Cărți

Dacă cineva dorește să se căsătorească, dar nu întâlnește persoana de care să-și lege viața, începe să se roage fierbinte, să meargă în pele­rinaje, în­cearcă să trăiască după poruncile lui Dumnezeu. Și dacă nimic nu se schimbă, pot apărea chiar resentimente, o nemulțumi­re față de Dumnezeu. Ce se întâmplă atunci?

Cei mai mulți dintre creștinii zilelor noastre nu s‑au născut într‑un mediu impregnat de duhovnicie, îndreptându-se către Biserică la o vârstă matură. Omul intră astfel într‑o lume nouă, complet necunoscută, care devine a sa – prefacerea treptată dintr‑un creștin cu numele într‑un creștin adevărat petrecându‑se cu multe și mari dificultăți. Ajutorul cuiva care se află în Biserică nu este deloc de prisos pentru un creştin aflat la început de cale, până când el va putea sta pe picioarele sale.

Cei dintâi oameni au fost alungați din rai prin înșelăciunea și ispitirea diavolului, biruiți fiind de mândrie: "Veți fi a Dumnezeu!" (Facerea 3, 5). Satana însuși fusese aruncat din cer tot din pricina mândriei. Amăgit de slava deșartă și înălțarea de sine, omul a căzut astfel tot mai mult, fiind nevoie ca Însuși Fiul lui Dumnezeu să Se pogoare, din iubire, pe pământ spre a-l răscumpăra.

Sfântul Gavriil ne îndeamnă prin explicarea vedeniei avute de maica Ecaterina – în care sunt înfățișate atât fericirea drepţilor, cât şi chinurile păcătoşilor – să vedem cerul şi Biserica într-un fel care să ne apropie de Dumnezeu.

Orice om îşi doreşte o viață fericită. E cu putință însă adevărata fericire fără Dumnezeu? Desigur, pentru o vreme ne putem ­simți relativ bine fără credința în El. Fericirea ­autentică presupune, totuși, mult mai mult decât acest sentiment.

Care a fost scopul minunilor lui Hristos? Cuvântul plin de putere al Mântuitorului și minunile Sale fără de număr au uimit întotdeauna. Dacă am fi trăit în vremurile Evangheliei, am fi fost, fără îndoială, la fel de uimiți de minunile Mântuitorului ­Iisus Hristos. Nu mai puțin decât contemporanii Săi, care Îl căutau mai degrabă pentru minuni decât pentru cuvântul Împărăției cerurilor.

Copile drag, aceasta nu este o car­te obişnuită. Este o carte de rugă­ciuni pentru copiii creştini ortodocşi care se adresează lui Dumnezeu, Maicii Domnului, sfinților și Îngerului păzitor.

Ne putem ruga oriunde: pe stradă, acasă sau la şcoală, putem vorbi cu Dumnezeu în singurătate, dar cea mai binecuvântată este rugăciunea săvârşită în biserica Domnului. Să nu uităm însă că Dumnezeu primeşte rugăciunea noastră când este rostită din toată inima.

Să nu te mâhneşti atunci când nu‑ţi reuşeşte ceva în viaţă, aşa cum ţi‑ai dori. Învaţă să primeşti cu mulţumire tot ce îţi dă Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile tale. El ştie mai bine de ce ai tu nevoie, de aceea nu toate rugăciunile şi dorinţele tale se împlinesc. Iar dacă rugăciunea ta se împlineşte, nu uita să‑I mulţumeşti în gând și faptă lui Dumnezeu pentru mila Sa.

Cartea de faţă este rodul experienţei duhovni­ceşti a unei vieţi binecuvântate de-a lungul căreia pururea-pomenitul părinte Ioan Krestiankin, unul dintre cei mai mari duhovnici ruşi ai ultimei jumătăţi de veac, a mângâiat, întărit şi vindecat sufletele împovărate de greutăţile, încercările şi mâhnirile vieţii pământeşti.

