Cărți

O carte dedicata martirilor romani din Ardeal si marelui erou Avram Iancu, "Patronul Omagiat al Anului 2024", cand se implinesc 200 de ani de la nasterea sa Impartindu-se intre poezie si proza, la concurenta cu preocuparile stiintifice care l-au confiscat vreme de decenii, Radu Matei Todoran testeaza dezinvolt varii retete/formule, probandu-si calitatile de fantasmolog, ignorand, uneori, disciplina epica. Om de carte si om de lume, autorul revine la dragostea dintai, epicizand funambulesc. Avand acum mai mult timp, chivernisindu-l literar, va izvodi, suntem convinsi, si alte titluri de ecou. - Adrian Dinu Rachieru

La cele 15 editii succesive, au expus pictura, grafica, desen, caligrafie, fotografie, sculptura scriitori membri ai Filialei clujene sau ai Clujului literar: Elena Abrudan, Mariana Bojan, Hanna Bota, Florica Bud, Adrian Bumb, Doina Cetea, Ion Cristofor, Constantin Cublesan, Lucia Daramus, Rodica Frentiu, Andrei Gazsi, Teodora Gogea, Mariana Gorczyca, Martha Izsak, Flavius Lucacel, Amalia Lumei, Rodica Marian, Iulia Micu, Laurentiu Mihaileanu, Maria Oltean, Laurentiu Oprea, Maria Pal, Irina Petras, Laura Poanta, Lucian Pop, Horea Porumb, Aura Schussler, Rodica Scutaru-Milas, Gabriela Simut, Flavia Teoc, Ileana Urcan. La prima editie, au fost expuse, in memoriam, si lucrari de A.E. Baconsky, Tudor Ionescu, Victor Felea si Marian Papahagi.

Romania si lumea in schimbare. Studii si analize Uneori, istoria este vazuta doar printr-o secventa evenimentiala, fara inscrierea ei in tot complexul de schimbari cuprinse in interdependentele care au generat-o si in consecintele de pe palierul interconectivitatilor locale, regionale, globale. Caci istoricul trebuie sa fie atent permanent la redarea evolutiei sociale, a dinamicii istorice nu doar ca succesiune cronologica, ci si ca suita de schimbari, transformari economice, politice, sociale, culturale, tehnologice etc. care se manifesta inlantuite, iar nu separat. Studiile si analizele de fata argumenteaza afirmatiile anterioare prin puterea exemplificarii reconstituirii istoriografice si a scrierii istoriei bazate pe fapte, ganduri, intamplari din ultimul secol.

Pentru ca lucrurile sa se schimbe cu adevarat, trebuie sa indraznim altruismul. Sa avem curajul de a spune ca altruismul veritabil exista, ca poate fi cultivat de fiecare dintre noi si ca evolutia culturilor poate favoriza expansiunea lui. Sa indraznim sa invatam altruismul in scoli ca pe un mijloc pretios care permite copiilor sa-si realizeze potentialul natural de bunavointa si de cooperare. Sa indraznim a afirma ca economia nu se poate multumi cu glasul ratiunii si al interesului strict personal, ca trebuie sa asculte si sa faca auzit glasul solicitudinii. Sa indraznim sa tinem cont de soarta generatiilor viitoare si sa schimbam felul in care exploatam astazi planeta, care maine va fi a lor. Sa indraznim, in sfarsit, sa proclamam ideea ca altruismul nu este un lux, ci o necesitate.

Rod al unor indelungi si migaloase decantari, poezia din Un an crescut la loc, cartea de debut, avea deja o patina foarte persona­la, includerea in clase, subclase, directii poetice, fiind, de aceea, oarecum dificila. Descopar in cartea de acum aceeasi dorinta de autonomie, cu respect pentru cuvinte si pentru geometria spa­tiala a scripturalului, precum si stiinta de a "sub-prinde", din­colo de suprafata lucrurilor, esente si motive sub imperativul unei urgente existentiale. Poezia sa a castigat in siguranta si in profunzime. In plus, o extraordinara picturalitate - versurile iti starnesc in minte ilustratii, poemele au corporalitate, inchipu­ind neasteptate racursiuri. Pauza de om e proiectul umanitatii depline, gata de arhitecturi viitoare. - Irina Petras

