Cărți

„Sabine Hossenfelder e un caz rarisim. Există fizicieni teoreticieni care se pot adresa publicului larg, dar foarte puțini sunt în stare s-o facă într-o manieră atât de atrăgătoare. Evitând orice emfază sau prețiozitate, ea abordează unele dintre cele mai pasionante idei aflate la granițele științei moderne. Rezultatul e o carte captivantă.“ — CHARLES SEIFE

Odată traduse în limbaj curent, rezultatele cercetărilor din fizica fundamentală conduc la întrebări a căror miză depășește aspectele tehnice, sunt întrebări tulburătoare, cu greutate existențială. Universul a fost creat pentru noi? Supraviețuiește încă trecutul? Gândesc oare particulele? Dar cosmosul în ansamblul lui? Elimină fizica liberul-arbitru? Suntem predictibili? Este universul nostru o simulare pe calculator? Vom putea crea un nou univers? Vom avea vreodată o teorie a tot ce există?

Sabine Hossenfelder analizează posibilele răspunsuri compatibile cu fizica de azi, dar și felul în care progrese viitoare le-ar putea modifica. Spiritul ei critic (frapant în precedenta carte, Rătăciți printre formule) trasează frontiere clare între știință și credință, între fapte și iluzii, între speculații plauzibile și idei imposibil de testat, însă o face cu modestie și umor, fără pic de arogan?ă. În asta constă talentul Sabinei Hossenfelder de a-și apropia cititorii.

SABINE HOSSENFELDER (n. 1976) este o fiziciană teoreticiană germană preocupată de fundamentele mecanicii cuantice. A studiat la Universitatea Goethe din Frankfurt. A lucrat în Statele Unite, Canada și Suedia, apoi la Institutul de Studii Avansate din Frankfurt, iar în prezent e afiliată la Centrul pentru Filozofia Matematicii de la München. A publicat articole în Nature, New Scientist și Quanta Magazine. În seria de știință de la Humanitas a apărut prima ei carte, Rătăciți printre formule (Lost in Math).

„Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin sau Emil Brumaru.“ — ANDREI PLEȘU

„Originalitatea cărții lui Cătălin Vasilescu e dată de felul în care istorisește, cu talent de romancier, momente cruciale din istoria medicinei moderne. Omului de știință, profesorului și chirurgului cu mână sigură i se substituie scriitorul capabil să mânuiască laparoscopul imaginației narative, să intre în pielea unor personaje importante prin experiențele și descoperirile lor științifice, atent documentate. Fără să-și idealizeze eroii, cărora omenirea le datorează enorm, autorul nu ezită să scoată la lumină și unele aderențe ideologice, etic discutabile, într-o construcție literară pasionantă și instructivă.“ — ADRIANA BITTEL

CĂTĂLIN VASILESCU (n. 1959), profesor de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie din București și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I a Institutului Clinic Fundeni, a adus contribuții importante în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, mai ales în genomică. Are preocupări constante pentru istoria medicinei și istoria ideilor, mai ales din timpul Primului Război Mondial, domenii în care a publicat articole despre Dimitrie Gerota („Istoria lucrului bine făcut“, 2005), Toma Ionescu („Thoma Ionescu sau Wilhelm von Waldeyer? Istoria unei idei călătoare“, 2010), Victor Gomoiu („Operația Thoma Ionescu– Victor Gomoiu“, 2016), Fritz Haber („Chimia aerului – tragicul caz al lui Fritz Haber, laureat al Premiului Nobel și criminal de război“, 2020).

A publicat volumele: Bestiar. Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații (Humanitas, 2023), Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie şi spiritul universalist al ştiinţei în timpul Primului Război Mondial (Humanitas, 2020; împreună cu Mircea Flonta) și Dragul meu Wallace. Istoria zilei în care sir Charles Darwin şi-a pierdut eleganţa (Humanitas, 2024).

Cea mai bună carte a anului 2023 – New York Times și New Yorker

Scriitorul Jorge Luis Borges suferă o cumplită decepție în dragoste și descoperă astfel că iubirea și pierderea ei sunt indisolubil legate. Luptându-se cu vechi prejudecăți științifice, fizicianul Werner Heisenberg arată că în domeniul cuantic nu e posibilă descrierea completă, perfectă a realității. Immanuel Kant își construiește sistemul filozofic înțelegând că mintea umană are limitări fundamentale.

Prin literatură, știință și filozofie, operele acestor trei gânditori converg către ideea că există o diferență ireductibilă între realitatea exterioară și realitatea așa cum o percepem noi. Din acest adevăr rezultă consecințe profunde asupra sinelui, liberului-arbitru și scopului vieții, asupra rădăcinilor rațiunii, moralei și esteticii, asupra naturii și originii cosmosului.

Fiecare dintre noi are o imagine incompletă a lumii, dar, deși ființe muritoare, putem percepe bogăția și măreția universului. Rigoarea îngerilor demonstrează că misterul locului nostru în lume ar putea dăinui la nesfârșit – nu ca o amenințare, ci ca o aducere aminte a modestei condiții umane.

„Oamenii sunt o specie ambițioasă, vrem să știm totul, dar lumea ne derutează cu limitările a ceea ce putem cunoaște și cu mijlocitorii inevitabili aflați între noi și adevăr. William Egginton stabilește legături captivante între Werner Heisenberg, Jorge Luis Borges și Immanuel Kant, trei dintre cei mai îndrăzneți teoreticieni ai limitării.“ — SEAN CARROLL

Ce să facem ca să fim fericiți? Nu e o întrebare abstractă. În fond, tot ceea ce facem urmărește acest scop. Nu o să ne întrebăm ce este fericirea, pentru că fiecare și-o definește pentru el. Însă în creierul uman ea se vede cam în același loc. Pentru că fericirea nu e doar un ideal vag sau o promisiune din cărțile de dezvoltare personală, ci o stare care poate fi observată, studiată și chiar măsurată. Cu ajutorul tehnologiilor moderne de imagistică cerebrală, cercetătorii pot vedea ce se întâmplă în creier atunci când oamenii se simt împliniți, conectați cu ceilalți sau mulțumiți de viața lor. Fericirea nu mai este doar o idee filozofică: ea devine un fenomen concret, legat de tipare de gândire, relații și obiceiuri.

