Cărți

Cartea autobiografica a lui Jung este una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului XX, fiind un exercitiu unic de reamintire de sine si totodata o excelenta introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea si semnificatia conceptelor ei fundamentale – de la „inconstient colectiv” si „arhetipuri” pana la „individuatie”.  Daca ne-am propune, asemenea lui Jung, sa privim retrospectiv asupra existentei noastre, ce aspecte, ce experiente am reusi sa readucem in actualitatea starilor noastre afective? Ce anume ne mai putem aminti despre noi insine din opacitatea trecutului nostru? Care sunt acele experiente care pot da substanta unor memorii relevante pentru noi insine si pentru ceilalti? Jung, ne ofera povestea vietii sale interioare, sondand adancurile cele mai tainice ale trecutului sau.

Napoleon III: drama unui om care a vrut cu orice pret sa faca realitate din visele sale. Aceastã carte nu e o biografie. Intenþia autorului este sã propunã o meditaþie privind cariera unei personalitãþi care i-a dezbinat pe francezi şi îi separã, încã, pe istorici. În centrul investigaþiei se aflã un proiect de o ambiþie puþin obişnuitã.

Marturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care si-a ratat probabil un destin cultural asemanator cu al colegilor sai de generatie, prezenti, de altfel, in carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespartit in tinerete, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea – ca sa-i  numim doar pe cei mai cunoscuti. Cititorul de azi va descoperi, inainte de orice, in aceste pagini doua lumi culturale, din doua epoci.

In 1978, cand cartea de fata a fost publicata pentru intaia oara, Pontormo era inca un mare necunoscut. Cu minime exceptii, nici opera, nici teribilul Jurnal, nici chiar viata lui povestita de Vasari nu erau familiare publicului larg. Putin lasa se se banuiasca pe atunci ca acest artist se va transforma in cateva decenii intr-un fel de erou rebel al literaturii despre arta, ba chiar intr-un soi de star multimedia, pana la punctul in care s-a putut vorbi, pe drept cuvant, de o adevarata „pontormo-manie" a ultimelor vremuri.

Incep cu mila pagina asta alba (tu deja o vezi acoperita de litere care acum nu exista, acum sunt doar trei randuri acoperite si restul alb si gol) de parca ar trebui sa calc cu niste galosi noroiti peste o zapada intinsa, usor valurita, de o puritate nespusa, sub un soare de iarna egal ca de neon. Prin transparenta foii vad umbrele literelor de dedesubt ca niste plantute care deja se imping sa iasa prin zapada uda si cristalina.

 "«Jacques si stapanul sau» nu este o adaptare; este propria mea piesa, propria mea «variatiune la Diderot», sau mai precis, fiind conceputa cu toata admiratia, «omagiul meu lui Diderot».

"Graalul are un continut viu, un «mister» care, pana astazi, poate fi considerat in larga masura necunoscut. El tine de o traditie metafizica, in sensul cel mai riguros al termenului.

De ce tot mai multi europeni prefera sa traiasca singuri, dar fara a inceta sa viseze la o dragoste de basm? In ce directie merg comportamentele amoroase in lumea civilizata si mai ales catre ce duce nevoia tot mai mare de libertate a femeii? Pornind de la curiozităţi de acest gen, integrate unor analize sociologice, autorul ofera explicatii fara ocolisuri, capabile sa trezeasca polemici si sa ne puna pe ganduri.

Toma Pavel este unul dintre putinii scriitori romani contemporani ale caror carti le citim in traducere. Profesor de literatura franceza la Universitatea din Chicago, este un nume bine cunoscut in cercurile literare, atat ca teoretician al literaturii, cat si ca romancier.

Un altfel de biografie, una care ne aduce in intimitatea gandurilor lui Einstein, care parcurge drumul urmat de ideile lui si, in acelasi timp, ne apropie de framantarile sale omenesti.

O carte de referinta in dezbaterea privind posibilitatea teatrului tragic in epoca moderna. La peste 45 de ani de la apritia ei (1961), "Moartea tragediei" continua sa fie o lectura obliatorie, incitanta atat pentru teatrolog, cat si pentru simplul iubitor al teatrului.

Cui ii e cel mai usor s-o faca de oaie? Evident, ciobanului. Beeeeee! George Glenn, un proprietar de turma discret si afectuos, e gasit mort pe pajiste, cu o cazma infipta in piept.  Intrebarile incep sa curga, banuielile asijderea. Cin’ sa fie, cin’ sa fie ucigasul? Ce minte criminala a urzit pieirea acestui om bun, care le citea mioarelor pagini de literatura universala inainte de culcare si avea de fiecare data grija sa le duca unde era iarba mai multa si mai grasa? Un veritabil conclav al detectivilor ovini  incepe sa-si framante creierii si sa analizeze tot ce poate trece drept urma, pista sau indiciu.

