Cărți

Ești o persoană hipersensibilă sau te identifi ci drept „empat“? Dacă da, probabil resimți în mod acut stimulii din mediu, te macină o anxietate extremă în situațiile confl ictuale, încerci mereu să-i împaci pe alții, ba chiar preiei emoțiile celor afl ați în proximitate. Datorită naturii tale generoase, devii ținta oamenilor toxici, care caută perpetuu să-i exploateze pe ceilalți. Prin urmare, e necesar să te protejezi.

Renumitul sociolog, profesor și autor al bestsellerului Irațional în mod previzibil ne prezintă cea mai importantă și mai convingătoare carte a sa – o explorare revelatoare a laturii umane a crizei dezinformării –, analizând ce îi determină pe oamenii altminteri raționali să adopte convingeri profund iraționale.

Dezinformarea ne afectează pe toți în fiecare zi – de la rețele de socializare, la probleme politice mai ample, de la conversații ocazionale în magazine până la relațiile noastre cele mai apropiate. Deși recunoaștem pericolele pe care le reprezintă dezinformarea, problema este complexă – mult dincolo de ceea ce poate realiza doar controlul rețelelor de socializare – și de prea multe ori soluțiile noastre limitate sunt modelate de politici partizane și de interpretări individuale ale adevărului.

Ne vedem la capătul poveștilor. Cel mai recent roman al lui Marian Coman se deschide cu cea mai veche istorie din lume: una de iubire. Într-un prezent apropiat, Alex te trage în povestea lui și a Adei. Nu-ți lasă vreme să te înduioșezi, căci, curând, descoperi că-ți relatează ultima lor zi împreună. În paralel, îl întâlnești pe Manu, care te lasă să pătrunzi în intimitatea gândurilor sale de scriitor aflat în plină criză creativă.

Un playlist pentru Timișoara de pretutindeni. „Ne plac poveștile pentru că viața fiecăruia dintre noi seamănă cu una dintre ele. Sau cu mai multe“ ne spune, la un moment dat, unul dintre personajele cărora scriitorul le dă glas în Punk requiem, un soi de prequel al Povestirilor din garaj.

Roman emblematic pentru literatura japoneză din a doua jumătate a secolului XX, Râul destinelor a apărut pentru prima dată în foileton în publicația Fujin Gahō în perioada ianuarie-mai 1959. A fost ecranizat în 1966, în regia lui Noboru Nakamura. Trei femei devin simboluri ale transformărilor profunde prin care trece Japonia începând cu 1898 și până la jumătatea secolului XX.

În această saga multigenerațională, femeile din familia Kimoto se dovedesc firi puternice și impunătoare, fie moștenitoare ale tradițiilor și ceremoniilor nipone, fie adepte ale schimbărilor iminente de la început de secol XX. Hana, fiica ei, Fumio, și nepoata Hanako sunt personajele ale căror destine râul Ki le va purta cu sine. De la relațiile complicate din sânul familiei și până la contextul social și politic cu impact direct asupra statutului femeii în societate, romanul lui Sawako Ariyoshi surprinde revirimentul cultural care a marcat sfârșitul orânduirii tradiționale din Japonia.

Anglia, 1882, Londra victoriană Charlie Ovid are șaisprezece ani și, în ciuda unei vieți pline de violență, pe trupul lui nu se află nici măcar o cicatrice. Corpul i se vindecă singur, fie că vrea, fie că nu. Marlowe, un copil găsit într-un vagon de marfă, strălucește cu o lumină albăstruie și are puteri tămăduitoare. Când doi detectivi veterani sunt recrutați pentru a-i escorta în siguranță spre nord, ei sunt forțați să se confrunte cu marginile întunecate ale monstruosului.

O croitoreasă franceză. Un spion britanic. O moștenitoare americană. Un destin care se naște în Franța sfâșiată de război. Pentru cititorii romanelor Când înflorește liliacul și Privighetoarea, iată un bestseller internațional inspirat din Al Doilea Război Mondial, care se întinde pe parcursul mai multor generații, traversează oceane și demonstrează cât de mult sunt dispuse să se sacrifice două tinere pentru dragoste și familie.