Lucrarea de fata isi propune sa cartografieze istoria si semnificatiile filosofice ale conceptului de Eterna Reintoarcere a Identicului, asa cum apare el atat in scrierile lui Friedrich Nietzsche, dar si in receptarea operei sale de-a lungul timpului (punctata de nume fundamentale ale filosofiei occidentale, de la Martin Heidegger la Gilles Deleuze). Monografia conceptuala capata astfel o dubla contextualizare necesara: pe de o parte, reflectia asupra Eternei Reintoarceri este propusa in conjunctie cu celelalte concepte esentiale ale gandirii nietzsche­ene (vointa de putere, supraomul, moartea lui Dumnezeu, nihilismul, transmutarea tuturor valorilor), iar pe de alta parte ea este urmarita in dezvoltarile sale exegetice din secolele XIX si XX, cat si in receptarea ganditorilor contemporani. - Elisabeta Diana Korpos

Acest roman s-a nascut pornind de la o poveste reala. Pentru mine, aceasta carte este una fundamentala, intrucat, scriind-o, m-am lasat purtat pe valurile vietii. Dupa ce m-am dedicat povestilor despre adolescenti, care se afla in pragul dintre copilarie si maturitate, mi-am dorit sa scriu o poveste narata de o voce care sa ma ghideze sa privesc lumea cu alti ochi. Cele doua priviri care se intrepatrund pe coperta poate ca sunt o viziune a timpului care se scurge intre generatii si de care trebuie sa avem grija. - Daniele Dell Agnola

Toate aceste experiente lirice, despre care eseurile de fata in­cearca sa dea seama, angajeaza poezia romaneasca in raporturi mai mult sau mai putin stranse cu ludicul, ca atitudine fundamental umana. In contextul problemelor schitate pana aici, se poate intelege de ce desci­frarea unor atari relatii devine interesanta, si chiar pasionanta, pentru oricine urmareste dinamica liricii moderne. Caci, asa cum s-a vazut, insusi demersul de clarificare a specificului limbajului poeziei a angajat, si nu accidental, conceptul de j o c. Iar acesta primeste o semnificatie particulara ori de cate ori poezia se afla in fata unei noi trepte istorice, a unei innoiri a limbajului. Sub un astfel de unghi, "jocul poeziei" poate fi citit ca joc cu limbajele conventionalizate, intr-o serie a atitudinilor de tip modernist-avangardist, deci intr-o perspectiva asa-zicand evolutiva. El semnifica insa, intr-un plan mai larg, si jocul textului, acea mai libera sau mai reglata ars combinatoria care, la poetii moderni, marcheaza in cel mai inalt grad concentrarea atentiei asupra miscarii semnificantului.

In timpul procesului organizatiei anticomuniste nasaudene, discreditant denumite de catre presa de dezinformare din epoca "Sumanele Negre", din luna noiembrie 1946, Iuliu Maniu, audiat in calitate de martor, a fost intrebat de Avocatul Apararii ce crede Domnia Sa despre fratii Pop si daca ii considera capabili de complot pentru distrugerea unitatii statului. Raspunsul a fost prompt: "Absolut exclus! Noi, ardelenii, am facut Unirea cu Romania pe veci!" - Mircea Gelu Buta

Insemnand altceva decat realismul transparent si previzibil, fantasticul promite o fascinanta incursiune in inima misterului, descoperirea unor insolite lumi imaginare. Parcurgand naratiunile patronate de Oneiros, cititorul traieste o mirifica aventura spirituala, fiind obligat sa recurga la un complex si ingenios act hermeneutic pentru decriptarea simbolurilor, miturilor, a tainelor proliferante din interiorul textului. Proza fantastica ne invata ca realul este banal doar in aparenta, adevaratele semnificatii fiind bine camuflate in spatele cotidianului, dincolo de suprafata lucrurilor. Puterea de atractie a acestei literaturi se explica prin faptul ca faciliteaza accesul la necunoscut, indemnandu-l pe omul modern sa redescopere pasiunea pentru semnificatiile ezoterice.

