Cărți
-
Editura Evdokimos - Fundatia Profesor George Manu Eliminați acest articol
- șterge toate
-
Strigat-am catre Tine, Doamne...52.50 LEIEpuizat din stoc
Prigonitori şi călăi, vă ascultăm fără să vă urâm cum ne acoperiţi cu invective şi insulte după ce ne-aţi trecut prin flăcările iadului. Vă ascultăm minciunile, calomniile, dispreţul, dezonoarea „emanate” de răutatea voastră, fără să osteniţi. Vă iertăm şi uneori, în clipe de graţie, ne rugăm pentru voi. Eu nu vă pot contempla ca pe oricare dintre fraţii mei deoarece voi înjosiţi în mine condiţia de om şi-mi ofensaţi iubirea. Mi-e milă de voi pentru că nu vă gândiţi că este un timp pentru orice. Este un timp pentru viaţă şi este un timp pentru moarte. Este un timp pentru faptă şi este un timp pentru răsplată. Mi-a trebuit mult timp să vă pot ierta. M-am rugat şi am postit ca să nu vă urăsc. Vă iert din toată inima pentru ce ne-aţi făcut şi mă rog să nu vă ardă adevărurile ce le-aţi ascuns şi nu le-aţi recunoscut şi lacrimile ce nu le-aţi plâns, dar trebuia să le plângeţi.
-
Craciun intemnitat. Sarbatoarea Nasterii Domnului in temnitele comuniste si dupa eliberare in amintirile marturisitorilor31.50 LEIEpuizat din stoc
Cartea conţine 33 de mărturii legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului în temniţe, lagăre, în deportare, domiciliu obligatoriu, dar şi după eliberare. Alcătuită şi îngrijită de Cezarina Condurache, cartea este prefaţată de Pr. Prof. Constantin Necula.
-
Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide - Despre duhul „Sfintilor Inchisorilor”15.75 LEIEpuizat din stoc
Bogdan Munteanu a trăit vreme îndelungată în vecinătatea mărturisitorilor români, trecuți prin cercurile infernului carlist, antonescian sau comunist. A meditat asiduu, cu acribie, asupra textelor care ne-au rămas de la ei, spre folosul nostru spiritual. Adevărul vieții lor i-a luminat, îi luminează și îi încălzește viața. De aceea, ne putem lăsa cu nădejde călăuziți de el. Noi nu trebuie decât să ne învingem inerția lăuntrică și să pășim treaptă cu treaptă, pagină cu pagină pe drumul ce ni se arată... (Ciprian Voicilă, fragment din prefaţa cărţii, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide - Despre duhul „Sfinţilor Închisorilor”, Editura Evdokimos, 2016)
-
Permanente europene. Rosturi romanesti30.00 LEI
Bogdan Munteanu spune „nu“ tendinţelor epocii şi merge în legea lui. Dacă trăia în perioada interbelică, autorul sfârşea la Aiud, în pielea unui deţinut politic. Cum s-a întâmplat să trăiască acum, probabilitatea de a ajunge din nou acolo nu e mică. Şi atunci ne vom întinde împreună oasele pe stinghia aceluiaşi pat şi sub stigmatul aceleiaşi oprimări.
-
Martirii sunt printre noi12.60 LEIEpuizat din stoc
Prin cartea “Martirii sunt printre noi”, Parintele Marius Visovan le propune cititorilor, potentiali sau reali, un nou exercitiu de retrezire, de reactivare a memoriei anticomuniste. O intreprindere menita sa infranga atitudinea amnezica pe care, din pacate, multi dintre noi o manifestam fata de o sectiune importanta din istoria noastra moderna, interbelica si postbelica.
Eroii acestei mici carti mari – mare prin mesajul pe care il contine explicit dar, mai ales, prin indemnul care se intrevede printre randuri –, sunt martiri, adica persoane care au dat marturie despre moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos, traind-o pe cont propriu, fiecare in contextul sau de viata, circumscris spatio-temporal: o imitatio Christi reflectata intr-o multitudine de biografii extraordinare, iesite din cadrele unei existente supuse comunului, banalizarii si, inevitabil, condamnate la uitarea colectiva. - Ciprian Voicila -
Lacrimi si morminte21.00 LEIEpuizat din stoc
Cu lacrimi si morminte si-a ostoit legionarul focul si jarul nazuintelor sale sfinte, precum mosii si stramosii nostri, sfintind cu lacrimi murmurul apelor si brazda pamantului, cu stiute si nestiute morminte-ecouri divine. in lacrimi, romanul si-a adunat dureri, slava si otrava. Cu lacrimi a sfintit de veacuri morti si morminte.