Această carte aduce laolaltă cele mai recente descoperiri din psihologie, neuroștiințe și științele comportamentale pentru a răspunde unei întrebări esențiale: ce ne face, cu adevărat, mai fericiți? Cu claritate și umor, psihologul Bruce Hood demontează câteva dintre miturile populare și ne arată ce spun, de fapt, datele științifice. Rezultatul este o perspectivă surprinzător de practică: micile schimbări în felul în care gândim, ne comparăm cu ceilalți, cultivăm relațiile sau ne raportăm la experiențele noastre pot avea efecte reale asupra stării de bine.

Astfel, o întrebare veche de când lumea își primește răspunsul printr-o explorare modernă, bazată pe dovezi. Această carte despre fericire nu oferă doar inspirație, ci și o înțelegere clară, accesibilă și ancorată în știință a felului în care putem trăi o viață mai împlinită.

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

„Am avut norocul să trăiesc aproape o sută de ani. În acest timp, s-au făcut mai multe descoperiri despre oceanele noastre decât în orice altă perioadă din istoria omenirii. Oceanografia ne-a dezvăluit minuni ale naturii pe care copilul din anii ’30 nu și le-ar fi putut imagina vreodată… iar între timp am produs în ocean transformări atât de profunde, încât, în următorii o sută de ani, vom asista fie la o extincție în masă a vieții marine, fie la o revenire spectaculoasă.

Eu nu voi apuca finalul acestei povești, dar, după o viață petrecută explorând planeta noastră, rămân convins că, pe măsură ce oamenii învață să aprecieze și să înțeleagă natura, cresc și speranțele că o vom salva – și că ne vom salva, totodată, pe noi înșine.“ — DAVID ATTENBOROUGH

„Oceanul este rezultatul unei vieți întregi de explorare și fascinație pentru marea întindere albastră – Attenborough consideră că „oceanul“ ar fi un nume mai potrivit pentru Pământ, din moment ce acoperă circa 72% din suprafața sa și conține 94% din apa planetei… Cartea ne poartă într-o călătorie planetară prin opt habitate marine – de la recifele de corali și pădurile de varec până la mangrove, adâncuri, insule oceanice, munți marini și mări polare –, îmbinând povestiri personale din viața de explorator a autorului cu informații științifice bogate despre fiecare ecosistem.“ — California Review Of Books

„Căutarea adevărului matematic, oricât de abstractă ar fi, reprezintă în ultimă instanță efortul unor oameni în carne și oase. Prin această carte adresată publicului larg, Ian Stewart face ca matematica să devină accesibilă prezentându-ne viețile marilor ei figuri. Citind-o, ajungi să-i admiri pe cei care au făurit matematica de-a lungul secolelor.“ — SEAN CARROLL

Fără a scrie o istorie academică a matematicii, folosind puține elemente tehnice, dar semnificative și accesibile, Ian Stewart ne dă o imagine de ansamblu a celei mai abstracte științe. Douăzeci și cinci de figuri remarcabile – de la Arhimede la William Thurston – ilustrează evoluția matematicii. Multe dintre biografiile lor sunt dramatice, tragice ori pitorești: Cardano e un aventurier, Euler lucrează cu și mai mare dedicație după ce orbește, Galois moare în duel după ce pune bazele teoriei grupurilor, Cantor și Gödel înnebunesc, Emmy Noether se luptă cu prejudecata după care doar bărbații pot face matematică la nivel înalt. Cazul cel mai spectaculos este, probabil, cel al lui Srinivasa Ramanujan: fără studii înalte, ducând o viață mizerabilă în India, ajunge să descopere intuitiv formule care îi uimesc și azi pe matematicieni. Conferind dimensiune umană unui domeniu aparent arid, impersonal, Ian Stewart reușește să trezească în cititor fascinația pentru matematică.

„Majoritatea minților matematice nu avansează pas cu pas logic; doar demonstrațiile clare ale rezultatelor lor fac asta. De obicei, primul pas este să ai ideea corectă, adesea gândind vag despre problemele structurale, ceea ce duce la o perspectivă strategică; pasul următor e să găsești tacticile pentru a o pune în aplicare; ultimul pas e să rescrii totul în termeni formali, ca să prezinți o poveste logică și clară (înde­părtarea schelelor, cum spunea Gauss).“ — IAN STEWART

IAN STEWART (n. 1945), membru al Societăţii Regale din Marea Britanie, profesor la Universitatea din Warwick şi autor a peste 170 de articole de cercetare, este unul dintre matematicienii care s-au adresat constant publicului larg, fiind răsplătit cu Medalia Faraday şi cu Medalia de Aur a Institutului de Matematică pentru cele peste douăzeci de cărţi de popularizare a ştiinţei. Dintre lucrările lui Ian Stewart, la Editura Humanitas au apărut Numerele naturii, De ce frumuseţea este adevărul, Îmblânzirea infinitului, Dă oare Dumnezeu cu zarul?

Un ghid limpede, actual și esențial pentru a înțelege cea mai revoluționară tehnologie a epocii.

Inteligența artificială nu mai este o promisiune a viitorului, ci o realitate care ne influențează viața. Dar ce înseamnă, de fapt, „inteligența“ unei mașini? Cum a ajuns IA să învețe, să ia decizii și să interacționeze cu noi? Și, mai ales, noi mai avem vreo șansă de a o controla?

Cu o cunoaștere temeinică a informaticii și o experiență de câteva decenii în câmpul descoperirilor științifice legate de inteligența artificială, Nigel Toon ne explică pe înțeles cum funcționează IA, cum diferă de inteligența umană și ce impact are în educație, în sănătate, în afaceri sau în viața privată. Dincolo de istoria domeniului, pe care o expune magistral, autorul demontează mituri, anticipează provocări și propune soluții concrete ca IA să lucreze în favoarea noastră.