In Cluj e destul de placut: un fel de toamna-iarna cetoasa cu geamuri aburite in circiumi si lume multa inlauntrul acelorasi. - Marian Papahagi Nu cred ca exista un sediu de redactie mai frumos decit acela al Echinox-ului. Chiar daca e vorba numai de aceasta camera a noastra, boltita si cu iz manastiresc... - Ion Vartic

Cred ca prima oara cand l-am admirat pe Lucian Vasiliu a fost in toamna anului 1982, cand era muzeograf la Muzeul de Literatura, cu ocazia celor 10 ani de la inaugurarea Casei junimistului Vasile Pogor. Am umblat o zi intreaga sa imi prezinte parte din cele 10 muzee si case memoriale iesene. Imi amintesc inca admiratia de atunci, pentru ca, in mod ciudat, ea se referea la aceleasi caracteristici de sens contrar, care aveau sa ma fascineze intotdeauna in versurile lui Lucian Vasiliu. Amestecul surprinzator si aproape patetic de emotie si ironie, de nostalgie si deriziune, de jocuri de cuvinte si termeni religiosi face din poezia lui nu doar o voce distincta, inconfundabila in concertul generatiei, ci si o melodie, in acelasi timp preclasica si dodecafonica, nelinistitoare. - Ana Blandiana

Am scris si scriu poezie din dorinta de a ma vindeca de, "ranile ratiunii", cum spunea Novalis, sau poate din dorinta de a deveni un mai bun imblanzitor de subterane. Pentru mine, poezia inseamna, in primul rand, sunetul care se aude cand toate celelalte zgomote au amutit, iar in jur s-a lasat acea liniste in care pot asculta miscarea de rotatie a pamantului. Apoi, cred ca rolul poeziei este asemanator cu cel al unei oglinzi solare. In mitul japonez al zeitei soarelui, numita Amaterasu, oglinda solara scotea lumina din tenebre si o daruia lumii intregi. Dincolo de toate acestea, ramane jocul meu de-a v-ati ascunselea cu poezia, un nimerit prilej de a rechema copilul de altadata sa imi arate, discret, ascunzatoarea. - Savu Popa

Nadajduiesc ca, si la cea de-a doua editie (revazuta si adaugita), antologia de fata sa ramana tot o Carte din vis. S-ar exprima, in acest mod, nu doar dorinta fireasca de continuitate, ci, indeosebi, angajamentul autorului de a-si reconfirma, in fata propriei constiinte si a virtualilor sai cititori, modul propriu de gandi si a scrie poezie.

Intalnirea cu Destinul cuprinde un intreg univers prezent si viitor, desi e o pledoarie pentru o lume care nu mai este, pentru o lume trecuta. Azi ne pregatim - unii dintre noi - de robotizare, ne marginim la fragmente mici de cunoastere si ne izolam in lumi artificiale, violente, paralele. Nu mai credem in valori autentice si nu mai credem in trecut. Or, in tot ceea ce suntem si in ceea ce gandim este mereu vie o istorie trecuta. E convingerea autorului prezentat printr-o secventa in aceste randuri, un medic daruit ca Hipocrate si un intelectual de stirpe nobila ca Louis Pasteur, asa cum au fost multi odinioara si cum sunt tot mai putini astazi. Muzele l-au daruit cu mai toate domeniile cunoasterii, facandu-l nu numai un mare cunoscator de oameni, ci si unul de universuri, produs deopotriva al stiintei si al credintei, asa cum au rodit ele intr-un sat mirific din Romania de odinioara. - Ioan-Aurel Pop

,,Când vezi Sfânta Scriptură vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat ca profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului.” IOAN CHIRILĂ

,,Apoi văd copilăria mea, mizeria și lupta mea pentru biruință, văd totul: lelea Anica, bătrâna cu degetele încârligate, bătrânul badea Ioan cu fața lui arsă de soare, casa noastră în vârful dealului, aud freamătul salcâmului din colț, respir aerul curat din cimitir, văd casa noastră, câmpul, satul învăluit între pomi ca într-o pădure verde – văd toată copilăria mea îmbrăcată în haina trandafirie a visului din Primăvara vieții – văd totul – trăiesc înlănțuirea micilor intrigi ale babelor din sat, aud sunetul clopotului ascuțit, al cingătauălor de la boi, cântecul cocoșilor, pocnetele bicelor și strigătele oamenilor. Și pădurea verde, Simeria, nopțile senine, lucirea stelelor și farmecul lunii care m-a îmbătat și m-a adormit de atâtea ori. Văd pe Ludovica primarului, Victoria lui Cozma, fata înaltă și curajoasă care m-a bătut și m-a scăpat de bătaie de atâtea ori. Și-mi vine să le scriu. Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe țintirim într-o operă care să miroase a primăvară, a flori, a fum de băligar, a vis și a fericire.” PAVEL DAN