Ediție îngrijită și postfață de Cristina Cioabă

Marea descoperire pe care o poate face cititorul acestui volum – ce cuprinde toate scrierile publicate de Kafka în timpul vieții – este dimensiunea fundamental poematică a scrisului său. Cel care deschide cartea simte de îndată că scriitorul praghez este, în bună măsură, un poet. Viziuni transcrise cu o rece exactitate, uneori sub forma fragmentului, dar și în texte cu fluența paginii de roman au drept constantă aderența la clipa trăită, pe care poemul în proză kafkian o dăruiește infinitei retrăiri. Această revelație o datorăm în bună măsură traducătorului care vine, aici, „în întâmpinarea“ operei kafkiene. Doar un poet cum a fost Mircea Ivănescu, călător el însuși pe tărâmuri asemănătoare, putea simți și transpune în limba română, cu o fidelitate de profunzime, lava nestinsă a viziunilor kafkiene.

„Kafka este poetul care a dat cea mai pură expresie secolului XX.“ (Elias Canetti)

„Metamorfoza, deja de la primul rând, acum unul dintre cele mai celebre texte din literatura universală, a îndreptat viața mea pe un nou drum.“ (Gabriel García Márquez)

„Era un visător, iar creațiile sale poetice sunt concepute de cele mai multe ori ca prin vis și iau forma viselor... Imită cu exactitate lucrurile nebunești și lipsite de orice logică a căror apariție se petrece în vis, acest joc de umbre al vieții, făcându-ne să amuțim de spaimă și până la urmă să râdem.“ (Thomas Mann)

O familie, trei generații de femei și un război care le va schimba viețile iremediabil. „Fermecător și captivant.“ Viet Thanh Nguyen, câștigător al Premiului Pulitzer Roman câștigător al premiului pentru debut BookBrowse în 2020. Cartea redă istoria, cultura și tradiția vietnameză și vorbește despre costurile umane din timpul conflictului armat, dezvăluindu-ne, în același timp, puterea bunătății și a speranței.

A scrie o biografie a lui Buddha este o muncă la care puțini s-ar încumeta, având în vedere tradiția exclusiv orală a Indiei acelor vremuri și, ca atare, lipsa unor informații solide, concrete privind viața personajului istoric.

„Spațiul în care se mișcă personajele lui Cosmin Leucuța e populat în permanență de evenimente și situații care transformă brusc banalul într-o excursie insolită prin realitatea imediată. Ai tot timpul senzația că asiști la o plimbare sau un dialog care se încarcă gradual ca o armă și, din clipă în clipă, urmează ca cineva să apese trăgaciul. Când Leucuța are două personaje angajate într-un dialog (la fel ca într-un film de Tarantino) știe să scoată la iveală cu talent toată nebunia obișnuită a lumii și să o povestească prin cuvintele acestora, colecționând anomaliile ca într-un insectar. Citind aceste povestiri putem să înțelegem parcă mai bine că viața e un lung șir de simptome mai vesele sau mai triste care nu fac decât să ne anunțe degradarea și sfârșitul.“ — BOGDAN RĂILEANU

„Calitatea cea mai importantă a scriitorului Cosmin Leucuța, în acest volum de proză scurtă, este intensitatea vizuală a stilului său – a little bit country, a little bit rock’n’roll. Ochiul cinematografic alunecă între imaginile suave ale nostalgiei și sălbăticia realității, între începutul domol și finalul fulminant, între ceea ce este aparent și ceea ce este semnificativ. Locurile și întâmplările care alcătuiesc povestirile din volum sunt anume create pentru a pune o presiune uriașă pe umerii personajelor care, de cele mai multe ori, ajung în ipostaze tragice (mai mici sau mai mari), aceleași prin care am trecut cu toții sau am putea trece cândva. Și mai cred că sunt situații pe care autorul, într-un fel sau altul, le-a trăit deja. Măcar sufletește.“ — CRISTIAN VICOL

După doi ani de muncă de teren printre locuitorii unui sat din România, Radu Umbreș oferă o cheie de lectură a interacțiunilor dintr-o societate dominată de neîncredere.

Sătenii văd viața ca pe o luptă pentru resurse limitate, o luptă care duce adeseori la înșelăciune, exploatare sau prădare. Universul lor se împarte între relațiile morale puternice și suspiciunea profundă față de restul societății. Această cercetare antropologică ne explică și în ce fel apare încrederea reciprocă – prin acordul social în jurul unor instituții codificate cultural – și cum supraviețuiește doar prin cooperare corectă. Deși reprezentarea binelui comun este rar întâlnită, societatea rurală funcționează într-un echilibru dinamic între colaborare și conflict.

Din cele mai vechi timpuri până azi, sătenii au ales încrederea în familie, în defavoarea altor relații sociale, ca strategie optimă împotriva riscurilor existențiale.

