Cărți

Tudor Arghezi (21 mai 1880 - 14 iulie 1967), poet, prozator si publicist, una dintre cele mai importante personalitati ale literaturii romane din secolul al XX-lea, vine, cum a marturisit chiar poetul, din "lumea taraneasca a Gorjului". In copilarie trece printr-o perioada extrem de dificila si va debuta la numai saisprezece ani in paginile ziarului „Liga ortodoxa”. Apoi, colaboreaza concomitent la principalele reviste literare si ziare ale vremii, iar la varsta de 47 de ani, Tudor Arghezi publica primul sau volum de versuri, Cuvinte potrivite, a carui aparitie este salutata ca un eveniment de maxima insemnatate pentru lirica romaneasca de catre critica literara, in frunte cu G. Calinescu, M. Ralea si Pompiliu Constantinescu. Ceea ce face geniul arghezian in poezie este aceea de a-si asuma sarcina lumii. El este poetul a toate, frumoase si urate, vazute si nevazute, poetice si nepoetice. Estetica lui, formulata in Testament si in numeroase tablete, porneste de la ideea ca veninul poate fi transformat in miere si uratul, mizerabilul, umilul din existenta pot rodi in poezie... cultiva religiosul si pune relatia dintre om si divinitate intr-o forma si cu un dramatism pe care poezia universala n-o mai cunoscuse pana la el. Scrie, apoi, poeme agreste sclipitoare si da taranului o aura cosmica... el pune geniul verbal in slujba marii poezii. (Eugen Simion). Este ales membru al Academiei Romane (1955) si, in acelasi an (1965), este sarbatorit pe plan national, i se decerneaza prestigiosul premiu Gottfried von Herder prin Universitatea din Viena si este ales membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Litere. In cartea liricei noastre, inceputa de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite se aseaza imediat in prim rang. (Pompiliu Constantinescu).

Indragita de generatii intregi de copii, publicata in numeroase manuale si recitata la multe serbari scolare, ,,Zdreanta" a lui Tudor Arghezi a avut ca protagonist un caine care a existat cu adevarat. Zdreanta a trait 16 ani, intre 25 mai 1942 si 18 iunie 1958 si a fost cainele favorit al scriitorului, traindu-si intreaga viata in curtea casei de la ,,Martisor", la marginea Bucurestiului, si devenind nemuritor pentru versurile stapanului sau. In arhiva casei memoriale de la ,,Martisor" se pastreaza si o fotografie a lui Tudor Arghezi impreuna cu Zdreanta.

Nicio jucarie nu e mai frumoasa ca jucaria de vorbe. Copiii, ca si oamenii mari, sunt mai simtitori la vorbe decat la fapte, placandu‑le mai mult decat faptele facute, faptele povestite. Si, daca povestea miroase a minciuna si minciuna este ticluita bine, povestea le place mult; de unde un scriitor scoate invatul ca inchipuirea e mai adevarata decat adevarul si ca viata trebuie rascolita, ca sa fie scrisa pe placul cititorului mare si al ascultatorului. - Tudor Arghezi

Plasmuite de Oscar Wilde intr-o perioada tihnita a vietii, pentru a le istorisi copiilor sai cand erau mici, si reacreate apoi spre a vedea lumina tiparului, povestirile infatiseaza episoade duioase si sentimentale, cu profunde semnificatii si o usoara ironie, care predispun la reflectie. In realitate, sunt povestiri dedicate oricarui cititor de orice varsta, atat celor mai tineri, cat si celor maturi, care au stiut sa pastreze vie, in intimitatea universului lor sufletesc, candoarea copilului de odinioara, capacitatea de a se bucura si a se extazia in fata intamplarilor mirabile ale vietii. Povesti fara varsta!

