Cărți

Psihologia dezvoltării a apărut de aproximativ un secol, însă, deși există numeroase manuale și ghiduri practice, întrebările importante asupra naturii minții unui copil sunt rareori puse. Specialist recunoscut și cu o vastă experiență în psihologia copilului, Paul L. Harris se concentrează în cartea sa tocmai asupra unor astfel de întrebări: cum ajung copiii să fie atașați de cei care au grijă de ei? Cum învață cuvinte? Copiii înțeleg diferența dintre realitate și fantezie? Cum hotărăsc în cine să aibă încredere? Cum fac diferența între bine și rău? Își construiesc propriile idei despre lume sau cred ceea ce le spun ceilalți? Harris propune răspunsuri și explică de ce unele incertitudini rămân, explorând totodată probleme mai largi referitoare la teoriile minții.

Ce secret straniu a făcut-o pe bogata, frumoasa, impetuoasa Bella să i se pară irezistibilă lui Archie McCandless, un student la medicină sărac? Să fi fost originea ei misterioasă în casa monstruosului său prieten Godwin Baxter, geniul a cărui voce putea perfora timpane? Această poveste despre dragoste adevărată și cutezanţă știinţifică poartă cititorul din sălile de operaţii private ale Glasgow-ului de la sfârșitul epocii victoriene prin cazinouri pentru aristocraţi, drojdia Alexandriei și un bordel parizian, pentru a ajunge la un apogeu întrerupt într-o biserică scoţiană.

Romanul „Calendarul unei vechi iubiri” spune povestea lui Valdas Bataev, care se vede obligat să înfrunte, încă de tânăr, evenimentele tragice ale epocii sale – secolul XX, un secol de furie şi sânge. Dar în mijlocul furtunii, Valdas reuşeşte să se sustragă cruzimii lumii: o iubire clandestină într-o paranteză fericită, între calendarul pe stil vechi al Rusiei ţariste şi noua cronologie impusă de „constructorii unui viitor luminos”. O capodoperă extrem de concisă, acest roman despre trădare, sacrificiu şi mântuire ne face să retrăim, la nivel uman, dramele Istoriei: revoluţii, conflicte planetare, diferendele de după încheierea războiului. Şi totuşi, o tramă secretă, dincolo de atrocele comedii umane, ne eliberează de influenţa acestora, conferind o dimensiune infinită efemerităţii unei iubiri rănite.

Vârsta recomandată: 7+

Cu ilustrații de Chris Chatterton

Când barza le aduce părinților ei un băiețel la palat, Florizella află cu surprindere că acesta va deveni rege și va moșteni regatul ei! Pentru că fiecare prinț primește o autorizație care îi permite să facă ce vrea, așa cum fiecare prințesă primește un set de reguli după care să trăiască. Imediat ce fratele ei e destul de mare, Florizella îl duce să vadă țara și împreună trec prin tot felul de aventuri, luptându-se cu pirații, învingându-l pe Șarpele Mării sau împrietenindu-se cu un Mamut Lânos. Va reuși oare Florizella să dovedească până la urmă că regulile și autorizațiile nu sunt bune și că prinții și prințesele, băieții și fetele ar trebui să fie cine și cum își doresc ei să fie?

„Mi-a plăcut tare romanul lui Moni Stănilă, Al 4-lea, o poveste despre tot ce contează, fără pretențiile r(h)omanului, fără o singură notă falsă, o novelita care i-ar fi plăcut mult și lui Roberto Bolaño, atât de mult, că i-ar fi zis: !Moni, hija, enhorabuena!” (Simona Sora)

„Al 4-lea este o carte despre încredere și ezitare, despre (auto)exilare și eliberare, despre compasiune și pasiune, despre necunoaștere și inițiere. Un roman care are percutanța poeziei și elocvența unei omilii. O pledoarie pentru uman.” (Lucia Țurcanu)