„Teama față de mașini este firească. În timpul proiecțiilor-test ale filmului de animație Shrek, mulți copii au fost foarte speriați când au văzut primele versiuni digitale ale personajului feminin principal, prințesa Fiona. Era prea realistă, iar copiii începeau să plângă de îndată ce apărea pe ecran. Fenomenul a fost observat pentru prima dată de Masahiro Mori, profesor de robotică din Japonia, sub forma unui paradox pe care l-a numit «valea ciudățeniei» (uncanny valley). Mori a arătat că, atunci când roboții sau personajele animate sunt făcute să semene puțin cu oamenii, reacția inițială este pozitivă – ni se par simpatici. Însă, pe măsură ce robotul sau animația devin mai realiste, acea senzație pozitivă se poate transforma brusc în neliniște: personajul devine straniu, tulburător. Nu mai vedem un căpcăun care exprimă umanitate, ci un om transformat în căpcăun.“ — NIGEL TOON

NIGEL TOON este o personalitate marcantă în domeniul inteligenței artificiale, frecvent invitat să ia cuvântul la evenimentele din domeniu. A fost distins cu numeroase premii, fiind pe locul 1 în clasamentul „Cele mai influente 100 de persoane care au marcat tehnologia britanică“ al publicației Business Insider și inclus de Financial Times în topul „Cei mai buni 100 de antreprenori din Regatul Unit“. Este lider de afaceri în tehnologie, antreprenor și inginer și are funcția de director executiv în trei companii de procesoare finanțate prin capital de risc, printre care Graphcore, companie pe care a cofondat‑o și care a dezvoltat un nou tip de microprocesor, special conceput pentru inteligența artificială. Înainte, a fost director executiv al unei companii de semiconductori listate la bursă, cu sediul în Silicon Valley. A fost membru în consiliile de administrație și președinte al mai multor companii din domeniul tehnologiei și este în prezent director neexecutiv în consiliul UK Research and Innovation (UKRI), organism public independent din Marea Britanie care direcționează anual peste opt miliarde de lire sterline pentru finanțarea cercetării și a inovației. De asemenea, a fost membru în consiliul economic al prim‑ministrului Marii Britanii. Nigel Toon este deținătorul a trei brevete de invenție.

Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe Manfred Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.

„Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații». Dacă o casieră folosește calculatorul ca să socotească doi plus doi și nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greșit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spațiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii și milele nu sunt totuna cu centimetrii și kilometrii, dacă bancherii greșesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urmă doar că nimeni nu mai gândește. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare.“ — MANFRED SPITZER

Prin apariția teoriei relativității și a mecanicii cuantice, reprezentările pe care oamenii și le-au construit secole de-a rândul despre lumea fizică au fost bulversate. Simțul comun nu mai era suficient pentru a o înțelege, ceea ce l-a făcut pe Werner Heisenberg să spună: „Universul nu e doar mai straniu decât ne închipuim, ci e mai straniu decât ne putem închipui.“ Pe de altă parte, limbajul matematic pune o barieră între fizicieni și publicul larg, care vrea să i se ofere o imagine intuitivă asupra relativității și mecanicii cuantice.

Cu atât mai spectaculoasă e performanța profesorului Suhail Zubairy: Un univers misterios (cartea pe care a publicat-o la Oxford University Press) reușește să explice în termeni simpli, fără să apeleze la matematică, nu doar ideile care stau la baza mecanicii cuantice, relativității și cosmologiei, dar și consecințele lor subtile, devenind un compendiu al cunoștințelor actuale din fizică. De un interes aparte, și de o tratare originală, se bucură domeniul criptografiei, comunicării și informaticii cuantice (în care Suhail Zubairy are contribuții notabile), însă poate că meritul cel mai important al cărții este că analizează problemele filozofice cu care se confruntă înțelegerea lumii.

„Un moment de răscruce va fi când oamenii de știință vor putea fabrica o copie identică a unui obiect viu inteligent – un om – atom cu atom. În momentul de față pare un vis nerealist, dar cândva în viitor ar trebui să fie posibilă construirea unei ființe umane. Întrebarea este dacă o asemenea ființă umană va fi vie, având trăsături precum liberul-arbitru, o minte gânditoare, simțul binelui și al răului și capacitatea de reproducere. Un astfel de obiect va avea emoții? Una din cele mai importante întrebări este dacă viața e ceva mai mult decât un anumit aranjament de atomi și molecule.“ — M. SUHAIL ZUBAIRY

Istoria științei e plină de anecdote legate de marile descoperiri: Arhimede a țâșnit gol din baie strigând „Evrika!”, Galilei a lăsat să cadă obiecte din Turnul din Pisa, un măr i-a picat în cap lui Newton. Pentru că sunt memorabile, obișnuim să le luăm ca atare, fără să ne întrebăm dacă sunt și plauzibile, iar ele ne oferă o versiune schematică, prescurtată a istoriei științei.

Versiune totuși înșelătoare, după cum ne demonstrează cu talent de detectiv Antoine Houlou-Garcia, care cercetează originea acestor anecdote devenite legende, în încercarea de a restabili adevărul istoric. Rezultatul nu e doar o operă de demistificare cu accente ironice, cât, mai ales, o perspectivă realistă și nuanțată asupra dezvoltării științei.

„Știința nu e rodul unui geniu unic, ci a numeroși oameni dintre care știința, în ochii publicului larg, va reține până la urmă doar câteva nume, așa cum se predă la școală, chiar și azi, istoria regilor și a bătăliilor, în timp ce Istoria e mult mai bogată – și mult mai interesantă“ — ANTOINE HOULOU-GARCIA

„Pregătiți-vă să corectați poveștile pe care le-ați auzit, grație unei lecturi accesibile și unei cercetări riguroase a surselor primare. Merele nu cad din cer, și nici geniile!” — Sciences Et Avenir

„Biologul Alexandru Stermin călătorește în jurul lumii. Ceea ce începe ca un periplu în lumea biologiei, a neuroștiințelor și a psihologiei se transformă într-o incursiune în lumea ideilor și concepțiilor despre univers. Ca într-o călătorie pe suprafața unei hipersfere care se închide, Alexandru Stermin părăsește zona unde cultura noastră pune omul în centru, ca să regăsească în îndepărtări, paradoxal, același om cu întrebările lui cele mai adânci. Cartea este un excelent jurnal de călătorie care combină biologia, neuroștiințele și cultura filozofică, chestionând propriile noastre concepte și credințe despre ceea ce suntem și care este locul nostru în natură.“ — CRISTIAN PRESURĂ, fizician, autorul bestsellerului Fizica povestită

„Dacă n-aș fi fost Cătălin Gruia, mi-ar fi plăcut să fiu Alexandru Stermin. O să înțelegeți de ce spun acest lucru dacă veți citi paginile dintre aceste coperte. Vă recomand cu căldură să o faceți – nu veți descoperi doar o carte, ci vă veți descoperi, veți afla mai multe despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.“ — CĂTĂLIN GRUIA, redactor-șef National Geographic

„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite –, Los Angeles și Beijing. M-am întors acasă mai viu, însuflețit de ce descoperisem, nu doar în lumea din jurul meu, ci și în lumea din mine – din noi, din om. 30 de ani a marcat pentru mine începutul marilor descoperiri geografice – explorând lumea am descoperit geografia ființei mele, cu continentele ei, de la cele mai luxuriante, cum sunt imaginația și iubirea, la cele mai întunecate și reci, cum este moartea. Despre fascinația acestei lumi vă povestesc aici.“ — ALEXANDRU N. STERMIN

Fotografia de pe copertă: pasărea capitão-de-saíra, care trăiește doar în Brazilia, pozată în jungla din Ilha Grande, în 2020; din arhiva autorului.