Cartea lui Traian Ungureanu calatoreste in zonele fragile sau vinovate ale trecutului nostru si pune intrebari pana acum nerostite, analizand sever istoria esecurilor romanesti si incercand sa dea de urma viitorului.Intelegem tot mai putin istoria Romaniei. Nu ne sunt straine doar datele si figurile trecutului. Insesi motivele pentru care ar trebui sa fim impreuna ne sunt neclare. Traian Ungureanu pleaca de la acest diagnostic grav si se intoarce la imprejurarile care l-au facut posibil.

"«Corpuri de iluminat» este, inainte de toate, o carte bine scrisa. De altfel, autorul stie sa «scrie bine» si incearca toate stilurile prozei deceniului: face si proza retro, si literatura epistolara, sentimentala, e flaubertian, balzacian.

Prima ampla biografie istorica a lui Dracula, prezentul volum dezvaluie multiplele unghiuri din care a fost privita aceasta importanta figura a secolului al XV-lea: voievod pentru istorici, tiran sangeros pentru cei care i-au manipulat imaginea pe firul intereselor politice ale vremii, vampir romantic pentru scriitori si cineasti.

Insula pe care ajunge topograful Alessandro Salomonsen e plină de farmec: Tainice locuri de plajă, „stânca îndrăgostiţilor“, un sit arheologic cu un oraş antic bine păstrat şi un vulcan poreclit de localnici „Bătrânul“.

Un roman jurnalistic tulburator, continuarea anchetei initiate de autoare in prima sa carte, publicata in 2006, "Spovedanie la Tanacu". Cu un cuvant inainte de Andrei Serban, "Cartea judecatorilor" este povestea procesului si a reconstituirii dosarului penal deschis in cazul Tanacu, o carte scrisa in incercarea de a restitui atat versiunea reala a faptelor, cat si istoria unor oameni, incluzand prezumtia nevinovatiei lor.

O carte densă, minunat scrisă, despre chirurgii începutului de drum, în Suedia, la finele secolului al XVIII-lea.

Ferestrele caselor olandezilor au rareori perdele. Şi totuşi, personajul se zăreşte pe după o perdea. Problema este însă fereastra lui interioară, tot mai acoperită.

La sfarsitul anului 1943, unui comando  al celebrului serviciu de spionaj britanic SOE, din care facea parte si Ivor Porter, a fost parasutat pe teritoriul Romaniei. Avea misiunea de a purta discutii cu reprezentantii partidelor politice despre necesitatea incheierii unui armistitiu cu Aliatii.

O referinta bibliografica cvasi-completa si coerenta privind arhitectura romaneasca si profesia de arhitect in prima jumatate a secolului XX."…O carte captivanta care, descriind revista ARHITECTURA, scrie intr-ul alt fel istoria profesiunii de arhitect in Romania, o istorie a carei importanta a fost trecuta cu vederea de ceea ce s-a publicat pana acum.

Vorbele de înţelepciune, fragmentele de filozofie "caldă", mărturisirile. Această antologie încearcă să ofere cititorului grăbit, care nu cunoaşte neapărat cărţile "grele" ale filozofului, o imagine globală asupra personalităţii şi operei lui Noica.

"Dupa ce a stricat adevarata eternitate, omul a cazut in timp, unde a izbutit, daca nu sa prospere, cel putin sa traiasca: sigur e ca s-a obisnuit cu noua lui conditie.

Teoriilor mele metafizice nu le-am atribuit niciodata alt caracter decat acela de incercari, perspective, anticipatii, viziuni mistice - in nici un caz caracter de dogme.

"…Aici, discursul meu despre «crase banalitati metafizice» se incheie. Am vrut sa arat ca suntem prinsi intr-un mediu spatio-temporal exact ca intr-o capcana. Ceea ce insemna ca actiunile noastre nu sunt limitate, ci ele ne si limiteaza […].

Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate, adica studiat la scara religioasa. A voi sa delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistica, arta etc.

Plecând de la cuvântul unui om de spirit că singurul sens al existenţei e de a-i găsi un sens, am adunat în caietul acesta o serie de reflecţii şi de îndoieli a căror unică valoare e sinceritatea lor, nudă, nestilizată, aşadar nealterată.

Manualul este structurat în 7 unităţi.

O carte ca o oglindă. Autorul, dr. Cristian Andrei, te aşază în faţa ei şi-ţi arată cine, ce, cum şi de ce te poate face să te simţi împlinită.

Apărute în L'Indépendance Roumaine, publicaţie bucureşteană de limbă franceză, articolele tânărului profesor N. Iorga apar, după mai bine de o sută de ani, traduse şi adnotate.