Cărți

Nietzsche este, poate, cea mai ilustră victimă a aventurii socratice a cunoașterii de sine. Viața nu posedă fenomene originale, ci numai unele repetitive, care prin reluarea lor veșnic identică își tocesc conturul lor original. Cadrul repetiției nu este viața, căci viața însăși este un fenomen de repetiție. Omul este condamnat să trăiască într-un plictisitor șir de repetiții și reluări din care nu poate evada. Nu există fenomene absolut unice, care să nu fie repetitive și, probabil, la fel este și cu oamenii. Toți au mai fost nu o dată, ci de nenumărate ori în trecut și vor mai fi de nenumărate ori în viitor. Tot ce trebuia și putea să se producă s-a produs deja. Restul este doar monotonă repetiție: veșnică revenire a aceluiași.

Larisa Renar isi argumenteaza in volumul de fata, Cum sa-ti faci sotul milionar, convingerea ca banii sunt o energie directionata, structurata, sexuala si vitala. Femeia ii ofera barbatului energia ei si el o transforma in bani, astfel ca veniturile barbatului sunt influentate in mare masura de cea care ii sta alaturi. De femeie depinde daca el va fi "fruntea satului" sau daca numele lui va ajunge cunoscut in intreaga lume.

Nu demult, în aula Academiei Române a avut loc o dezbatere internaţională în centrul căreia se afla un scenariu de „if history”: ce va fi Europa peste cincizeci de ani? Au intrat în discuţie, fireşte, datele geopolitice ale prezentului şi cele ale unui trecut în care, acum alţi cincizeci de ani, continentul nostru era împărţit în două blocuri opuse ideologic, economic, politic şi militar.

Într-o ipoteză pe care am expus-o cu acel prilej şi care îmi pare şi verosimilă şi atrăgătoare, Europa viitorului va fi din nou divizată după acest moment de iluzorie unitate. Absolut iluzorie, pentru că Europa consumeristă a Apusului şi Europa ideocratică a Răsăritului sunt realităţi tangibile în fiecare zi, într-o comunitate unde zona monedei euro cunoaşte o criză fără precedent – care merge până la ameninţări de excludere a unor ţări –, unde spaţiul Schengen devine restrictiv pentru raţiuni aparent bine întemeiate şi unde par a fi tot mai actuale cuvintele lui Paul Valéry de acum aproape un secol: «Europa este, în realitate, o mică peninsulă a continentului Asiatic»”. (Răzvan Theodorescu)

Există similitudini între cei doi filosofi cât privește reformarea filosofiei, cu deosebirea că îşi opun pretenţiile reformiste, în sensul în care în timp ce filosofia lui Descartes va reprezenta expresia unei mefienţe structurale înaintea valabilității tradiției filosofice, Leibniz va fi mai degrabă dispus să rescrie informaţia prin asimilare.

„Eu”-ul lui Descartes rămâne blocat în singularitate, în timp ce „eu”-ul leibnizian transgresează către un „noi” corelat multiplicităţii socioculturale, devenit totodată parte indelebilă din conştiința modernă a umanităţii.

„Filosofia banilor” este o carte fundamentală a lui Georg Simmel, în care este riguros articulată o concepţie originală şi complexă despre bani şi multiplele funcţiuni economice, sociale şi psihologice.

Banii, ca valoare concretă, realizează continuitatea economiei şi relaţia valorilor economice între ele. Stabilitatea valorii bani permite calcule pe termen lung în cadrul întreprinderilor cu domenii multiple, a creditelor pe termen lung etc. Banii conferă stabilitate în cadrul relaţiilor economice. Relativitatea obiectelor economice reiese mai puternic odată cu reducerea la un numitor comun şi mai mult ca niciodată, când acesta este reprezentat de bani. Doar relativitatea crează valoarea lucrurilor în sens obiectiv, pentru că doar ea le pune la distanţă de subiect. Însă banii reprezintă întruchiparea acestor două determinări, ei se sustrag oricărei relaţii subiective, în ei se obiectivează acest dincolo al subiectului, care este circulaţia economică. (Octavian Opriş)

Această carte descrie călătoria plină de aventuri a unei femei în căutarea iubirii și fericirii, și descoperirea ei de sine. Sistemul unic de exerciții dedicat elevării nivelului de energie feminină și jocul psihologic care le însoțește este dezvăluit pe parcursul liniei narative fascinante în care flirtul și pasiunea, înțelepciunea și creația se împletesc armonios. Patru țări, patru stări, patru elemente și patru taine pentru Afroditele contemporane, le veți parcurge pe toate deschizând această carte.