„Cartea lui Radu Umbreș începe ca un thriller, continuă ca un roman de Balzac și se încheie ca un tratat de economie. Dincolo de aparatul teoretic și de inteligența speculativă a antropologului, Neîncrederea este o poveste pasionantă și esențială despre noi. Radu Umbreș a trebuit să-și suflece mânecile, la propriu, și să se angajeze ucenic constructor într-un sat din România ca să facă antropologie de-adevăratelea. Mai găsim în paginile sale și catehismul real al ortodoxiei rurale românești, un manual de televiziune fără cameră pentru pasionantele jocuri-concursuri de la cârciuma satului și un manual de campanie electorală nescris niciodată până acum, dar aplicat cu scrupuloasă lipsă de scrupule de toate partidele care au câștigat alegeri în România. Și nu numai.“ — IULIAN COMĂNESCU

Primele cuvinte. 52 de sunete este o carte educativă destinată dezvoltării abilităților lingvistice la copii mici. Conține o colecție de cuvinte simple, fiecare cu un număr specific de sunete, concepute pentru a ajuta copiii să învețe pronunția și structura sunetelor într-un mod distractiv și interactiv si include imagini colorate și activități care să încurajeze repetiția și memorarea. Scopul principal al cărții ar fi de a sprijini dezvoltarea vorbirii timpurii și de a oferi părinților și educatorilor un instrument util pentru a încuraja învățarea limbajului la vârste fragede.

Ilustrații de Ana Alfianu

De o frumuseţe aparte, această primă adaptare românească pentru copii a celor 1001 de nopţi a văzut lumina tiparului la mijlocul secolului trecut şi a aprins imaginaţia a generaţii de tineri cititori.

Poveștile depănate de iscusita Șeherazada de-a lungul a o mie și una de nopţi spre desfătarea soţului său, preaputernicul Riar Șah, sunt pesemne cele mai cunoscute din toată literatura lumii. De la peripeţiile lui Aladin, stăpânul lămpii fermecate, la epopeea lui Sindbad marinarul și de la năzdrăvăniile lui Ali Baba și ale celor patruzeci de hoţi la isprăvile lui Harun al-Rașid, califul-califilor, basmele arabe zugrăvesc lumi fără seamăn, neîntrecute în frumuseţe și farmec.

Aceasta carte invata copiii sunetele pe care le scot animalele care traiesc in jungla, in ocean, la ferma sau in padure. Tot ce trebuie sa faca este sa apese pe imaginile cu animale si vor descoperi o lume incantatoare.

Roman distins în 2012 cu Prix Renaudot și Prix Ahmadou Kourouma, iar în 2013 cu Prix Océans, Notre-Dame du Nil a fost ecranizat în 2019 de către realizatorul Atiq Rahimi.

În Rwanda, în anii ’70, un liceu de fete situat la 2 500 de metri altitudine, aproape de izvoarele Nilului, se ocupă de educația tinerelor din familiile înstărite. Părinții lor speră că, în acest loc izolat – liceul catolic Notre-Dame du Nil –, aflat departe de tentațiile capitalei, fetele să rămână pure, iar educația primită să le ofere un atu în plus în vederea „căsătoriilor bune“ care le așteaptă. Însă, în acest spațiu închis și aproape exclusiv feminin, se petrec o serie de transgresiuni ce anunță – dincolo de conflictele inerente dintre adolescente – teribila tensiune etnică și politică dintre populațiile hutu și tutsi, ca un preludiu – tăios și fără menajamente – la genocidul ruandez.

Ascultati povestea lui Jack si vrejul de fasole. Jack este un baietel care se urca pe un vrej de fasole urias si magic ajungand in casa unui urias din cer. El se intoarce acasa cu o gasca de aur si cu o harpa tot de aur. Apasati butoanele si bucurati-va ascultand intreaga poveste.

