Cărți

Editie bilingva: Romana-engleza. Cu un picior in Romania / One Foot in Romania cuprinde calatoria in imagini a fotografului Reid Yalom prin Romania. Intre jurnal de calatorie si incercare personala de a depasi, chiar si pentru scurte momente, granita invizibila in jurul careia si-ar construi demersul captarii si studierii unei lumi cineva din afara ei, Cu un picior in Romania / One Foot in Romania este o calatorie si pentru fiecare dintre noi prin locuri din peisajul romanesc - fie ca ne erau cunoscute sau nu - si numeroasele lor straturi de semnificatie care raman deseori ascunse privirii.

În Făcuți pentru dragoste, Stephanie Cacioppo nu ne spune doar o poveste cu bază științifică, dar ne istorisește și o poveste de dragoste. Cartea este impregnată de insight-uri revelatorii despre cum și de ce ne îndrăgostim, despre ce anume face ca dragostea să dureze, dar și cum procesăm sentimentul de dragoste în cazul unei pierderi. Textul se împletește cu povestea personală de dragoste a autoarei: legătură puternică dintre ea și partenerul său, un om de știință pasionat de munca sa, pierderea acestuia și apoi perioada de doliu și vindecare de după după doliu.

„De peste jumătate de secol, eminentul psihiatru Irvin Yalom uimește lumea cu poveștile sale despre psihicul uman, împletite cu înțelepciune, înțelegere și umor. Acum, cu o sinceritate și un curaj uluitoare, ne împărtășește cea mai dificilă experiență din viața sa: pierderea soției, statornica sa tovarășă de viață încă din adolescență. Parteneri până la sfârșit, până și în scrierea împreună a acestei cărți, cei doi ne comunică un portret trainic al doliului - teroarea, durerea, negarea și acceptarea reticentă. Dar ceea ce ne rămâne este mult mai mult decât o poveste profundă despre pierderea durabilă - este o poveste de neuitat, dureroasă și frumoasă despre iubirea care dăinuie. Mă voi gândi la asta în anii ce vor veni.“

În anticipata sa colecţie de povestiri, Efemeride, renumitul psihiatru Irvin D. Yalom descrie lupta pacienţilor săi – şi lupta proprie – de a se împăca cu cele două mari provocări ale existenţei: cum să duci o viaţă bogată în semnificaţii şi cum să te împaci cu finalul inevitabil al acesteia. Efemeride este o lectură amuzantă, abrazivă şi, pe alocuri, şocantă; este o aserţiune incredibil de onestă despre dificultăţile existenţei umane, însă, de asemenea, o celebrare a unora dintre cele mai valoroase elemente ale unei vieţi complete: dragostea, prietenia, familia. Avându-l pe Yalom ca ghid, vom descoperi în această carte nu doar cum să ne facem ziua suportabilă, ci semnificativă şi, de ce nu, fericită.

„Proza delicat-ironică a Sabinei Yamamoto surprinde prin firesc. Luîndu-și nu foarte în serios propriul destin, ea povestește fără emfază aventurile pămîntești ale unei fete ca toate fetele, care-i poartă, întîmplător, numele. Ceea ce face din personajul principal un personaj de poveste, o aventură din care nu ai idee pe unde fugi – e lumea din jur. Aici, Sabina ar putea da lecții de istorie contemporană. O recunoaștem, e a noastră, dar e atît de vaporoasă și de adevărată, încît rămîi surprins la fiecare pagină. S-ar părea că lumea e cea care se strînge în jurul unei familii și o luminează. Iar personajul crește în fiecare pagină cum cresc oamenii adevărați zi de zi.” Florin Iaru

Ajungem bunici, am fost părinți, eram copii... Eram? Eu zic că încă mai suntem aceiași copii ce păstrează în suflet, ca o boare magică, amintirea unei ghidușii, a unei descoperiri nemaiauzite ori a unui păpușoi-prieten de care nici în vis nu ne înduram a ne despărți. Un asemenea păpușoi este și Roșu, personajul cărții noastre. Părăsind Laponia spre a deveni cadoul prețios al fetiței Karina, Roșu uimește încontinuu cititorul. El pare a descoperi curios casa, familia, orașul în care a nimerit și oamenii ce-i ies în cale, și totuși el ascunde atâtea taine... Din lumea din care vine, cunoaște surprinzător de multe lucruri: cântă la orgă, se înțelege în limbi necunoscute cu străinii, știe descântece și secretele bunicii, dar mai ales intuiește perfect trăirile și gândurile fetiței. Luminița Voina-Răuț

