Cărți

La 52 de ani, Chip Conley și-a vândut compania – Joie de Vivre Hospitality, al doilea lanț de hoteluri boutique din America – pe care a fondat-o și a condus-o ca director executiv vreme de douăzeci și patru de ani și s-a reinventat, contribuind la transformarea companiei Airbnb în cea mai mare platformă online de cazări alternative din lume. Într-o lume care venerează noutatea și tinerețea, Conley a mizat pe experiența acumulată în prima parte a vieții profesionale, iar acum ne împărtășește această aventură în cartea de faţă. Este o pledoarie pentru regăsirea valorilor tradiționale în epoca digitală: inteligența emoțională, discernământul, capacitatea de a colabora, înțelepciunea care vine odată cu înaintarea în vârstă. „Bătrânii Moderni“, fie că e vorba de cei care-și schimbă cariera la mijlocul vieții sau de cei care amână pensionarea, pot deveni astfel un atu al oricărei companii, ca mentori și „antrenori“ ai directorilor sau colegilor mai tineri care, la rândul lor, îi îndrumă în hățișul tehnologic. Un dialog intergenerațional plin de optimism și de speranță.

„Oricine se simte epuizat, neinteresant sau pur și simplu banal la locul de muncă poate să citească această carte într-o dimineață și să se simtă apoi revigorat.“ — The Financial Times

„Există o generație de lucrători mai vârstnici cu abilități neprețuite – inteligență emoțională ridicată, o judecată bună născută din decenii de experiență, cunoaștere specializată și o rețea vastă de contacte – care ar putea face pereche cu milenialii ambițioși pentru a crea afaceri durabile… Fie că este al doilea, al treilea sau al patrulea deceniu al vieții tale active, principiile și practicile din această carte îți vor arăta cum să-ți folosești competențele și experiența nu doar pentru a rămâne relevant, ci pentru a fi indispensabil în locurile de muncă moderne. Lumea are nevoie de înțelepciunea ta mai mult ca niciodată.“ — CHIP CONLEY

„Într-o epocă în care o idee strălucită sau chiar instinctul par să fie celebrate drept succes, cartea lui Chip Conley ne reamintește că înțelepciunea, analiza situațiilor, munca și răbdarea rămân esențiale.“ — ARNE SORENSON, președinte și CEO Marriott International

„Cartea lui Cristian Preda e un ghid oportun pentru cei care vor să desluşească lumea politică în care trăiesc. La vot şi nu numai. De ce ațipesc parlamentarii? e în acelaşi timp o carte utilă pentru risipirea confuziilor şi pentru priceperea câtorva lucruri despre care avem păreri inflamate, uneori cu accente isteroide: mecanismele de producere a compromisului politic, logica alternanţei la guvernare, importanţa votului, coabitarea politică, mizele cooperării, igiena politică, importanţa statului de drept văzut ca domnie a legii. Ar fi utopic să crezi că o asemenea carte va produce o mutaţie. În schimb, e de sperat şi de aşteptat ca ea să deschidă nişte ochi şi să destupe nişte minţi. Are toate argumentele s-o facă.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Poate fi ceva mai instructiv și plăcut decât să citești, scrisă cu simplitate, inteligență și har, povestea propriei tale vieți? Se împlinesc anul acesta trei decenii de la primele alegeri ținute după căderea comunismului. Ce s-a întâmplat cu noi în acești 30 de ani? – iată întrebarea la care răspunde unul dintre cei mai versați politologi români și, deopotrivă, unul dintre cei care au cunoscut scena politică a acestor ani dinăuntrul ei. Eseul lui Cristian Preda vine în întâmpinarea oricui vrea să priceapă, dincolo de suprafața cotidianului, lumea în care a trăit. Suntem răspunzători de soarta noastră după cum suntem echipați sau nu să înțelegem locul în care ne-am născut.“ — GABRIEL LIICEANU

Nu striga niciodată ajutor este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cărtărescu și se poate spune că e diferit de toată poezia lui precedentă. Scris la treizeci de ani după penultimul volum, timp în care autorul n-a mai scris niciun vers, el reprezintă o întoarcere la simplitatea și generalitatea poeziei genuine, imediate și emoționale, dezbrăcate de sofisticarea intelectuală și culturală din vechea sa poezie.

Cititorul care va parcurge cele o sută de poeme scurte, uneori de doar câteva rânduri, va recunoaște în ele propriile sale trăiri, răul și durerea, depresia și melancolia, sâmburele amar al condiției omenești. Marea temă a cărții este singurătatea esențială, ireductibilă, a fiecărui om, oricât de mult îi despart distanțele în timp și spațiu, ca și diferențele culturale. Așa încât Nu striga niciodată ajutor e una dintre rarele cărți care pot fi înțelese deopotrivă de cititorul avizat și de cel mai puțin deprins cu poezia.

