Cărți

Poate că și Mauri Kunnas a visat aventuri pe mare, insule și comori atunci când, în copilărie, a citit celebrul roman al lui R.L. Stevenson. Dar nu mai găsești în ziua de azi corăbii cu care să străbați mările, insule necunoscute și pirați pe care să-i înfrunți (dacă te lasă mama și numai după ce-ți faci lecțiile). Ce poți să faci? O soluție este să devii autor de cărți pentru copii și să creezi din cuvinte și culori o lume întreagă, așa cum ai visat-o când erai copil.

Un baietel, un catelus si niste puisori erau mici de tot. Acest inceput simplu este samanta din care celebra autoare americana Ruth Krauss (1901-1993) face sa rasara o poveste despre intrebarile pe care orice copil si le pune in primii ani: Si eu am sa cresc? Si eu voi fi mare? De ce nu cresc mai repede?

Veselie și cireșe în satul Hărmălaia În marele oraș Stockholm se sărbătorește Ziua Copilului. Așa scrie în ziar. Dacă așa scrie, atunci trebuie neapărat sărbătorită și în satul Hărmălaia. Și nu oricum, ci ca la carte (sau ziar…). Se începe cu un cântec vesel, chiar dacă abia te-ai trezit din somn. După aceea, te dai în carusel sau în leagăn. Cât mai tare. Apoi, călărești (pe ce găsești), te costumezi în ceva grozav sau te dai pe tobogan. Iar dacă nu prea poți să faci toate astea ca la Stockholm, atunci le faci ca în satul Hărmălaia. Fii fără grijă, va fi o zi de neuitat!

Emil este un baiat dintr-un sat, Katthult, din Suedia de demult. Este un nazdravan cum nu s-a mai pomenit, spune lumea despre el, iar poznele sale l-au facut vestit in sat si prin imprejurimi. Alaturi de Pippi Sosetica, a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale lui Astrid Lindgren. S-ar fi inteles de minune cu Tom Sawyer sau cu Nica din "Amintirile" lui Creanga.

Pippi Sosetica este o fetita cu puteri nemaivazute si un chef de joaca fara margini, cunoscuta copiilor din lumea intreaga din cele trei romane dedicate ei pe care Astrid Lindgren le-a scris incepand din 1945. In colaborare cu ilustratoarea Ingrid Vang Nyman, Astrid Lindgren a creat si o serie de carti ilustrate (serie din care au mai aparut "O cunosti pe Pippi Sosetica?" si "Pippi Sosetica in parc") cu intentia de a face cunoscut acest indragit personaj si copiilor mai mici, care inca nu pot citi singuri un roman, dar sunt dornici sa afle cine este extraordinara Pippi.

Doi tarani care locuiesc pe malul unui rau, unul pe malul stang, celalalt pe malul drept, sunt mereu nemultumiti. Primul, pentru ca dimineata, cand isi lucreaza pamantul, soarele bate pe malul drept, al vecinului, iar malul sau e in umbra. Al doilea, pentru ca seara, cand are vreme sa taie lemnele, soarele bate pe malul stang, iar el trebuie sa munceasca aproape in intuneric. Nici nevestele taranilor nu sunt multumite de cum bate soarele pe rufele intinse la uscat. Una e nemultumita dimineata, cealalta seara. Dar cum sa te invrajbesti cu vecinul tau doar pentru ca soarele bate dimineata intr-o parte, iar dupa-amiaza in cealalta, asa cum face de cand e lumea? Ei bine, aceasta e intrebarea la care povestea, sub masca unei snoave populare, ne invita sa gasim raspunsul alaturi de doi copii, baietelul de pe malul stang si fetita de pe malul drept.

