier, adusă de Larisa, parcă nu i-a venit să creadă. Toţi eram aşa. Total distruşi. Pe Dima l-a cunoscut primul, era cu Larisa atunci. Era absolut fascinant pentru ea cum era el atât de rău şi totuşi atât de bun. Fumau împreună şi ea îi dădea postere cu Linkin Park, ea avea zeci de reviste Bravo şi Liceenii acasă. Şi noi roiam în jurul lui ca nişte gâze în jurul becului, ea m-a văzut prima oară înainte de agapa ei, Dima îi vorbea mult de mine, «uite ăla e, mi-a zis», şi eu eram pe acoperişul blocului lui Pătraşcu, cu Niki şi cu fra-su şi când Niki le-a făcut cu mâna era să cadă şi l-am prins noi. «Dacă se ducea în jos murea.» «E, murea.» «Murea, serios», dar ea tot simţea că era invidioasă pe noi, cum noi aveam parte de nişte întâmplări aşa mai adrenalinice.” (fragment)