CHRIS CANDER a absolvit Honors College, University of Houston, în orașul în care a crescut și unde trăiește în prezent, împreună cu soțul, fiica și fiul ei. De șapte ani este writer-in-residence pentru programul Writers in the Schools din Houston. Face parte din comitetul consultativ Inprint și administrează mai multe biblioteci din comunitatea ei, în cadrul mișcării Little Free Library. A debutat cu romanul 11 Stories (2013), care a câștigat Independent Publisher Gold Medal la secțiunea Popular Fiction și a fost finalist la USA Best Book Awards – General Fiction 2014. Al doilea ei roman, Whisper Hollow (2015), a fost inclus pe lista lungă pentru Great Santini Fiction Prize de către Southern Independent Booksellers Alliance și a fost nominalizat pentru Kirkus Prize – Fiction 2015. În 2019 îi apare romanul Greutatea unui pian (The Weight of a Piano; Humanitas Fiction, 2021), publicat în peste cincisprezece țări, ajuns bestseller USA Today și inclus de American Booksellers Association în Indie Next Great Reads List și November 2019 Indie Next List Now. Un nou roman care-i poartă semnătura, A Gracious Neighbor, este anunțat pentru 2022. Chris Cander a scris și o carte pentru copii, The Word Burglar, care a câștigat, în 2014, Moonbeam Children’s Book Award (argint).

CHRIS CANDER a absolvit Honors College, University of Houston, în orașul în care a crescut și unde trăiește în prezent, împreună cu soțul, fiica și fiul ei. De șapte ani este writer-in-residence pentru programul Writers in the Schools din Houston. Face parte din comitetul consultativ Inprint și administrează mai multe biblioteci din comunitatea ei, în cadrul mișcării Little Free Library. A debutat cu romanul 11 Stories (2013), care a câștigat Independent Publisher Gold Medal la secțiunea Popular Fiction și a fost finalist la USA Best Book Awards – General Fiction 2014. Al doilea ei roman, Whisper Hollow (2015), a fost inclus pe lista lungă pentru Great Santini Fiction Prize de către Southern Independent Booksellers Alliance și a fost nominalizat pentru Kirkus Prize – Fiction 2015. În 2019 îi apare romanul Greutatea unui pian (The Weight of a Piano; Humanitas Fiction, 2021), publicat în peste cincisprezece țări, ajuns bestseller USA Today și inclus de American Booksellers Association în Indie Next Great Reads List și November 2019 Indie Next List Now. Un nou roman care-i poartă semnătura, A Gracious Neighbor, este anunțat pentru 2022. Chris Cander a scris și o carte pentru copii, The Word Burglar, care a câștigat, în 2014, Moonbeam Children’s Book Award (argint).

Cartea este insotita de CD-ul "Ne-am nascut intr-o colinda", care contine colinde scrise de marele poet al romanilor Grigore Vieru si interpretate de Fuego.

Din cuprins:

Amintiri din copilarie (fragment). Ion Creanga
De azi si de demult. Barbu St. Delavrancea
Nicusor. Al. Bratescu-Voinesti
In ajunul Craciunului. Emil Garleanu
Poveste de Craciun. Regina Maria
Un Craciun. Alexandru Vlahuta
In ajunul Craciunului. Alexandru Vlahuta
Un Craciun fericit. Louisa May Alcott (Traducere de Silviu Filimon)
Omul de zapada. Hans Christian Andersen (Traducere de Nadia Filip)
Bradul. Hans Christian Andersen (Traducere de Nadia Filip)
Fetita cu chibrituri. Hans Christian Andersen (Traducere de Valeria Filimon)
Cizmarul si duhul sau. Anton Pavlovici Cehov (Traducere de Silviu Filimon)
Craciunul. Carlo Collodi (Traducere de Silviu Filimon)
Darul magilor. O Henry (Traducere de Veronica Focseneanu)
Ajunul Craciunului. Washington Irving (Traducere Silviu Filimon)
Craciunul lui Martin. Lev Tolstoi (Traducere de Silviu Filimon)
Stelele de aur. J. si W. Grimm (Traducere de Valeria Filimon)
Darul de craciun. Grazia Deledda (Traducere de Valeria Filimon)

Un inel misterios de aur ornat cu un agat superb, un dar regal furat de pe degetul unui mort, trezeste pasiuni, dorinte si lacomie, atata imaginatia si provoaca o serie de nenorociri si crime. Fantoma generalului va urmari cu inversunare, generatii dupa generatii, atat pe faptuitori, cat si pe cei care au ghinionul sa fie in posesia inelului fara sa stie.

Luceafarul, de Mihai Eminescu.

