Cărți

 

Cu o prefaţă a autorului la ediţia românească

Traducere de Wilhelm Tauwinkl, Carmen Fotescu, Marieva‑Cătălina Ionescu, Mariana Piroteală, Elena Ciocoiu, Georgeta‑Anca Ionescu şi Emanoil Marcu

 

Humanitas s-a născut la o răscruce a istoriei noastre: februarie 1990. Nu întâmplător, Fenomenul Pitești, cartea lui Virgil Ierunca, inaugura „Procesul comunismului“, colecția ivită din cel mai apăsat act de voință editorială făcut în ultimii 30 de ani. Simbolic, această colecție se încheie cu trilogia lui Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului. Este, în definitiv, procesul complet și lămuritor făcut celui mai criminal regim politic din lume: comunismul. — GABRIEL LIICEANU, decembrie 2020

 

„Orice anticomunist e un câine.“ — JEAN-PAUL SARTRE

 

„Cu cât sunt mai nevinovați, cu atât merită mai mult să fie împușcați.“ — BERTOLT BRECHT

 

„N-am cunoscut niciodată un om mai sincer, mai drept și mai onest decât Stalin.“ — H.G. WELLS

 

„Osanalele lui Aragon, maofilia lui Sollers, miopia selectivă a lui Sartre... au fost numeroși cei care și-au făcut micile lor aranjamente în raport cu comunismul. Tema centrală a acestui volum rămâne modul în care oamenii înțeleg să perceapă realitatea. Întreaga trilogie este captivantă și exhaustivă.“ — Charlie Hebdo

 

„O lucrare colosală, de o profunzime umană copleşitoare.“ — Le Temps

 

„Complicii nu au făurit comunismul, acest rol le-a aparținut călăilor, în schimb i-au permis să dureze, mai rău chiar, să prospere, din credință, din orbire, din interes. Unii au fost mai complici decât alții, fără doar și poate. Toate aceste complicități, cu diverse motivații, explică în fapt dificultățile întâmpinate în stabilirea adevărului legat de regimurile totalitare. Așa se explică tulburarea cu care privesc oamenii toată această poveste: conștiința încărcată la nivel general împiedică percepția corectă.  Oricât de dureros este acest trecut, în primul rând pentru nenumăratele sale victime, atunci când încă mai pot să depună mărturie despre el, dar și pentru cei care s-au lăsat înșelați sau pentru cei care au păstrat tăcerea, suntem obligați să rostim adevărul până la capăt.“ — THIERRY WOLTON

 

Carte recompensată cu Premiul Jan Michalski (Elveția, 2017) și Premiul Aujourd’hui (Franța, 2018)

Texte de Shiraz Baruch • Ileana Coman • Ștefan Cucoș • Ilinca Dăiciulescu  • Vlad Andrei Enache  • Mihai Petre Panait • Ana Pasere • Gabriela Teodora Popescu • Ema Răducanu • Anastasia Tăbăcaru

 

Ilustrații de Adela Prodan • Emilia Constandache • Ștefan Cucoș • Mara Ioana Zaharia • Filip Dacian Iova • Alexandra Izabel Terțea • Ana Gabriela Tudose • Ioana Aolăriți • Andrada Sfetcu • Maia Valeria Rizescu

 

În primăvara și vara lui 2020, când s-a închis lumea, noi ne-am hotărât să deschidem cărțile și să-i invităm pe toți juniorii să ni se alăture ca să evadăm împreună din real în imaginar. Iar ei au răspuns cu entuziasm, participând în număr copleșitor la două concursuri menite să le pună în valoare creativitatea: „Vreau să fiu ilustrator la Humanitas Junior!“ și „Vreau să fiu povestitor la Humanitas Junior!“  În urma lor s-a născut această carte scrisă și desenată de copii. Între copertele ei, zece povești cuceritoare, însoțite de ilustrații minunate sunt tot atâtea portaluri către lumi fabuloase. Treceți-le pragul: veți călători în timp, veți descoperi regate pierdute, vă veți cufunda în vise stranii, veți descifra mistere, vă veți emoționa, vă veți bucura, veți trăi din plin și veți râde din toată inima.