„În ultimele două decenii cunoștințele științific relevante în domeniul farmacognoziei au explodat; aceasta datorită, pe de o parte, reintroducerii în terapeutică a unui mare număr de preparate din plante, identificării unor noi și importante domenii de utilizare pentru produse și substanțe naturale de mult cunoscute, iar pe de alta, datorită elucidării celor mai importante mecanisme de acțiune a acestora în organismul uman... Din acest motiv ne-am propus prezentarea acestui material, care încearcă să aducă sub formă compactă esențialul din farmacognozia momentului și caută să explice (avînd în vedere larga interdisciplinaritate a domeniului) pe cît posibil procese și mecanisme cu care cititorul este poate mai puțin familiarizat.” (Ursula Stănescu)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în oraşul natal, după o absenţă forţată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea e raţionalizată, nu se mai găseşte aproape nimic în magazine, lumina se ia timp de o oră pe zi, avorturile sunt interzise şi metodele de contracepţie inexistente, iar dragostea vine laolaltă cu ameninţarea morţii. În cartierul de la marginea Piteştiului, Complexul este un întreg univers, planetele ce se rotesc în jurul propriilor axe sunt Alimentara, Măcelăria, Cofetăria, Merceria, Librăria, Ceasornicăria, Poşta. În viaţa librăresei, marcată de o traumă pe când avea doar şaptesprezece ani, mişună o mulţime de copii. De-a lungul verii, o idilă se înfiripă între ea şi ceasornicar, un bărbat cu şapte ani mai în vârstă. Apariţie atrăgătoare, ceasornicarul pare să-i promită că o va duce cu el către alte orizonturi – dar poţi să crezi în promisiuni sau totul e scânteiere fugară?

„Toţi copiii librăresei” este un cântec al însingurării şi al dragostei ce poate fi aducătoare de moarte, din vremurile trăite de cei care au fost tineri în anii ’80. Un cântec pe-al cărui fundal este etalat un întreg evantai de poveşti cu copii.

Rămasă orfană în urma călătoriei cu familia din Irlanda în America, micuţa Lavinia ajunge pe o plantaţie de tutun din Virginia, unde este pusă să muncească în bucătărie, alături de sclavi. Acolo este dată în grija frumoasei sclave Belle, fiica ilegitimă a stăpânului. Lavinia învaţă să gătească, să facă curăţenie şi să servească la masă, îndrumată de dragostea şi dârzenia tăcută ale noii sale familii. Cu timpul, fata este acceptată în casa cea mare, având grijă de soţia stăpânului, care e dependentă de opiu, şi împrietenindu-se cu periculosul, dar protectorul ei fiu. Deşi Lavinia încearcă să construiască punţi între cele două lumi, faptul că e albă o distanţează de Belle şi de ceilalţi sclavi. Bucătăria sclavilor este un roman sfâşietor şi totuşi plin de speranţă despre rasă, clase sociale, demnitate, secrete adânc îngropate şi legături de familie puternice.

Prefaţă şi note de Lucian Georgescu

Cuvânt înainte la ediţia în limba română de Steven Maras

„Printr-un remarcabil efort academic, volumul de față ne provoacă să înțelegem ce este scenariul de film și ce implică scrierea lui. Este un studiu al discursului despre scenariul de film și scenaristică din perspectiva diacronică a poziționării textului pentru marele ecran în procesul de producție de la începuturi și până astăzi. Cartea lui Steven Maras este o lucrare importantă, limpede și extrem de bine articulată.” (Adrian Martin, Monash University)

„Un text de o valoare inegalabilă pentru cei interesați de domeniul scenaristicii, fie ei cercetători, profesori, studenți sau practicieni. O lucrare extrem de originală, complexă și fără rival ca amploare, o contribuție substanțială la discursul academic despre scenariu.” (Jill Nelmes, University of East London)

„Este una dintre cele mai importante lucrări academice dedicate scenaristicii, dacă nu chiar cea mai importantă, prin abordarea integratoare a celor trei domenii fundamentale, demers sisific, dus magistral până la capăt. Cartea lui Maras înseamnă «1.001 de cărți într-una singură».” (Lucian Georgescu, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”)