„Ulita copilariei“ este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: „Bunicii“, „Ulita copilariei“, „Vacanta cea mare“ si „Cel din urma basm“. Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza „intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile“. „In casa bunicilor“ cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un „poet al starilor nelamurite ale adolescentei“, urmarind neintrerupt „vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc“. Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini.

Cuprins:
- Miron si Sorina
- Fata cu parul de aur
- Legenda cucului
- Zapisul
- Fusul fermecat
- Musafirul nevazut
- Ilior

Într-un sătuc liniștit din sudul Angliei, Iping, cu locuitori, rând pe rând, simpatici, creduli și agitați, sosește într-o zi geroasă de iarnă un călător ciudat. N-ar fi nimic bizar că pe o vreme cumplită, cu zăpadă deasă și rafale de vânt șfichiuitor, un drumeț purtând un palton lung, mănuși groase, un fular care-i protejează fața și ținând într-una din mâini un geamantan mic, se oprește la un han. Dar bandajele care îi acoperă în întregime capul, cu excepția nasului lucios, ochelarii mari, albaștri, ce îi ascund ochii, și hainele pe care nu le dezbracă niciodată îi dau un aspect straniu, iar oamenii devin bănuitori.

Cine este străinul acesta? Să fie un hoț? Un criminal? De ce pare că se ascunde și că nu vrea să fie văzut de ceilalți? Pentru ce nu iese din cameră decât la căderea nopții?

Astfel începe aventura savantului care a descoperit formula invizibilității, unul din romanele celebre ale lui Herbert George Wells, o adevărată capodoperă a literaturii SF moderne.

O poveste simplă dar profundă, o reflecție asupra omului animat de un periculos fanatism științific, hărăzit să sucombe în fața propriilor limite implacabile.

Enigma Otiliei este un roman citadin, al Bucureștiului de până la Primul Război Mondial.

Regăsim lumea micii burghezii bucureștene, căreia îi aparțin toate pesonajele, exceptându-l pe Leonida Pascalapol, mare moșier și intelectual de rasă. Nimic livresc, nimic inventat în atmosfera în care evoluează personajele; este covârșitoare impresia de experiență treptată, așa cum o imprimă viața, cu sinuozitățile, cu surprizele, cu umbrele și luminile ei.

În roman se confruntă două lumi: cea „veche” cu cea „nouă”. Lumea veche, alimentată de o scară de valori desuete, supraordonate de cea materială (nu întâmplător „mărul discordiei” îl reprezintă substanțiala moștenire a lui Moș Costache Giurgiuveanul), circumscrie un teritoriu al asfixiei morale, al claustrării, de care profită singurul ei produs cu adevărat vital și dinamic – abilul și inteligentul Stănică Rațiu, arivistul, fanfaronul sentimentul, dar mai ales profitorul de ocazie lipsit de orice scrupul, care stă mereu la pândă în vederea marii lovituri. De cealaltă parte se află lumea nouă, tinerească și vie, axată pe valori superioare, ideale: studentul Felix Sima, viitoare figură ilustră a universității și medicinii naționale, rafinatul intelectual și aristocrat Leonida Pascalopol, frumoasa și seducătoarea adolescentă Otilia Mărculescu, de „o subțirime delicată, botticelliană”. G. Călinescu va mărturisi mai târziu: „Otilia este «eroina mea lirică», proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină. Flaubertian, aș putea spune și eu: «Otilia c’est moi», e fondul meu de ingenuitate și copilărie [...], este tipizarea mea, fundamentală, în ipoteza femină. Otilia este oglinda mea de argint.”

... O carte pentru toate bibliotecile și pentru toate mințile tinere. prof. univ. Adrian Cioroianu

Știți cu toții că istoria poporului român e nespus de bogată în fapte mari și în oameni de seamă, în eroi. Faptele poporului și ale eroilor au trecut adesea în legendă. Cu aceste fapte cântate în balade, în cântece bătrânești, s-au hrănit, sufletește, strămoșii noștri. Și-au încălzit inima, și-au întărit cugetul, și-au înaripat avântul spre fapte încă mai vrednice de laudă. Ca să nu se uite asemenea fapte și asemenea oameni de seamă, ca să se împrospăteze mereu izvorul legendelor și al baladelor, am trudit întru ticluirea acestei cărțulii. Dumitru Almaș

 

O carte ce strabate generatiiele. Cititorii primei editii a acestei carti sunt astazi parinti, care poate cauta o carte pentru copiii lor. Iar cei ce o au acum in fata - indiferent de varsta lor - vor intelege foarte repede ca Dumitru Almas si Valentin Tanase au creat, pur si simplu, una dintre lucrarile deja clasice ale literaturii si graficii istorice romanesti pentru copii. O carte pentru toate bibliotecile si pentru toate mintile tinere.