Manfred Spitzer este un expert recunoscut în rețelele neuronale – fundamentul inteligenței artificiale. Cartea de față adună toate informațiile relevante existente pe această temă, punându-le într-o perspectivă realistă: se pot face multe speculații cu privire la foloasele și pericolele integrării IA în viața noastră, dar nimeni nu poate prezice cu adevărat în ce măsură ea ar putea aduce salvarea sau distrugerea omenirii.

Anul 2023 va rămâne în istorie ca începutul unei noi ere, când inteligența artificială a intrat în casele oamenilor. În doar doi ani lumea s-a schimbat mai rapid și mai profund decât s-ar fi așteptat oricine. Manfred Spitzer descrie în detaliu progresele enorme făcute (sau prognozate) cu ajutorul IA în medicină, în cercetarea științifică, în lupta cu schimbările climatice, în economie, educație, domeniul militar, politică, prevenirea criminalității, afaceri sau chiar în viața de zi cu zi. IA a pătruns deja în societate, în țesătura vieții noastre – și este în continuare dificil de reglementat.

Concluzia sa este că trebuie să ne temem nu atât de IA, cât de cei care o mânuiesc. Dincolo de atitudinile panicarde, riscul rămâne: odată încăpută pe mâini greșite, inteligența artificială poate arunca omenirea în abis.

„O carte plină de informații, detaliată, cu discernământ critic și extrem de ușor de citit.“ — Jung-Journal

„Inteligența artificială oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale, vorbind pe înțelesul nespecialiștilor. Sunt abordate în amănunt atât binefacerile, cât și blestemul cu care vine o tehnologie ce-ar putea salva omenirea sau, dimpotrivă, ar putea-o distruge. Nu există lectură mai captivantă  în acest moment.“ — Querblatt

MANFRED SPITZER (n. 1958) este unul dintre cei mai faimoși specialiști în neuroștiințe din Germania, foarte implicat în dezbaterile despre tehnologie și educație. A studiat medicina, psihologia și filozofia la Universitatea din Freiburg, iar în prezent este profesor de psihiatrie la Universitatea din Ulm, unde conduce din 1997 Clinica psihiatrică universitară și din 2004 Centrul pentru neuroștiințe și învățare. A fost de două ori profesor invitat la Universitatea Harvard. Este gazda emisiunii TV săptămânale Geist und Gehirn (Minte și creier), în care prezintă unui public larg rezultatele cercetărilor sale în domeniul neuroștiințelor. A publicat numeroase cărți, dintre care Lernen (Învățarea), Vorsicht Bildschirm! (Atenție, ecran!) și Digitale Demenz au devenit bestselleruri.

Cu umor și documentare minuțioasă, chirurgul Cătălin Vasilescu ne introduce în lumea unor operații, practici, experimente și descoperiri medicale a căror influență asupra sănătății umane este ori benefică, ori de-a dreptul nocivă. Astfel, ajungem să cunoaștem chirurgi celebri care voiau să salveze vieți prin asumarea unor riscuri uriașe și prin adoptarea unor practici dintre cele mai scandaloase. Bestiarul se adresează oricui este interesat de progresul medical în general și de felul în care chirurgia poate salva sau distruge vieți.

„Am citit cartea chirurgului Cătălin Vasilescu cu un complicat amestec de perplexitate și adeziune admirativă. Perplexitate, pentru că îmi deschidea perspective nebănuite spre istoria medicinei, provocând un neașteptat orizont de interogativitate, o combinație palpitantă de cunoaștere și trăire. Admirație, pentru că întâlneam, la fiecare pagină, un condeier profesionist, un scriitor capabil să combine cu naturalețe realismul documentar, suprarealismul unor conjuncturi miraculoase, umorul, drama, surpriza. Istoria lumii se împletește cu destinul privat al personajelor invocate și deschide spre reflecții neconvenționale despre dimensiunea trupească a spiritului și despre dimensiunea spirituală a corporalității. Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin, Emil Brumaru ș.a. Parodiind titlul ales de autor pentru cartea sa, îl asigur pe cititor că are în mână un text... bestial.“ — ANDREI PLEȘU

„O carte extraordinară – ca un documentar BBC – despre acei oameni temuți, iubiți, bârfiți, necesari și minunați care sunt marii chirurgi. Pe fundalul istoriei mari, se povestesc episoade esențiale din istoria medicinei moderne, în care intenția bună se transformă uneori în victorie, alteori în tragedie (răscolitoare sunt rătăcirile lobotomiei). Povești despre noi toți, despre corpul în care suntem instalați pentru o vreme, despre viața care e mai puternică decât pare și despre boala care o sabotează. Scrisă limpede, cu luciditate, înțelegere a omenescului și, nu în ultimul rând, cu umor și talent, cartea chirurgului Cătălin Vasilescu face bine la sănătate.“ — IOANA PÂRVULESCU

Atâta vreme cât nu avem nici o boală și nici un disconfort semnificativ, ne ducem zilele ca și cum am fi nemuritori. Chiar și când vedem cu ochii noștri că moartea îi seceră nemiloasă pe cei apropiați, tot ne este greu să înțelegem că asta ni se va întâmpla și nouă într-o zi. Ideea că vom trăi veșnic este adânc înrădăcinată în conștiința noastră. Dar nu cumva așa și este?

Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, ne poartă într-o călătorie fascinantă la frontierele biologiei, pornind de la o întrebare surprinzătoare: Chiar trebuie să murim? Trecând prin cele mai noi descoperiri științifice, el examinează eforturile cercetătorilor din întreaga lume de a prelungi durata de viață prin modificarea fiziologiei organismului uman. Dar dacă moartea servește unui scop biologic necesar? Și care ar fi costurile sociale și etice ale încercării de a trăi veșnic?

Unii zic că vom trăi și vom vedea, alții se gândesc la colonizarea spațiului cosmic. Între aceste două idei extreme, Venki Ramakrishnan construiește o narațiune pertinentă, bazată pe date științifice obiective, și ne oferă o perspectivă avizată asupra acestui subiect.

