Cărți

 

Traducere de Cornelia Dumitru

 

„Isus a fost mereu recontextualizat de oamenii din diverse epoci și locuri. Cei dintâi ucenici ai lui Isus au făcut-o după ce au început să creadă că el a înviat din morți și a fost preamărit în cer: l-au transformat în ceva ce nu fusese înainte și l-au înțeles în lumina noii lor situații. La fel au făcut și autorii neotestamentari de mai târziu, care l-au recontextualizat și l-au înțeles pe Isus în lumina propriilor situații, deja mult diferite. În același mod au procedat creștinii din secolele al II-lea și al III-lea, care îl înțelegeau pe Isus nu atât ca profet apocaliptic, cât ca ființă divină devenită om. La fel creștinii din secolul al IV-lea, care susțineau că el existase dintotdeauna și fusese întotdeauna egal în statut, autoritate și putere cu Dumnezeu Tatăl. Același lucru se petrece și cu creștinii de azi, care sunt de părere că Cristosul divin în care cred și pe care îl mărturisesc e identic în toate privințele cu persoana care a pășit pe drumeagurile prăfuite din Galileea, propovăduindu-și mesajul apocaliptic despre nimicirea care va veni. Majoritatea creștinilor de astăzi nu-și dau seama că l-au recontextualizat pe Isus. Dar au făcut-o. Oricine crede în el sau îi împărtășește oricare dintre învățăturile sale l-a recontextualizat pe Isus – de la primii credincioși care au crezut în învierea lui, până azi. Și așa va fi în vecii vecilor.“ — BART D. EHRMAN

 

„Cum i-a permis monoteismul iudaic lui Dumnezeu să aibă un fiu? Ehrman ne dă răspunsul, purtându-ne printr-o lume cu îngeri, stihii și nenumărați semizei, în care își croia drum o măruntă sectă mesianică ce credea că Isus din Nazaret a înviat din morți.“ — PAULA FREDRIKSEN

 

Pe copertă: Leonardo da Vinci, Salvator Mundi (detaliu)

Traducere de Gabriela Russo / Ilustrații de A. Borisenko

 

Credeaţi că aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi s-au terminat după ce prichindeii au ajuns pe Lună? Nici vorbă!

 

Locuitorii din Oraşul Florilor o iau de la capăt! De data asta, sunt cu toţii cum nu se poate mai hotărâţi să-i găsească lui Habarnam cel neîntrecut la pozne ceva de făcut, doar-doar nu-i va mai încurca pe ceilalţi. Dar Habarnam nu se lasă cu una, cu două şi face ce ştie el mai bine: se apucă să dreseze broaşte ca să-şi deschidă un parc acvatic, dă buzna pe scenă în toiul unui spectacol de teatru, îl uită pe prietenul lui, Gogoaşă, în roată la bâlci, îşi construieşte o bicicletă cu roţi pătrate şi câte şi mai câte. Norocul lui că scapă de fiecare dată din încurcături şi norocul nostru că avem încă o carte plină de peripeţii de citit!

 

Alte cărți cu Habarnam

> Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi

> Habarnam în Orașul Soarelui

> Habarnam pe Lună

Ilustrații de Andreea Daniela Olaru

 

Ioana Scoruș, psihanalist cu experiență îndelungată, s-a hotărât să aștearnă pe hârtie cinci povești terapeutice, numai bune să îi învețe pe copii câte ceva despre emoții și despre suflet. Așa s-a născut Aventuri în Țara lui Strolyx, o carte frumoasă și amuzantă, de citit (și de desenat) împreună cu părinții.

 

Ați auzit vreodată de strolycși? Nu? Ei bine, sunt niște creaturi tare misterioase. Au o blană pufoasă ca a urşilor polari, își schimbă culoarea când te aștepți mai puțin și se hrănesc cu lere, micole, bezuți și alte poame nemaivăzute. Dar nu ăsta este cel mai ciudat lucru. Mai de mirare este că niciun locuitor al Țării lui Strolyx nu știe ce-i bucuria ori tristețea și nici râsul sau plânsul. 

Noroc cu Mira și Hak, doi copii de vârsta ta, care ajung în acest ținut de basm și, după multe aventuri, îi învață pe strolycși un curcubeu de emoții.