Lacrimile sclipesc precum unda dangatului de clopot, venita din departari, vestind furtuni sau plecarea la cer a unui bun si fericit crestin, eliberat de durerile pamantesti, a unui bun camarad, a parintilor nostri. Bogatia de lacrimi si morminte este o virtute de neclintit, este istorie, icoana si indreptar de viata urmasilor, urmasilor nostri. Lacrima, mormintele si rugaciunea sunt lance de foc, spada de soare a Arhanghelului Mihail, sub sceptrul caruia s-au angajat legionarii sa lupte, biruind adancuri si suind Golgote de patimiri.In stropul de lacrimi romanul a adunat dureri si slava de veacuri si a sfintit morminte cu lacrimi. Cu lacrimi Mantuitorul Iisus Hristos a sfintit drumul Golgotei si a inrosit cu sange lemnul Crucii pe care a fost tintuit. Cu lacrimi si morminte am ingrozit si vom birui vesnic pe dusman. Amin. - Petru C. Baciu
Fragment din volum:“Chemati mortii! Chemati sufletele celor ce s-au stins in adancul temnitelor, in adancul minelor de plumb! Chemati sufletele celor ce s-au stins in luptele din munti sau pe alte necunoscute campuri de lupta, chemati sufletele tuturor legionarilor cazuti pentru Legiune si Capitan, pe cei morti in credinta legionara in tara, in exil si pretutindeni. Chemati pe Capitan, pe Vlad Tepes, chemati sufletele tuturor voievozilor buni crestini, sa ne rugam impreuna!Rugaciunea e spada crestinului si a legionarului pe care zbirii raului nu o pot sfarama. Prin rugaciune dispare teama mortii, intinereste sufletul si se oteleste bratul. Rugaciunea te insoteste oriunde si oricand, in vagauni si in munti, in lupta, pe coline, la coasa si in temnita. Rugaciunea nu are nevoie de alai, ea nu are lanturi, nici catuse. Chemati mortii, sa ne rugam impreuna ca in vremurile stramosesti! Rugaciunea iti adoarme ranile, iti potoleste durerile, iti linisteste sufletul. Rugaciunea e lumina vremurilor invaluite in ceata.Chemati mortii, chemati pe Capitan, chemati pe Tepes, pe toti camarazii si mucenicii Legiunii, sa ne rugam impreuna. Valtoarea vremii urla smintind mintile.Paganii de ieri, daramatorii de altare, clocind noi si noi momeli si sminteli, clatina pe cei ce nu cunosc puterea rugaciunii.Nu incetati ruga. Lupta fara rugaciune inseamna pierzare. Rugaciunea place lui Dumnezeu, iti da curaj, avant, vitejie si uiti de durerea vechilor torturi.In acest razboi din zilele noastre, nevazut, intre om si om, intre armatele lui Lucifer diavolul si armatele lui Hristos Dumnezeu, va birui rugaciunea, aurora nestinsa.Chemati mortii nostri legionari, chemati pe Capitan, pe Ion Mota si Vasile Marin, pe toti mucenicii sa ne rugam impreuna!Ei nu dorm nici in mormant. Sunt vii si se roaga!” -
Insemnari de la Jilava15.75 LEIEpuizat din stoc
Primeasca Dumnezeu si suferinta mea, spre binele, spre inflorirea Neamului nostru. Durere langa durere, chin langa chin, suferinta langa suferinta, rana langa rana, pe trupuri si in suflet, mormant langa mormant, asa vom învinge... - Corneliu Zelea Codreanu
Fragment din volum:
“Vineri dimineata, 17 lunieMiercuri pe la 5 a venit sotia mea si cu mama ei. Mi-au spus ca procesul meu in recurs nu s-a amanat cum era uzul, ci se judeca dupa masa la 5, continuand in sedinta de noapte. Sotia mea mi-a spus ca au chemat-o la Legiunea de jandarmi Baneasa, unde au tinut-o de dimineata pana la ora 1 si jumatate, pentru ca sa-i spuna ca nu mai are voie sa intre acasa, la Casa Verde, ca Vineri sa vina sa-si impacheteze lucrurile, iar Duminica, cu carutele, sa le duca unde va sti.Era neagra la fata de suparare. Sa-ti scoti lucrurile din cuibul tau. Unde sa le duci? Unde sa stai? Eu, in inchisoare, sotia mea, fara nici un scut, aruncata pe drumuri, cu fata de mana.Cata lipsa de omenie!... Cata lipsa de bunacuviinta!Stam toti trei si ne gandim: unde? unde?Dau si eu cateva adrese, de