„În această carte, am analizat modul în care progresele din biologia moleculară au aru­n­cat lumină asupra aproape fiecărui aspect al îmbătrânirii, analizând adesea cu scepticism unele dintre afirmațiile exagerate… Sper ca cititorii să dobândească nu numai o evaluare a cauzelor care stau la baza îmbătrânirii, ci și capacitatea de a interpreta, în cunoștință de cauză, știrile și comunicatele de presă despre fiecare nou «progres» și de a judeca singuri cât de realiste sunt diferitele afirmații.“ — VENKI RAMAKRISHNAN

Una dintre perspectivele cele mai tentante, și în același timp înfricoșătoare, este apariția unor indivizi cu însușiri fizice și intelectuale mult superioare celor ale restului populației, prin posibilitățile deschise de editarea genomului uman – altfel spus, apariția unei rase minoritare de supraoameni. Genetica încetează așadar să fie doar o știință de interes pur academic sau practic și intră în focarul dezbaterilor din societate, iar, pentru a putea judeca dilemele de ordin moral, publicul larg trebuie să aibă acces la informații corecte, solide, nuanțate și inteligibile. Este ceea ce ne oferă eminentul biolog Alexandru Babeș prin Secretul vieții, în care rigoarea științifică și claritatea expunerii sunt însoțite de o pasionantă istorie anecdotică a descoperirilor legate de ereditate de la Aristotel la Mendel și la cercetările contemporane.

„Suntem acum capabili să intervenim în mod deliberat în substanța eredității, să sculptăm după bunul-plac alcătuirea biologică a speciei noastre. Dar numai pentru că putem s‑o facem, suntem oare siguri că ar trebui? Momentul în care ne aflăm impune o serie de eforturi colective. Mai întâi unul de informare, apoi unul de dezbatere și, în sfârșit, unul de decizie. Sunt demersuri la care ar trebui să participe cât mai mulți dintre noi, pentru că miza este uriașă. În joc se află viitorul nostru ca specie. E oare înțelept să lăsăm oamenii de știință sau, și mai rău, politicienii să decidă dacă vom merge sau nu pe calea deschisă de abilitatea recent dobândită de a edita genomul uman?“ — ALEXANDRU BABEȘ

Premiul Academiei Române

„La primul contact cu această carte am avut sentimentul că ascult o muzică ce mă încântă ori de câte ori o aud. În interpretarea lui Cristian Presură, această compoziţie grandioasă care e Fizica ajunge să sensibilizeze şi urechile cele mai puţin educate ştiinţific. Parcurgând cartea lui Cristian Presură veţi ajunge să înţelegeţi noţiuni precum modelul standard, unificarea interacţiilor din natură, materia şi energia întunecată, găurile negre etc. Majoritatea fizicienilor ce se încumetă să scrie o asemenea lucrare rezistă cu greu tentaţiei de a folosi un limbaj matematic atotcuprinzător, cu numeroase formule, uneori greu de digerat pentru un nespecialist. Cartea lui Cristian Presură este cu atât mai valoroasă cu cât se adresează în egală măsură unui cititor neavizat şi unuia bun cunoscător al formalismului matematic, care nu acceptă uşor afirmaţii fără demonstraţie. Parafrazându-l pe Richard Feynman, pot spune că pentru a studia fizica există două posibilităţi: fie urmaţi timp de cinci ani cursurile facultăţii de fizică, fie citiţi această carte.“ Dr. Mircea PENŢIA, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară, Bucureşti-Măgurele, cercetător ştiinţific asociat CERN, Geneva

„Profesorul Giuseppe Plazzi este un neurolog care și-a dedicat viața profesională studiului somnului, în laboratorul pe care îl conduce la Universitatea din Modena și Reggio Emilia. Cu peste cinci sute de lucrări publicate în jurnale științifice de prim rang, el a avut o contribuție decisivă la înțelegerea unei serii de afecțiuni medicale. 

Guvernat în vremuri mitologice de Hypnos, somnul – această abolire fiziologică a stării de conștiență, cu roluri multiple, dar neînțelese științific pe deplin – are o patologie specifică diversă, necunoscută de marele public și uneori nerecunoscută chiar de medici. Somnul pare să fie, de fapt, o junglă în care ne pândesc multe pericole. O bună parte dintre acestea sunt revelate de Plazzi într-o serie spectaculoasă de cazuri, instrumentată științific și literar fermecător. Vom afla aici despre vârfurile și undele electrice ale creierului nostru adormit, dar și despre Diego, care alerga, țopăia și urla prin casă în timpul somnului, sau despre povestea tragică a domnului S., care și-a ucis soția în timp ce dormea, cu un Beretta de calibrul 7,65. «Când adormim, conștiința și morala se suspendă», spune Plazzi.

Între aceste coperte găsim povestiri ale unor cazuri clinice impresionante, în mostre de medicină narativă care amintesc de stilul impus categoric de celebrul Oliver Sacks, la rându-i neurolog și scriitor seducător. Le putem citi ca pe un volum de proză scurtă, dar și ca pe o carte de popularizare a medicinii somnului. Este o carte echilibrată, adevărată, are stil, tristețe și rezonanță.“ — prof. dr. BOGDAN OVIDIU POPESCU, medic primar neurolog

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Thomas Bourgeron este unul dintre savanții de primă mărime care au descifrat bazele genetice ale autismului. Descoperirile recente realizate de echipa sa de la Institutul Pasteur stau în centrul unei noi abordări a problemelor ridicate de autism.

Numai o abordare științifică, bazată pe studii ample și dovezi clare, ne poate ghida în explorarea unor metode mai precise și în îmbunătățirea celor existente. Iar această abordare trebuie să fie integrativă, profund empatică și orientată spre instrumentele practice, concrete la care putem apela pentru a veni în sprijinul persoanelor cu autism.

Deși determinată genetic, dizabilitatea gravă asociată autismului nu este întotdeauna o fatalitate, spune una dintre tezele acestei cărțți. Mediul, prin care înțelegem toți factorii non-genetici, inclusiv ansamblul intervențiilor terapeutice, contribuie semnificativ la creșterea calității vieții persoanelor cu autism.