O dilemă fără scăpare: sau mă împac cu gândul insuportabil că voi muri, ceea ce mi-e clar că nu pot, sau tânjesc după veșnicie, ceea ce, dacă ar fi cu putință, ar fi o osândă încă și mai aprigă decât moartea! Sau și una, și alta. Așa îmi trebuie, dacă îmi pun mintea cu enigme la care nici cei mai mari gânditori ai omenirii n-au găsit dezlegare mai bună decât mitul izgonirii din Paradis. O concluzie cu care Wernher s-ar fi putut declara mulțumit; ceea ce nu-l împiedica totuși să revină, iar și iar, mereu la aceeași temă... Fragment din ,,Suferinţele bătrânului Wernher”

Poezia actuală a Lilianei Trif este una de maturitate, scrisă de o mână versată, de o minte care știe să așeze cuvintele la locul potrivit. Este scrisă de un suflet care intră în rezonanță cu frumosul, cu emoția unui sărut, a unei atingeri tandre, cu taina luminii sacre și evlavia rugăciunii. Într-un cuvânt, Liliana Trif este o poetă autentică. DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN

,,Gianina Sabău Popovici ne oferă o carte a suferinței, a victoriei împotriva morții, scrisă cu har, cu înțelepciune si cu o vie inteligență, încercând, totodată, să răspundă la marile întrebări pe care ni le punem cu toții, în efemera noastră existență, pe o planetă supusă atâtor și atâtor incertitudini. Cartea aceasta este un exemplu de victorie a vieții născută din suferință.” DUMITRU CONSTANTIN‑DULCAN

În condițiile „pandemonizate” în care am ajuns să trăim, la doar două decenii după trecerea în mileniul III al erei creștine, poezia propusă de Enrique Nogueras are suficiente note consolatoare, spre a merita să fie lecturată și percepută ca un binevenit remediu contra răului din lume.

,,Cum se scrie umorul? Foarte simplu: iei o coală albă de hîrtie, un creion, te așezi la masă și scrii umor! Umoristul va avea o confirmare a utilității scrierilor sale, dacă (atunci cînd va să fie) Dumnezeu îl va aștepta zîmbitor, cu ultima lui carte în mînă, pentru un autograf...” CORNEL UDREA

Acest volum cuprinde Opera poetică a lui Konstantinos Petrou Kavafis. Poeziile incluse în această ediție au fost scrise în limba greacă. Pe lângă acestea, Kavafis a mai scris proză și poezii în limba engleză, texte care nu se regăsesc în această carte.

Textele cuprinse în acest volum – continuare, într‑un fel, a celui din 2021: Doctorul de povești. Medicină și literatură – au apărut de‑a lungul ultimilor ani în revistele Steaua, România literară, Tribuna etc., precum și în volume colective editate, cele mai multe, de Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor. Revenind periodic asupra acelorași teme, dar în contexte și cu argumentări diferite, anumite secvențe „călătoresc”, firesc, dintr‑un text în altul.

Autorul intitulează acest volum „O biografie culturală” fiindcă a dorit să ilustreze profilul intelectual și orizontul cultural larg al marelui ierarh. Pornind de la această intenționalitate asumată și recunoscută încă în debutul volumului, materialele incluse ni-l relevă pe Andrei Șaguna drept un ctitor de instituții culturale care au asigurat românilor din Transilvania nu doar supraviețuirea identitară, ci și progresul cultural și chiar material al națiunii. Cartea acoperă o paletă mult mai largă de aspecte care învederează relațiile personale ale lui Andrei Șaguna cu împăratul Franz Joseph, cu alți politicieni de prim rang de la Viena, legături care i-au și asigurat ierahului sibian succesul în inițiativele culturale, ecleziastice și politico-naționale vizând propășirea poporului român. Toate studiile evidențiază o documentare solidă care include surse inedite, dar și edite, precum şi o bibliografie națională și internațională adusă la zi. Remarcăm talentul narativ al autorului, care trădează un spirit elevat, un intelectual cu reale aptitudini literare, atent la tot ce îl înconjură și-i marchează existența cotidiană, dar și preocupat să îmbrace realitatea istorică într-o formă atractivă și captivantă deopotrivă pentru istorici și publicul larg. Îi asigur pe toți că vor găsi suficiente pagini valoroase care să le completeze informațiile despre o epocă și o personalitate cu totul aparte în istoria secolului al XIX-lea.