E o duminică însorită. Clémentine o petrece la Bunica, alături de părinții săi. Însă fetița se cam plictisește. Cât poți să-i asculți pe Mama și Tata povestind aceleași întâmplări din vacanță? Nici Bunica nu pare prea atentă, e cu gândurile în altă parte și mai are și tot felul de frunze și crenguțe agățate de haine și prin păr. Pe unde-o fi umblat? Prin grădină? Clémentine pornește în explorare și descoperă o poartă către o lume extraordinară. De acum, va împărtăși cu Bunica această minunată descoperire.

E imposibil să nu fii cucerit de fantezia neîngrădită a poveștii, așa cum numai copilăria poate fi: Clémentine și băiețelul din carte zboară în înaltul cerului purtați de aripi făcute din crengi, înoată într-un lac care devine un ocean cu pești și balene, străbat un crâng care se transformă într-o junglă cu tigri și păsări colorate. Și nu poți să nu zâmbești când vezi în casa unei bunici-vulpe fotografii duioase cu nepoți sau poze din tinerețe, de la nuntă. Dar și un tablou cu un iepure (frumos sau delicios?…) — care o fi povestea lui?

„Duminică“ este și o poveste despre copilărie și puterea imaginației. Oare Clémentine, fetița-vulpe, e cea care își imaginează o lume neobișnuită, cea a oamenilor, sau băiețelul care se joacă în grădină e cel care își închipuie un tărâm fantastic în care vulpile se poartă ca noi, au haine, case și merg cu mașina în vizită? Nu știm.

E vorba și despre părinți în această carte al cărei realism psihologic e unul dintre merite. Cei ai lui Clémentine par cicălitori și enervanți. Dar chiar așa o fi? Poate le e greu. Ei știu că Bunica are unele probleme, că bătrânețea vine la pachet cu lucruri cărora uneori e dificil să le faci față. Însă nu cumva sunt încă prea tineri pentru a ști cum să reacționeze și să explice copilului lor ce se întâmplă? Nimeni nu le știe pe toate. O poveste despre bătrânețe de citit împreună cu Clémentine le-ar prinde și lor bine.

Tâmplarul Andersen e un om cumsecade și prevăzător. În magazia de lemne și-a pregătit din timp costumul de Moș Crăciun și sacul cu daruri. Acum, în Ajun, trebuie doar să se strecoare afară din casă, să se costumeze, să ia sania încărcată și să bată la ușa propriei locuințe în chip de Moș Crăciun abia sosit de prin nămeți...

Iarna, cu gerul ei, nu-i sperie deloc pe cei din familia Șoricel. În scorbură e cald, cămara e plină și lemnele de foc sunt de ajuns până la primăvară. Treburi nu prea sunt, așa că șoriceii se joacă sau meșteresc câte ceva. Ce-ar fi să construim un joc - cu tablă, zaruri și pioni? Sau să ne reparăm săniile? Sau să facem gogoși? Cu ceai cald? Cu. Și cu dulceață. Iar dacă se oprește vijelia de afară, ieșim să ne jucăm în zăpadă? Cine o să se dea cel mai repede pe derdeluș?

„Moş Crăciun” a lui Mauri Kunnas nu este o altă carte din lungul şir al celor despre simpaticul personaj, ci autentica lui poveste. Autorul, originar chiar din Finlanda, îl descrie pe Moş Crăciun aşa cum nimeni nu l-a mai descris niciodată. Are pantalonii peticiţi de soţia lui, pentru că adesea şi-i agaţă în atelierul de jucării, pretinde că este pasionat de pescuit, dar de fapt pleacă fără undiţă şi trage un pui de somn în barcă, iar înainte să plece cu darurile către copii, îşi dă cu o cremă antireumatică foarte puternică, pentru a rezista o noapte întreagă în frig.

Lotta e mare, a împlinit de mult timp cinci ani și e convinsă că, dacă a învățat să fluiere, de acum e în stare să facă orice. Pentru frații ei mai mari, Jonas și Mia-Maria, asta e greu de crezut. Poate Lotta să facă slalom ca ei care, de când a început vacanța de iarnă, schiază pe pârtia mare? Încă nu, dar o să învețe ea.