Și cine știe ce vă pasiona mai tare: subiectul captivant sau cunoștințele prețioase presărate pretutindeni, personajele fermecătoare sau relațiile imprevizibile. Psihologia, activarea energiilor și înțelepciunea feminină transmisă peste generații se îmbină în cartea Larisei Renar, „Descoperă-te din nou. Drumul tău spre fericire, putere și iubire.”

Este un sunet dulce, cel mai plăcut pe care l-am auzit vreodată. De atunci, îmi voi aminti: o noapte însoțită de o astfel de voce, este cu siguranță timpul perfect pentru oameni. Am tăcut și i-am ascultat sforăitul ușor. Aceasta a fost prima noapte pe care am petrecut-o cu Bursucelul. Au trecut aproape douăzeci de ani și am uitat multe lucruri, însă două cuvinte ale bunicii mi-au rămas mereu în minte: „limbajul inimii.” Pe măsură ce îmbătrânesc, le înțeleg mai bine sensul și știu, de asemenea, cât de important este „limbajul inimii” în viața unei persoane.

Înainte de a fi comentat, din nou şi din nou, „continentul Tolstoi” pretinde a fi cunoscut. Şi nu doar în una din părţile, oricât de impunătoare, ale reliefului său. Exploratorul trebuie să-şi ia menirea în serios, de a măsura, pas cu pas, ceea ce i se destăinuie. Cartea aceasta e un fel de cine-vérité. Operatorul se străduieşte să prindă în obiectivul său cât mai mult şi cât mai exact din obiectul pe care şi l-a propus să-l reproducă. „Obiectul” fiind însă enorm, de necuprins, cel care-i dă târcoale pentru a-l vedea şi fixa cât mai bine, va trebui să accepte – în speranţa evidenţierii esenţialului – atât selecţia, cât şi montajul. Cu alte cuvinte, operatorul îşi va asuma şi îndatoriri de regizor, reproducătorul – pe acelea de producător, alcătuitorul – pe acelea de autor. Căci orice mărturisire „par lui-même” (serie binecunoscută în lume) mai dă seama şi asupra mărturisitorului secund, asupra celui care alege, filtrează, montează, comentează personalitatea înfăţişată, viaţa şi opera ei.

Cum se face că românii au devenit vârf de lance în avangarda culturală din Occident? Care sunt posibilitățile și dificultățile unui dialog religios între creștini și musulmani? Cum s-a transformat rolul femeii în societate de-a lungul timpurilor și la ce ne putem aștepta în viitor? Care este explicația că grecii antici, care au apărut în Peninsula Balcanică fără să aibă vreo cultură atestată, s-au ridicat la o cultură ce stă la baza civilizației europene de azi? Cum pot etimologiile unor cuvinte să ducă la rescrierea istoriei? Transferul de cultură de la un popor sau națiune la alții este un cadou? Care e adevărul din spatele calomniilor lui Herodot la adresa tracilor? Cum se falsifică istoria și de ce acceptăm falsurile?

Problema pe care a cauzat-o fenomenul de colectare a datelor nediscriminatoriu este că a trezit o reacţie la nivel internațional. Treptat, a crescut interesul publicul pentru îmbunătățirea intimității digitale, despre care discutăm tot mai frecvent în ultima perioadă. Prima soluţie a persoanelor preocupate de protejarea datelor digitale a fost să suspende folosirea serviciului oferit de o companie ce nu garantează protecția lor. Ce facem în momentul în care nu avem alternative pentru serviciul utilizat?

Profesioniștii persuasiunii știu ce trebuie să facă pentru a ne convinge. Cei care manipulează folosesc înclinații naturale, firești ale psihicului nostru în propriul avantaj. Dar nu numai ei se folosesc de aceste principii. Cu toții ne folosim de ele și le cădem victime în același timp în cadrul interacțiunii cu vecinii, prietenii și familia. Însă profesioniștii persuasiunii au la dispoziție ceva mai mult decât noi, care posedăm o înțelegere superficială.

Sindromul ghinionistului îi afectează pe oamenii care nu au încredere în sine și nu își iubesc propria persoană. Prima condiție pentru a scăpa de acest sindrom este să aveți o viață activă, pentru că așa nu veți mai avea timp să vă analizați insuccesele.

Citind această carte vă puteți face singure elixirul fericirii și iubirii adevărate, care să vă îndeplinească dorințele. Adunând ingredientele, veți afla legile relațiilor, cele mai adânci taine ale sentimentelor și secretele fermecate ale pasiunii.