 

„Ce dovadă mai clară decât această carte că purtăm poveştile în noi înainte chiar de a purta blugi rupţi şi bascheţi Converse?“ — CARMEN TIDERLE

 

„«Ne uităm la lume o dată, în copilărie. Restul e amintire», spune Louise Glück, câştigătoare, în 2020, a Premiului Nobel pentru Literatură. Să ne bucurăm aşadar de privirea autentică a acestor copii, de povestirile lor frumoase şi pline de imaginaţie!“ —CIPRIAN MĂCEŞARU

 

„Câtă bucurie, inventivitate şi chef de viaţă pot să decurgă din cel mai frumos şi mai simplu motiv pentru a scrie: «Am în mine o lume întreagă şi vreau să se bucure şi alţii de ea»!“ — ANCA BĂRBULESCU

 

„Iată, în această carte, Copilăria devenită vizibilă, cu forța ei de neegalat, cu naivitatea ei sublimă și cu încrederea ei de nezdruncinat că viața e miraculoasă. Lucrările foarte variate ale acestor copii talentați ne insuflă bucuria exuberantă a începuturilor.“ — ANA ALFIANU

 

„Fiecare dintre câştigători are acel ceva inefabil numit «talent» şi mult potenţial pentru a merge mai departe. M-au încântat compoziţiile elaborate, studiul atent dedicat liniei şi lejeritatea acuarelei.“ — SIDONIA CĂLIN

 

„Nu poate decât să mă bucure că mi-a fost dat să văd cum au luat aceşti copii o poveste, şi-au însuşit-o, au trecut-o prin filtrele lumii lor şi ne-au oferit-o ca pe ceva cu totul nou.“ — MIHAIL COŞULEŢU

Selecția textelor și introducere de Tatiana Niculescu

Traducere de Anca Bărbulescu

 

„Ce pot face altceva decât să lupt în continuare, aşa cum îmi dictează ceea ce eu consider a fi datoria mea, să încerc să-i conving şi pe alţii să muncească, să ajungă la o soluţie, să nu cedeze, să facă eforturi supraomeneşti, să facă imposibilul în împrejurări imposibile – dacă fiecare om şi-ar îndeplini partea lui cu devotament, deznădejdea de zi cu zi a situaţiei s-ar mai îndulci puţin, măcar puţin! Nu cer minuni! Cer doar efort şi dorinţa de a ajuta! Nu plecarea capetelor fără speranţă şi observarea dificultăţilor, inerţia criminală de care sunt înconjurată din toate părţile, lipsa de energie, de mijloace, de «credinţă care mută munţii din loc», pe care rar o văd.“ — MARIA, REGINA ROMÂNIEI

 

„Îndrăznesc să sper că, deschizând această carte, cititorul își va recăpăta, graţie unei regine luminoase, încrederea în viaţă și bucuria de a trăi și poate va găsi forța de a face un exerciţiu de imaginaţie: să-și închipuie că, într-o bună zi, îl așteaptă în cutia de scrisori o carte poștală cu chipul reginei Maria și că, pe verso, mâna ei i-a dedicat gândurile cuprinse în aceste pagini.“ — TATIANA NICULESCU

 

Pe copertă: Carte poștală din colecția Virgil Ierunca

Ilustrații de Raluca Burcă

 

Bun venit la bordul misiunii noastre spațiale!

Astăzi vom porni către Volta, o planetă îndepărtată și misterioasă, împreună cu Efrem, Alma și Titi, prieteni nedespărțiți, exploratori temerari și mari amatori de cunoaștere și prăjituri.

Aventura lor începe într-o zi aproape ca oricare alta, când, pe nepusă masă, becul care luminează încăperea unde se joacă ei prinde glas, se transformă într-o navă spațială uluitoare și pornește hai-hui prin Univers. Zborul interstelar le este însoțit povești nemaipomenite despre Cosmos, planete, galaxii, constelații, gravitație, imponderabilitate și câte și mai câte.

Odată ajunși la destinație, copiii descoperă o lume cum n-au mai văzut vreodată. Ca să aflați însă mai multe despre ea, va trebui să porniți și voi pe urmele lor. Aveți curaj?

 

Descoperiți Dicționarul de termeni științifici de la finalul cărții!

Ilustrații de Daniela Olaru

În ajunul celei mai frumoase sărbători, Moșul descoperă o fetiță care nu se poate bucura de daruri fiindcă mama ei e plecată departe. Ca să o aline, îi face cel mai neașteptat cadou: chiar povestea Crăciunului.

Într-o lume din care farmecul sărbătorilor de iarnă pare să fi dispărut, iar renii au fugit de la sanie, Moșul pornește în căutarea unui convoi de animale fabuloase ca să salveze Crăciunul.

Traducere de Olivia Preoteasa

 

„Dacă v-au plăcut cărțile de biologie ale lui Jared Diamond și cele de cosmologie ale lui Stephen Hawking, veți îndrăgi Fizica vieții.“— JEFFERY DEAVER, New York Times

 

Ce anume au în comun fenomene cum sunt evoluția vieții, a tehnologiei, a bazinelor riverane, a orașelor, a culturii sau a sporturilor? În ultimă instanță, care e legătura profundă dintre dinamica domeniului însuflețit și cea a domeniului neînsuflețit? La aceste întrebări răspunde profesorul Adrian Bejan de la Universitatea Duke, pornind de la concepte din fizică și bazân-du-se pe legea constructală, pe care a impus-o atenției comunității științifice. În explicațiile sale, accentul cade pe libertatea de mișcare și transformare, pe configurațiile de curgere ale diferitelor sisteme și modificările lor, pe tendințe naturale prezente atât în lumea vie, cât și în cea nevie. Din această perspectivă, evoluția devine un fenomen mult mai vast decât ne lasă să înțelegem doar studiul biologiei. Legea constructală are consecințe importante deopotrivă în plan practic (dezvoltarea economică și urbană, aprovizionarea cu apă și combustibil, tehnologie, societate, politică) și în plan teoretic, prin gradul ei înalt de generalitate. Cartea lui Adrian Bejan e un tur de forță intelectual.