Însă orice altceva, Lotta poate. Cine îi duce o pâine caldă tușei Berg, care e bolnavă, și apoi îi udă florile, îi spală vasele și îi mătură prin casă? Cine salvează un purceluș vechi de pluș pe care-l cheamă Ursuleț (de ce, întrebați-o pe Lotta) pe cale să se piardă? Cine-l învinge pe monstrul cu ochi bulbucați din tomberon?

Mominii sunt niște creaturi albe, rotunde, blânde și simpatice, care trăiesc în Valea Mominilor, în armonie cu natura și înconjurate de numeroase personaje originale și amuzante. Poveștile cu momini sunt inspirate în mare parte din viața de familie. Momimama și Momitata, două dintre personajele principale, sunt considerate a fi imagini ale părinților lui Tove Jansson. Prietenia, dragostea, bunătatea, libertatea, respectul pentru natură — acestea sunt valorile pe care poveștile din Momilandia le transmit copiilor. Pentru că romanele și povestirile cu momini scrise de Tove Jansson se adresează copiilor mai mari, au fost create, sub coordonarea Sophiei Jansson, nepoata autoarei, mai multe cărți ilustrate destinate copiilor mai mici, în scopul de a-i familiariza cu lumea mominilor.

A fost o zi lungă. Te-ai jucat, ai alergat, ai râs. Când a fost nevoie, ți-ai ajutat părinții și bunicii la câteva treburi, după puterile tale. Acum s-a înnoptat și ar fi vremea să te pregătești de culcare.

Iar pregătirea asta cam ce înseamnă? Mai întâi, o mare și grozavă bălăceală (căreia părinții îi spun „baia de seară“), apoi o masă bună alături de toată familia, după care spălatul pe dinți, pijamalele și…

Dar stai așa: sunteți zece frați – doar n-o să te duci tu primul la culcare. Ce-ar fi să mai construiești ceva din cuburi? Sau să țopăi în pat? Ori, de ce nu, să mai alergi puțin prin casă. Trebuie să-i prindă cineva pe cei care aleargă deja, nu? E timp destul. Măcar până vine mama să vă citească povestea începută acum câteva seri. Abia aștepți să afli cum se termină. După poveste, în sfârșit, adormi în pătuțul tău moale și primitor, pe cântecul murmurat de bunica.

Ceasul îl trezește pe micul crocodil, țââârrr-țââârrr, mama îl gâdilă pe micul crocodil, ghidi-ghidi, la baie, apa (nu micul crocodil) face plici-pleosc, fermoarul de la hainele micului crocodil face ziiip, ușa casei se-nchide tranc, mașina merge vruum-vruum și uite grădinița, cu doamna Elefant, educatoarea, și o mulțime de copii.

E prima zi pentru micul crocodil. Cum va fi?

„O poveste perfectă pentru a-i încuraja pe copiii mici să facă primii pași spre autonomie și să-și construiască încrederea în sine.” — Children of Books

„Cea mai simpatică și imaginativă carte despre prima zi la grădiniță, foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare. Copiii vor adora să-l urmărească în desene pe micul crocodil pe drumul său și să se joace repetând numeroasele interjecții care sunt farmecul copilăresc al acestei cărți.” — My Book Corner

„O carte emoționantă și minunată. Construită într-un mod genial de simplu, ne arată că în literatura pentru copii e întotdeauna posibil să inovezi chiar și în legătură cu cele mai des întâlnite subiecte.” — Book Trust

Undeva, la marginea pădurii, trăiește un brăduț. Acolo s-a întâmplat să încolțească, nu cu mult timp în urmă, dintr-o sămânță purtată de vânt. Își dorește mult să nu mai fie singur. Dar nu are cum să ajungă în pădure, alături de ceilalți brazi verzi, înalți și puternici. Oare e posibilă o minune?