Ocaua lui Cuza; Decebal, eorul stramosilor; Closca cu pui de aur; Steagul cu cap de lup; Stramosii de pe Columna Traiana; Vlad Tepes - un om al dreptatii strasnice; Mihai-Voda Viteazul, fapta si simbol; Dreptatea lui Tudor; Penes Curcanul; 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia: pe-al nostru steag e scris Unire!; Scantei de peste veacuri.

Cămil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, volumele I şi ÎI.

"Atunci care este însuşirea romanului" Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război?". Este aceea de a fi o proză superioară. Un om u un suflet clocotitor de idei şi pasiuni, un om inteligent şi neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică, totdeodată naiv, cu inocente (şi cu talent) de poet, vorbeşte despre dragostea lui, despre femeia, aşa cum o vede el, despre oameni, despre naşterea pământului din haos etc. Şi din acest monolog nervos se desprinde încetul cu încetul o viaţă sufletească, indeterminanta, dar reală, un soi de simfonie intelectuală, care te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se întreţes, care te încântă prin plăcerea ce poate rezulta din claritatile psihice. Cămil Petrescu a adoptat aci stilul clasic francez al analizei, şi dacă uşurinţa supara puţin, meritul de inovator este incontestabil." - G. Călinescu 1941

EDIȚIE INTEGRALĂ. ILUSTRATĂ INTEGRAL COLOR

Cipi trăia în pădure. Era mare cât degetul meu cel mic și purta la pălărie o floare de lăcrămioară. Căci avea și pălărie. Locuia în scorbura Fagului Uriaș și toți îl iubeau. Un pitic atât de drăgălaș și de harnic n-ai fi găsit în toată lumea, oricât ai fi căutat… Un singur lucru îl necăjea pe Cipi nițel. Ar fi vrut, cât de cât, măcar cu o jumătate de deget să fie mai înalt. Nu cu mai mult, fiindcă el știa din cărțile pentru copii că un pitic e pitic atâta vreme cât e pitic.

Capodoperă a literaturii pentru copii, cu întâmplări fascinante, povestite cu umor și vervă inepuizabilă, care, la orice vârstă, aduc bucuria lecturii. Ilustrațiile color - creații grațioase, cu detalii de o mare sugestivitate – sunt realizate de Livia Rusz, unul dintre cei mai prodigioși ilustratori ai cărților pentru copii.

Aventurile captivante ale lui Peter Pan, băiețelul care, cu îndărătnicie, refuză să crească, zboară și își petrece copilăria fără sfârșit pe o insulă miraculoasă alături de „băieții pierduți”, în compania zânelor, sirenelor, piraților și indienilor, sunt deja celebre în toată lumea.

Dar cum poți face să ajungi pe acea insulă atât de îndepărtată, Țara Niciunde, aflată între vis și imaginație? Vai, ce ispititor!... Nimic mai simplu. Este suficient să-l cunoști pe Peter Pan și să ai un strop din pulberea zânelor pentru ca să zbori.

Nici John, Michael și Wendy nu și-au închipuit că vor reuși să zboare și că vor poposi în Țara Niciunde să se lupte cu indienii și pirații. Doar până într-o seară, când în camera lor a apărut Peter Pan…

O lectură savuroasă și pasionantă pentru copii, o experiență emoționantă și nostalgică pentru adulți, care au văzut în copilărie, cel puțin o dată, pe Peter Pan la fereastră.

,, Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru. In Creanga traiesc credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format, in mii de ani de adaptare la imprejurarile pamantului dacic, dedesubtul fluctuatiunilor de la suprafata vietii nationale.''(G. Ibraileanu)

În noul volum de povesti ale cunoscutului scriitor Calin Gruia - FETITA DIN PLOAIE * LULEAUA BUNICULUI si alte povesti – descoperim aceeasi lume miraculoasa a copilariei din povestile lui Ion Creanga, lume pe care o regasim, de altminteri, si în creatiile din volumul CIUBOTELELE OGARULUI * NUIELUSA DE ALUN si alte povesti ale aceluiasi autor.

Asupra întregului univers din povestile lui Calin Gruia stapâneste un permanent duh de voie buna, de jovialitate afectuoasa si umor, de o evidenta prospetime si autenticitate.

Forta mitica a afectivitatii din mediul familiei, fascinatia în fata naturii fabuloase si sentimentul nostalgiei pentru bunici, parinti si toti cei apropiati, reprezinta trasaturi dominante ale sufletului copiilor din toate povestile scriitorului, care sporesc placerea lecturii.

 

..in atmosfera vietii de pace patriarhala de la Iasnaia Poliana, Lev Tolstoi scrie si o seama de povestiri, basme, istorioare si legende dedicate copiilor, pentru care nutrea o imensa dragoste. 

Dar, marelui scriitor rus, ii placeau in mod deosebit fabulele scurte ale lui Esop, inteleptul scriitor grec al antichitatii. Iar pentru a traduce aceste creatii fascinante, pline de invataminte si, astfel, pentru a le face cunoscute copiilor, Tolstoi a invatat limba greaca veche.

In fabulele scrise de Lev Tolstoi, adresate in primul rand copiilor, regasim personaje si caractere din fabulele lui Esop, prin care se satirizeaza, cu scop moralizator, naravuri, vicii sau deprinderi rele. 

Dar, Tolstoi introduce in actiunea acestora fie o anecdota populara, fie un proverb sau o zicatoare, fie ca subiectul devine, sub pana sa, o istorioara din existenta obisnuita, din viata de fiecare zi (de pilda, Cei doi prieteni), sau transfera, pur si simplu, actiunea in atmosfera natala de la Iasnaia Poliana.

Astfel incat, fabulele scrise de Lev Tolstoi ajung sa fie adevarate basme rusesti, creatii „de sine statatoare" ale acestuia, citite cu placere atat de copii, cat si de persoanele adulte...

Cele cinci NOI POVESTI CU ZÂNE ale Contesei de Ségur, celebra scriitoare pentru copii, ne dezvaluie întâmplari fascinante care au darul sa-i farmece pe cei mici si sa le stârneasca hazul. De la toaletele minunate oferite de Zâna cea Puternica micutei sale fine, în Povestea printesei Rosette, pâna la copacul pretios - cu trunchi de coral, frunze de smarald si fructe de pietre pretioase -, descris în povestirea Soricelul cenusiu, totul este miraculos si încântator, scris si povestit pentru bucuria copiilor.
Subiectele acestor NOI POVESTI CU ZÂNE sunt înzestrate, în acelasi timp, cu un continut puternic moralizator, în care valori precum generozitatea, bunatatea, virtutea, modestia si blândetea reprezinta calitati ale eroinelor, în timp ce personajele rele sunt respingatoare si dizgratioase.
Eroinele povestilor sunt zânele bune, mereu generoase si gratioase, purtând nume edificatoare, ca, de pilda, Zâna cea Puternica sau Zâna Binefacatoare. Cât despre zânele cele rele, acestea apar sub înfatisarea unor broaste râioase ori soareci nesuferiti si poarta nume graitoare, precum Zâna cea Detestabila sau Zâna cea Furioasa.
În toate povestirile Contesei de Ségur educatia ocupa un rol decisiv pentru destinul fiecarui personaj, factorii determinanti în evolutia negativa a copilului fiind un subiect cu predilectie abordat de scriitoare. Morala acestora: nimic nu este definitiv în privinta copiilor, caci odata îndepartati de influentele negative, din mediul brutal si daunator, ei îsi amelioreaza vizibil comportamentul si modul de gândire, urmând modelele din noul lor anturaj.