În Republica Islamică Iran, Azar Nafisi, o profesoară curajoasă şi înzestrată, invită acasă şapte dintre studentele ei preferate. Uitând de teroarea istoriei în plină desfăşurare, vor citi împreună autori clasici occidentali. Unele provenind din familii tradiţionaliste, altele cu un trecut sumbru, fiindcă au făcut închisoare politică, cele şapte studente sunt neîncrezătoare şi tăcute la început, nefiind obişnuite să-şi dezvăluie gândurile, însă curând dau la o parte vălul ruşinii şi al fricii şi încep să vorbească deschis despre cărţile citite. Astfel, povestea vieţii lor se întreţese cu destinele unor personaje celebre din romanele lui Jane Austen, F. Scott Fitzgerald, Henry James sau Vladimir Nabokov. Şi în timp ce, afară, moralitatea islamistă aruncă Teheranul într-o atmosferă de spaimă şi teroare, iar fundamentaliştii închid universităţi şi cenzurează orice manifestare a expresiei artistice, înăuntru, în sufrageria lui Azar, femeile vorbesc despre cărţi şi despre visurile şi dezamăgirile lor. Dezvăluind o parte nevăzută a vieţii femeilor din Iranul revoluţionar, „Citind Lolita în Teheran” este un roman izvorât dintr-o mare pasiune, o remarcabilă explorare a rezistenţei în faţa tiraniei şi o celebrare a puterii eliberatoare a literaturii.

Fabian este un băiat de zece ani, sărac și dezorientat, care, sătul de atmosfera rea din familie, pleacă de capul lui la București ca să-și caute mătușa și, prin ea, să-și afle salvarea. Neavând bani nici măcar pentru biletul de tren, e prins de un controlor care, ameninţându-l că-l dă jos la prima staţie, îl încuie într-un compartiment de serviciu. Închis, speriat și lipsit de speranţă, băiatul e găsit în cele din urmă de nea Tomiţă, un controlor simpatic și mărinimos. Întâlnirea aceasta e doar începutul unor aventuri care-i vor purta pe cei doi în inima Marelui Oraș și care-i vor schimba viaţa băiatului.

Un covor țesut de o bunică dintr-un sat din Oltenia și un Ndop, o țesătură sacră, lucrat de ultimul artizan bamileke din Camerun, devin vasele comunicante a două culturi diferite, dar care au în comun simbolurile și un întreg imaginar încărcat cu sensuri mai mult sau mai puțin vizibile. Însă nebănuite sunt căile pe care cele două ajung să se asocieze. O căsnicie de zece ani armonioasă, cu vacanțe și vizite în cele mai râvnite locuri de pe planetă și o situație materială de invidiat, o lume cât se poate de concretă și firească pentru un cuplu, se sfârșește brusc în urma unei întâmplări cu consecințe grave pentru Iris, care se hotărăște să fugă din țară. Se angajează la Paris la o fundație ce o trimite să lucreze în Camerun, unde va contribui la pro-movarea unui rege bamileke. Pentru a putea face asta însă, trebuie să treacă printr-o inițiere, fapt care se dovedește a avea o miză dublă.

Cum a fost posibil ca o mișcare religioasă apărută în Palestina secolului I, având doar câteva zeci de adepți, să se răspândească în tot bazinul mediteraneean și să se impună în fața păgânismului Romei, pentru ca peste alți o mie de ani să controleze întreaga Europă? Aceasta este în esență întrebarea la care cartea lui Peter Heather ne oferă răspuns, analizând în detaliu momente decisive din evoluția creștinismului, cum au fost convertirea împăratului Constantin și încoronarea lui Carol cel Mare, domnia lui Iulian Apostatul, consolidarea treptată a doctrinei după conciliul de la Niceea sau la al patrulea conciliu lateran, misionarismul, invazia musulmană, cruciadele și multe altele. În tot acest răstimp, creștinismul s-a readaptat continuu pentru a câștiga noi adepți din cele mai diferite popoare și categorii sociale, susținut fiind de condițiile istorice, sociale, economice și culturale specifice care au contribuit la răspândirea lui – și utilizând uneori forța și coerciția –, pentru ca, în final, după anul 1300, să devină o religie cu instituții reale solide, cu ierarhii centralizate și norme și practici ritualice de monolit. Bine documentată și plină de imagini vii și de perspective noi, lucrarea este o istorie comprehensivă a începuturilor și triumfului creștinismului în Europa medievală.