„O sinteză precisă, subtilă și accesibilă a cunoștințelor despre această tulburare complexă, la care se adaugă un crez: «Să abordăm autismul respectând demersul științific și evitând ideologia».“ — Le Monde

Omul a fost dintotdeauna fascinat de spectacolul cerului nocturn, interpretându-l, la început, în sens mitologic. Treptat însă, mitologia a lăsat locul științei, observațiile astronomice s-au perfecționat, iar fizica a oferit explicații care unificau fenomenele din cer cu cele de pe Pământ, așa încât am ajuns la o înțelegere tot mai cuprinzătoare și mai precisă a universului. Cartea lui Zack Scott, minunat ilustrată și bogat documentată, ne poartă în spațiu din vecinătatea noastră cosmică, a sistemului solar, spre alte stele și alte galaxii, iar în timp, din prezent spre originea universului și spre posibilele lui destine, prezentând totodată intuitiv teoriile și metodele noastre de investigare a cosmosului.

De ce visăm? Ce înseamnă toate aceste evadări din lumea posibilă, în care se exprimă dorințele și spaimele noastre cele mai mari, în care ne întâlnim cu ființe fantastice sau cu cei dragi care ne-au părăsit, în care putem să cucerim lumea și să facem minuni?

Citind această carte, înțelegem cât de importante au fost visele pentru civilizațiile antice, care le așezau în centrul cunoașterii de sine și al vieții politice, și ne minunăm de unele dintre cele mai bine documentate exemple de profeții onirice păstrate de culturile amerindiene. De la ipoteza potrivit căreia visele de fapt nu există și până la crearea unor dispozitive de ultimă oră care nu doar că dovedesc contrariul, ci le pot și înregistra pentru a fi vizionate ulterior, explorăm aici progresele neuroștiințelor, biochimiei și psihologiei contemporane în ceea ce privește legăturile dintre somn, vise și învățare.

Folosind informații din istorie, antropologie, psihanaliză și literatură, precum și cele mai recente descoperiri științifice, renumitul neurocercetător Sidarta Ribeiro ne propune un adevărat tratat despre știința și istoria viselor.

„Ce poți face odată ce ai ajuns să stăpânești intrarea în visul lucid? Aproape orice. Să reîntâlnești persoane dragi, să trăiești o mare iubire sau aventuri periculoase, să călătorești la marginile universului imaginat, să practici manevre care sunt riscante în viața reală și să-ți îndeplinești liber dorințele fără vinovăție sau obstacole…

În locul unui program comportamental înnăscut, poate că multe dintre visele care sunt comune diferitelor culturi reflectă doar similitudinea fundamentală a experiențelor umane de pe întreaga planetă. Mama, tatăl, bătrânul înțelept, creația, potopul – sunt narațiuni și personaje omniprezente în istoria noastră. Modul cum trăim ne determină visele, iar jaloanele cele mai importante sunt pretutindeni aceleași: naștere, pubertate, sexualitate, procreație, luptă, boală și moarte.“ — SIDARTA RIBEIRO

„Ne mai putem gândi azi oare că nostalgia, sentimentul poetic și plăcut care ne cuprinde la amintirea copilăriei sau a locurilor natale, a fost cândva o boală primejdioasă în ochii societății și ai medicilor? Termenul, lansat de doctorul elvețian Johannes Hofer în 1688, nu avea pe atunci mai nimic din conotațiile actuale: din nostalgie se putea muri.

Era pe-atunci un sentiment diferit de-al nostru? Când și de ce a suferit nostalgia o prefacere atât de radicală încât, transformată astăzi într-o emoție inofensivă, poate servi drept strategie publicitară, instrument politic sau chiar mijloc terapeutic?

Purtându-ne într-o călătorie de-o formidabilă amploare în timp și spațiu, Agnes Arnold-Forster încearcă să răspundă acestor întrebări printr-un veritabil tur de forță exegetic, în care explicațiile medicale stau alături de comentariile culturale și analizele politice.

Agnes Arnold-Forster este un critic ager și un ghid minunat. Stilul ei este plin de viață… Abordează cu eleganță subiecte dificile – cuprinzând tot ce este relevant…“ — The Telegraph

„Ce anume găsim când cercetăm îndeaproape conținutul nostalgiei? Ce experiență regretă cei care plâng după trecut? Cui îi folosește invocarea epocilor de aur? Și ce ne spun despre societatea și valorile individuale contemporane recursul la nostalgie și exprimarea ei? …Istoria ne arată că nostalgia s-a născut ca răspuns la forțele sociale și politice ample care constituie modernitatea – capitalismul, migrația, colonialismul, industrializarea și războaiele globale… Modernitatea care a modelat nostalgia a început în secolul al XIX-lea, cam în aceeași perioadă în care nostalgia se transforma din boală în emoție. Iată că, de fapt, problemele vieții moderne sunt vechi.“ — AGNES ARNOLD-FORSTER

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Împletind cele mai recente cercetări științifice din domeniu cu studii de caz asupra unor figuri celebre ca Jung, Kafka, Picasso și Alan Turing, Geoffrey Beattie prezintă îndoiala ca pe unul dintre conceptele centrale ale psihologiei.

De la îndoiala de sine și sindromul impostorului la transformarea în armă a îndoielii cu privire la schimbările climatice, autorul ne arată în ce fel se insinuează această stare în mintea noastră, cum se dezvoltă și ajunge să ne schimbe. Îndoiala poate fi un mecanism rațional sau irațional, sistematic sau aleatoriu, sănătos sau patologic, productiv sau neproductiv.

Doar de noi depinde s-o recunoaștem, s-o înțelegem și să-i evaluăm costurile în plan personal și social.

„Este una dintre cele mai strălucite cărți pe care le-am citit… Geoff Beattie îl poartă pe cititor într-o călătorie narativă prin mintea unora dintre cei mai mari scriitori și oameni de știință din istorie, pentru a înțelege felul în care îndoielile lor le-au marcat realizările creative și științifice. El analizează și cum e folosită îndoiala pentru a răspândi diverse teorii ale conspirației… Scrisă în stilul narativ accesibil cu care ne-a obișnuit – să nu uităm că Beattie este un prozator consacrat și un distins psiholog –, este o carte pe care ți-e greu s-o lași din mână. Ne ajută să înțelegem cine suntem cu adevărat ca specie – singura specie care cunoaște îndoiala – și să-i folosim sau să-i contracarăm forța enormă de a ne controla viața; de aceea, este o lectură obligatorie pentru fiecare dintre noi.“ — MARCEL DANESI, profesor emerit de antropologie, University of Toronto

„Beattie ilustrează strălucit știința îndoielii cu câteva studii de caz fascinante – de la scepticul Kafka la Picasso cel atât de sigur de sine – și felul în care ea poate fi abordată terapeutic.“ — BRIAN BUTTERWORTH, profesor emerit de neuropsihologie cognitivă, University College, Londra

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Jim Holt ne invită într-o călătorie fascinantă prin universul ideilor care au modelat știința și filozofia modernă. Cu o claritate remarcabilă și cu mult umor, cartea sa, provocatoare și totodată accesibilă, explorează concepte profunde precum natura timpului, teoria relativității, teoria corzilor și misterele mecanicii cuantice.