Ați făcut deja cunoștință cu eroii uneia dintre cele mai haioase cărți pe care le-ați citit vreodată. Carte super-tare, tradusă în 14 limbi.

Pentru Andi Firicel a reînceput şcoala, dar au reînceput şi problemele! O bandă de tâlhari și un blestem mistic străvechi l-au pus într-o încurcătură înspăimântătoare. Cine va salva situația? Îi vor prinde pe hoții din BANDA DE LA MIEZUL NOPȚII? Va supraviețui Andi micului dejun? Are nevoie de un geniu. Are nevoie de o fată fără frică. Are nevoie de REGELE UGU.

Există extratereștri? Dacă ar exista, cum ar arăta? Cum ar înțelege ei lumea? Ce ar însemna să intrăm în contact cu ei?  Răspunsurile ni le dau specialiștii de top din fiecare domeniu relevant – astronomie, astrofizică,  biologie, chimie sau literatura și filmul SF. Oamenii de știință care semnează paginile de față acoperă astfel fiecare aspect al acestui subiect, de la posibilul mod de gândire al formelor de viață inteligente din afara sistemului nostru solar până la psihologia persoanelor care susțin că au fost răpite de ființe venite de pe alte planete, de la vânătoarea semnalelor extraterestre până la identificarea exoplanetelor ce ar putea găzdui viață.  Extratereștrii este o carte antrenantă și fundamentată științific, care se adresează oricui a privit spre cerul înstelat și s-a întrebat: suntem oare singuri?

„O excelentă expunere a teoriilor despre posibilitatea existenței vieții extraterestre și a consecințelor unei astfel de descoperiri monumentale.“ ― Publishers Weekly

„O carte provocatoare, recomandată celor care se întreabă dacă și când ne vor vizita extratereștrii.“ — Booklist

„Căutarea extratereștrilor are reputația unui subiect superficial, ba chiar ușor prostesc, având în vedere că poți întâlni tot felul de teorii ale conspirației și de omuleți verzi, dar tocmai reflecția asupra posibilității existenței vieții în altă parte a cosmosului ne-a făcut să ne punem întrebări despre propria existență și chiar să formulăm unele răspunsuri. În ultimii ani însă, întrebările profunde de acest gen nu mai sunt rezervate doar teologilor și filozofilor; în această dezbatere au intrat și oamenii de știință.“ — JIM AL-KHALILI

Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu

Transcrierea după manuscrisul în limba germană, stabilirea textului, studiu introductiv şi indice de Silvia Irina Zimmermann

Ediţia de faţă, critică şi comentată, ne oferă, pentru prima dată în traducere din limba germană, schimbul de scrisori dintre regele independenţei României, Carol I, şi regina-poetă Elisabeta (Carmen Sylva). Dialogul epistolar oferă o privire amănunţită asupra căsniciei regale pe aproape întreaga perioadă a vieţii celor doi pe tronul României.

Acest prim volum – din cele două în care e concepută ediția – acoperă perioada de până în 1888: logodna, scurta viață a singurului copil al cuplului, perioada dobândirii independenței și a proclamării Regatului. Pe lângă chestiunile de zi cu zi și de familie, corespondența princiară/regală este presărată cu detalii despre viața înaltei societăți europene și românești, despre oamenii de vază ai țării – și despre doamnele din cercurile înalte –, despre intrigile politice și despre eforturile de modernizare a țării.

Pe copertă: Doamna Elisabeta și domnitorul Carol I în tinerețe

Cu fotografii și desene ale autorului

Traducere din engleză de Carmen Strungaru

„O carte captivantă și generoasă, plină de compasiune și de revelații despre viaţa animalelor, dar şi despre viaţa oamenilor.“ — YUVAL NOAH HARARI

În Mama. Ultima îmbrățișare, Frans de Waal explorează bogăția emoțională a vieții animalelor – începând cu Mama, o venerabilă femelă-cimpanzeu care s-a atașat profund de biologul Jan van Hooff. Poveștile ei și ale altor animale dovedesc că oamenii nu sunt singura specie capabilă de iubire, ură, teamă, rușine, vinovăție, dezgust sau empatie, și ne deschid sufletul și mintea pentru a descoperi legăturile dintre noi și alte fiinţe.

Studiind intens comportamentul animal și înțelegându-l cu o rară finețe, Frans de Waal a lărgit mult orizontul unei științe, etologia, și în același timp ne-a schimbat perspectiva asupra naturii umane.