 

„Acum e rândul filozofilor științei, istoricilor științei, scriitorilor și artiștilor, cei care văd imaginea de ansamblu, să explice publicului ce înseamnă ideea de «viață și evoluție ca fizică», de ce e utilă, de cât timp curge și de unde a izvorât. Am subliniat acest lucru de fiecare dată când am citat spusele celor din trecut. Pentru a înlesni această curgere particulară a cunoașterii am scris cartea de față.“ — ADRIAN BEJAN

„Dacă mi-ar cere cineva să spun numele unui singur sentiment pe care mi l-a trezit lumea prin care am trecut, aș răspunde fără ezitare compasiunea, despre care cu timpul am înțeles că este o treaptă a înțelegerii și o formă de cunoaștere. Dacă aș accepta că această carte este o carte de călătorii, atunci itinerarul acestora leagă între ele punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am trecut, în timp ce – schimbându-se – acestea au devenit repere ale schimbării mele.

Într-un anume fel, această carte continuă Falsul tratat de manipulare. Așa cum aceea nu era o carte de memorii, deși era construită din fragmente de amintiri, aceasta nu este o carte de călătorii, deși capitolele ei descriu întâmplări din străinătate. Folosesc acest termen, străinătate, cu întreaga greutate pe care o avea înainte de ’89; în ultimii treizeci de ani, amestecul lumilor l-a erodat și l-a golit de conținut – nu numai prin dispariția frontierelor, ci și prin sentimentul de înstrăinare de acasă. Acest sentiment ciudat este mai apăsător azi decât în timpul dictaturii, pe care o simțeam ca pe o apăsare exterioară, nu lăuntrică, în profunzime, ca acum.

În Fals tratat de manipulare am încercat să compun din fragmente de amintiri un portret al țării. Acum este vorba despre lume.“ — ANA BLANDIANA

 

Pe copertă: autoarea pe turnul din Pisa, anii ’70, foto de Romulus Rusan

Traducere de George Chiriță

 

„Ideile şi conceptele urmate de stoici în era gladiatorilor care luptau pentru propria viață şi a romanilor care se întâlneau la terme sunt încă foarte utile în epoca serialului Urzeala tronurilor și a Facebookului. Înțelepciunea acestei filozofii antice rămâne mereu actuală; valoarea ei în construirea unei vieți fericite și pline de sens este de netăgăduit. Această carte vă aduce harta comorii. Vă prezintă filozofii reprezentativi. Vă oferă o imagine de ansamblu, ușor de înțeles a conceptelor stoice. Vă învață principiile de bază. Vă pune la dispoziție 55 de exerciţii stoice și sugestii pentru aplicarea lor în viața voastră tumultuoasă. Și, cel mai important, vă arată cum să folosiți teoria cuprinsă în aceste pagini în traiul de zi cu zi.“ — JONAS SALZGEBER

 

„Mi-a plăcut Cărticica stoicismului pentru simplitatea și naturalețea cu care își propune să explice principiile acestei vechi filozofii, aducând-o mai aproape de noi... Toți cei interesați de filozofie sau pur și simplu dornici să devină oameni mai buni vor găsi în paginile ei sugestii ce le vor fi de folos.“ — GISELA DIXON, Readers' Favorite

Spor la învățat acasă și la grădiniță!

 

Ce veți găsi în pachetul pentru Nivelul A

• 6 cărți de activități: 1. Primul creion; 2. Primele culori; 3 Primele cercuri; 4. Primele linii; 5. Primele puncte; 6. Primele desene

• 4 cărți de exerciții împărțite tematic: 1. Animale de lângă casă; 2. Animale sălbatice; 3. Fructe și legume; 4. În curte și în alte locuri

• o fișă informativă din care veți afla cum să folosiți Academia juniorilor

 

Copilul își va îmbunătăți:

• abilitățile motrice

• coordonarea ochi‒mână

• vorbirea și imaginația

• creativitatea

 

Părinții vor putea:

• să-și petreacă timpul cu copiii

• să pună în aplicare sfaturile practice despre cum să îi învețe pe copii să țină creionul și să termine primele activități

• să lucreze cu un sistem de învățare sigur și adecvat pentru copii

 

Educatorii vor găsi:

• un program de activități care dezvoltă mai multe tipuri de abilități

• activități și instrumente de învățare adecvate vârstei mici

• materiale educaționale anume concepute pentru copii

 

 

CUM A ÎNCEPUT ACADEMIA JUNIORILOR

 

„Aveți ceva pentru copilul meu care are un an?“, întreabă de obicei tinerele mame. Le arătăm cărțile noastre pentru cei mai mici cititori. El le răsfoiesc, dar nu reușesc să își de seama cu care ar trebui să înceapă. Care carte ar putea să îl ajute pe cel mic să învețe despre creioane, culori și activități?