O bună parte din istorie, cunoștințele necesare pentru funcționarea societăților s-au transmis în afara școlii. Începută chiar din primii ani de viață, învățarea avea loc în familie și, pentru mult prea mulți copii, la locul de muncă. Deși s-a impus relativ recent ca principalul loc unde se transmit cunoștințe, școala este la ora actuală, aproape pretutindeni, în pragul imploziei, confruntându-se cu uriașa creștere demografică și cu dezvoltarea rapidă a domeniului digital. În viitor, sunt posibile două scenarii de coșmar. În unul dintre ele, din lipsă de resurse, trei sferturi din omenire vor fi în scurt timp lipsite de școală și de cunoștințe. În celălalt, transmiterea cunoștințelor se va face în esență prin mijloace digitale, apoi genetice, către indivizi; aceștia vor primi cunoștințe social utile de la niște mașini din ce în ce mai direct conectate la creier, până când fiecare ființă umană va deveni ea însăși un artefact plin de artefacte.

Locuitorii din Ein Hod, vechi sat palestinian, duc o viaţă liniştită, cultivând măslini şi smochini. Până în 1948, când sunt forţaţi să-şi părăsească pământul şi casele şi să-şi găsească adăpost într-o tabără de refugiaţi din preajma oraşului Jenin. Ceea ce urmează este saga unei familii palestiniene, de-a lungul a patru generaţii prinse în vârtejul evenimentelor din Orientul Mijlociu. După cum mărturiseşte ea însăşi, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a pune într-o nouă lumină evenimentele petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, ea spune de fapt povestea unei întregi naţiuni şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israeliano-palestinian. Roman zguduitor, ritmat de episoade pline de dramatism, istorie povestită deseori chiar de eroii întâmplărilor, Dimineţi în Jenin este o carte pe care cititorul n-o va putea uita niciodată.

A venit la inmormantare nu-l mai tineam minte dar mi-a zis "eram copii in curte la bunicul tau si tu aventuros ca de-obicei – ce-ar fi sa ingropam un mesaj pentru noi cei din viitor? – pe urma am incercat si eu singur si peste ani se construia pe deasupra sau se turna ciment" Ii parea rau ca de un esec dar mi-am amintit instant de el de amiaza aia de vara pe gramada de lemne in fata gradinii cu straturi de rosii mari urate, carnoase si dulci.

• Autoarea bestsellerului Lucrurile omenesti Dupa atentatul de la redactia revistei Charlie Hebdo din 2015, care a zguduit intreaga lume, societatea franceza incepe sa-si constientizeze subit si brutal vulnerabilitatea. Confruntata zi de zi cu cele mai incredibile acte de violenta, dar si cu presiunea politica si mediatica ce insoteste cazurile care ii sunt repartizate, judecatoarea antiterorism Alma Revel trebuie sa decida soarta unui tanar suspectat de legaturi cu organizatia terorista Statul Islamic.

• Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania • Premiul "Ion Creanga" al Academiei Romane • Nominalizare la Premiul "Jean Monnet" pentru literatura europeana • Roman tradus in Franta, Germania, Italia, Spania, Bulgaria si Macedonia

„Dezbaterile din ultimele decenii asupra înțelesului regionalizării au condus la un sentiment de neliniște în rândul cetățenilor, în majoritatea lor captivi modelului de gestiune centralizată a teritoriului, ca și cum apariția și (re)teritorializarea regiunilor istorice ar netezi calea unei centrifuge ce ar culmina cu un eșec al națiunii. Regionalizarea n-ar trebui să poarte o asemenea încărcătură negativă, căci apariția nivelului administrativ regional ar introduce două dimensiuni noi ale guvernanței teritoriale – una ce ține de echitate și o alta de etica teritorială. Din perspectiva echității, regionalizarea va crea suportul necesar evoluției într-o structură supranațională, precum UE, către o Europă a regiunilor. Din unghiul eticii societale, regionalizarea va permite o mai bună guvernanță a României, bazată pe principiul subsidiarității și al unei responsabilizări sporite a actului de guvernare. Cartea de față este despre Moldova (regiunea), despre România și despre români, așa cum cei ce au scris în ea i-au putut vedea. Cercetători din domenii științifice diferite au răspuns, fiecare din unghiul său, la mai multe întrebări: de ce suntem organizați într-un fel, și nu în altul? Corespunde împărțirea administrativ-teritorială a țării, așa cum o vedem astăzi, nevoilor de ieri și de azi ale Moldovei, ale României și ale locuitorilor ei? Dar care sunt aceste nevoi? Și cum funcționează, în fond, statul?” (Coordonatorii)

În 1953, Edmund Hillary și Tenzing Norgay au cucerit cel mai înalt pisc din lume urcând din Nepal. În schimb, versantul tibetan al Everestului rămânea un mister. Încercând să-l escaladeze, britanicii Irvine și Mallory pieriseră în 1924, iar trupurile nu le mai fuseseră găsite. După ce a ocupat Tibetul în 1951, China comunistă făcea mari eforturi să-l integreze. Escaladarea feței nordice a Everestului și înfigerea în vârful său a drapelului chinez păreau a fi un mijloc firesc de a desăvârși anexarea noului teritoriu. Partidul a ales câteva zeci de tineri proletari, dintre care mulți nu mai văzuseră niciodată un munte de aproape, și i-a trimis în Uniunea Sovietică să se inițieze în alpinism. În 1960, după o amânare de un an cauzată de revoltele din Tibet, o expediție chineză pornește să cucerească Everestul dinspre nord și să așeze sus în vârf bustul președintelui Mao. Cartea lui Cédric Gras spune povestea aproape de necrezut a celor puși să îndeplinească această misiune măreață.

Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea este o satiră politică extrem de amuzantă şi atipică în ansamblul operei lui Steinbeck. În Franţa secolului XX, comunismul şi‑a pierdut în întregime forţa contestatară şi spiritul de revoltă. De aceea, toate partidele politice cad de acord că singura mişcare ce i‑ar putea reda gloria de altădată este restaurarea monarhiei. Aşa se face că Pépin Héristal, astronom amator şi jalnic urmaş al lui Charlemagne, se trezeşte – peste noapte şi împotriva voinţei sale – rege. Deranjat de absenţa intimităţii, de disconfortul şederii la Versailles şi de lipsa de putere a unui rege de paie, Pépin al IV‑lea îşi petrece cea mai mare parte din timp făcând escapade cu motoscuterul, deghizat în cetăţean obişnuit, pentru a afla părerile poporului. Când hotărăşte însă să‑şi asume rolul de monarh şi propune reforme incomode, lucrurile iau o întorsătură urâtă.

Aflată de ani de zile în topul preferințelor cititorilor din România, De veghe în lanul de secară continuă să fie cartea de căpătâi a adolescenței. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, și ai căror părinți s-au născut, probabil, în aceeași perioadă ca și romanul, e că trec prin aceleași episoade, angoase și mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu folosea atât de des cuvântul „cool” și nu naviga pe Internet. Iar când simțea nevoia s-o sune pe fata de care era îndrăgostit, ori renunța, pentru că nu avea chef, ori intra în prima cabină de telefon. Problemele lui rămân însă, și chiar și modul în care sunt rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuși a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea și, deja, de atâția ani. În fond, nu e singura carte care-și păstrează prospețimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur și simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atât. Alăturați-vă milioanelor de tineri care au citit-o și veți înțelege.