O ședință de bloc, un curs de design pentru elevi, burn-out-ul unei jurnaliste de modă, un Crăciun în care se hotărăște divorțul sunt câteva dintre situațiile din Atunci când. Ceea ce face special volumul de proze al Ancăi Chimoiu este dexteritatea autoarei de a trece de la un spațiu la altul, păstrându-și precizia credibilității descriptive, prozatoarea fiind la fel de expresivă în pictura poveștii, indiferent de spațiul narațiunii și de galeria extinsă de personaje. Seducția acestui volum vine din tușa personală prin care autoarea dinamizează fiecare proză în parte. În rama cadru a fiecărei povestiri, dincolo de personajele numite, apare întotdeauna, persuasiv și discret la început, o amenințare, o emoție, un sentiment care crește cu fiecare frază, până când ajunge să răstoarne printr-un nou înțeles ceea ce părea un final previzibil.

Un roman de maturizare de o frumusețe sfâșietoare, unul dintre cele mai îndrăgite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile.

Când va crește, Zezé visează să ajungă poet și să poarte papion, dar pentru moment este un băiețel de cinci ani dintr-o favelă a metropolei Rio de Janeiro pe care sărăcia și greutățile vieții l-au maturizat mult înainte de vreme. Pedepsit brutal pentru poznele copilărești, neînțeles, ostracizat, se refugiază într-o lume a imaginației, singura în care tandrețea și sensibilitatea ieșite din comun îi sunt recunoscute și răsplătite. Unicul lui confident este Xururuca, un lăstar de portocal din soiul Lima căruia îi împărtășește bucuriile, micile secrete, dar și tristețile răscolitoare. În căutarea afecțiunii pe care nu o găsește în familie cutreieră străzile, descoperind pe cont propriu lumea și înfiripând tot soiul de prietenii improbabile. Cea cu Manuel Valadares, „Portuga”, deținătorul celei mai frumoase mașini din cartier, îl va ajuta să descopere atașamentul și duioșia, dar și suferința cruntă a pierderii ireparabile.

Parte a unei tetralogii de inspirație autobiografică, „Dulcele meu lăstar de portocal” este unul dintre cele mai îndrăgite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile, de la apariția sa în 1968 fiind tradus în peste douăzeci de limbi, vânzându-se în milioane de exemplare și cunoscând numeroase adaptări pentru scenă și televiziune. Un roman de maturizare sfâșietor, scris cu enorm de multă căldură și empatie, care captivează prin magia poveștii sale fără vârstă.

78 de trepte de intelepciune. O calatorie catre cunoasterea de sine ghidata de tarot Rachel Pollack (1945-2023) a fost cea mai influenta persoana din lume in ceea ce priveste etalarile de tarot. Cartea de fata, publicata pentru prima oara in anul 1980 si de atunci mereu pe piata in editii succesive, este cunoscuta drept Biblia tarotului. Autoare prolifica, atat de fictiune, cat si de nonfictiune, a scris numeroase carti dintre care amintim aici: A Walk Through the Forest of Souls, Unquenchable Fire, Godmother Night si The Fissure King. Este creatoarea The Shining Tribe Tarot si a scris ghidurile de interpretare la numeroase deck-uri de tarot printre care si la celebrele The Vertigo Tarot si Salvador Dali's Tarot.

Curtea Bagdadului secolului al XIII-lea: trădat de sultană, califul jură să se răzbune pe femeile din regatul său, căsătorindu-se cu o fecioară diferită în fiecare noapte și executând-o în zori. Fiica vizirului, Șeherezada, decide să-și riște viața devenindu-i soție califului, într-un efort de a salva femeile din Bagdad. În fiecare seară, într-o încleștare amoroasă lipsită de iubire, Șeherezada cedează avansurilor bărbatului și în fiecare seară, cu ajutorul surorii sale Dinazarda și al sclavei sale devotate Jasmine, ea îl ademenește pe acesta cu harul ei de povestitoare, depănând istorisiri din deșert, tundră, bazar, moscheile cu domuri aurite. Incapabil să-și înfrâneze curiozitatea, califul îi prelungește viața în fiecare zi, arzând de nerăbdare să audă cum se vor sfârși poveștile ei.