 

Așadar ne-am întrebat: care este cea mai mică vârstă la care un copil poate începe să învețe să țină un creion, să deseneze un punct sau o linie, să mâzgălească și să facă activități?

 

Autoarea Ilona Bakšė, specialistă în educație preșcolară, s-a apucat să caute răspunsul la această întrebare. Are ea însăși trei copii și a petrecut mult timp observându-i pe copiii de grădiniță. Le-a analizat comportamentul, mecanismele de înțelegere, jocurile, abilitatea de a ține creionul, emoțiile, nevoile și a făcut sute de desene împreună cu ei. De asemenea, s-a informat din numeroase publicații științifice despre dezvoltarea copiilor, despre activitatea lor cerebrală și despre abilitățile și capacitățile lor. Împreună cu copiii, Ilona Bakšė a creat primele cărți menite să ușureze procesul de învățare.

 

Acum avem ce le oferi micuților voștri: un sistem de învățare numit Academia juniorilor, conceput anume pentru părinți și copiii lor isteți.

 

Chiar și cel mai mic cititor va avea șanse mai mari de reușită cu Academia juniorilor. Cel mai important aspect al acestui sistem este independența pe care o dobândește copilul, ceea ce îi deschide calea spre succes. Geniile se fac, nu se nasc. Când campionii olimpici sunt întrebați cum au reușit, răspunsul lor este antrenamentul. Academia juniorilor reprezintă antrenamentul celor mici: de la desenarea unei linii sau a unui punct și până la învățarea primelor litere și numere.

 

Un început bun este garanția unui viitor plin de succes!

 

DE CE SĂ AI ÎNCREDERE ÎN ACADEMIA JUNIORILOR ȘI ÎN CREATORII ACESTUI SISTEM?

 

Echipa din spatele Academiei juniorilor creează cărți și materiale educaționale pentru copii de la 2 la 4 ani pentru mai bine de 35 de țări. Aceste cifre mereu în creștere ne obligă să fim responsabili și să ne perfecționăm mereu.

 

În crearea Academiei juniorilor ne-am pus la lucru întreaga experiență și toate cunoștințele despre educație. Academia juniorilor nu e numai un instrument de învățare, este și o modalitate de a-i ajuta pe părinții care vor să se ocupe de timpuriu de educația copiilor lor, dar nu știu de unde să înceapă

Ilustrații de Petridean

 

Carmen Tiderle și Vali Petridean, autoarea și ilustratorul cărții Cine a pus piper în mare?, s-au întors!

Carmen Tiderle, o știți, scrie cărți amuzante pentru copii, e mama lui Dor & Ro, și locuiește într-o casă albastră unde i-au venit majoritatea ideilor pentru această carte. Ar fi putut să le aibă în călătorii, dar… hello, a fost pandemie.

Vali Petridean, îl știți și pe el, e ilustrator, art director, șeful trupei Trip Manilla și tatăl lui Ilai, Aron și David, alături de care a ilustrat această carte. (Al cincilea Petridean e Ioana, mama Petridenilor juniori, care a intervenit la răstimpuri în procesul de creație.)

 

Fabrica de lipici e o carte superamuzantă care oferă răspunsuri trăsnite la întrebările care nu ne dau pace: De ce zice ursul „mor“, și nu „trăiesc“? Cum fabrici lipici fără să te lipești? Dacă zmeii-copii mănâncă prințese expirate, li se face rău? Ștefan cel Mare era mare și când era mic? Extratereștrii dau teste? Ce sfaturi primesc dracii de la părinții lor? Pietrele își amintesc de Epoca de Piatră? Oare o să mă mai pot dezlipi de cartea asta vreodată? Aflați dezlegările acestor mistere din noua ispravă în versuri și desene colorate a lui Carmen Tiderle și Vali Petridean !

 

Fabrica de lipici este un produs multimedia. O veți putea citi, asculta și viziona. Dacă veți scana QR-code-ul de la fiecare pagină, veți asculta poeziile în lectura autoarei și veți vedea cum au fost făcute desenele la 10 mâini de cei 5 Petrideni.