Xue Mo, cunoscut anterior drept Chen Kaihong, s-a născut în Liangzhou, provincia Gansu. Scriitor naţional de primă mână, vicepreşedinte al Asociaţiei scriitorilor din Gansu, savant cultural, expert principal al Centrului de Traduceri literare şi Cercetări interculturare din cadrul Universităţii de Studii Străine din Guangdong, profesor umanist al Institutului de cercetare a tumorilor de la Universitatea Fudan, Shanghai. El a fost distins cu titlurile de „Excelent expert al provinciei Gansu”, „Talent de frunte al provinciei Gansu”, „Artist al virtuţii şi artei de înaltă reputaţie din provincia Gansu”, „Talent inovator de top al provinciei Gansu” şi s-a numărat printer „cele mai importante zece personalităţi de marcă ale culturii chineze pe anul 2015”. Constantin Lupeanu

După ’89, odată cu spulberarea interdicțiilor (parțiale sau totale), într-o lume agitată și neașezată, cum era România post-ceaușistă, aportul diasporenilor (prin literatura și revuistica exilului) a provocat „un fenomen neliniștitor”. După „abuzuri de uitare” și manipularea memoriei, trecutul se rescria, iscând rocade și seisme ierarhice. Pretenția că „doar înlăuntrul granițelor RPR”, cum se pronunțase T. Vianu, se năștea literatura română, s-a văzut grabnic infirmată. Și, în replică, un alt exclusivism își făcea loc, doar cei din afară reprezentând, chipurile, literatura română, fluturând, într-o zonă „deșertificată”, „liste rele” și culpabilizări în trombă, puțin interesați de descifrarea corectă a contextelor. Necesara perspectivă unică părea suspendată. Dar, negreșit, o literatură a exilului românesc există și recuperarea ei se cuvine întreprinsă în numele efortului întregitor.

Am decis să încep cu volumul cel mai nou, din ziua de azi, și să bat cale întoarsă spre trecut. Ciclurile sunt orânduite, așadar, în ordinea inversă scrierii lor. Trecutul este ultimul, la temelie, dedesubt. Arheologia poetică se impune, pentru că, în mod paradoxal, orașul era mai bătrân pe vremea când eu eram mai tânăr. Pe măsură ce am îmbătrânit, el s-a modernizat, a întinerit poluat, acromegalic, acneic. Iașul de acum, din România deschisă, este „Iașul lor”, în celelalte trei volume găsiți Iașul meu, care mocnește încă și respiră neștiut, în adâncime, ca realitate nevăzută. Mircea Platon

Timpul care se varsă în veșnicie este deopotrivă o istorie personală, multigenerațională, și o monografie a satului Sfântu Gheorghe. Aflată la gurile Dunării, această comunitate este definită de stepă, ape și cer. Istoria ei începe să se desfășoare din secolul al XIX-lea și țesătura sa este alcătuită din viețile ucrainenilor, ale cazacilor, ale grecilor și ale românilor, sau, în mare, din viețile pescarilor și ale negustorilor. Înaintând în secolul al XX-lea, țesătura devine tot mai uniformă și se subțiază. Sfântu Gheorghe a fost dintotdeauna o localitate mică și izolată, dându-ți senzația de capăt al lumii și al timpului. Dacă însă este privită și ascultată cu atenție, istoria comunității se dovedește a fi vibrantă, conectată la marile evenimente mondiale. URSS, Franța, Algeria sunt legate într-un fel sau altul aici de Sfântu Gheorghe.

Un roman de excepție, un succes de librărie, romanul vizează epoca tranziției, cu aspectele ei controversate. Scriitoarea merge împotriva valului, angăjându-se să scrie un roman de formare (bildungsroman), în siajul unor mari scriitori ai lumii, ca, de pilda, Goethe, Th. Mann, Nietzsche, Dostoievski. Acest roman este primul volum dintr-un ciclu epic, intitulat Vulturi de noapte. Fiecare roman în parte constituie o construcție epică distinctă.

Când mă gândesc la Sandu și Luiza, mi-i imaginez pe amândoi lucrând în tăcere, unul lângă altul, umăr la umăr, inimă în inimă, suflet în suflet, duh în Duh, „contemplând lumea văzută şi simţind adierea lină şi înmiresmată a celei nevăzute”, la poalele unei mânăstiri din lemn, într-o pădure din creierul munților românești, invadată de luminile contradictorii ale răsăritului și de umbrele generoase ale unor smochini uriași, ca cei din preajma Cetății Efesului sau a Grotei celor şapte adormiţi, sau ca cel în creștere, plantat de nea Georgică, vecinul Luizei, în curte.