„Posibilitatea ca animalele să trăiască emoțiile la fel ca noi îi face pe mulți oameni de știință riguroși să nu se simtă în apele lor, pe de o parte pentru că animalele nu declară nici un fel de senzații, iar pe de alta pentru că existența senzațiilor presupune un nivel de conștiință pe care acești oameni de știință nu vor să-l recunoască în cazul animalelor. Dar având în vedere cât de asemănător cu noi acționează animalele, că împărtășesc reacțiile noastre fiziologice, au aceleași expresii faciale și posedă același tip de creier, n-ar fi oare cu adevărat straniu dacă experiențele noastre interne ar fi radical diferite?“ — FRANS DE WAAL

Traducere și Notă de Daniela Ștefănescu

Cartea autobiografică a lui Jung — una dintre cele mai tulburătoare piese memorialistice ale secolului XX — este săracă în fapte de viaţă exterioară: schiţa copilăriei într-o familie de pastori, o trecere în revistă a practicii de medic psihiatru, întâlnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, câteva călătorii în locuri exotice (Africa, India).Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se desenează conturul viguros al unei alte vieţi, de o infinită bogăţie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o vârstă incredibil de fragedă, a unei entităţi psihice autonome, formidabila coliziune cu inconştientul, târzia lui autorealizare („Viaţa mea“, spune Jung de la bun început, „este povestea unei realizări de sine a inconştientului“).Această „a doua“ viaţă, cea lăuntrică, s-a exprimat în vise, viziuni, călătorii în spaţii extramundane, experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu — toate mărturisite public de Jung, alături de premoniţiile sale asupra viitorului umanităţii şi de gândurile sale cele mai intime despre religie, numai în Amintiri. Şi din aceleaşi experienţe lăuntrice s-a născut originala operă jungiană.Considerându-le incompatibile cu contribuţia sa ştiinţifică, Jung nu şi-a inclus Amintirile în corpusul Operelor complete. Şi totuşi, această carte autobiografică rămâne cea mai bună introducere în psihologia analitică jungiană: aici pot fi găsite originea şi semnificaţia conceptelor ei fundamentale — de la „inconştient colectiv“ şi „arhetipuri“ până la „individuaţie“.

Traducere de Simona Drelciuc

Folosim banii în fiecare zi. Cu toatea astea, obiceiul de a oferi bucăți de hârtie pentru a cumpăra bunuri și servicii pare, în fond, complet absurd. O bancnotă de 20 de dolari, de exemplu, nu valorează mai mult, ca simplă bucată de hârtie, decât banii folosiți în jocul de Monopoly. Cum se face astfel că 20 de dolari valorează de fapt 20 de dolari? Plecând de la această întrebare simplă, Charles Wheelan ne dezvăluie universul surprinzător de viu din spatele banilor și al sistemului bancar și ne oferă răspunsuri la multe alte dileme ale lumii financiare: De ce există bani de hârtie (sau monede fiduciare, ca să folosim un termen sofisticat) și de ce unele țări, precum Zimbabwe în anii ’90, au tipărit atât de mulți, încât au ajuns să fie folosiți ca hârtie igienică? Cum utilizează băncile centrale puterea de a crea bani pentru a gestiona crizele financiare? De ce mare parte din țările europene au aceeași monedă, iar acest lucru provoacă atât de multe probleme? Este Bitcoin soluția pentru toate aceste dispute?   În Povestea banilor, Charles Wheelan ne arată cum ar trebui să funcționeze băncile și sistemul monetar, precum și efectele devastatoare pe care le pot avea asupra societății inflația, deflația, ilichiditatea și alte fenomene monetare.

„Wheelan este un fel de anti-Midas. Tot ce atinge prinde viață.“ — BURTON G. MALKIEL, profesor emerit al Universității Princeton

„O lectură captivantă, care explică principiile de bază ale economiilor mondiale.“ — DARTREVIEW.COM

„Politica monetară le poate părea unora un domeniu ezoteric. Dar la fel ni se păreau Și produsele derivate pe care cei de pe Wall Street le tot învârteau la începutul anilor 2000. Și oare cum s-a încheiat totul? Atunci când politicile financiare funcționează cum trebuie, nu acordăm o atenție prea mare unor asemenea lucruri. Ne vedem liniștiți de viața noastră de zi cu zi, folo¬sim bani pe care-i luăm ca atare și ne bucurăm de un sistem financiar stabil, veșnic nemulțu¬miți de autoritățile care parcă vor să complice inutil situația. Lucrurile nu merg însă întot¬dea¬una atât de bine. Utilizarea greșită a banilor poate distruge atât țări, cât și vieți nevinovate.“ — CHARLES WHEELAN

Traducere de Dana Ligia Ilin

„Eu sunt doar muzician şi producător de discuri. Nu sunt psihiatru şi nu înţeleg toate chestiile astea. Toţi avem probleme. Dar există o carte formidabilă intitulată Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept. Aţi văzut-o? Cartea asta spune: Cele mai multe din traumele copilăriei nu ne mai pot face nici un rău. Adunaţi-vă şi continuaţi-vă viaţa, oameni buni!“ — QUINCY JONES