Dedicată unuia dintre momentele cele mai im­por­tan­te ale vieţii creştine – fără de care nu putem primi iertarea păcatelor şi nu ne putem afla liniştea sufletească –, această scriere aparte, pătrunsă de marea dragoste şi delicateţe a unui adevărat părinte duhovnicesc, ne învaţă de ce spovedania înseamnă cunoaşterea de sine şi ne poartă cu paşi siguri, întăriţi de predania cea vie şi lucrătoare a Bisericii, nu doar spre bunăstarea vremelnică, ci şi spre cea veşnică a fiinţei noastre.

Când vă este greu din pricina lucrurilor pe care le fac copiii voştri, atunci plângeţi, atunci vă rugaţi la Dumnezeu ca El să vă ajute. Rugăciunea voastră rămâne însă neroditoare. Și pentru ce rămâne neroditoare? Pentru că nu-I putem impune lui Dumnezeu pro­priile condiţii, pentru că voi înşivă trebuia să vă îngrijiţi de copiii voştri şi de educaţia lor – nu să aşteptaţi, în nepurtarea voastră de grijă, să împlinească aceasta Dumnezeu.
Orice mamă creștină ar trebui să știe toate aceste lucruri: cum să se poarte cu copiii ei în primii ani de viață, în adolescență, cum să-i înțeleagă și cum să-i îndrume pentru a depăși perioadele dificile prin care trec. Deloc ușor, însă bucuriile vor fi pe măsura ostenelilor, atât în această viață trecătoare, cât și în viața veșnică…
În vecii vecilor fie binecuvântarea lui Dumnezeu cu mamele care îşi cresc copiii întru evlavie!

Lucrarea pocaintei este fundamentala in viata oricarui crestin, dupa cuvantul rostit de Insusi Iisus Hristos: Pocaiti-va, ca s a apropiat Imparatia cerurilor! Fara pocainta nu exista curatire de pacate, nu exista liniste sufleteasca, nu exista impacare cu Dumnezeu si cu sine in viata omului.

Cuprinsi de vifornita necazurilor vietii si a relelor patimiri, nu vom avea cum sa rezistam daca nu vom cere ajutorul lui Dumnezeu. Omul este slab, insa cu Dumnezeu el devine puternic.

Hristos seamana cu orizontul: cu cat il privesti mai de sus, cu atat mai intins iti pare. Cu cat afli mai multe despre Hristos, cu atat mai mare iti pare.

In noua sa carte, parintele Vasilios Bacoianis ne vorbeste cu simplitatea si limpezimea sa obisnuite despre unul dintre acele aspecte ale vietii crestine care ridica mari probleme in contextul contemporan: sexualitatea, de a carei abordare depinde in mare masura sanatatea noastra trupeasca si sufleteasca.

Drumul către împărăţia lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi.

A sti când să vorbești și când să taci este o artă. A putea rosti orice cu­vânt cu responsabilitate pentru adevărul său și pentru efectele pe care le poate avea în sufletul interlocutorului tău este rodul unui studiu și al unei asceze interioare, al unei priceperi dobândite.

O voce limpede asemenea Ortodoxiei.
O gândire în care dreptatea lui Dumnezeu îşi află sălaş.
O povăţuire chibzuită, călăuzită de darul dreptei socotințe.

Această carte cu învăţături folositoare de suflet, care din limba grecească în limba rumânească s-au ostenit preacuviosul între ieromonahi kyr Filothei Svetagoreţul, adică Aghioritul, s-o tălmăcească, a apărut pentru prima dată în româneşte la 1700 prin osârdia lui Gheorghe Radovici, ucenic al Sfântului Antim Ivireanul.

Sfântul Simeon „cel desculţ şi cu o singură haină” a trăit în Grecia secolului al XVI-lea, sub călcâiul greu al cuceritorilor otomani.

Când îl iubeşti pe aproapele tău, admiri „diamantul” care se găseşte înlăuntrul lui şi inima ta se bucură. Când nu‑l iubeşti, te agăţi de „pietrele” şi de „mărăcinii” lui şi‑ţi îmbolnăveşti inima.