Urzită în jurul punctului de vedere al Șeherazadei, oferindu–ne întreaga profunzime a dorințelor ei, a geloziilor și resentimentelor ei și reconstituind, cu minuție, psihologia unui personaj feminin fascinant, Vocile deșertului este povestea străveche a celor O mie și una de nopți reinventată din perspectiva unei femei tinere și senzuale.

Alternând ingenios punctele de vedere, Nélida Piñon readuce la viaţă pentru publicul modern, cu maximă virtuozitate stilistică, o operă perenă a umanităţii, îmbogăţind-o cu o perspectivă feminină care îi revelează semnificaţiile ascunse. Vocile deșertului este o alegorie erotică desăvârșită, o meditație tulburătoare asupra puterii poveștilor aparținându-i uneia dintre cele mai îndrăgite autoare latino-americane ale tuturor timpurilor.

Dintr-o vilă dărăpănată ce se înalță pe o faleză de la ieșirea din Cadaqués, la granița dintre Catalonia și Franța, Simon Schneider lucrează pentru un autor de succes care își spune Gran Bros și care, de peste douăzeci de ani, trăiește ascuns de ochii lumii la New York. Simon este un furnizor de citate pentru alți scriitori, printre care se numără, fără ca el s-o știe, și Thomas Pynchon.

În încercarea de a-și reaminti o frază care îl obsedează, Simon lasă în urmă casa părintească și pornește într-o lungă călătorie pe jos, spre Barcelona, unde urmează să se întâlnească în persoană cu misteriosul său client, cu care a comunicat doar prin intermediul e-mailului. Perspectiva întâlnirii cu „scriitorul înstrăinat“, cum îl numește pe Gran Bros, îi prilejuiește un lung șir de considerații asupra propriei vieți însingurate, asupra relației cu familia, dar mai cu seamă asupra literaturii, al cărei slujitor din umbră se consideră. Invidios pe succesul repurtat de acesta în Statele Unite, despre care Simon este convins că i se datorează în mare măsură, va fi descumpănit să afle că Bros și-a propus să scrie un roman de nonficțiune pentru care va recurge în continuare la serviciile sale, dar de data aceasta materialul furnizat de sfătuitorul său nu-l vor constitui citatele din opere celebre, ci propria sa existență, pe care Bros o disprețuiește fățiș.

Cu această linie de gândire, Hawking a ajuns la o problemă fundamentală, aflată la intersecția celor două teorii majore din fizică, încă neunificate: teoria relativității generale și mecanica cuantică. Propunerea lui Hawking aduce cu ea un paradox dat de caracterul încă contradictoriu al celor două teorii. Astfel, teoria clasică a relativității generale ne spune că tot ceea ce cade în gaura neagră se pierde. Informația din cărțile care ajung acolo este pierdută definitiv. Pe de altă parte, mecanica cuantică ne spune că evoluția undelor de probabilitate, cele care descriu evoluția cuantică, este continuă. Din cauza aceasta, informația din cărțile care ard se va regăsi în cenușa focului și a radiației emise.

AR@ - poveşti ilustrate extrase din proiectul “Interioare de buzunar” realizat în cadrul echipei Zeppelin, împreună cu: Cosmina Goagea, Cristina Ginara, Ioana Naniş, Andrei Angelescu, Emanuel Birtea, Iulia Panait, Petre Frangulea, Alexandru Ivanof, Alexandru Voicu, Justin Baroncea, Constantin Goagea.

Romanul telematic „Interioare de buzunar” - construit în 2020 pornind de la spaţiile şi imaginea blocului „ARO” din Bucureşti - a fost structurat ca o colecţie de 15 animaţii AR cu scenarii şi structuri narative independente. 15 scurtmetraje cu posibile telenovele interbelice despre locatarii din blocul de peste cinematograful „ARO” (viitor „Patria”).