Undeva, într-o casă, la marginea pădurii, trăiește un băiețel. Acolo s-a întâmplat să se nască, nu cu mult timp în urmă. Îi place să privească pădurea și să asculte brazii vuind când bate vântul. Își dorește mult să vadă de aproape măcar un copac. Dar are un picior bolnav și nu poate să meargă. Oare e posibilă o minune?

Ilustrații de Ilon Wikland

Satul Hărmălaia este foarte mic, însă are o mulțime de copii. Pentru ei, Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare și participă din tot sufletul la pregătiri. Fac turtă dulce (inimioare, steluțe și mai ales purceluși), cară lemne de foc cu sania (asta e cam plictisitor) și aduc brazi din pădure pentru a fi împodobiți. Sunt nerăbdători în Ajun (cine ar fi zis?) când trebuie să vină Moșul cu cadouri, și plini de veselie în ziua de Crăciun, când cântă, dansează, mănâncă bunătăți și se joacă în zăpadă până seara.

O nouă zi, o nouă aventură! În această carte, prima din seria „Chiri și Chiriri“ (titlul original în japoneză: „Chiri to Chiriri“), cele două fetițe pornesc pe biciclete la o plimbare prin pădure. Unde vor ajunge și cu cine se vor întâlni?

Chiri și Chiriri nu sunt prea mari, au doar câțiva ani, poate că merg la grădiniță, în grupa mare, sau la școală în clasa pregătitoare. Oricum, știu deja să meargă bine pe biciclete și, ca la orice copii de această vârstă, dorința de a descoperi lumea pe cont propriu este de nestăvilit.

Aventurile prin care trec cele două fetițe, mereu pe biciclete, au loc într-o lume caldă și prietenoasă, dar mult mai largă decât mediul familial și tocmai de aceea mesajul transmis copiilor, dincolo de bucuria lecturii și exuberanța ilustrațiilor, este unul despre autonomie, responsabilitate, depășirea limitelor și, cea mai importantă, încrederea în forțele proprii. „Și tu poți“ spun cele două personaje micilor cititori, „lumea e a ta“.

E soare și din ce în ce mai cald. Cum să stai în casă când e primăvară? Toată pădurea e scăldată în lumină, puii abia ieșiți din ou ciripesc în cuiburi, poienile sunt pline de gâze și flori. Să alergi, să te urci în copaci, să sari peste pârâu, să te dai de-a rostogolul printre păpădii… Sunt atâtea de făcut și niciunul dintre frații și surorile tale nu se lasă rugat când e vorba de joacă și hoinărit. Bine că ziua e lungă și Mama și Tata au luat pentru drum apă proaspătă și ceva bun de mâncare. Parcă și Bunica și Bunicul au întinerit — merg unul lângă altul, zâmbesc și privesc visători puful de păpădie purtat de vânt spre seninul cerului.

Lui Pippi Șosețica îi place să se joace împreună cu prietenii săi, în orășelul în care locuiește. Dar când aude că în marele Stockholm, capitala țării, treburile nu merg mereu chiar cum trebuie, Pippi nu stă pe gânduri și pleacă imediat ca să pună lucrurile la punct.

E noapte. După o zi întreagă de joacă, un copil se pregătește de somn. Se spală, își ia pijamalele apoi citește din cartea care îl așteaptă pe pat. Prin ce tărâmuri îl va purta povestea pe aripile ei fermecate?

Un bunic ramas singur dupa pierderea sotiei sale isi aminteste de gustoasa supa cu perisoare facuta de aceasta. Ce buna ar fi, ce mult ar vrea sa manance din nou acea supa! Oare ar putea s-o faca singur? Care era reteta oare? Carne, cartofi… Oala cea mica ar trebui sa fie de ajuns pentru o singura persoana. Dar daca mai apare cineva?

Bufnitele sunt foarte ganditoare de felul lor. Chiar si puii de bufnita, cum sunt Nana, Nanu si Nic, se gandesc noaptea, in padure, la multe lucruri in timp ce o asteapta pe Mama Bufnita sa se intoarca ACASA.

