Cărți

In mod paradoxal George Mihail-Zamfirescu isi incepe cariera de dramaturg prin doua piese de inspiratie istorica: ,,Cuminecatura" si ,,Fu porunca de la Suceava". Ce putea sa-l atraga spre acest gen de teatru. O cultura istorica nu avea. Dupa cum nu avea nici pasiunea devoranta si cateodata fastidioasa a lui Camil Petrecu pentru reconstuiri minutioase, rod al unei documentatii de biblioteca. Generatia de dramaturgi ce isi incepuse afirmarea in anii de dupa Primul Razboi Mondial, Victori Ion Popa, Tudor Musatescu, Al. Kritescu, Mircea Stefanescu, nu vadeau o pasiune deosebita pentru tatrul istoric, el fiind cultivat - in afara de N. Iorga- mai ales de cativa autori a caror productie se transformase intr-o adevarata industie: Mircea Dem. Radulescu sau Ion Peretz.

Tartarin e un bun burghez, becher batraior, chinuit de pasiunea vanatului, a calatoriilor si a aventurilor, dar care traieste foarte linistit la Tarascon, orasul sau natal, unde a devenit celebru prin cunostintele capatate din cateva carti de vanatoare si din povestirile cele mai incredibile. Si aceasta-i destul pentru ca tot Tarasconul sa-l proclame erou. El ar fi foarte fericit, dupa ce a vestit in nenumarate randuri ca va pleca sa vaneze groaznicii lei ai Atlasului, daca n-ar fi silit sa se execute. Fortat de imprejurari si pentru a-si salva reputatia, Tartarin porneste la drum cu o multime de lazi enorme, unele cu arme, altele cu provizii.

Traduse pentru prima data in Romania, cele cinci nuvele scot la lumina unul dintre personajele celebre ale autorului britanic Gilbert K. Chesterton. Parintele Brown, un personaj fictiv - asemanator cu personajul Miss Marple al Agathei Christie - intruchipeaza un preot romano-catolic, dar in acelasi timp si un detectiv amator, scund de statura, intr-o tinuta simpla, naiv la prima vedere si cu o pozitie neimportanta, nedezlipit de umbrela sa de dimensiuni apreciabile, acesta poseda o profunda intelegere a comportamentului uman, ascunzand, de fapt, o inteligenta deosebita, iesita din comun precum si un puternic simt al observatiei.

In 1907, cunoscandu-l pe Garabet Ibraileanu, Calistrat Hogas s-a lasat convins si a inceput colaborarea la revista Viata Romaneasca, din nr. 2 (Floricica). In 1912, la editura Viata Romaneasca s-a inceput tiparirea primei editii a volumului Pe drumuri de munte de Calistrat Hogas. Tentativa nu s-a finalizat din cauza numeroaselor greseli de tipar care au trecut neobservate corectorului: Calistrat Hogas insusi. In 1914 s-a tiparit a doua editie a cartii ,,Pe drumuri de munte", la aceeasi editura. Stocul de carte, pregatit pentru expeditie, se face scrum in timpul unui incendiu care mistuie tipografia. In 1921 a aparut prima editie pentru public a cartii Pe drumuri de munte in doua volume; cel de-al doilea, ,,In Muntii Neamtului", a fost prefatat de Mihail Sadoveanu.

Parintele Brown, un personaj fictiv - asemanator cu personajul Miss Marple al Agathei Christie - intruchipeaza un preot romano-catolic, dar in acelasi timp si un detectiv amator, scund de statura, intr-o tinuta simpla, naiv la prima vedere si cu o pozitie neimportanta, nedezlipit de umbrela sa de dimensiuni apreciabile, acesta poseda o profunda intelegere a comportamentului uman, ascunzand, de fapt, o inteligenta deosebita, iesita din comun precum si un puternic simt al observatiei.

O frumoasa si ilustrata colectie de texte pline de morala, reproduse dupa editia Gaze [din lumea insectelor], de Nestor Urechia, Editura Librariei Socec et Co, Bucuresti, 1924

„Apărarea are cuvântul - ...o capodoperă!” Panait Istrati

Romanul „Apărarea are cuvântul” a provocat reacții extreme, de la aprecieri superlative, la contestarea autorului, însoțită de critici dure, pline de invective. Personajul-narator, condamnat la ocnă pentru uciderea propriei fiice, este fiu al unei femei ușoare, crescut într-o casă de toleranță. El se confesează cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial.

Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835), cunoscut in literatura sub pseudonimul Mark Twain, scriitor, autor, umorist American, „parintele literaturii americane”, Asa cum il descria Wiliam Fraulkner, autorul al faimoaselor romane „Print si cersetor”, „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, „Aventurile lui Tom Sawyer” etc., a fost unul dintre cei mai de seama scriitori americani, renumit pentru umorul sau. Intreaga sa opera literara s-a bucurat de o popularitate imensa in intreaga lume, specific fiindu-i umorul sau tipic American. Marcat de o viata plina de incercari – moartea fiului sau Langdon de numai un an si sapte luni, decesul Oliviei - sotia sa cu care a avut o casnicie de 34 de ani, trecerea in nefiinta a celor doua? dintre cele trei fiice? ale sale - Jean si Susy, Mark Twain ramane in istorie un mare scriitor asa cum spunea si presedintele Statelor Unite Wiliam Howard Taft: „Mark Twain a dat bucurie – distractie cu adevarat intelectuala – la milioane de oameni, iar operele sale vor continua sa faca placere altor milioane din generatiile urmatoare... Umorul sau a fost American, dar el a fost aproape la fel de apreciat de englezi si alte natii ca si de conationalii sai. El a creat o parte trainica a literaturii americane.” Mark Twain – a murit pe 21 aprilie 1910 si este inmormantat la Elmira, statul New York.

Perso­najul principal al dramei este Stefan cel Mare, surprins intr-un moment crucial, inainte de a muri. Personajul este introdus prin prezentarile celorlalte personaje, accentuandu-se latura lui legendara, de voievod neinfrant. Curtea domneasca este cuprinsa de jale pentru ca Stefan este bolnav, iar doctorii sunt neputinciosi in fata bolii sale. Personajul este preocupat sa prega­teasca urcarea pe tron a fiului sau, Bogdan. El stie ca dupa moartea sa vor incepe lupte crancene pentru putere si de aceea hotaraste sa-l inscauneze pe Bogdan inainte ca tara sa ramana fara voievod, ceea ce contravine traditiei..

      Cartea este o colecție unică de scurte povestiri cu aceste minunate creaturi fantastice. Sperăm că această carte va fi un excelent izvor de amuzament nu doar pentru cei mici, ci și pentru cei mari.

Lucrarea este o adevărată încântare pentru cei care o citesc. Însoțește-l pe Elful Dezordinii în paginile ei și reține fiecare detaliu încântător pe măsură ce acesta îi predă o lecție foarte importantă copilei.

Cele mai frumoase basme, de Fratii Grimm

Un băiat de doisprezece ani, Toader Mândruţă, dintr-o aşezare patriarhală (satul Vâltoteşti, comuna Băseşti, ţinutul Bârladului), considerat nătâng de cei din jur, visează să zboare. Asemenea lui Aurel Vlaicu, încearcă să-şi construiască un avion.

Cartea descrie intr-un mod spumos copilaria lui Ion Creanga, punand accent pe relatiile dintre eroul principal, Nica al lui Stefan a Petrei sau Nic-a lui Stefan a Petrei, si diversele persoane cu care interactioneaza. Ea urmareste maturizarea lui Nica, de la o varsta idilica in satul Humulesti la o adolescenta rebela si la pregstirea pentru intrarea in randul preotimii ortodoxe in Falticeni si Iasi. Cursul naratiunii este intrerupt adesea de indelungate monologuri ce exprima cugetarile si sentimentele lui Creanga. Textul  este remarcabil datorita unui vocabular caracteristic bogat in particularitati dialectale din zona Moldovei.

Orice lucru are „pricina începăturii“ lui, cum ar spune autorul Istoriei ieroglifice. O ediţie este, şi ea, la urma urmelor, un lucru. Deci şi această ediţie – care (aş vrea să mă îndoiesc) va stârni indignarea unora şi va face să le scapere mâniile polemice – are „pricina începăturii“ ei. Mai bine zis, „pricinile începăturilor“ ei, pentru că au fost mai multe. De prima „pricină“ şi primul vinovat (dar nu singurul) este George Călinescu, incomparabilul George Călinescu, care scrie, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941, p. 41), referindu-se la întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir: „Oricâtă erudiţie ar avea Cantemir, operele lui informative nu mai impun în literatura unei epoci de remarcabilă sporire a culturii, în care, fără daruri deosebite, învăţătura se banalizează. Numele lui rămâne prin Divan şi prin Istoria ieroglifică, opere necitite, rău editate, socotite ilizibile şi pedante de către istoricii care adună inextricabile pagini pentru operaţia inutilă a datării scrierilor“. Şi continuă, după trei pagini, afirmând categoric, şi ulterior şi demonstrând, valoarea literară a Istoriei ieroglifice: „Opera literară viabilă a lui Cantemir este Istoria ieroglifică, adevărat Roman de Renard românesc, însă cu scopuri polemice“. Şi, câteva rânduri mai departe, pe aceeaşi pagină 44: „Toţi cei care au răsfoit Istoria ieroglifică s-au interesat numai de substratul istoric, luând în serios, ca document, fiece punct. Totuşi, chiar fără cifru, punctul de plecare e bătător la ochi şi oricine vede că, fără a destăinui mult peste ceea ce se ştie, romancierul s-a complăcut în ficţiune.“

***

***

Din cuprins:

Singurul amic
De la tara
Socoteala
Mogildea
Impresii de la examenele particulare
Note (I, II, III)
Impacientii
Amintiri despre Eminescu
Casa Artistilor
De-a baba oarba
Pe Dunare, de la Orsova la Sulina
Portile de fier
Giurgiul. Calugarenii
In muntii nostri
Pe pluta de la Dorna la Piatra

Pentru eroul lui Gib Mihăescu, idealul, din momentul în care devine obsesie, este etern, adică îl va însoţi tot restul existenţei sale biologice, în timp ce realitatea acestui ideal, forma lui concretă, este efemeră, transformabilă cu necesitate şi întâmplătoare ca alegere a unui anume obiect real. Zilele şi nopţile unui student întârziat aduc un tip nou de personaj în literatura noastră, acela al solitarului căruia obsesia idealului îi sporeşte totodată şi un sentiment, de asemenea rar în astfel de cazuri: responsabilitatea - LAURENŢIU ULICI

Romanul Ora 25 a vazut lumina tiparului in 1949, cunoaste un succes uluitor ca tiraj, traduceri, impact asupra cititorilor, dezbateri. 
Dintre personalitatile mari ale exilului rornanesc, il elogiaza Mircea Eliade intr-un articol din "Uniunea Romana", din martie 1949: "Socotim ca este de datoria fiecarui rornan sa-I citeasca, nu numai ca este vorba de cea dintai creatie literara importanta a emigratiei romanesti, ci si pentru ca reveleaza un aspect al istoriei contemporane pe care inca nici un alt scriitor european sau american nu l-a pus in lumina cu atata claritate atat de patrunzator. Este, in fond prima opera literara in care se oglindeste teroarea istoriei contemporane, istorie care insemneaza, pentru imensa majoritate a globului, fie moartea, fie transformarea in masina, depersonalizarea, dezumanizarea." 

Succesul uluitor al romanului vine din multiple orizonturi de asteptare pe care le-a activat: istoric si politic, filozofic si religios. Trecusera putini ani de la incheierea razboiului care produsese mutatii in constiinta individuala si colectiva„ nelinistile ii framantau pe cei scapati teferi de sub tavalugul istoriei, privirile inca nu puteau scruta dincolo de suprafata evenimentelor si, brusc, un rornan rascolea totul si raspundea la intrebari inca nepuse despre absurdul razboiului si cruzimea fiintei umane, despre un punct critic la care a ajuns civilizatia ca efect al progresului si al erei tehnologice. 
Cartea aduce in lumina complexe dintre identitate si alteritate, pragul dintre diferenta si discriminare, tragedia omului care ajunge la instrainare absoluta de tot ce i-ar putea defini individualitatea. Totodata, apar aici fapte si dovezi ce tulbura total maniheismul pe care l-a impus sfarsitul razboiuiui cand judecata o fac invingatorii si ei lasa marturiile pentru istorie. Poate ca pentru prima oara cititorii occidentali citeau pagini cutremuratoare despre atrocitatile cornise in tarile Estului de soldatii sovietici si despre sangeroasa "eliberare" pe care ei o aduceau. 
Personajul principal este un taran roman, Johann Moritz, si istoria il face sa treaca mereu altcineva: trirnis in lagar impreuna cu evreii capata alt nume, Iacob Moritz, evadeaza cu trei dintre tovarasii de lagar si ajunge la Budapesta dar abandonat de acestia si prins de politie este inchis ca spion roman; autoritatile maghiare il vand Germaniei sub numele de Janos Moritz; un colonel animat de ideile rasiste si ale puritatii etnice il considera intruparea arianului, conservat in cadrul unei comunitati de sasi din Transilvania in forma pura, ajunge astfel intr-o unitate SS, se casatoreste cu o femeie ariana, evadeaza cu prizonierii francezi iar americanii il considera ... german. - Elisabeta Lasconi

Bucolice. Georgice (Vergiliu) este o carte ce face parte din colectia Clasicii Literaturii Universale. Bucolicele, numite apoi si Ecloge, sunt zece poezii de proportii relativ reduse, dupa moda introdusa de poetii neoterici. Acestia, in generatia anterioara imitatori ai poeziei alexandrine, cultivau genul scurt si detestau poemele lungi, formand astfel o scoala intreaga, al carei sef era considerat P. V. Cato...

Cuprins:

Gradina Raiului
Porcarul
Casa cea veche
Familia fericita
Ole Luk-Oie
Degetica
Pastorita si cosarul
Cufarul zburator
Firul de in
Hrisca
Soldatul de cositor
Margareta
Ingerul
Berzele
Tovarasul de drum
Privighetoarea
Ratusca cea urata
Hainele cele noi ale Imparatului
Fata din soc
Craiasa zapezii - sapte povestiri

    Editie ilustrata (ilustratii color). Aceasta este povestea ciudatei vieti de acasa si a uimitoarelor aventuri de pe meleaguri straine, care nu a mai fost publicata niciodata.