„Suntem ceea ce facem", afirmă convingător Gordon Livingston, medic care a ascultat de-a lungul timpului cele mai intime secrete şi necazuri ale oamenilor. Din experienţa de o viaţă, a extras 30 de adevăruri fundamentale, transpuse în 30 de capitole elocvente, incisive şi capabile să ne inspire, printre care:

• Orice relaţie e sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puţin • Închisorile cele mai sigure sunt construite de noi înşine • Fericirea este riscul suprem • Numai lucrurile rele se întâmplă rapid • Degeaba fugim de adevăr • Nu toţi cei care rătăcesc se pierd • Ne temem de alte lucruri decât ar trebui • Singurele paradisuri adevărate sunt cele pe care le-am pierdut

Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept oferă linişte, îndrumare şi speranţă oricui simte că trece timpul şi n-a reuşit încă să ajungă ceea ce şi-a dorit.

Vaccinurile sunt prima armă eficace în lupta cu bolile molipsitoare. Paradoxal, au devenit o victimă a propriului succes. Într-o epocă ferită de marile epidemii ale trecutului, vaccinurile au devenit ținta favorită a amatorilor de conspirații și a emițătorilor de fake news. Iar cei care nu pot să-și amintească trecutul sunt condamnați să îl repete.

Cartea aceasta este un ghid de imunizare împotriva dezinformării. Ca să înțelegem cum funcționează, cum sunt produse și cum sunt testate vaccinurile, Alexandru Toma Pătrașcu ne însoțește într-o călătorie de-a lungul secolelor, de la descoperirea microbilor la îmblânzirea lor, și ne povestește despre primele microscoape, despre teoria germenilor și despre descifrarea misterelor sistemului imunitar. O călătorie la finalul căreia înțelegem cum funcționează știința și de ce trebuie să avem încredere în ea.

Vaccin pentru frică • „Acum variola este peste tot împrejurul nostru“ • Edward Jenner şi descoperirea vaccinării • „Meșteșugul vaccinarisitului“ în Principatele Române • De la miasme la semințele bolilor • Oare se nasc șoarecii din cârpe murdare? • Boala canibalilor • Primele vaccinuri • „Îmblânzirea“ microbilor. De la cintezele lui Darwin la vaccinurile vii • Misterul imunității • Drumul spre iad • Vaccinuri cu piure de țânțari • Doctorul ROR • Keep Calm and Vaccinate • Marea Tușeală

„Aceasta este o carte despre epidemii și vaccinuri, despre Louis Pasteur și Robert Koch, despre bacterii și viruși. Este, de fapt, o carte de povești, dar sunt povești reale, destinate adulților. În loc de zâne și dragoni, de vrăji și poțiuni magice, veți întâlni medici în luptă cu epidemiile și vaccinuri bazate pe știință.“ — ALEXANDRU TOMA PĂTRAȘCU

Traducere de Florin Oprina

Fluviul conștiinței, una din cele două cărți la care Oliver Sacks a lucrat înainte să ne părăsească, este o colecție de zece eseuri care izvorăsc din pasiunea pentru cele mai irezisti-bile și fecunde aspecte ale aventurii umane: evoluția, creativitatea, memoria, timpul, conștiința și experiența. Ele pot fi citite în același timp ca o introducere și ca o concluzie la opera acestui mare gânditor și om de știință al vremurilor noastre – o încercare de a înțelege ce anume ne face oameni.

„Oliver Sacks își cucerește cititorul prin capacitatea de a împleti lecturile vaste, cercetarea și experiența în tratarea pacienților cu probleme neurologice pentru a ajunge la concluzii subtile și originale...“ — Chicago Tribune

„O carte extraordinar de substanțială, care poate fi citită atât de neinițiați, ca o introducere în opera unui autor cu o neobișnuită întindere a cunoașterii, cât și de admiratori, ca o scânteiere finală a unuia dintre scriitorii cei mai fecunzi și captivanți ai ultimelor decenii… E o bucurie să-l citești: o mulțime încântătoare de informații și comentarii organizate de un autor talentat, înzestrat cu o inteligență curioasă și plină de omenie.“ — The Washington Times

„Este oare posibil să definim procesul de o complexitate aproape de neconceput care formează corelatul neuronal al gândirii și conștiinței? Trebuie să ne imaginăm, dacă putem, că în creierele noastre cu o sută de miliarde de neuroni, fiecare cu peste o mie de conexiuni sinaptice, pot apărea sau pot fi selectate, într-o fracțiune de secundă, un milion de grupuri sau coaliții de neuroni, fiecare având între o mie și zece mii de neuroni… Toate aceste coaliții comunică între ele, țesând, de multe ori pe secundă, tiparele lor mereu în schimbare, dar mereu semnificative. Nici nu ne putem închipui densitatea, varietatea întregului proces, straturile suprapuse și interactive ale fluxului conștiinței… Nici măcar culmile artei – fie ele în film, în teatru sau în literatură – nu ne pot da decât o idee foarte vagă despre ceea ce înseamnă cu adevărat conștiința umană.“ — OLIVER SACKS

Traducere de Camelia Dinică

Vestea bună era că mă iubea în continuare. Vestea proastă, că părinții ei, nu.