Iată‑l pe Leonid Dimov, poetul care concepe, în doctrină şi vers, noua poezie ca vis, aflat la curtea criticilor. Sau în curtea acestora. Şi ce se vede, se străvede chiar, fără cel mai mic efort de dezvăluire? Apropieri numeroase, multe nepotrivite, dar mai ales nejustificate critic şi teoretic, au fost făcute între Leonid Dimov şi alţi poeţi români şi străini. Faptul ajunge curent, s‑ar spune, oriunde în critică. Până la un punct apare tolerabil, ca orice eroare ce provine din exces. Se ştie că asocierea rămâne operaţia gândirii facile, disocierea e complicată şi apare mult mai dilematică. E drept că multe asocieri le‑a numit Dimov însuși. Încurajarea aceasta nu e însă vinovată de nesocotirea limitărilor, la care poetul a ţinut chiar mai mult.

„Dragii mei cititori, n-am plecat încă pe lumea cealaltă, așa cum s-a crezut, ci am avut o boală – greu suportabilă – timp de un an. La vârsta mea înaintată era normal să consider această boală drept ultima, dar dorința de a mai scrie povești de tot felul a fost mai puternică. Iată, deci, o nouă carte poate mai scurtă ca de obicei, dar cu povestiri noi. Prima, Frații siamezi povestește întreaga viață a doi buni prieteni, născuți în aceiași zi. Cea de a doua, Șefa, este viața unei vânzătoare de copii, care a trăit o viață întreagă din furtul copiilor – băieți și fete – de trei-patru ani, și comercializarea lor în străinătate. Ultima poveste, Contesa este viața unei contese, iubitoare de sex, dar nu de copii. Optimismul care m-a condus toată viața îmi promite alte povești pe care – dacă reușesc – vi le voi prezenta, ca de obicei. Iar, dacă nu reușesc, păstrați cele din bibliotecă drept ultimele dovezi ale unei vieți împlinite.” Alcaz

„Bodhidharma, strămoșul Budismului Zen, a venit în China, din India, în timpul Dinastiilor de Nord și Sud și a propovăduit gândirea și filosofia budistă. Inițial, budismul a întâmpinat rezistență, dar ulterior s a dezvoltat și a înflorit, fiind transmis din generație în generație, fără întrerupere. În a doua jumătate a Dinastiei Tang, Budismul Zen reprezenta deja o școală importantă de gândire. Înțelepciunea desăvârșită a maeștrilor Zen, precum și efortul lor necontenit de a lungul generațiilor au determinat longevitatea Budismului Zen. De a lungul evoluției sale, Budismul Zen a integrat în cadrul filosofiei sale elemente de confucianism și daoism, specifice culturii chineze tradiționale, devenind, în cele din urmă, un sistem de gândire unic, ieșit din comun, cu trăsături chinezești, câștigând inimile a mii și mii de oameni.”

Chiar daca ti-am aratat o mutrisoara ingrozita, am facut-o doar asa, ca sa-ti fac placere. Ca sa-ti magulesc orgoliul. De fapt, furiile tale m-au amuzat intotdeauna, chiar si cand imi puneai in vedere sa nu-ti mai calc pragul niciodata, iubitule. Vroiai s-o faci pe durul cu mine. Foarte bine! Vroiai sa ma vezi ca ma fac mica si ma prefac intr-o baltoaca de lacrimi. Si ma scurg prin gura de canal, asta vroiai. Ca sa nu-ti mai stau in cale. Ei, afla, iubitule, ca pe dinauntru ma pufnea rasul de fiecare data cand imi strigai: Dispari! sa nu te mai vad!... Ai jucat teatru pe un fond de... cum sa zic... de realitate. Emploi, parca asa am auzit ca se cheama, in teatru, chestia asta. Cat oi fi eu de inculta, tot imi mai ajunge din cand in cand cate ceva la ureche. Si bag la cap, am memorie buna... Nu, n-ai inchis? Inseamna ca totusi a invins curiozitatea. Ti-oi fi zis: Ia sa vedem cat de departe poate s-ajunga tipa asta cu neobrazarea!... - Fragment din proza scurta Flori presate

Cartea aceasta este despre cum să nu mai ducem grija vârstei pe care o avem, cum să ne amintim visurile și cum să căpătăm puterea și energia de a le pune în practică. După 25 de ani de căsnicie, în urma divorțului, eroina romanului rămâne fără bani, surse de venit și șanse de a-și reface viața. Nici un bărbat nu se uită la o femeie plinuță cu ochii lipsiți de orice strălucire. Însă un experiment de redobândire a energiei tinereții bazat pe cele șase perioade de activitate ale aparatelor organismului nostru, cardiovascular, nervos, respirator, genito-urinar, osteo-muscular și tractului gastro-intestinal și al ficatului. După completarea programului sub supravegherea unui medic, eroina arată cu 10 ani mai tânără și totodată găsește inspirația prin găsirea și punerea în aplicare a talentului ei.