Proiectul Cetăți, castele și alte fortificații din România, o monografie unică în istoriografia noastră, concepută în patru volume, își propune reconstituirea unei imagini de ansamblu a arhitecturii de apărare din această zonă geografică, din Neolitic până în secolul XX. Textul sintetizează istoria politică și militară a spațiului carpato-dunărean, prezentând contextul în care au fost ridicate structurile fortificate de-a lungul timpului. Fotografiile, desenele de arhivă sau imaginile aeriene pun într-o lumină nouă siturile și monumentele – mai mult sau mai puțin cunoscute publicului pasionat. Ilustrațiile originale sunt executate pe baza unei documentări minuțioase, cu măiestria care l-a impus pe Radu Oltean ca pe un reper de neocolit în domeniul reconstituirii vizuale a istoriei. Nu în ultimul rând, această serie reprezintă cel mai puternic argument pentru conservarea unui patrimoniu extrem de valoros, vitregit de vicisitudinile trecutului și, mai ales, ale prezentului.

„Am trăit aceşti ani la o intensitate fără seamăn: abuzurile, ticăloşiile, declaraţiile aberante ori dezvăluirile revoltătoare au fost, fiecare în parte, tot atâtea motive pentru a mă solidariza cu o societate civilă mereu activă şi mereu ameninţată, cu grupuri sau persoane expuse linşajului public sau defăimării. Au fost, deopotrivă, pretexte pentru a îndigui cât se poate prin analiză lucidă revărsările de ură, de frică, de laşitate ori de conformism care păreau să sufoce România zi după zi, aducând, atât cât mi-a stat în putinţă, un elogiu raţiunii, educaţiei şi declarându-mi încrederea necondiţionată în forţa argumentelor limpezi şi precis exprimate. Am scris de multe ori frenetic, transformând scrisul într-un soi de terapie prin care îmi făceam mie suportabilă o societate pe care o simţeam în acelaşi timp foarte străină şi totuşi copleşitoare, am scris mânat de tristeţe sau de indignare, fără a mă eschiva de la responsabilitatea pe care mi-am luat-o singur, fără mandat şi fără constrângeri, de a fi un intelectual public.“ — CIPRIAN MIHALI

 

Prefață de Gabriel Liiceanu

 

„Trecând în revistă mai bine de o sută de CV-uri de parlamentari – o simplă mostră care dă seamă de vastitatea corupției autohtone –, Valeriu Nicolae pare să spună pentru prima oară un adevăr pe care îl ignorăm știindu-l: România se află pe mâna unei uriașe armate de impostori. Cartea pune de fapt în scenă o perplexitate: este oare adevărat ce trăim? Dând astfel glas unei stupefacții care ne încearcă pe toți, autorul a devenit o voce care răsună în vinovata noastră tăcere. Cât privește liniștea instalată în toate partidele în fața acestor pagini ale rușinii, ea vorbește de la sine despre punctul dramatic în care se află viața politică de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simțit nevoia să-și facă din cele câteva sute de pagini care strigă la cer muniție de campanie? Parafrazându-l pe autorul cărții: poporul român doarme liniștit în cel mai cumplit vacarm: tăcerea mormântală care urlă.“ — GABRIEL LIICEANU

 

„Ce s-a întâmplat în acești treizeci de ani? Cum și de ce am ajuns în acest punct în care instituțiile sunt capturate de oameni nepregătiți pentru funcțiile pe care le au? De ce cei mai titrați dintre noi rămân cei care nu pot folosi corect limba română? De ce suntem țara cu cele mai multe doctorate în siguranță națională, cu cei mai mulți politicieni cu multiple licențe și măcar un doctorat obținute toate într-un timp record, adesea cu o presupusă activitate academică și chiar cu abilitare doctorală? De ce suntem o țară cu prezența foarte scăzută la vot, deși în discuțiile private politica și modul în care suntem guvernați sunt o temă recurentă, în care punem multă pasiune? S-a ajuns prea departe, cu personaje mult prea grotești, în posturi mult prea înalte.“ — RALUCA PRUNĂ, ministru al justiției 2015–2017

Traducere de Adina Arvatu

 

Cum să definim regimul putinist? Este oare vorba de un autoritarism camuflat sub aparențe democratice? Sau avem de-a face cu o formă deghizată de autocrație care se înscrie în continuitatea istoriei ruse? Ne aflăm mai degrabă în fața unei oligarhii mafiote care nu vrea decât să se îmbogățească? În ce fel și-a pus KGB-ul amprenta asupra Rusiei de astăzi? Oare regimul lui Putin se poate identifica în întregime cu stăpânul de la Kremlin? Îi va supraviețui? Care sunt rezervele sale de stabilitate? Din ce cauză opoziția rusă dă sentimentul că e slabă și dezbinată în fața unui regim ale cărui eșecuri sunt tot mai flagrante? Françoise Thom —una dintre cele mai cunoscute specialiste în istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei postcomuniste — analizează politica externă a Rusiei pe baza evoluțiilor din politica sa internă. Astfel apare paradoxul acestei țări: afirmarea unei „civilizații ruse“ care întoarce spatele Occidentului ascunde pasiunea nihilistă a Kremlinului și influența ei nefastă în Rusia și în lume.