Dr. Frédéric Saldmann ne oferă o rețetă revoluționară pentru vitalitate și sănătate, inspirată din înțelepciunea milenară a omenirii, de la medicina ayurvedică indiană și credințele egiptene până la ritualurile japoneze și mesajele criptate ale textelor biblice. Pornind de la rezultatele unor cercetări științifice actuale, autorul ne arată că obiceiurile bazate pe tradiții străvechi din domeniul tratării și vindecării bolilor pot aduce beneficii importante pentru starea noastră fizică și psihică. Odată ce vom adopta aceste obiceiuri, vom putea, printre altele, să ne bucurăm de o existență îndelungată, plină de vitalitate, să ne formăm deprinderi sănătoase de igienă a vieții, să ne ținem sub control greutatea corporală pentru a combate efectele nefaste ale obezității, să avem un somn de calitate și o viață sexuală armonioasă.

„Volumul de faţă cuprinde 17 studii concentrate pe câteva dintre direcţiile esenţiale menite să ofere o înţelegere cât mai complexă a României interbelice, din perspectiva politico-instituţională şi a discursului naţional dedicat modernizării. Lucrările reflectă stadiul actual al cunoaşterii, dar şi noile direcţii de cercetare, în special în istoria administraţiei, istoria tineretului, istoria politicii sociale sau perspectivele asupra relaţiei dintre stat şi biserică. Fără să pretindă că oferă un bilanţ complet asupra unui domeniu de cercetare altfel bine structurat, volumul ar putea constitui mai curând punctul de plecare pentru o nouă generaţie de istorici care să-şi îndrepte atenţia către această epocă, atât de importantă pentru istoria contemporană a României: pentru că România de astăzi a fost în multe privinţe fondată în perioada interbelică, când pentru prima dată majoritatea românilor au locuit într-un singur stat.” (Sorin Radu, Oliver Jens Schmitt)

Roman distins cu Prix des Romancières (2021)

Naratorul romanului, în vârstă de 13 ani, trăieşte într-un orfelinat din Siberia la apusul URSS. În curtea şcolii, îi ia apărarea lui Vardan, un adolescent ale cărui maturitate şi fragilitate îl transformă în victima sigură a bătăuşilor. Naratorul îşi conduce prietenul acasă, în zona cunoscută drept „Fundătura Diavolului”. Aici este întâmpinat de o comunitate mică de familii armene, venite să aline vieţile celor apropiaţi care au fost transferaţi sau întemniţaţi în acest loc. Personaje extraordinare se revelează din aceste întâlniri. Prietenul armean este un magistral roman al formării, ce reconstituie un episod de neuitat din tinereţe, când, într-o lume de o incredibilă brutalitate, naratorul descoperă valoarea inegalabilă a umanităţii şi prieteniei.

Artiștii plastici se pricep foarte bine cum să vadă, pentru că au învățat să fie atenți. Noi, ceilalți, care suntem mai tot timpul „pe pilot automat”, mereu grăbiți, orbi la ceea ce ne înconjoară, pierdem din vedere minunățiile de care e plină lumea noastră. Însă chiar am putea să privim lumea cu alți ochi. În inimitabilul său stil antrenant, Will Gompertz face o incursiune în mintea unor artiști de pe tot mapamondul, de la vedete contemporane la vechii maeștri, de la cei cunoscuți la cei mai obscuri, ca să ne arate cum să privim și să percepem lumea prin lupa sensibilității lor. De exemplu, Guo Xi ne va învăța să vedem armonia, David Hockney natura, iar Frida Kahlo durerea. Iar în felul acesta vom ajunge să simțim acel fior, sentimentul că trăim cu adevărat. Îmbinând biografiile artiștilor cu analiza unora dintre operele lor esențiale, Will Gompertz încearcă să ne arate cum putem obține mai mult nu doar de la artă, ci și de la viața însăși.