Cartea AR@ - rezumat de telenovele animate AR, scoase din telefon şi montate între coperţi, pe hârtie volumică.

O legătură indisolubilă care începe cu două fetițe care se iau de mână, într-un cartier sărăcăcios de la periferia orașului Napoli, la sfârșitul anilor ’50, și care traversează întreaga lor existență. Asta până la o dispariție misterioasă, ultima dintr-o serie de încercări de a-și pierde una alteia urma. O călătorie evocatoare în imagini prin romanul care a încântat cititorii din întreaga lume, datorată sensibilității artistice a Marei Cerri, una dintre cele mai apreciate ilustratoare italiene contemporane și iscusinței narative a Chiarei Lagani, dramaturgă și interpretă în cadrul companiei Fanny & Alexander.

Nu se poate și nu trebuie să ascundem faptul că textele acestor eseuri sunt niște notițe scrise de Nabokov pentru a fi prezentate în timpul cursurilor și că nu trebuie să fie văzute ca o operă literară încheiată, spre deosebire de cartea pe care a scris-o după ce și-a revizuit cursurile despre Gogol, cu scopul de a le publica. Cursurile se găsesc în diferite forme de pregătire și cizelare și inclusiv de structură finală. Cele mai multe au fost scrise de mână chiar de către el, cu anumite fragmente redactate la mașină de către soția lui, Vera, care îl ajuta să le pregătească. Fredson Bowers

O cunoaşteţi pe prinţesa de Zulu Zazu care „adoră rochiile cu fru-fru“? Dar pe Esperlute care „citeşte fie ce-o fi: literatură, filosofie, snoave, romane pline de braşoave“? Dar pe prinţesa Matüvü, cu părul roşu sau albastru şi „cele mai fistichii costume […] rochii de hârtie, imponderabile, de sticlă, chiar de plastic“?

"George Orwell scria că cel mai bun mod de a încheia un război este să-l pierzi. Eu vreau ca Rusia să piardă cât mai repede acest război, iar Ucraina să-și recapete toate teritoriile care i-au fost răpite. Vreau să fie creat cât mai curând Tribunalul Internațional pentru investigarea tuturor crimelor regimului putinist și ca toți complicii la acest război să ajungă pe banca acuzaților. Sper că în viitor Rusia va reuși să se inspire din experiența Germaniei – care poate fi considerată exemplară – pentru a-și reinterpreta moștenirea istorică extrem de grea. Eu, cel puțin, de îndată ce războiul acesta se va încheia, sunt gata să particip la reconstrucția a tot ceea ce trupele rusești au distrus în Ucraina. Și știu mulți ruși care sunt gata să facă același lucru.” Marina Ovsiannikova

Un roman despre libertate şi iubire, pe fondul unei societăţi care trece de la prea puţin la prea multşi incontrolabil, un roman care pendulează între vis şi realitate, între personal şi colectiv, cu impresia că revoluţia unuia poate fi revoluţia tuturor.

Având probleme de sănătate, Edi Cristea încearcă să afle diagnosticul potrivit. În căutarea acestuia începe un lung periplu care-l duce, previzibil, prin cabinete medicale, dar se continuă, din ce în ce mai rocambolesc, prin întâlniri cu paranormali rurali și urbani, cu preoți care au harul vindecării.

Nu poți să scrii poezie fără talent, cum nu poți să faci artă fără talent, nu poți să faci sculptură fără să te antrenezi îndelung în asta. Nu poți să pictezi fără să ai talent. Sau să cânți. Așa e și la poezie. Oamenii gândesc poetic, gândesc artistic, însă doar unii dintre noi pot să ia poezia și să le-o arate celorlalți. Este simplu, e o chestiune de talent. Ai sau n-ai acest talent, declara Ioana Nicolaie într-un interviu.