Traducere de Ioana-Raluca Flangea

Cuvânt înainte de dr. Len Kliman



„Nu există vreun lucru pe care Cath Curtin să nu îl ştie despre bebeluşi. Experienţa şi calda ei îndrumare îți vor face minunată viaţa de părinte.“ — REBECCA MADDERN



„Primele şase săptămâni de după naştere sunt printre cele mai fericite pe care le vei trăi, dar şi cele mai dificile. Nimic nu te poate pregăti pentru lipsa de somn, plâns, dragoste și confuzie. Aceste prime şase săptămâni sunt temelia vieţii tale de părinte fericit, sigur pe sine şi cu o gândire pozitivă.“ — MOAȘA CATHRYN CURTIN



„Cath Curtin este un adevărat guru pentru proaspeții părinți. O voce liniștitoare, o mână catifelată și un tezaur de cunoștințe despre cea mai uluitoare și mai plină de neliniști perioadă din viața noastră, cea de după nașterea primului copil.“ — REBECCA JUDD

Traducere de Veronica Sidon

 

Băiatul meu are 8 ani și e singurul din clasă care nu are o consolă. Mă tem că jocurile electronice creează dependență. Ce părere aveți?

 

Jon este în clasa a patra, a fost diagnosticat cu ADHD, iar pentru el școala e un chin. Cum am putea să-l ajutăm?

 

Fiii noștri au 9 și 11 ani. Mereu s-au luat la întrecere. Cum îi pot învăța să fie ei înșiși în loc să se compare unul cu altul?

 

Când să mă aștept ca fiul nostru să arate că înțelege femeile? Deocamdată, la 12 ani, pare un misogin în devenire. Ar trebui să intervin? Sau doar să sper că îi va trece?

 

Cum să ne ajutăm fiul de 15 ani să-și gestioneze furia?

 

Iată doar câteva dintre întrebările la care Michael Thompson, psiholog cu o vastă experiență în probleme familiale, oferă răspunsuri. Soluțiile propuse sunt menite să ajute părinții de băieți – atât copii, cât și adolescenți – să-și înțeleagă mai bine fiii. Scrisă cu umor și pricepere, într-un stil simplu și captivant, Despre băieți abordează teme de actualitate precum presiunea socială, imaginea despre sine și sexualitatea, ADHD-ul, dar și subiecte clasice ca prieteniile, relația cu frații/surorile, divorțul părinților, admiterea la facultate etc. Michael Thompson ne pune la dispoziție o serie de informații neprețuite, sfaturi practice și cunoștințe absolut esențiale care ne vor ajuta să ne creștem fiii în așa fel încât să devină bărbaţi sănătoşi din punct de vedere emoțional și responsabili.

 

„Din cartea lui Michael Thompson veți descoperi nu doar că băieții au o viață emoțională complexă, ci și ceea ce vă trebuie pentru a îndeplini cu succes cel mai important job din lume: acela de a fi părinte.“ — Boston Globe

O prevestire care schimbă oamenii. O carte despre cum binele și răul se fac deodată, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stânga și despre cei complicați, care se cred aleșii lui Dumnezeu. Despre poveștile care îndreptățesc și nedreptățesc, despre tați și despre Tată, și despre o fiică isteață, care nu lasă povestea să moară.

O carte în care dragostea vine neinvitată, ca oricând și oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventură a încercării omului de a găsi un rost vieții.

Pentru prima oară în literatura română, un roman care reface realist o pagină din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorată, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care călătorește și din cetatea cu sclipiri ca din 1001 de nopți, Ninive. Nu lipsesc monstrul din ape și cei de pe pământ.

Prevestirea este al 4-lea roman publicat de Ioana Pârvulescu. După 4 ani de la Inocenții, romanul copilăriei brașovene, și după mai bine de un deceniu de la debutul cu Viața începe vineri (continuat cu Viitorul începe luni), despre Bucureștiul epocii frumoase, autoarea schimbă complet decorul și costumele, dar amprenta ei stilistică rămâne: ironia tandră și jocul narativ care ascund, niciodată complet, hohotul marilor întrebări fără răspuns.

IOANA PARVULESCU, scriitoare și profesor la Facultatea de Litere din București, unde predă literatură română modernă. Timp de 18 ani a fost redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La editura Humanitas a inițiat și coordonat colecția de literatură uni­versală „Cartea de pe noptieră“. Romanele ei sunt traduse în peste 10 limbi europene.