Mos Macdonald avea ferma. Si la ferma avea o casa. Si in casa, un bufet. Si-n bufet avea un ceainic. Si in ceainic locuia un spiridus albastru, pe nume Nitelus. Spiridusul se simtea bine in ceainic. Mos Macdonald nu bea ceai, asa ca viata spiridusului era frumoasa si tihnita. Pana-ntr-o zi, cand Mos Macdonald s-a hotarat sa faca ordine in bufet. ,,Ia sa spal eu ceainicul asta prafuit", si-a zis el. Dar cand s-a apucat sa-l stearga, spiridusul s-a prelins afara pe ciocul ceainicului: "Care ti-e dorinta?"

In lumea sa cea vesela, Richard Scarry ne poarta pe toate continentele si ne invita sa cunoastem o multime de tari si orase prin intamplari pline de umor si ilustratii care abunda in detalii. Construita pe principiul clasic al fabulei – locuitorii acestei lumi sunt animale – cartea ofera copiilor si un mesaj mai subtil si mereu actual. Daca am incerca sa trecem razand peste diferentele dintre noi, de multe ori neinsemnate? Oare nu am descoperi cat suntem de asemanatori?

Ilustrații de Ilon Wikland. Nimeni n-o crede pe Lotta că știe să meargă pe bicicletă. E prea mică. Mică? La cinci ani fără două zile? Dar bineînțeles că știe să meargă. În secret! Pe strada Zurbagiilor, fratele ei, Jonas, și sora ei, Mia-Maria, se dau la vale cu viteză pe bicicletele lor. Pare foarte palpitant. Și distractiv. Dar Lotta poate doar să-i privească. Oare când va primi și ea o bicicletă adevărată?

Un șoricel fericit – „stătea sub un copac și citea o carte“ – este prins de o nevăstuică. Aceasta e înfometată, așa că nu stă pe gânduri: va face o supă grozavă din șoricel. Cum ar putea acesta să se salveze? „Supa ta n-o să aibă gust bun.“ spune șoricelul cu curaj. „N-are povești în ea. Supa de șoricel trebuie dreasă cu povești ca să fie bună la gust.“ „Da’ eu n-am povești“, spune nevăstuica. „Am eu“, spune șoricelul. „Pot să ți le spun chiar acum.“ Această schemă clasică e folosită de celebrul autor american Arnold Lobel pentru a ne spune câteva povești care au nu numai umor, ci și o încărcătură mai subtilă și profundă, destinată să-i pună pe gânduri pe copii și să nască întrebări provocatoare în mintea lor.

Poezii de: Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Octavian Goga, George Topîrceanu Ilustraţii de: Maria Brudaşcă, Livia Coloji, Ágnes Keszeg, Raluca Ilie, Cristiana Radu

Ilustrații de Cristiana Radu. Luli este o fetiță care locuiește într-o casă la marginea orașului, acolo unde încep câmpia și pădurea. Ți-aduci aminte de ea, dragă cititorule? O cunoști din „Călătorie printre ierburi și lumină”, cartea din care ai aflat, alături de Luli și Norocel, cățelul ei, o mulțime de lucruri despre busuioc, cicoare, urzică, pătlagină și alte plante. În această nouă poveste, hoinărind și jucându-se prin pădure, Luli învață despre tei, plop, salcâm, stejar și alți copaci pe care-i întâlnim la tot pasul fără să ne gândim uneori cât de folositori ne sunt, în nenumărate feluri.

Pentru orice copil, dorința de a descoperi lumea e de nestăvilit. Ce e asta? Ce e aceea? Ce e aici? O aventură poate începe oricând și în orice loc. De la pietrele de pe malul nisipos al unui râu. De la un fluture care s-a așezat pe una dintre pietre. De la ierburile printre care a zburat după o clipă, parcă îndemnându-te să-l urmezi: „Hai, vino, să vedem ce-i acolo, și acolo, și acolo...”