Cu ilustraţii de Vladimir Alexandru Chircă

Conține rețeta pentru cea mai bună turtă dulce din lume.

Bob în Țara Tuturor e cartea iepurelui alb de Termonde, Bob pe numele lui, care-și dorește o nouă condiție – din simbol al Paștelui vrea să devină o marcă a Crăciunului și vrea să fie recunoscut ca atare. Cu această dorință arzătoare în suflet, dar fără să aibă habar ce-l așteaptă, pornește într-o călătorie inițiatică spre Țara de Gheață pentru a se întâlni cu faimosul Consiliu al Renilor, singura entitate în stare să-i preschimbe visul în realitate. Drumul e lung și anevoios. Se rătă­cește, e atacat, ținut captiv, aproape gata să moară de foame și frig. Dar totodată întâlnește ființe de la care învață să se orienteze și deprinde curajul, bunătatea, detașarea și un pic din misterul lumii, ca, atunci când i se va cere, să fie gata să prepare cea mai bună turtă dulce dintre câte există.

Kazuo Ishiguro construieşte un roman impresionant, care o are în centru pe Klara, o inteligenţă artificială concepută cu scopul de a le ţine companie copiilor şi adolescenţilor. În timp ce aşteaptă în magazin, alături de alţi „prieteni artificiali”, Klara e remarcată de Josie, o fată hotărâtă să şi-o aleagă drept tovarăşă. Doar că Josie pare să sufere de o boală misterioasă şi Klara, un android cu o sensibilitate, o curiozitate şi o imaginaţie neobişnuit de dezvoltate, se simte obligată s-o ajute. O umbră apasă permanent asupra lui Josie, iar credincioasa Klara încearcă s-o alunge apelând la puterea mistică a Soarelui. Plasat într-o lume distopică din viitorul apropiat, ale cărei spaime şi obsesii sunt filtrate prin discursul inocent al Klarei, o lume poluată şi alienată, unde copiii învaţă online şi au întâlniri de interacţiune programate de părinţi, Klara şi Soarele este un roman despre iubire şi prietenie, despre sacrificiu şi mântuire. Perspectiva inedită propusă de Ishiguro prin intermediul personajului central sporeşte impactul acestei poveşti profund umane.

„Lectura capodoperei lui Dimitrie Cantemir ne aduce în faţa constatării unui foarte subtil parcurs filosofico-teologic, care, pornind de la evocarea diverselor facultăţi de cunoaştere ale omului, conchide asupra deschiderii intelectului către un adevăr simplu. Ce este acest adevăr simplu? El este contemplarea chipului divin în om, prezent prin intermediul seminţelor de adevăr sădite în intelect, cu ajutorul cărora acesta se înalţă deasupra mărcilor vizibile către chipul inefabil, deasupra reprezentărilor către nereprezentabil. Aşa cum, în încercarea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, omul depăşeşte calea catafatică spre cea apofatică, deschizându-se către o contemplaţie impregnată de iubire, cunoaşterea de sine a omului depăşeşte condiţia reprezentării sau a imaginării, închipuind o antropologie apofatică, singura capabilă să dea seamă, per speculum et in aenigmate, despre demnitatea sufletului intelectual «care poartă asemănarea lui Dumnezeu şi Chipul Făurarului, prin condiţie, mai nobil şi mai distins decât înşişi Îngerii».” Vlad Alexandrescu

Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută în sânul acestei comunităţi strânse. Steinbeck dă la iveală în acest roman adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această „celebrare a durabilităţii democraţiei”, cum o descrie autorul însuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor în ţările ocupate de nazişti. În ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (în Italia fascistă până şi faptul de a te afla în posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus în secret în franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau în Europa, făcând din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atâta succes puterea ideilor în faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman în ridicarea moralului norvegienilor i-a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII-lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă în 1942 şi ecranizat în 1943.