SCRIERI PRINCIPALE: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăți literare (1999), Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003), În intimitatea secolului 19 (2005), În Țara Miticilor (2007), Întoarcere în secolul 21 (2009), Viața începe vineri (2009), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012), Cum continuă povestea (2014), Inocenții (2016), Dialoguri secrete: Cum se roagă scriitorii și personajele lor (2018). A obținut în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru romanul Viața începe vineri.

TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cheru binischerWandersmann (1999), Maurice Nadeau, Să fie bine cuvântați (2002), Laurent Seksik, Consultația (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătății (2014), René Goscinny & Albert Uderzo, Asterix, viteazul gal (2017), René Goscinny & Albert Uderzo, Cosorul de aur (2018).

ANTOLOGII: De ce te iubesc: Paradoxurile iubirii în poezia lumii(2006), Povești de dragoste la prima vedere (2008), Intelectuali la cratiță: Amintiri culinare și 50 de rețete (2012), Și eu am trăit în comunism (2015).

Pentru cititorul evlavios, această carte e scandaloasă. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice preț. Ateul nu va fi satisfăcut. Cititorul instalat în certitudini va fi tulburat. În alt secol, ar fi fost socotită eretică și pusă pe foc. Dar cel ce trăiește paradoxurile și nedumeririle propriei credințe, scepticul și însetatul de cunoaș­tere, aflați și ei în căutarea unor răspunsuri, se vor regăsi în întrebările presărate de-a lungul acestei călătorii. Despre Isus nu știu să spun decât atât: e ființa care a suferit cel mai mult din pricina felului în care arătăm noi, oamenii. I-a păsat de noi ca nimănui pe lume. De aici și încercarea lui de a crea o nouă stare morală a omenirii, de a ne da alt chip interior. Nimeni, vreodată, nu ne-a propus o schimbare din adâncuri de o asemenea anvergură. – GABRIEL LIICEANU

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice.Exerciții de umor criptic (2019).

Apariția vieții este poate cea mai provocatoare și mai importantă enigmă pe care știința încearcă s-o rezolve. De-a lungul secolelor, cercetarea originii primelor forme de viață a fost asociată cu descoperiri revoluționare din știință, precum microscopul lui van Leeuwenhoek, teoria evoluției prin selecție naturală formulată de Darwin sau dezvăluirea structurii ADN-ului de către Crick și Watson. Bill Mesler și H. James Cleaves II discută fiecare episod important al acestei căutări umane fundamentale în contextul dezbaterilor filozofice, al schimbărilor politice și al dezvoltării cunoașterii pe care o avem despre complexitatea vieții. Scurtă istorie a creației reprezintă astfel o fascinantă explorare atât a enigmei apariției vieții, cât și a naturii descoperirii științifice.

 

„Încercarea de a răspunde la întrebarea cum a apărut viața este cumva diferită de celelalte demersuri științifice. Aici nu încerci să explici cum s-au format munții sau ce determină apa să se transforme în abur, ci să sondezi însăși esența existenței umane și sensul pe care ar putea să-l aibă.“ — BILL MESLER, H. JAMES CLEAVES II

„Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cât au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire. Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi? Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase. Şi atunci, de ce o scriu? Fiindcă nu pot să n-o fac. «Prea puţin» e mai mult decât «deloc». Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine.“ — RADU PARASCHIVESCU, aprilie 2020

„Instituțiile, legile, regulile, toate importate din Occident, se confruntă adesea pe terenul românesc cu tendințe și interpretări adverse, provenind din stratul anterior de civilizație. A fost o vreme când nimic nu părea mai natural în societatea românească decât ceea ce numim astăzi corupție. Occidentul crede în reguli (chiar dacă nici occidentalii nu le respectă întotdeauna). Românul este destul de sceptic în privința regulilor. Ne vom occidentaliza oare până la capăt?  Poate că nici nu mai are rost să ne punem o asemenea întrebare. Nici Occidentul nu mai este ce-a fost. Ne îndreptăm cu toții, în ritm accelerat, spre o lume nouă, foarte diferită de lumea de până acum. Rămâne să dovedim cât suntem de pregătiți, și unii, și alții, pentru a înfrunta Marea Schimbare.“ — LUCIAN BOIA

Traducere de Camelia Dinică

 

În Japonia, shinrin-yoku reprezintă un concept-cheie pentru îngrijirea sănătății. După cum au demonstrat ultimele cercetări, shinrin-yoku, sau arta japoneză a băilor de pădure, reduce anxietatea și stresul acumulate în urma vieții agitate de la oraș și aduce schimbări pozitive în fiecare aspect al existenței noastre.