incercare. N-avem atatia bani ca sa putem plati o casa cu chirie...l-am spus ca, daca mi se va respinge recursul, voi fi dus de aici la Doftana.Ea vrea sa vina cu fata, sa locuiasca in satul de Ianga inchisoare.I-am spus ca am lasat la Lizeta Gheorghiu dispozitii testamentare si am inceput sa le schitez in cateva cuvinte continutul.Ele plangeau, si sotia mea si mama ei; fata are abia patru ani, nu intelege nimic din toata tragedia acestor momente, cand umbrele mortii incep sa bata peste gandurile unei familii.Dupa cele 15 minute reglementare, au plecat.Acum e Vineri dimineata, inca nu mi-a sosit raspunsul cu recursul.Acasa la noi, la ora aceasta, sotia mea impacheteaza si-si plange toate nenorocirile.Dar nu se poate. O sa ne intoarcem.Vineri seara, 17 lunieAcum o jumatate de ora au venit avocatii la mine si mi-au spus ca s-a respins recursul meu la Casatia Militara.Erau cu totii tristi si abatuti.Am stat cu ei vreo 15 minute. I-am intrebat cum s-au desfasurat dezbaterile. Mi-au spus in cateva cuvinte; ne-am despartit. M-am reintors in celula mea, m-am asezat pe marginea patului meu de scanduri si m-am rugat lui Dumnezeu, spunand rugaciunea „Tatal nostru"; Doamne, fie-n voia Ta." -
Pelerin prin iadul rosu. Calvarul unui ofiter roman in Gulagul sovietic31.50 LEIEpuizat din stoc
Personal ajunsesem la stadiul in care suferinta o transformasem in bucurie, e drept bucuria suferintei. In aceasta consta forta mea aici: orice suferinta, indiferent de intensitatea ei, nu ma mai putea abate din drum. Eram constient si stiam pentru ce. Eram gata oricand pentru jertfa suprema, considerata ca o binefacere, si la gandul careia simteam o multumire fara margini. Toate presiunile, de toate nuantele, morale sau fizice, de toate intensitatile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem sa sfidez moartea. - Ioan Teodorescu
Fragment din volum:
“CAPITOLUL XV. LAGARUL MIC DE LA KOZHVADupa cativa kilometri am ajuns la lagar. Era spre seara. Am fost bagati la baie, apoi lasati liberi in curte, iar hainele si rufele etuvate. Nu ni s-a oferit nicio baraca pentru noapte. Lagarul in care ne aflam era un lagar mic, cu cateva baraci, un dispensar, bucatarii, o baie comuna si cateva casute foarte mici de cate doua-trei camarute, ocupate de personalul de conducere al lagarului, ca medici, sanitari, bucatari, etc. Acestia erau si ei tot detinuti. Am reusit sa-mi fac loc intr-o astfel de casuta, parasita, fara geamuri, avand in loc de dusumea pamant.Se facuse deja noapte tarziu. Mi-am facut loc langa alti detinuti, inghesuindu-ne unii in altii pentru a ne incalzi putin; incepuse sa se lase frigul.Era luna septembrie 1948. Dimineata ne-am trezit din cauza zgomotului clopotului ce anunta desteptarea, inghetati complet. Abia dupa un sfert de ora de miscare si alergatura in sus si in jos prin curte am reusit sa ma dezmortesc.Eram murdar din cap pana in picioare de praful in care dormisem. De abia dimineata am remarcat ca baraca fusese folosita de unii detinuti ca WC. M-am scuturat de praf, reusind sa spal si alte murdarii ce ramasesera pe hainele mele. Am reusit sa ne spalam mai bine la baie, deoarece aici nu era asa mare restrictie de apa. Chiar daca primeam apa calda putina, dar totusi ceva mai multa ca la Vorkuta, cea rece era la discretie. Peciora era in apropiere. Cu toata baia facuta, negreala de carbune ce patrunsese adanc in pori parca nici nu fusese deranjata. De-abia dupa mai multe saptamani am inceput sa ma descotorosesc de negreala patrunsa in piele. Aici insa nu vom mai avea de-a face cu carbuni. Veneam la o alta munca, speram mai usoara.In apropierea lagarului mic unde ne aflam, la cateva sute de metri, era un al doilea lagar, cu mult mai mare. Ulterior am aflat ca in Kozhva erau trei lagare: doua de barbati si unul de femei.”