Acuzat pe nedrept de o crimă pe care n-a comis-o, tânărul Éric părăsește centrul pentru minori în care și-a petrecut ultimii patru ani și încearcă să se reintegreze într-o societate plină de prejudecăți ‒ și de tentații ‒, care nu e gata să-l primească cu brațele deschise. Îi dau putere teama de a nu fi absorbit în viața cartierului imund de la periferia Barcelonei, unde trăiște fami¬lia sa, dorința de a-și continua studiile, bucuria de a citi și dragostea pentru Xenia, în calea căreia se ridică atâtea piedici. Vor fi cărțile și fata pe care o iubește argu¬mente îndeajuns de puternice pentru a depăși greutățile de acum?

Cred că doar disperarea sau singurătatea sau un amestec sinucigaș din ambele m-a făcut să formez numărul Xeniei, deși știam că nu aveam cum să vorbesc cu ea. Am înregistrat o tăcere lungă de peste două minute. În ea reuneam toată tristețea, toată singurătatea, toată furia mea.

Romanul Adevărul (2017), continuarea bestsellerului premiat Minciuna (2015), dovedește încă o dată forța creatoare a autoarei și abilitatea ei de a scrie povești puternice, emoționante și pline de empatie. Personajele sale – adolescenți cărora viața le servește uneori lecții dure – reușesc să își dea singure o nouă șansă și să își găsească propriul drum.

Traducere de Radu Slobodeanu

De o jumătate de secol, în fizica fundamentală au apărut o mulțime de idei tentante (supersimetria, corzile etc.), dar nici una n-a fost deocamdată confirmată experimental. Neavând la dispoziție noi date experimentale la energii înalte, fizicienii teoreticieni s-au lăsat călăuziți de simțul lor estetic – o teorie trebuie să fie frumoasă –, ignorând normele de obiectivitate ale cercetării științifice. Asta le reproșează în esență Sabine Hossenfelder, ea însăși fizician teoretician, dezamăgită de starea de fapt din fizica fundamentală.

Rătăciți printre formule e radiografia situației actuale dintr-un domeniu al fizicii – particulele elementare și cosmologia – și, în același timp, o analiză fină a capacității noastre de a cu-noaște lumea prin mijloacele abstracte ale matematicii. Din discuțiile Sabinei Hossenfelder cu mari fizicieni (Steven Weinberg, Frank Wilczek, George Ellis, Joseph Polchinski) vedem cât de subiectivi sunt în realitate oamenii de știință, cât de umană e știința, în ciuda imaginii pe care obișnuim să ne-o facem despre ea.

Traducere din engleză şi note de Raluca Miheşan şi Adina Cobuz

San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018

Anne Gisleson și-a pierdut surorile gemene, și-a văzut casa distrusă de uragan și a fost martoră la sfârșitul tatălui ei, răpus de cancer. Alături de Brad, soțul ei, descoperă că și prietenii lor trec prin aceleași crize și încearcă să facă față acelorași traume: moartea celor dragi, căsnicii cu probleme, conflicte cu copiii, cariere nesigure.

Împreună alcătuiesc un „club de lectură dedicat crizelor existențiale“: prietenii citesc, iar în ultima joi din fiecare lună se întâlnesc la un pahar de vin și stau de vorbă despre cărțile vindecătoare. Vocile se întrepătrund, de la Ecleziast, Iov sau Iona până la Epicur, de la Shakespeare, Tolstoi sau Kafka până la Joyce, Cheever și poezia postmodernă. Lecturile și conversațiile cu prietenii pe marginea lor o ajută pe Anne să împărtășească, în anul de după moartea tatălui, povestea nespusă a familiei sale. Totul într-un New Orleans devastat de uragan, halucinant și fermecător, care-și caută și el forța de a merge mai departe. Sunt pagini impregnate de suferință, dar și de înțelepciune și, pe alocuri, autoironie, cu deplină sinceritate. Iar această călătorie interioară devine un amestec rar și paradoxal de delicatețe și brutalitate existențială, în care poți răzbate datorită cărților și prieteniei.