Limita orientală a Europei Centrale se socoate cam linia dusă de la vărsarea fluviului Niemen în Marea Baltică la gurile Dunării. România se află în cuprinsul acestui ţinut, strâns legată de Carpaţi, şira de munţi care străbate Europa Centrală. Prin adânci linii de fractură, ca şi prin cel mai de seamă fluviu al Europei, România este despărţită de Peninsula Balcanică, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentată în atlasele străine. Ţara noastră nu e legată de Europa Centrală numai prin arhitectura pământului ori prin condiţiile climaterice, ci şi prin mare parte din evoluţia ei istorică. Se află însă la limita extremă a Europei Centrale, ca şi Polonia ori o parte din Germania. Nu poate fi deci lipsită de influenţa climei răsăritene, după cum nu a rămas neatinsă de valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei. În toate privinţele, fizice, biologice şi istorice se află la o răscruce de drumuri.

Am ales să alcătuim această carte cu interviuri și memorii, un fel de autobiografie indirectă, pentru a da iluzia unei prezențe, acum, la zece ani de absență. IRINA PETRAȘ, LAURA POANTĂ

Cartea de față este fructul unui dialog colaborativ cu dadaismul, la 100 de ani de la crearea și apoi dispariţia mișcării. Dialogul se instituie atât printr-o piesă de teatru în spirit dada, scrisă în 2016 pentru scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, dar jucată și în alte teatre din lume până în 2019 (Chișinău, București, Roma, New York), cât și prin cinci studii critice, care ne-au ajutat în procesul de realizare a textului teatral și sunt menite – aici, în volum – să-i limpezească retrospectiv implicațiile și mizele. Personajul principal cu care se vor întâlni aproape la fiecare pagină cititorii este Tristan Tzara, în măsura în care destinul său are ceva din drama eternă a Poetului, articulată de căutarea perpetuă a unui limbaj pur, nepervertit, dar și în măsura în care – într-un context tulbure, marcat de război și incertitudini – el a știut să strângă lângă sine, la Zürich și Paris, tineri artiști inovatori și radicali, ce aveau să schimbe destinul artei moderne. În piesă, am recreat câteva momente importante din viața lui Tristan Tzara și a prietenilor lui, de la nașterea mișcării dada până la autodizolvarea ei în 1923, luând ca punct de plecare un text dramatic pe care poetul însuși l-a scris, Batista de nori, ale cărui structură și compoziție le-am exploatat intertextual...

Un roman al rememorării nostalgice ne propune Monica Săvulescu Voudouri, o carte a unor destine risipite, dar care se întorc, prin pana autoarei, la rosturile existenței. Metafora feliei de pâine coapte de bunică în fiecare săptămână nu ține doar de amintirea idilică a copilăriei silvane, ci și de asumarea parcursului vieții, așa cum a fost. „Fixate” de tablourile din Edenul Silvaniei ale lui Flavius Lucăcel, rândurile volumului de față ne conving și că rătăcirea e doar o stare intermediară: locul nașterii poate fi începutul și sfârșitul înțelegerii rostului. Și nu numai pentru cei născuți în Țara Silvaniei, parte a Transilvaniei. DANIEL SĂUCA

În anul 2022, an hărăzit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și ca „an omagial al rugăciunii”, o vrednică credincioasă, pe numele său Mariana Răbîncă, și-a asumat sarcina deloc ușoară a alcătuirii unei antologii de poezie creștină românească, declarată ca atare (rugă sau rugăciune) de autori sau prin evidența adresării: către Doamne-Doamne, către Fiul Său iubit, Iisus Hristos, sau către Fecioara Maria.