Poetă, dramaturgă, eseistă, memorialistă și militantă americană extrem de apreciată, Maya Angelou s-a născut în St. Louis, Missouri, în 1928. Deși Angelou a avut o carieră prodigioasă ca actriță și muziciană, fiind totodată și prima regizoare de culoare de la Hollywood, imensa recunoaștere internațională de care s-a bucurat se datorează celor șapte volume autobiografice, dintre care cel mai notabil este primul, I Know Why the Caged Bird Sings (1969). Ca militantă pentru drepturile civile, Angelou a lucrat pentru Dr. Martin Luther King Jr. și Malcolm X. În 2010 a fost decorată de către președintele Barack Obama cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din S.U.A., în timpul vieții fiindu-i acordate peste 50 de titulaturi onorifice.

Captivantă de la prima și până la cea din urmă pagină, ,,Bătăliile care contează" este o colecție de povești care-ți încărcă inima cu încredere și mintea cu speranță. Pentru mine cartea aceasta rămâne una dintre cele mai palpitante lecturi, din ultima vreme!

Colecţia ,,Idei esenţiale" îi face cunoștință cititorului cu lucrări de referință din patrimoniul cultural universal care aduc în prim-plan concepte din filosofie, psihologie, economie, politologie sau spiritualitate. O colecție de cărți ale autorilor clasici care au contribuit, prin ideile lor, la fundamentarea lumii așa cum o cunoaștem astăzi, idei către care, indiferent de vârstă, ne îndreptăm pentru a dobândi o perspectivă completă asupra prezentului schimbător, a trecutului încețoșat și a viitorului incert. Ideile care, în ultimă instanță, ne-au fost esențiale pentru a deveni înțelepți, curajoși, umani.

,,Chimie'' este un roman de maturizare fermecător, luminos, care explorează, cu enorm de mult umor și candoare, teme dintre cele mai serioase: relația părinți – copii, descoperirea de sine și sănătatea mintală.

Cum să treci prin pierdere? E întrebarea care stă la baza oricărei cărți, mărturisiri, opere de artă ce are ca punct de plecare tocmai această experi­ență de neînțeles: pierderea unei persoane dragi. Nu poți fi pregătit pentru doliu, nu există cursuri, atelie­re, webinare care să îți dea vreo rețetă-minune la capătul căreia să găsești întoarcerea la starea de dinainte. Dar vindecarea, îm­păcarea cu imposibilul-de -împăcat sunt posibile.

Texte semnate de: Iulian Tănase, Alex Călin, Aygul Cheosep, Agnes Conrad, Mela Mihai, Lila Rallo, Delia Rotaru, Carmen Boerescu, Raluca Vasiliu Botez

„Ce știm despre părinții noștri“ este una dintre cele mai sincere și mai autointerogative cărți. O carte care analizează relația dintre părinți și copii, cei nouă coautori ai cărții răspunzând sincer la un set de întrebări despre părinți, ca într-un joc. Un chestionar la capătul căruia, pagină după pagină, cartea devine o radiografie a relației dintre copii și părinți în zilele noastre. Un carusel de emoții care va obliga cititorul să intre și el în joc, răspunzând, în același timp cu autorii la întrebările pe care cartea le pune.

Cu un text adaptat, un glosar de termeni, cronologia vieții lui Viktor Frankl și discursuri comemorative ale acestuia, precum și o prefață de John Boyne, autorul cărții Băiatul cu pijamale în dungi, cartea este o lectură necesară și impresionantă de familiarizare a adolescenților cu Holocaustul ca istorie personală a lui Frankl și cu lecția universală a supraviețuirii.

„Omul în căutarea sensului vieții este un volum al cărui nucleu e alcătuit din propria experiență a autorului, care inițial fără să vrea, apoi în mod conștient, a devenit propriul lui obiect de studiu. În cei trei ani cât a stat în Auschwitz, Frankl, cu un simț al realității mai mult decât dezvoltat, ajunge să conștientizeze tot ceea ce trăiește. Astfel toată psihoterapia lui, care astăzi este foarte căutată, a fost construită pe propria experiență și nu pe e o teorie plecată din laborator, născută a priori. Ci pe experiența lui și apoi aplicată pacienților săi.

O carte care se adresează întâi de toate celor tineri și apoi altor categorii. Pe cât de multă cruzime descoperim în aceste pagini, pe atât de multe soluții ne oferă. “

Elisabeth Ungureanu, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel

Testosteronul este prezent în sângele nostru în cantități infime. Ambele sexe îl produc, dar bărbații au de zece sau chiar de douăzeci de ori mai mult decât femeile.