La 15 august 1897, corabia Belgica a pornit spre Antarctica, într-o expediție științifică finanțată de guvernul belgian, dar cu echipaj internațional. Pentru importanta misiune de biolog a fost ales tână¬rul oceanograf român Emil Racoviță, proaspăt doctor la Sorbona. După mai bine de o sută de ani, o echipă românească îi aduce un omagiu marelui savant și explorator, refăcându-i traseul.  Reportajul lui Cristian Lascu și Helmut Ignat ne poartă în lumea lui Emil Racoviță și a pionierilor de pe Belgica, dar și în Antarctica secolului XXI – o destinație apărută recent pe hărțile turistice. În cartea lor, fiecare pagină este o călătorie în sine.

„Răsfoind filele acestui volum veți vedea imagini strălucitoare, cu zăpezi imaculate și ghețuri de cristal, alături de fotografii în care personajul principal este întunericul ce învăluie fantomele minerale ale lumii subterane. Orizontul antarctic nemărginit alternează cu cotloanele cioplite de ape în calcar. Între aceste coordonate s-a împlinit destinul lui Emil Racoviță.“ — CRISTIAN LASCU

Traducere şi note de Nicoleta Neagoe

Carte recomandată de dr. Simona Tivadar

„Am cumpărat o ediţie mai veche a acestei cărţi acum aproape 20 de ani, la Paris, și nu doar din interes profesional. Cred sincer că ar trebui să fie consultată periodic de fiecare om de pe planetă!  De ce? Pentru că, vrând, nevrând, înghițim suplimente alimentare permanent: din produsele îmbogățite cu microelemente sau vitamine – de la lactate la pâine –, din ceaiuri, din vin sau bere. Ori ni le cumpărăm chiar noi sub formă de pastile care ne promit tinerețe fără bătrânețe și viață fără de boli. Este nevoie de informație simplă, concisă și nepărtinitoare – oferită însă de profesioniști, precum autorii volumului de faţă – ca să știm exact când ne sunt necesare aceste suplimente. Sau ca să știm să le folosim adecvat vârstei, sexului, activității fizice ori afecțiunilor pe care le avem. Ca să ne putem bucura de miracolele naturii fără să credem, cu naivitate, că orice e «natural» este necondiționat bun, folositor şi fără efecte adverse.  Vă sfătuiesc, aşadar, să cumpărați și voi această carte: veți avea un doctor deștept mereu la îndemână și nu veţi risca nici să cădeți pradă escrocilor sau reclamelor la limita minciunii, nici să vă faceți mai mult rău decât bine consumând vitamine, minerale, extracte de plante, tincturi sau ceaiuri «miraculoase»; în schimb, veţi afla cum să vă ajutaţi corpul și mintea să rămână tinere și sănătoase.“ — dr. SIMONA TIVADAR

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată. Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

● Fiecare carte conține 8 planșe de colorat ● Culorile apar pe hârtie imediat ce copilul atinge pagina cu pensula umedă sau chiar cu degețelele ● Activitate potrivită acasă, la grădiniță și în călătorii ● Produs sigur pentru copii

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată. Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

● Fiecare carte conține 8 planșe de colorat ● Culorile apar pe hârtie imediat ce copilul atinge pagina cu pensula umedă sau chiar cu degețelele ● Activitate potrivită acasă, la grădiniță și în călătorii ● Produs sigur pentru copii

În colaborare cu Karen Reivich, Lisa Jaycox, Jane Gillham 

Traducere de George Chiriță

O carte cu o miză puternică: viitorul copiilor noștri

Copiii pot fi învățați să aibă încredere în ei, să manifeste spirit de inițiativă, entuziasm și bunătate – este ceea ce demonstrează renumitul psiholog Martin Seligman, care, alături de colaboratorii săi, a realizat de-a lungul a trei decenii o serie de studii despre optimism. Cartea de față se adresează părinților, profesorilor și antrenorilor, care vor învăța pas cu pas cum să le insufle copiilor optimism și să le schimbe neputința în control personal. Descoperindu-și capacitatea de a face față provocărilor sau momentelor dificile, copiii se vor bucura de un echilibru fizic și psihic mai bun, îmbunătățindu-și performanțele școlare. Exemplele, dialogurile, scenariile și testele din carte ne ajută să ne pregătim cât mai bine copiii pentru următoarea etapă a vieții.

La 15 august 1897, corabia Belgica a pornit spre Antarctica, într-o expediție științifică finanțată de guvernul belgian, dar cu echipaj internațional. Pentru importanta misiune de biolog a fost ales tână¬rul oceanograf român Emil Racoviță, proaspăt doctor la Sorbona. După mai bine de o sută de ani, o echipă românească îi aduce un omagiu marelui savant și explorator, refăcându-i traseul.  Reportajul lui Cristian Lascu și Helmut Ignat ne poartă în lumea lui Emil Racoviță și a pionierilor de pe Belgica, dar și în Antarctica secolului XXI – o destinație apărută recent pe hărțile turistice. În cartea lor, fiecare pagină este o călătorie în sine.

