Cărți

Titlul albumului pe care tocmai il rasfoiti poate fi eronat. Romania nu se descopera, ea exista, nimic din ceea ce o face stralucita nu are nevoie de descoperire, Romania fiinteaza.

Romania e vie, ne ofera permanent prilejuri de tamaduire sufleteasca, ne plimba prin Maramures cu trenuletul cu aburi prin defileul Vaserului. Vagoanele incarcate cu lemne sunt si in prezent tractate de locomotive cu abur.

Oamenii vorbesc mai mult prin chipurile lor inasprite de munca, dar privirea le e blanda. Iti pot da binete oricat de strain te-ai afla de acele locuri. Este intalnirea cu pacea din sufletele lor chibzuit pastrata de adancimea si greutatea vremurilor, vremuri inca cu rost si in rost.

Singuratic fiu al unui pictor peisagist, WILKIE COLLINS (1824-1889) avea sa se indrepte catre scris dupa finalizarea studiilor de Drept si pastrand gustul pentru procesele criminalilor si pentru dizertatiile judiciare. Din 1855 scrie la revista Household Words, si la fel ca in cazul lui Arthur Conan Doyle, succesul sau nu se va datora, la inceput, romanelor, ci foiletoanelor publicate in ziare bine vandute unui public sedus de sensation novel, intr-o Anglie in care tema crimei e la moda. Din noiembrie 1859 pana in octombrie 1860, publicul isi smulge din mana The Woman in White, urmat de romane ca No Name (1862) sau Armadale (1866). In 1868, cand apare, tot in forma de foileton, Piatra Lunii ii aduce confirmarea definitiva si va servi, se pare, lui Charles Dickens drept sursa de inspiratie pentru romanul neterminat The Mystery of Edwin Drood.

Singuratic fiu al unui pictor peisagist, WILKIE COLLINS (1824-1889) avea sa se indrepte catre scris dupa finalizarea studiilor de Drept si pastrand gustul pentru procesele criminalilor si pentru dizertatiile judiciare. Din 1855 scrie la revista Household Words, si la fel ca in cazul lui Arthur Conan Doyle, succesul sau nu se va datora, la inceput, romanelor, ci foiletoanelor publicate in ziare bine vandute unui public sedus de sensation novel, intr-o Anglie in care tema crimei e la moda. Din noiembrie 1859 pana in octombrie 1860, publicul isi smulge din mana The Woman in White, urmat de romane ca No Name (1862) sau Armadale (1866). In 1868, cand apare, tot in forma de foileton, Piatra Lunii ii aduce confirmarea definitiva si va servi, se pare, lui Charles Dickens drept sursa de inspiratie pentru romanul neterminat The Mystery of Edwin Drood.

Mi-am propus sa inlatur ignoranta mea incapatanata si sa dau curs invataturii starilor sufletesti ale marilor traitori de la sate. Am aplicat cea mai simpla regula de curtoazie si in acest fel am descoperit reale trairi umane, care nu se confunda, nu se ascund, sunt la vedere. Asa cum neavand incotro, fiecare din noi primim, intampinam sau ne impotrivim (ce-i drept fara succes) vietii, traind-o.

Romania dincolo de oras nu e rupta de urbe, e o continuare, nu e schimbare abrupta, o renastere continua, e curgere, nu se dezintegreaza, se transforma si mai ales nu uita. Se poate atasa, dar nu la intamplare - asa cum alegem florile pentru o compozitie artistica vazuta cu ochii mintii.

La sat nu e uniformitate, aceasta ne-ar distruge imaginatia. Peisajele, pasarile si plantele, fara a iesi exagerat in evidenta, alaturate omului se desavarsesc. Nu vom intalni nici teama de repetitie, natural se evita simetria, firescul are si laturi neterminate si poposim uneori prea stingheri avand abilitatea neinfatuarii evitand monotonia.

Frumusetea e peste tot „si-n viata ce vesnic nu moare”, si-n eternitatea spiritului care ne uimeste cu subtilitatea rafinamentului sau.

Satul are un lucru care le contine pe toate celelalte, e dinainte de cer, e dinainte de pamant. Am o banuiala ca ar fi o chintesenta a linistii si a solitudinii, iar acest lucru se numeste „Cale”. Calea e aceeasi, purcede in sens, ramane in rost. Si „Rostul” le contine pe toate celelalte. Este drumul, este cresterea de noi sau mai vechi forme. Nu dispare, nu e trecere, nu da nicio valoare relativului. E acolo din totdeauna, pentru totdeauna. E biserica „Rostul”, biserica noastra vajnica dintru inceputuri, biserica din inimi, biserica din cuget, fara frica de a fi „vandut?”, fara ispita de a o „cumpara”, fiinteaza prin adevar.

Satul are un izvor comun al artei. Desertul vietii de zi cu zi si apoi popasul la izvorul din noapte pentru a ostoi truda. Nimic nu e de prisos, nici un sunet in plus, nici un gest, nici un cuvant, nimic nu distruge armonia. Totdeauna firescul detine suprematia simplitatii. Si-n viata satului putem inmarmuri de-atata profunzime prin frumos, ca si cand un vrajitor aparut de nicaieri, ciopleste dintr-o tulpina o harfa ale carei corzi vibreaza doar la atingerea geniului.

Si cine poate ramane nepasator cand a fost atins chiar si in treacat de o suflare de geniu.

Asa vad eu Romania mea - Dincolo de oras - un amestec exceptional al trecutului prin prezent spre linia orizontului. Este ecoul iernii pe sfarsite profetind o primavara mult asteptata, este datoria noastra suprema de a da voie fiecaruia sa-si spuna propria poveste ... „Dincolo de Oras”, acolo unde s-a nascut vesnicia.

De fiecare data cand un copil intra in contact cu actiunea dintr-o povestire, cu intamplarile si personajele acesteia, imaginatia lui este pusa in miscare. În acest moment, al lecturii, aventurile si calatoriile pe care micul cititor le traieste ori le face prin intermediul celor citite se transforma in experiente de neuitat. Şi educative in acelasi timp, chiar daca noi, adultii, nu constientizam pe moment acest lucru. Îi putem impulsiona pe cei mici sa citeasca daca:
- ii citim in fiecare zi ori il lasam pe el sa citeasca in fiecare zi cate un scurt fragment literar. Un astfel de program ii va inradacina placerea pentru lectura.

Album de fotografie

Albumul România o poveste este un album ca o poveste.

Fotografiile prinse în acest album acoperă întreaga suprafață a României.

Albumul Bran simfonia culorilor este un album dedicat lui Dracula și nu numai.

Palatul Parlamentului este un edificiu public așezat pe amplasamentul numit "Dealul Arsenalului" din cornisa Dâmboviței, cornișa care străbate orașul și cuprinde promontoriile cu cele mai frumoase poziții din oraș. Pe acest teren, între cele două razboaie mondiale, edilii prevăzuseră o construcție monumentală, o catedrală care nu s-a mai realizat.