 

„Potrivit lui Françoise Thom, Rusia postsovietică este structurată, ca în timpul țarilor, de un vast „imperiu“ teritorial controlat de o putere centralizatoare și abuzivă, care confiscă arbitrar și sistematic… bogățiile acestei țări enorme, în beneficiul unei oligarhii supuse unui clan și conducătorului său, Vladimir Putin.“ — Esprit

 

„Trei obstacole fundamentale stau în calea înțelegerii fenomenului putinist. Primul ține de perceperea greșită a postcomunismului rus în termeni de «tranziție»; ne concentrăm asupra presupusului punct terminus (democrația liberală), fără să ne întrebăm dacă substratul social permite o astfel de evoluție. A doua eroare de perspectivă e să credem că fenomenul putinist coincide cronologic cu venirea la putere a lui Putin în 1999‒2000 și că sistemul putinist reprezintă antiteza regimului lui Boris Elțin, când de fapt bazele acestui sistem sunt puse încă din 1992‒1993, iar rădăcinile lui sunt cu mult mai vechi. A treia greșeală este să ne imaginăm că acest regim e specific rusesc, în timp ce el s-a născut prin conectarea societății postcomuniste arhaice la tendințe cât se poate de recente și foarte puțin înțelese, care acționează în societățile noastre occidentale postmoderne. Tocmai această originalitate a fenomenului putinist îl face greu de definit.“ — FRANÇOISE THOM

Prefață de Andrei Pleșu

Traducere și note de Tatiana Niculescu

 

„Cartea lui C.S.Lewis nu e, nici pe departe, o pledoarie pentru îndoială. Ea ne dă doar dreptul de a nu confunda credința cu «știința», de a prefera drumul aventuros și complicat spre Dumnezeu «instalării» mieroase, birocratice, în bunăvoința Lui. Poți avea, desigur, și șansa unei iluminări salvatoare, poți fi, eventual, un beneficiar al Harului, astfel încât, prin lucrarea Lui, să te dizolvi în lumina primitoare a Creatorului. Dar asta nu înseamnă că dacă te lovești și de întuneric, de întrebări, de nesiguranță ești evacuat – necreștinește! – din efortul accidentat al Căii. Ba poate că abia atunci, asemenea lui Iov, provoci reacția limpezitoare a lui Dumnezeu.“ — ANDREI PLEȘU

Ilustrații de Ana Alfianu

Pentru cartea de față am ales o poveste niponă, provenită din tradiția folclorică, Cocorul serii, și două fabule din Coreea: Tigrul nerecunoscător și De ce se dușmănesc câinii și pisicile. Aceste fabule, care de altfel se regăsesc cu variațiuni și în folclorul chinez și japonez, provin dintr-o culegere de povești din popor a profesorului de cultură coreeană In-seop Jeong (1905–1983), culegere scrisă direct în limba engleză de autor pe baza unor interviuri din jurul anilor 1930 cu o multitudine de oameni din zonele rurale ale Coreei. — ȘTEFAN LIICEANU

Traducere de Gheorghe Guțu

 

„Una dintre marile cărţi despre condiţia umană.“ — GABRIEL LIICEANU

 

Ce să fac?

Moartea mă urmărește și viaţa trece în goană.

Învaţă-mă să nu fug de moarte și să nu las să-mi treacă viaţa.

Dă-mi curaj în înfruntarea greutăţilor și liniște deplină în faţa inevitabilului.

Dezleagă-mă din strânsoarea timpului.

Arată-mi că preţul vieţii nu stă-n durata ei, ci în felul cum o folosești, că se poate întâmpla, ba chiar se și întâmplă foarte des, ca unul care-a trăit foarte mult să fi trăit prea puţin.

Spune-mi de câte ori merg la culcare: „S-ar putea să nu te mai trezești“, și la trezire: „S-ar putea să nu mai dormi niciodată“.

Spune-mi la plecare: „S-ar putea să nu te mai întorci“, și la venire: „S-ar putea să nu mai pleci“.

După ce însă vei scăpa de această boală, orice schimbare a locului îţi va face plăcere.

Chiar dacă ai fi gonit la capătul lumii, în orice colţ sălbatic de ţară te-ai așeza, acea așezare, oricum ar fi, îţi va părea primitoare.

Interesează mai mult în ce stare de spirit mergi decât unde mergi și, de aceea, nu trebuie să ne legăm sufletul de nici un loc.

Trebuie să trăim cu această convingere: nu m-am născut pentru un singur colţ de lume; patria mea este întreg universul…

Căci acum nu călătorești, ci rătăcești mânat fără voie și schimbi loc după loc când ceea ce cauţi, o viaţă frumoasă, se află în orice loc.