In povestirile cu haz inspirate din intamplarile cu Pacala si Tandala, al caror sambure il constituie naratiunea populara, marii nostri scriitori Ion Creanga, Const. Negruzzi, Ioan Slavici si Petre Dulfu configureaza individualitatile a doua celebre personaje din literatura noastra, "devenite tipuri nationale”. Selectia "aventurilor” celor doi protagonisti si sincronizarea intr-o unitate armonioasa poarta, de la bun inceput, girul personalitatii acestor reprezentanti ai literaturii romane.

Pacala este un personaj complex, a carui hatrenie izvoraste din puterea mintii, din umorul si intelepciunea populara, dar bine disimulate sub o cuceritoare aparenta de simplitate si chiar naivitate. El isi ia bata la spate si, cu fluierul la brau, colinda prin lume, rade de prosti si prostie, pacaleste pe unul si pe altul pentru a indrepta relele moravuri si, asa, o ia mereu de la capat. Prin istetimea sa, el dezghioaca tot ceea ce vede si aude, sanctioneaza proastele naravuri prin rasul sau, verbul lui acid fiind palosul taios cu care isi atinge scopul.

Pacala este un tip social si profund cinstit, el neputand trai decat in raport cu oamenii din jurul lui si cu dorinta de a intra in randul oamenilor, adica de a se bucura de o existenta onesta.

Omologul lui Pacala este Tandala, care il insoteste, uneori, pe acesta in peregrinarile sale. Prin inclinatia lui fireasca de "a tandali”, de a lenevi si de a pierde vremea fara nici un rost, Tandala este o alta ipostaza a unui personaj comic, cu radacini in umorul popular. El pare, anume, creat pentru a pune in evidenta, printr-un raport de izbitoare antiteza, consistenta personalitatii lui Pacala. 

Povestea neobișnuită a bunului Doctor Au-mă-doare, care pleacă într-o lungă și senzațională călătorie din Rusia până în Africa, pentru a salva animalele bolnave ale junglei, este opera remarcabilă a lui Kornei Ciukovski – unul dintre cei mai populari scriitori ruși pentru copii.

Devenit prototip al generozității, blândeței și iubirii pentru animale, acest celebru Doctor Au-mă-doare vorbește cu toate viețuitoarele pădurii pe limba lor, căci le cunoaște la perfecție graiul, și își dedică fiecare clipă îngrijirii, vindecării și salvării vieții acestora. De altfel, întreaga pădure este plină de tăblițe, atârnate în copaci, care anunță:

 

Doctoru’ Au-mă-doare

A deschis spital.

Vindecă de boală

Orice animal!

 

Cuprins

Paine cu roua

Cati ani ai?

Toporul cu coada de paun

Ceasul

Cele mai frumoase flori

Iarna

Buna dimineata!

Muck cel Mic este unul dintre cele mai savurate basme ale scriitorului german Wilhelm Hauff, personajul sau fiind indragit de copiii din cele patru colturi ale lumii si pe buna dreptate, pentru ca incercarile prin care trece eroul starnesc simpatia celor mici. Ritmul vioi al povestirii si ineditul intamplarilor fac din textul de fata o lectura educativa si pasionanta.

Cartea de fata Mitica si fiara, dupa marturisirea autorului ei, se doreste un modest ajutor pentru cititorul care incearca sincer sa duca o viata mai constienta, 
mai libera. A fost scrisa in mare parte in Romania, intr-o vreme cand libertatea era definita drept "intelegerea necesitatii". Cele 18 povestiri, 
cuprinse in volum, ne dezvaluie trairile individuale ale unei intregi galerii de personaje: un tanar inginer, un fost detinut politic, un profesor, 
un cizmar, un carciumar, un modest functionar in Ministerul de Interne, un colonel de Securitate s.a. Toti acesti oameni incearca sa dea sens propriei 
vieti intr-un regim opresiv, politinesc, in care libertatea gandurilor reprezenta o rala crima. Aspiratia catre pastrarea libertatii interioare, o 
libertate fara limite - problema practica fundamentala pentru autor -, reprezinta liantul episoadelor narate de Tudor Zanetti, care crede cu ardoare 
in existenta liberattii personale a individului, dar nu ca un drept prevazut in Constitutie, ci ca un dar dumnezeiesc. Un dar divin, care trebuie cerut, 
de fiecare dintre noi, tenacitate si smerenie.(Andrei Ionescu)