Pe lângă explorarea ideilor lui Einstein și Gödel, Jim Holt aduce în prim-plan portrete intime ale unor gânditori celebri sau mai puțin cunoscuți, de la fiziciana Emmy Noether la pionierul informaticii Alan Turing și descoperitorul fractalilor, Benoit Mandelbrot. Când Einstein se plimba cu Gödel ne oferă astfel o introducere captivantă în unele dintre cele mai frumoase, dar și mai puțin înțelese idei ale omenirii și ne provoacă să reflectăm asupra viitorului universului și asupra felului în care înțelegem realitatea.

„Aceste eseuri sunt curajoase și provocatoare… Povești despre oameni reali și teoriile lor matematice, fizice și filozofice.“ — Nature

„Holt este un scriitor care poate să treacă de la teologie la cosmologie și la poezie, amintindu-ne că specializarea este o invenție modernă.“ — The New York Times

„Când Einstein se plimba cu Gödel este o incursiune palpitantă în unele dintre cele mai mari revelații din fizică, filozofie și matematică. Pătrunzător, edificator și captivant, Holt explorează modul în care o serie de gânditori – unii excentrici, alții tragici, dar cu toții geniali – au redefinit înseși limitele spațiului, timpului și cunoașterii.“ — BRIAN GREENE

În Marele plan, Stephen Hawking şi Leonard Mlodinow îşi confruntă cititorii cu unele dintre cele mai profunde şi grave întrebări pe care şi le pot pune oamenii: Când şi cum a apărut universul? De ce ne aflăm aici? De ce există ceva mai degrabă decât nimic? Care este natura realităţii? De ce legile naturii sunt atât de fin reglate, încât să permită apariţia unor fiinţe ca noi? Este oare aparentul „mare plan“ al universului nostru dovada existenţei unui creator, sau poate ştiinţa oferi o altă explicaţie?

Răspunsurile date aici de Stephen Hawking, unul dintre cei mai mari savanţi ai timpurilor noastre, şi de Leonard Mlodinow, fizician şi scenarist al serialului Star Trek, pornesc de la ideea că universul nu are doar o singură istorie, ci toate istoriile sale posibile există simultan – idee care ne schimbă radical felul în care suntem obişnuiţi să privim lumea.

„De la Isaac Asimov nu am mai avut un om de știință care să-și exprime ideile atât de limpede precum David Eagleman. Rețeaua vie pare scrisă de Oliver Sacks și William Gibson, în fața casei lui Carl Sagan.“ — The Wall Street Journal

„O lucrare minunată, care cu siguranță îi va cuceri pe cititorii interesați de neuroștiință, de tehnologie și de intersecția celor două domenii.“ — Library Journal

„Entuziasmul molipsitor al lui Eagleman, anecdotele fascinante și stilul său limpede transformă secretele adaptabilității creierului într-o carte captivantă, care nu poate fi lăsată din mână.“ — KHALED HOSSEINI

Ce au în comun sevrajul și o inimă frântă? De ce dușmanul memoriei nu este timpul, ci sunt alte amintiri? Cum poate o persoană nevăzătoare să învețe să vadă cu limba sau o persoană surdă să audă cu pielea? De ce, în anii ’80, mulți oameni aveau impresia că paginile cărților sunt vag roșiatice? Cum se face că cel mai bun arcaș din lume nu are brațe? Vom putea, într-o zi, să controlăm un robot doar prin puterea gândurilor, la fel cum ne mișcăm degetele? De ce visăm noaptea și ce legătură are acest lucru cu rotația Pământului?

David Eagleman, renumit neurocercetător, ne invită într-o călătorie extraordinară, dezvăluindu-ne secre­tele plasticității uimitoare care ne permite să ne adaptăm, să evoluăm și să ne reinventăm. De la substituția senzorială la crearea de noi simțuri, Rețeaua vie ne dezvăluie potențialul infinit al creierului uman.

Relația dintre sex și gen în lumea primatelor stă în centrul cărții marelui etolog Frans de Waal. La capătul unei călătorii fascinante, în care examinăm în detaliu comportamentele oamenilor, cimpanzeilor și maimuțelor bonobo, aflăm în ce măsură perspectiva noastră asupra genului este influențată de cultură. Frans de Waal contestă ideile tradiționale, arătând că biologia nu justifică inegalitățile de gen, și pledează pentru un model mai incluziv, care să țină seama de diferențe.

Pe baza observațiilor științifice și a experiențelor personale, primatologul olandez navighează pe terenul complex al relațiilor dintre indivizi, abordând subiecte precum identitatea personală sau socializarea și punând în discuție teoriile științifice depășite și concepțiile greșite despre dominare, putere și jocul împerecherii.

Această explorare provocatoare, care împletește rigoarea științifică și compasiunea, ne invită să ne regândim perspectiva asupra rolurilor de gen și să promovăm o societate mai echitabilă și mai atentă la dinamica relațiilor sociale. Nimic din toate acestea nu este însă posibil în lipsa unei înțelegeri profunde a moștenirii noastre ancestrale.

„Diferiți adaugă o dimensiune evolutivă importantă uneia dintre cele mai complexe probleme ale epocii noastre… Frumusețea unei cărți scrise de Frans de Waal este că, odată ce o citești, nu te vei mai uita niciodată la propria specie în același mod. “— Washington Post

„Se spune că matematicienii vorbesc numai cu Dumnezeu. Dar nu este și cazul lui Piergiorgio Odifreddi, un matematician care știe de minune să se adreseze cititorului profan.“ — La Stampa

Dacă sănătatea fizică poate fi menținută cu un medicament administrat zilnic, Piergiorgio Odifreddi ne propune Pilule matematice drept tratament preventiv pentru sănătatea minților noastre puse tot mai greu la încercare de iraționalitate și analfabetism științific.