„Răsfoind filele acestui volum veți vedea imagini strălucitoare, cu zăpezi imaculate și ghețuri de cristal, alături de fotografii în care personajul principal este întunericul ce învăluie fantomele minerale ale lumii subterane. Orizontul antarctic nemărginit alternează cu cotloanele cioplite de ape în calcar. Între aceste coordonate s-a împlinit destinul lui Emil Racoviță.“ — CRISTIAN LASCU

„O carte de căpătâi a civilizaţiei europene.“ — ANDREI PLEŞU

„Cu ani în urmă am cumpărat o ediţie veche din Marc Aureliu care purta următoarea dedicaţie: «Să-ţi fie prieten în ceasurile grele şi să te sprijine cum m-a sprijinit pe mine.» Nu cred că i se poate face unei cărţi un elogiu mai frumos decât acest «prieten în ceasurile grele».“ — CIORAN

„Marcus Aurelius a fost primul personaj care s-a aventurat sistematic pe teritoriul eului, care l-a vizitat şi care a scris de fapt un tratat despre tehnici de ameliorare şi de ţinere în frâu a eului propriu.“ — GABRIEL LIICEANU

„O veritabilă comoară de înțelepciune, absolut exemplară și astăzi.“ — DAN C. MIHĂILESCU

Cu Heike Gronemeier și Corinna Milborn

Traducere și note de Cristina Cioabă

În dimineața zilei de 2 martie 1998, o fetiță de zece ani este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Câteva ore mai târziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. În această temniță, de nici cinci metri pătrați, nu departe de Viena, Natascha Kampusch va trăi în următorii opt ani și jumătate, ruptă de lume. Răpitorul ei este singura persoană cu care are contact. O va supune unor chinuri greu de închipuit. În vara anului 2006 Natascha reușește să fugă și să-și împlinească promisiunea pe care și-o făcuse încă din prima zi a captivității.

Această carte este prima mărturisire completă despre experiența teribilă căreia a trebuit să-i facă față un copil. Natascha Kampusch vorbește cu curaj și demnitate despre copilăria ei dificilă, despre prizonierat, despre torturile fizice și psihice. Totodată, ne dezvăluie și cum a reușit să-l împiedice pe făptaș s-o distrugă, într-o situație fără speranță. Este povestea unei luptătoare, care a îndurat un coșmar de neimaginat, dar care nu s-a lăsat învinsă.

„Profundă, onestă și absolut lipsită de autocompătimire… Natascha Kampusch este remarcabilă nu doar pentru curajul cu care povestește chinurile prin care a trecut, ci și, mai ales, pentru forța lăuntrică ce răzbate din mărturia ei și care s-a dovedit în final de neînvins.“ — Sunday Times

„O analiză extraordinar de complexă a celor opt ani de captivitate.“ — The Guardian

Traducere și note de Cristina Balinte

Olga Romanoff, nepoată colaterală a ţarului Nicolae II, ne spune, în această carte de memorii, fascinanta poveste a unei prințese a cărei familie a reușit să scape din mâinile bolșevicilor. Copilăria ocrotită din labirintica Provender House, în Anglia profundă, educația atipică oferită de o mamă severă și snoabă, cu origini scoțiene și scandinave, și un tată mai relaxat și indulgent, a cărui ocupație înscrisă pe certificatul de naștere al Olgăi era cea de „prinț al Rusiei“, viața în natură, caii, legendele familiei, bijuteriile și mobilele care mai amintesc o vreme, până a fi vândute, splendoarea vieții de odinioară, toate sunt relatate cu umor, cu realism și într-un mod foarte personal.

„Memoriile prințesei Olga Romanoff sunt o lectură extraordinară... O carte foarte antrenantă, care ne oferă o mulțime de surprize.“ — Mayfair Times

„La fel de fascinantă, excentrică și amuzantă ca strămoșii ei, prințesa Olga e o adevărată Romanov.“ — Russian Roulette Magazine

Ilustrații de Jan Bielecki

Traducere de Maria Rizoiu

„A venit vremea să ne luăm privirea de la noi și s-o îndreptăm către imensitatea Spațiului... Putem ajunge, cu îndrăzneală, acolo unde n-a mai ajuns nimeni niciodată. Cine știe ce vom descoperi?“ — STEPHEN HAWKING

Cum ar fi dacă te-ai putea întoarce în timp ca să fii martor la nașterea galaxiei noastre? Ar putea roboții să cucerească lumea? Ce-ar fi dacă te-ai număra printre primii coloniști ai planetei Marte?