 

„Nici retrasă vieţuire filozofică, mângâiere comodă a unui spirit mandarin, nici viaţă politică numai, pentru care idealul este vană podoabă, ci zbatere dramatică între forma supremă a omului, înţeleptul stoic, ce ridică pe om la măsura zeilor, și tristele împrejurări ale vremii neroniene, ce-i împovărau conștiinţa târâtă în abjecţia unei epoci fără seamăn. La aceasta, intuiţia vie că trăiește un sfârșit de lume, încercarea de salvare a bunului suprem, valoarea morală, presimţirea lumii noi ce se năștea, tonul „creștin“ al atâtor idei. Seneca este primul om modern.“ — GHEORGHE GUŢU

 

Pe copertă: Seneca cel Tânăr, în singurul portret identificat cu certitudine (marmură, prima jumătate a sec. III; figura lui Seneca este reprodusă probabil după un original din sec. I). Staatliche Museen, Antikensammlung Berlin.

Traducere din engleză de Raluca‑Nicoleta Ene

Fotografii și caligrafie de Ștefan Liiceanu

 

Bun venit în minunata lume kaizen, metoda îmbunătățirii permanente și a transformării obiceiurilor de zi cu zi! 

Pe parcursul acestei cărți, vom afla care sunt pașii mărunți, dar hotărâți, pe care‑i putem face ca să ne schimbăm mediul și rutina în tot felul de domenii, aplicând tehnicile autoperfecționării continue. Vom ajunge astfel să prețuim mai mult darurile naturii, să mâncăm mai sănătos și să vedem mai limpede ce ne dorim în carieră. O schimbare infimă poate avea un impact enorm. Metoda kaizen este o adevărată strategie de viață, care ne arată cum să facem noi și noi schimbări și cum să ne bucurăm de alegerile noastre.

 

„Pasionații de tehnici japoneze de dezvoltare vor găsi în această carte un ghid constructiv, eficace și ușor de adaptat la o mulțime de situații de viață.“ — Publishers Weekly

 

„Aflăm de aici micile deprinderi pe care le putem adopta astfel încât să ne schimbăm întreaga viață în bine, că e vorba de sănătate, carieră, starea financiară, planul social sau cel sentimental... Sarah Harvey îmbină în mod ideal concepțiile kaizen occidentale cu cele din Orient, scoțând la iveală beneficiile de durată ale metodei.“ — Foreword Reviews

 

Despre roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei se vorbește și se scrie de când lumea. Vechi și noi, culturile și civilizațiile dau înțelesuri tulburător-obscure acestor forțe nevăzute care par să conducă din umbră viețile oame­nilor. Ce este, până la urmă, destinul? O zeitate legată la ochi? Libertatea omului de a-și asuma propriile fapte și decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?

Zece scrisori schimbate cu eleganța și firescul unei prietenii intelectuale vechi de peste patruzeci de ani, pline de reflecții, umor, experiențe personale și culturale, un turnir modern al ideilor în care se confruntă două concepții despre destinul omului. Un epistolar despre soartă și sorți care se citește pe nerăsuflate.

Antologie și introducere de Francesco Napoli

Traducere și note de Smaranda Bratu Elian și Aurora Firța Marin

Ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian

 

„Am încercat să atrag Istoria în interiorul exegezei, convins fiind că ea este nu numai magistra vitae, ci poate fi și o perfectă lupă pentru observarea complexității și varietății universului poetic contemporan italian. Nu știu dacă este abordarea cea mai potrivită, ceea ce știu însă este că orice drum se construiește pas cu pas, iar dacă se intersectează cu alte drumuri este bine de știut cine a lăsat urme și cine altcineva le-a urmat.“ — FRANCESCO NAPOLI

 

„Antologia de față e structurată pe deceniile în care și-au făcut debutul poeții activi astăzi, fiecare deceniu marcând o generație cu anumite caracteristici stilistice și editoriale. Pentru cititorul român, prețios este însă faptul că ea oferă o paletă lirică deosebit de variată din care el poate alege după propriile preferințe, dar îți și poate face o idee de ansamblu asupra producției poetice actuale. Într-adevăr, diversitatea tematică și formală a poeziilor alese nu împiedică perceperea unor trăsături comune: un anume aer de neîmplinire de sine, de nemulțumire în comunicarea cu ceilalți și față de viață, o anume adversitate față de lumea de astăzi, ten¬dința de a evita temele mari (tema iubirii e aproape absentă), de a se refugia în amintire și de a-și agăța certitudinile de obiecte sau aspecte concrete și mărunte din natură sau din cotidianitate.“ — SMARANDA BRATU ELIAN

 

Ţineţi chiar acum în mână noua senzaţie a antiliteraturii de consum!