„Deși a luat parte la runda precedentă de globalizare economică, China nu este un factor de decizie. În noua rundă anticipată de globalizare, China trebuie și va juca un rol de conducere mai important, devenind în același timp un promotor și un creator de reguli. Sistemul socialist democratic cu specific chinezesc a oferit o garanţie politică pentru a răspunde noii tendinţe de globalizare, iar practica de succes a reformei și deschiderii a oferit, de asemenea, o bază practică pentru înţelegerea, adaptarea și conducerea unei noi runde de globalizare. Poziţia și autoritatea Chinei, care continuă să se consolideze pe plan economic la nivel global, nu se vor transforma în aroganţă și nu trebuie să constituie un pretext pentru complacere. China va pune bazele unui sentiment mai puternic de responsabilitate internaţională, a unei viziuni globale mai largi și a unei bune strategii de adaptare. Concomitent cu promovarea globalizării, ea va încuraja reformele structurale interne pe latura ofertei, va îmbina eficient productivitatea sporită cu optimizarea protecţiei sociale, astfel încât globalizarea viitoare și participarea efectivă a Chinei să răspundă mai bine cerinţelor în ceea ce privește caracterul incluziv și durabil.” Cai Fang

Precaritatea educației manifestată în comportament devine evidentă în infrastructura morală a societății românești. Absența unei educații solide menține forme subtile de parvenire și corupție intelectuală. Expresia existenței unor derapaje în educația românească impune o altă direcție în sistemul de învățământ și o nouă ordine în sistemul de educație. Nu există o viziune coerentă privind profilul educațional, iar responsabilii pentru crearea unei Românii educate se află într-o îngrijorătoare eroare de viziune privind politicile educaționale. Volumul Derapaje în educația românească cuprinde opinii critice și sugestii, oferite de pedagogii români contemporani, ignorate de decidenții ministeriali, mai preocupați de directive europene decât de sănătatea morală a societății românești.

Proiectul de difuzare a Conceptelor-cheie din cultura și gândirea chineză este unul fundamental, deosebit de important pentru popularizarea în plan internațional a principiilor și textelor clasice specifice culturii chineze. Traducerile termenilor din carte sunt rezultatul comun al eforturilor depuse de intelectuali străini și chinezi; traducerile au fost realizate în mod fidel după standardele textului original, reflectând, astfel, nivelul avansat de difuzare în limba engleză a cercetărilor destinate culturii chineze. Acest proiect este cu precădere academic, dar rămâne, totodată, accesibil, fiindcă noi ne adresăm nu doar sinologilor, ci, mai cu seamă, oamenilor de rând din afara Chinei.

Școala clasică, de care România s-a bucurat din 1864 până prin 1995, era un loc unde elevii își cultivau inteligența și discernământul intelectual și moral prin contactul cu tot ce era mai bun din tradiția intelectuală a națiunii și a umanității. Școala corectă politic tinde să fie un loc unde sunt educați și părinții, alături de elevi, în sensul tendințelor progresiste, bazate pe lepădarea de orice patrimoniu clasic și de orice repere stabile. E un loc de unde, sub pretextul educării elevilor, se iradiază ideologie radicală și în familie. Ba, după cum se vede, școala este un loc unde nu elevii, ci profesorii trebuie să învețe mereu, să se lase reeducați. Scopul școlii de tip nou, activ, experimental și progresist, este acela de a educa profesorii: continuu. E înscrierea întregii societăți în fluxul unei îndoctrinări fără sfârșit.

Datorită profundei sale gândiri filosofice, Laozi a fost considerat „părinte al filosofiei Chinei”. Cartea despre Dao și virtute, care conține circa 5000 de caractere chinezești, include texte cuprinzătoare, variind între filosofie, istorie, politică, etică și cultivarea spiritului omului. Filosofia este, totuși, principala preocupare a gândirii lui Laozi cu Dao-ul ca nucleu al său.

M-am străduit să deslușesc sensul fiecărei poezii și s-o transpun în dulcea limbă românească a lui Eminescu. Cartea cântecelor a fost întocmită în îndepărtata Antichitate și e nevoie de muncă și un strop de noroc pentru a pătrunde sensurile originale ale poeziilor și cuvintelor arhaice. Este lesne de înțeles de ce anticii se plângeau de faptul că nu ai cum să accezi la un deplin înțeles al textelor și cuvintelor din Cartea cântecelor. De aceea traducerile mele reprezintă, previzibil, interpretarea mea personală.