Prefaţă de Vlad Stroescu

„Regăsim în această carte ideile contemporane majore ale neuroștiințelor aplicate, cum ar fi neuroplasticitatea, conexiunile dintre creier, sistemul endocrin, sistemul imunitar și restul corpului, precum și influențele benefice ale lui Sapolsky, Cyrulnik, ale marelui Oliver Sacks și ale multor altora pe care ar trebui neapărat să-i citiți, pentru că ei sunt Thaleșii, Heracliții, Platonii și Aristotelii zilelor noastre, în care în sfârșit întrezărim ceva din ce suntem cu adevărat, trecem frontierele de dinăuntru. Cartea asta, ca și prima, e o poartă. Psihologia Cătălinei Dumitrescu e rațională și lipsită de orice superstiție, marcată de știința faptului că între minte și corp nu există o frontieră reală și bazată pe dovezi, dar este și plină de un optimism vital.“ — VLAD STROESCU

Orientul Mijlociu este de multă vreme o regiune a religiilor, a ideologiilor, a naționalismelor și a ambițiilor rivale. Toate aceste conflicte – inclusiv ostilitățile dintre arabi și israelieni și provocările violente reprezentate de sectele irakiene aflate în competiție – sunt înrădăcinate în moștenirea politică a regiunii: aranjamentele, unificările și diviziunile impuse de Aliați după Primul Război Mondial.

În Pacea care a pus capăt păcii, David Fromkin dezvăluie cum și de ce Aliații au ajuns să refacă geografia și politica Orientului Mijlociu, trasând linii pe o hartă goală, linii care vor deveni, până la urmă, noile țări Irak, Israel, Iordania și Liban. Concentrându-se pe anii formatori 1914–1922, când totul, inclusiv o alianță între naționalismul arab și sionism, părea posibil, Fromkin ridică întrebări importante, cea mai importantă fiind de ce lucrurile au fost făcute așa cum au fost făcute. Bătălia actuală pentru o patrie palestiniană își are rădăcinile în aceste evenimente care au avut loc acum 85 de ani.

Acest volum este mai mult decât o trecere în revistă a splendorilor arhitectonice fanate din Bucureștiul interbelic. Este o radiografie esențială a unui oraș neiubit, neîngrijit, abandonat de autoritățile locale și naționale – un oraș emblematic, până la urmă, pentru o întreagă țară. Mai grav, volumul trage un semnal de alarmă: în spatele teribilei „buline roșii” stau iresponsabila lipsă de inițiativă și delăsarea criminală. Putem vedea aici laolaltă toate aceste clădiri, le putem deplânge soarta și le putem ghici trecuta frumusețe surprinsă prin obiectivul fotografului Douglas MacKenzie, îndrăgostit de un oraș pe cale să se prăbușească.

„Mai peste tot în București, edificii de o importanță arhitectonică uriașă au fost lăsate în paragină, unele din neglijență, altele din cauza proceselor de retrocedare a imobilelor naţionalizate de comuniști în anii ’50, iar altele, în fine, deoarece proprietarii sunt în imposibilitatea de a respecta legislaţia de siguranţă publică, adoptată, tardiv, după incendiul de la Clubul Colectiv, din octombrie 2015. Așa cum se întâmplă îndeobște în centrul Bucureștiului, numeroase clădiri sunt ascunse vederii, fiind folosite pe post de panouri publicitare.

La fel ca în majoritatea capitalelor, există o atitudine metropolitană și în Bucureşti, dar nu numai în sens simplist, de superioritate față de provincie şi zonele «de la țară». Dacă te iei după majoritatea ghidurilor de arhitectură, ai crede că toate clădirile Art Déco şi moderniste se află în centrul Capitalei. Sunt omise cartierele mai nevoiașe precum Rahova; se ignoră chiar și zone mai cu stare, cum ar fi Băneasa, unde sunt de găsit câteva clădiri Art Déco strecurate printre construcțiile de lux de dată mai recentă. Toate alcătuiesc o moştenire Art Déco probabil de neegalat de nici o altă metropolă europeană.“ — DOUGLAS MACKENZIE

„«Omul total» nu este niciodată complet desacralizat, şi avem toate motivele să ne îndoim chiar că o desacralizare totală este posibilă. Secularizarea repurtează succes la nivelul vieţii conştiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conştientă, raţională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească, să asculte muzică, să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăieşte numai într-o lume istorică şi naturală, ci şi într-o lume existenţială, privată şi într-un univers imaginar.“ — MIRCEA ELIADE

Nu de puţine ori, părerile noastre sunt divergente; ne mai certăm, chiar avem sentimentul unei rupturi, al unei despărţiri dureroase. Când şi când ne amintim, şi atunci ni se face dor. Şi ne întrebăm de ce? De ce lăsăm distanţa, distanţa fizică sau pe cea conceptuală, să ne arunce atât de departe unul de celalalt, să ne despartă până la înstrăinare? Doar suntem o familie, o familie mare, frumoasă, furtunoasă uneori. Suntem noi, uniţi şi unici, în felul nostru. Şi iarăşi, din când în când, avem nevoie de sprijin, de susţinere, de-un sfat. De dialog, de învăţătură, de rememorare. Chiar şi de discuţii în contradictoriu, de comentarii înţelepte. De argumente. Avem nevoie de convingeri şi de cunoaştere, de cre dinţă, de tradiţii şi de înţelegere. De respect şi consolare. 