George este una dintre cele mai iubite și mai citite serii pentru copii din lume. Pentru prima dată, fascinantele teorii științifice care au însoțit aventurile lui George și Annie sunt reunite într-un singur volum, împreună cu capitole în premieră scrise de cei mai importanți oameni de știință ai momentului. Excelent ilustrat și plin de date fascinante, volumul care încheie îndrăgita serie este o antologie cuprinzătoare a celor mai recente și mai interesante informații științifice despre Univers.

„Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată puterea și nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă.

Într-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vieții mele am scris, de fapt, cu acel creion de tâmplărie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput între degete. Bătătura pe care-o am de la nenumărate pixuri și stilouri și creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de muncă grea pe care-l am pe trup, și sunt mândru de ea ca de o medalie de onoare.“

Cel mai tânăr rege al României urcă pe tron într-o vreme în care țărilor din răsăritul Europei li se rezervă „rolul de cobai într-un experiment de un cinism care întrece închipuirea omenească“, cum va spune chiar el. În zilele noastre, mărturia lui despre abdicare e pusă la îndoială de unii, preferându-i-se documente anonime ale regimului comunist instalat la putere prin fraudă, minciună și manipulare.

Este Mihai I un învins? Dacă împlinirea unui destin se măsoară în succese aclamate public și compromisuri de anvergură, atunci acest rege nu e un model de urmat. Dar, dacă statornicia, răbdarea și modestia definesc viața adevărată, atunci ultimul rege al românilor rămâne pentru generațiile viitoare un reper de înțelepciune într-o lume răscolită de fantasmele puterii.

„La ora 9, sună telefonul din birou. Mihai e anunțat să se prezinte în sala tronului, pentru depunerea jurământului. Vocea care-i vorbește i se adresează cu «Majestate». Buimac, are sentimentul că retrăiește o dimineață din copilărie când bona îi spune că e rege, iar el o întreabă dacă, în cazul ăsta, mai are voie să se joace. E un coșmar? E realitate? E copil? A crescut? Iar e rege? Iar e singur? Durează mult? Se îmbracă în grabă încercând să-și ascundă emoțiile și să-și compună, ca de atâtea ori până atunci, în situațiile dificile, o față impenetrabilă. Collect yourself, i-ar șopti Sitta dacă ar fi cu el.“

Fotografia de pe copertã: Regele Mihai în castelul de la Sinaia, 1 aprilie 1946

Prefaţă de Françoise Combes, membră a Academiei Franceze de Ştiinţe

Traducere de Dan Daia

Premiul „Ciel & Espace“ pentru carte de astronomie / Premiul „Eureka“ pentru comunicare științifică

Cosmografii, cei care alcătuiesc hărțile cosmosului, sunt adevărații exploratori ai zilelor noastre. Ei studiază structura universului, nașterea și evoluția galaxiilor, iar pe această cale a fost obținută în 2014 prima hartă dinamică a universului, cu zone vide și cu imense „continente“ extragalactice.

Hélene Courtois s-a folosit de cele mai mari telescoape din lume, a măsurat lumina a mii de galaxii, a determinat distanțele până la ele și efectele lor gravitaționale. Prelucrarea și analiza datelor au condus în cele din urmă la o imagine tridimensională a super-roiului de galaxii din care face parte Calea Lactee, un continent extragalactic întins pe 500 de milioane de ani-lumină, numit Laniakea. Călătorie pe valuri de galaxii este o fascinantă introducere în astronomie adresată publicului larg.

„Dincolo de producerea de noi cunoştinţe, misiunea cercetătorilor este de a transmite aceste cunoştinţe restului societăţii. Dorim să informăm, să explicăm, să stârnim curiozitatea şi să-i facem pe oameni să viseze...“ — HÉLENE COURTOIS

Traducere de Nicoleta Neagoe

„Este destul de greu să ne ținem la curent cu fluxul de noi informații despre originile speciei noastre. Este deci o minune că Silvana Condemi și François Savatier au reușit să condenseze totul atât de elegant și de competent în această carte scurtă, dar care se citește cu atâta plăcere.“ — IAN TATTERSALL, coautor al volumului The Accidental Homo Sapiens

„O carte captivantă pentru toți cei care vor să afle mai multe despre istoria profundă a speciei noastre. Este la zi și detaliată – și foarte bine scrisă pentru nespecialiști.“ — ERIC DELSON, profesor de antropologie la City University of New York și director al New York Consortiumin Evolutionary Primatology

„Capacitatea cognitivă a lui Sapiens – o ştim cu toţii – îi serveşte înainte de orice la supravieţuire. Dar unde? În natură, sau în societate? Singur în natură, Sapiens este fragil şi moare repede; organizat în grupuri, în cete de vânători, în schimb, devine cel mai mare prădător care a existat vreodată. [...] Vom încerca să elucidăm această enigmatică saga evolutivă. Istoria unui animal cultural: istoria dumneavoastră.“ — SILVANA CONDEMI, FRANÇOIS SAVATIER