Stăpânind o vastă cultură, cu talent de povestitor, multă imaginație și ironie fină, Odifreddi ne dezvăluie legăturile matematicii nu doar cu științele naturii, evidente pentru fizicieni, chimiști sau biologi, dar și cele, adesea subtile, cu literatura, pictura, muzica, jocurile, economia, politica și filozofia. În ultimă instanță, Pilule matematice e un îndemn de a ne dezvolta perspicacitatea, de a privi cu atenție și curiozitate lumea în care trăim.

„Mărturisesc fără rușine că, înainte să-mi propun să uimesc cititorul, am fost uimit eu însumi, odată intrat în haina doctorului. Într-adevăr, nu bănuiam la început că matematica are un rol capilar și ubicuu în ambele culturi, mai ales în cea umanistă. La început observasem doar câteva apariții izolate în locuri neașteptate. Ca pe urmă să dea năvală peste mine exemple în cascadă, stimulate și de faptul că, din aprilie 2004, pentru aproape douăzeci de ani, am ținut o rubrică în mensualul Le Scienze. Așa că, mai mult decât despre o pilulă pe zi, pentru mine era vorba despre a fabrica o pilulă lunară de administrat cititorilor pacienți sau pacienților cititori.“ — PIERGIORGIO ODIFREDDI​

De ce existăm? Cum s-au transformat atomii și moleculele în creaturi conștiente care simt durere, regrete și compasiune sau care se minunează de propria existență? Ce înseamnă cu adevărat să ai minte, să gândești? Până acum, știința a oferit puține răspunsuri la aceste întrebări existențiale. Călătoria minții este prima carte care oferă o expunere unificată a minții și care explică în ce fel conștiința, limbajul, identitatea personală și civilizația au apărut treptat din haos. Călătoria începe cu trei miliarde de ani în urmă, odată cu apariția celei mai simple minți posibile din univers, și ajunge, trecând prin forme de viață tot mai complexe, la conștiința noastră și la supermintea manifestată la nivelul civilizației globale. Accesibilă și antrenantă, cartea lui Ogi Ogas și Sai Gaddam este o remarcabilă explorare a evoluției minții, care ne dă ocazia de a înțelege în profunzime complexitatea și unicitatea inteligenței noastre.

„Un argument fascinant în favoarea conexiunii ascunse a tuturor minților, de la bacteriile primitive la inteligența omului… Limbajul folosit de autori este captivant… Plină de explicații edificatoare și surprinzătoare, această carte oferă o perspectivă originală asupra gândirii și conștiinței.“ — Kirkus Reviews

„Această carte captivantă prezintă un salt cuantic de la universul prebiotic la conștiință și identitate personală. Autorii reușesc să facă acest lucru în­tr-un mod care dezvăluie adevăruri simple, ce demitizează conștiința fără a-i diminua măreția. Călătoria minții e o carte accesibilă, eclectică și revelatoare.“ — Karl Friston, University College London

De unde apar gândurile noastre? Are conștiința un substrat material? Dar în ce măsură mintea noastră diferă de cea a altor ființe? În această explorare revoluționară a celui mai provocator subiect al vremurilor noastre, biologul John Parrington ne poartă într-o călătorie captivantă spre fundamentele minții umane. Bazându-se pe cele mai recente descoperiri din neuroștiințe, psihologie și biologie evoluționistă, cartea sa despre conștiință descompune funcționarea complexă a creierului pentru a ilustra mecanismele biologice și sociale care stau la baza capacității noastre de a comunica, de a gândi rațional și de a fi conștienți de noi înșine.  Accesibilă atât specialiștilor, cât și publicului larg, această carte ne va schimba modul în care gândim despre gândire.  

„Care este substratul material al gândurilor generate în capul nostru? Ce face ca gândurile mele să difere de ale tale și de ce au oamenii personalități distincte? De unde vin gândurile inventive, creative și spirituale – pot fi ele simplul produs al impulsurilor nervoase din creier? Este oare conștiința umană atât de diferită de cea a altor specii?... Acestea sunt întrebări fundamentale – unii ar spune chiar că sunt printre cele mai mari probleme nerezolvate ale științei.“ — JOHN PARRINGTON

„Profesoară la Northwestern University din Evanston, Illinois, psiholingvista Viorica Marian ne propune o carte care poate fi citită pe mai multe niveluri. Unul este acela de literatură practică, ce cuprinde numeroase suges­tii inedite și interesante despre dezvoltarea noastră personală, sănătatea noastră mintală și educația pe care o putem oferi copiilor noștri. Un altul, de introducere atrăgătoare în neuroștiințe și în cele mai noi concluzii ale cercetătorilor limbii, care arată altfel decât ceea ce știam și credeam cu toții. Aflăm, astfel, că vorbitorii bilingvi iau decizii mai logice atunci când se folosesc de cea de-a doua limbă, că limba pe care o folosim ne influențează amintirile sau că învățarea limbilor străine ne sporește creativitatea și ne remodelează creierul. Nu în ultimul rând, trimiterile filozofice sunt și ele provocatoare intelectual, de la limba ca închisoare (Nietzsche) la limba ca joc (Wittgenstein). Faptul că e scris de o cercetătoare multilingvă dă volumului o consistență personală, existențială, iar publicarea în limba ei maternă îi adaugă un palier de seducție intelectuală.“ — IULIAN COMĂNESCU

„O prezentare captivantă a modului în care limbajul configurează creierul. O carte temeinic documentată, care se citește pe nerăsuflate.“ — Kirkus Reviews

„Viorica Marian aduce argumente convingătoare în favoarea mul­ti­­lingvismului… Cercetarea sa amplă și analiza atentă conferă greutate acestei lucrări, iar stilul accesibil face ca totul să fie ușor de înțeles.“ — Publishers Weekly

„O carte plină de informații bine documentate despre puterea limbajului.“ — New Scientist

„Trăim într‑o lume de coduri… Chiar dacă nu vă dați seama de asta, mintea folosește deja coduri multiple: matematica, muzica, limbile vorbite, limbajul semnelor. Creierul uman este construit astfel încât să acumuleze nenumărate coduri de comunicare și, pe măsură ce le învățăm, ni se deschid porți către noi experiențe și cunoștințe. În cele din urmă, ajungem să vedem lumea într‑un mod diferit, iar creierul nostru este transformat în acest proces… Consecințele multilingvismului sunt fie necunoscute, fie minimalizate, fie, uneori, politizate. Însă a ști mai multe limbi poate duce la noi moduri de a gândi, care nu ar putea fi atinse altfel.“ — VIORICA MARIAN