E vorba de 100 de moduri de a întreba inteligent Creatorul „Ce căutăm noi în Univers, în afară de dramă, nefericire, boală, tristeţe, suferinţă, înşelare?“

În noua carte a lui Tetelu veţi găsi 100 de răspunsuri la această întrebare. Pe lângă 100 de răspunsuri, veţi găsi 100 x 100 întrebări legate de motivul pentru care dumneavoastră, în loc să fi fost înghiţiţi de o gaură neagră acum 250 de milioane de ani, citiţi acum acest text literar.

Răspunsul la toate aceste întrebări, aşa cum îl descoperă Tetelu, este iubirea. Şi ura. Ambele necondiţionate – ambele pure, fruste, neechivoce, super-esenţiale, sincronizate cu lipsa de sens a vieţii pe această planetă veselă, dar tristă, caldă, dar rece, inteligentă, dar stupidă.

O poveste frumoasă și emoţionantă despre ispita de a te îndepărta de ceilalţi, căreia îi cădem, la răstimpuri, pradă cu toţii. Miranda, o fată singuratică de pe fabuloasa insulă Rós, e tentată să se refugieze în bogata-i lume interioară, dar descoperă că singurătate fericită nu există și că în viaţă ai nevoie de prieteni. De prieteni care să te facă să râzi.

 

„Dacă aţi citit vreodată basmul despre Inimă-Rece, știţi deja că nu toate inimile sunt la fel. În cartea aceasta veţi da însă peste un gheţar în care bate o inimă caldă și peste un tâmplar în a cărui inimă crește un ghimpe. (Cine n-a avut măcar o dată un ghimpe în inimă? Imposibil! Despre asta e vorba!) Apoi mai e Miranda, care nu îmbătrânește (cum nici noi, cititorii de povești), și un fel de duh rău, Zarar Zimrig, pe care aţi face bine să nu-l întâlniţi niciodată, deși asta e greu de crezut. Așa că e mai bine să fiţi preveniţi: trebuie să-i spuneţi nu. Toţi au loc pe gheţarul Tue, care seamănă bine cu orice tărâm (de basm) locuit.  După ce citiţi cartea, vă rog să nu uitaţi două lucruri. Primul: frica îţi trece dacă râzi. Al doilea: când ţi-e foarte dor de un prieten, trebuie să te gândești tare, tare la el și poate o să-ţi bată la ușă.“ — IOANA PÂRVULESCU

Valorile, ideile după care s-au călăuzit îndeobşte filozofii apar în această operă târzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au încremenit într-o eternitate stătută şi a căror evoluţie pe scena lumii, prin urmare, s-a încheiat.

"Miza acestei lucrări, dincolo de contextul în care a fost creată, este aceea de a oferi o abordare naturală, vie, a unui tratat altfel dificil şi care se refuză aparent unei lecturi coerent înţelegătoare."

O iniţiere în domeniul fascinant al descifrării apariţiilor şi al descoperirii originalităţii lucrărilor, avându-l ca "profesor" pe unul dintre cei mai importanţi filozofi francezi, Paul Ricoeur.

Memorialul Durerii a ţinut loc de manual de istorie într-o vreme în care trecutul demn al democraţiei româneşti a fost ignorat şi chiar îngropat cu bună ştiinţă.

Romanul Vrajitoarele din Eastwick a fost ecranizat in 1987, in regia lui George Miller, cu Jack Nicholson, Susan Sarandon, Michelle Pfeiffer si Cher in rolurile principale.

Viata idilica a oraselului american Eastwick nu a fost inca tulburata de zbuciumatii ani 70. Razboiul din Vietnam are loc la antipozi, iar hainele inflorate si amuletele hippie indeamna la pace si iubire.

Un grup de prieteni si fotografi numit 7 zile a revenit vreme de 7 ani, din 1999 pana in 2006, in Maramures, unde a facut tabere de lucru de cate 7 zile, care se incheiau cu expozitii publice. Fotografiile maramuresene ale fiecarui membru al grupului au fost criticate de ceilalti si triate drastic pentru a alcatui, in cele din urma, acest album.

Paul Lendvai - autor a zece carti despre spatiul Europei Centrale si de Est, laureat al Premiului „Karl Lenner" in 1974 pentru activitatea gazetareasca si al Premiului „Axel Corti" pentru promovarea culturii austriece - s-a nascut la Budapesta si traieste de o jumatate de veac in Austria.

„A gandi, a scrie si a vorbi, la sfarsitul anilor `70 si inceputul anilor `80 in Romania, despre pictura venetiana, despre melancolia lui Georges de La Tour, despre cartea de pictura a calugarilor de la Athos sau despre patratele magice ale lui Mondrian iradia o anumita aura subversiva. Ca alte carti aparute in acea perioada, Creatorul si umbra lui imbina subversivul cu baricada si cu fuga.