În ciuda prezenței sale fizice nesubstanțiale, testosteronul a reușit să își facă o reputație substanțială, fiind ca soarele printre stele când vine vorba de celelalte substanțe chimice ale corpului.

Un roman-cult redescoperit, una dintre capodoperele literaturii italiene

„Malacqua este o carte cu semnificație și forță și mesaj.” Italo Calvino

„Un scriitor uluitor!” Roberto Saviano

În zorii unei zile cenușii de 23 octombrie – anul nu este precizat –, după o noapte de ploaie torențială, Annunziata Osvaldo, centralista de serviciu de la sediul principal al Poliției din Napoli, preia un apel telefonic ce semnalează prăbușirea unui imobil în via Tasso. O stradă s-a surpat, înghițind cu totul un automobil. Orașul pare să se lichefieze pe măsură ce apa se prelinge, infiltrându-se și distrugând totul în cale. Andreoli Carlo, ziarist care se ocupă cu investigarea evenimentelor misterioase din orașul asediat de ploaie, este martorul efectelor diluviului demonic ce pare să nu mai contenească. Între timp, glasuri stranii încep să răsune din Maschio Angioino, enigma păpușilor descoperite la locurile dezastrelor bântuie autoritățile, se înregistrează o creștere inexplicabilă a nivelului mării și monedele de cinci lire încep dintr-odată să cânte.

Un roman de atmosferă sumbru și rafinat despre frumusețea și misterul care au aureolat dintotdeauna orașul Napoli, dar și o alegorie subtilă menită să denunțe pasivitatea locuitorilor acestuia dinaintea ororilor care i-au marcat istoria, Malacqua a constituit una dintre senzațiile literare ale secolului al XX-lea, dobândind un binemeritat statut de roman-cult.

„În vremuri nenorocite de pandemie și de război, noul volum de versuri al lui Bogdan O. Popescu capătă o stranie legitimitate. Poetul s-a schimbat mult de la ”Cartea dragostei”. Ce era acolo copilărire și joacă, imaginar extrem oriental și curtare de minnesinger e acum crimă, viol, sfârtecare, privire neiertătoare de sniper ce-ar îndrepta țeava armei către propria inimă. Imaginarul iubirii a devenit aici cel al morții, gândacii de bucătărie au luat aici locul fluturilor iar o ființă plină de ură, ce mitraliază cuvinte ca în ”Idiot Wind” al lui Dylan, a înlocuit mica prințesă inocentă de altădată.

Suntem în plin război, al celulelor din creier, al cuvintelor, al sexelor, al sentimentelor, al anotimpurilor, al cărnii. Ceva însă rămâne din volumul precedent, atât de prețuit de critică: voința de-a construi. ”Cartea războiului” e tot o construcție, însă principiul I Ching din volumul de dinainte lasă aici locul tăblițelor lui Ghilgameș. Poemele sunt scrise pe douăsprezece tăblițe sumeriene de lut, sfărâmate de șenile și stropite de sânge. Rar am întâlnit un imaginar mai crud, mai neiertător.

Personajul lui Bogdan O. Popescu, când un soldat nichitastănescian, când un poet, când un copil ce desenează răstigniri cu creioane colorate, se sfâșie pe sine cu voluptate, căci ne aflăm într-un război interior, între cele două emisfere cerebrale, între cei doi plămâni, cei doi rinichi, cele două mâini și picioare ale sale. Ritmul retoric e retezat înainte de-a deveni manieră, rimele sunt bine ținute-n frâu și sensul general, reiterat obsesiv, maniacal, în imagini nesfârșite ale ororii, mărșăluiește în front până la sfârșit, cu casca de metal bâțâindu-se pe craniul poetului cu fruntea îmbrobonată de sudoare.

Ca în ”Grodek” al lui Trakl, nu există ieșire sau redempțiune, doar tăria de a-ndura viața matură până la capăt. O etapă nouă și mai acută în scrisul poetului.” -- Mircea Cărtărescu despre „Cartea războiului”