Maia Morgenstern

Ascultati cu atentie povestea Ratustei cea urata. Dintr-un ou care a fost clocit de o rata, a iesit o ratusca tare urata, care statea departe de ceilalti boboci, fiindca toti radeau de ea. In cele din urma, ratusca cea urata s-a transformat intr-o splendida lebada alba. Apasati butoanele si bucurati-va ascultand aceasta frumoasa poveste.

„Matricea stilistică“ este ca un mănunchi de categorii care se imprimă, din inconştient, tuturor creaţiilor umane, şi chiar şi vieţii întru cât ea poate fi modelată de spirit. Matricea stilistică, în calitatea ei categorială, se întipăreşte, cu efecte modelatoare, operelor de artă, concepţiilor metafizice, doctrinelor şi viziunilor ştiinţifice, concepţiilor etice şi sociale etc. Sub acest unghi trebuie să notăm că „lumea" noastră nu e modelată numai de categoriile conştiinţei, ci şi de un mănunchi de alte categorii, al căror cuib e inconştientul. Frontul creator uman în raport cu „lumea" nu e simplu, cum cred Kant şi toţi care l-au urmat, ci multiplu, sau cel puţin dublu. „Lumea noastră" se înfruptă deci din spontaneitatea umană cu o intensitate exponenţială. (Lucian BLAGA)

Ascultati povestea Cenusaresei si descoperiti minunatele magii facute de nasa ei, care era o zana buna, si despre intamplarile care se termina cu bine, iar Cenusareasa devine fericita.

Spre a trăi şi a prospera în lumea ficţiunilor critice reprezentative, postmodernismul românesc avea nevoie de un scenariu convingător, de o expertiza calificată, de un certificat de garanţie autorizat. Acum, toate acestea există.Prin strălucita sa lucrare, îndelung şi atent elaborată, scrisă cu rară pregnanţă şi forţă expresivă, care se citeşte cu încîntare şi curiozitate, ca un bun roman, Mircea Cărtărescu mută pe o treaptă superioară dezbaterea în jurul postmodernismului. El ne arată pentru prima dată, cu claritate, că această dezbatere nu e nici marginală, nici episodică, întrucît ne afectează însăşi percepţia asupra literaturii române, în ansamblul ei. Nu încape îndoială că monografia lui Cărtărescu va ramîne de-aci înainte o referinţă obligatorie, cu o mare putere de iradiere. Paul CORNEA

De la psihoterapeuta și personalitatea TikTok dr. Annie Zimmerman – un kit revoluționar, pentru tine și pentru relațiile tale, cu sfaturi despre cum poți să îți vindeci traumele trecute, să construiești legături rezistente și să preiei controlul asupra sănătății tale mintale.

• Finalitățile educației timpurii vizează o serie de aspecte care se constituie în premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate şi diversificate pe traseul şcolarizării ulterioare:
•  Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu şi de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
•  Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții şi cu mediul pentru a dobândi cunoştințe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
•  Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
•  Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
•  Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoştințe, capacități, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții.

Scanând codul QR din interiorul auxiliarului veți putea descărca gratuit fișe de lucru suplimentare și cu activități recuperatorii pentru grupa de vârsta 5-6 ani. Fișele conțin exerciții variate (labirint, colorare, încercuire, asociere etc.), sunt colorate și atractiv ilustrate.

• Finalitățile educației timpurii vizează o serie de aspecte care se constituie în premise ale competențelor-cheie formate, dezvoltate şi diversificate pe traseul şcolarizării ulterioare:
•  Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu şi de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
•  Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții şi cu mediul pentru a dobândi cunoştințe, deprinderi, atitudini si conduite noi;
•  Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
•  Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
•  Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoştințe, capacități, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieții.

Scanând codul QR din interiorul auxiliarului veți putea descărca gratuit fișe de lucru suplimentare și cu activități recuperatorii pentru grupa de vârsta 5-6 ani. Fișele conțin exerciții variate (labirint, colorare, încercuire, asociere etc.), sunt colorate și atractiv ilustrate.