Héctor García și Francesc Miralles ne amintesc de strânsa legătură dintre oameni și natură, prezentându-ne istoria, știința și filozofia din spatele acestei străvechi practici terapeutice. De asemenea, ne oferă sfaturi despre cum să ne încărcăm cu energie în locuri retrase și pașnice și cum să menținem această stare de liniște, chiar dacă locuim într-un oraș aglomerat.  Shinrin-yoku – sau întoarcerea în mijlocul naturii – ne poate readuce pe calea fericirii.

Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfârșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gânditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Apariția lui vulcanică într-o Românie abia închegată politic și teritorial are efectul unei mutații de destin.

Îi place să i se spună Nae.  Împământenește un limbaj teologic românesc, face din predarea filozofiei o împărtășire a înțelep-ciunii, le deschide studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă, învigorează scrisul gazetăresc, participă la primele mari proiecte editoriale românești, se implică în mișcările de tineret, e mândru să fie sfetnic de taină al regelui Carol II. Cu inteligența, umorul și farmecul lui aparte își conduce discipolii pe cărări politice periculoase. 

Este deopotrivă venerat și detestat: un seducător al minților și al inimilor, pentru care Maria Cantacuzino (Maruca), prietena reginei Maria, e gata să se sinucidă.

Imensul orgoliu intelectual îi este zeu și călăuză în toate contradicțiile existenței sale.

La 130 de ani de la nașterea lui Nae Ionescu, această carte-portret este o incursiune pasionantă în aventura unei vieți care nu și-a epuizat niciodată misterele.

Ilustrația copertei: Sabin Popp, Nae Ionescu (1923–1924), ulei pe pânză, colecția familiei

Puţine cărţi s-au bucurat vreodată de o faimă mai mare decât 1001 de nopţi, un adevărat triumf al imaginaţiei omenești! Publicată la mijlocul secolului trecut, această primă adaptare românească pentru copii a fermecat pentru totdeauna generaţii de tineri cititori și, fără îndoială, va continua să o facă multă vreme acum încolo.

 

„De la Arabia la Samarkand, de la Damasc la India, pe marile drumuri ale caravanelor şi generaţiilor, basmele Şeherazadei s-au rostit la seraiuri de mari sultani şi-n pustie, la focuri de popas vremelnice.“ —EUSEBIU CAMILAR

„Devenit recent unul dintre centrele de interes ale discursului din științele umaniste, corpul nu și-a dezvaluit înca toate secretele. Studii recente au subliniat, cu îndreptățire, că există o istorie a corpului, istorie ce conjugă aparența și profunzimea, dorința și puterea, căderea și apoteoza, viața și moartea. Acesta este contextul în care Despre trup își propune să intervină, cu instrumentele istoricului imaginilor, investigând istoria corpului ca istorie a unei construcții și analizând cu precădere avatarurile «întrupării» sale vizuale.

Cartea oferă o selecție de probleme, interogații și aspecte privind eterogeneitatea constitutivă a obiectului «corp», de unde rezultă și titlul, intenționat deschis. Va fi vorba, așadar, de incursiuni în imaginarul corpurilor și în fenomenologia întrupării. Astfel, rolul jucat în constituirea acestei iconosfere de credințe, efecte ale conștiinței, gusturi estetice, dorințe, pasiuni și temeri va fi evidențiat în mod constant. Parcursul oferit aici nu va fi strict cronologic, procedând mai degrabă «prin figuri». Ceea ce ne interesează în final nu este «evoluția» imaginii corpului, ci nesfârșita și fluctuanta sa reelaborare.“ — VICTOR IERONIM STOICHIȚĂ

 

Pe copertă: Andrea Mantegna, Parnassus, 1497 (detaliu)

Traducere de Mugurel Butuza

 

Figura lui Erich Ludendorff este esențială pentru a înțelege cursul final al Primului Război Mondial și evoluția Germaniei în perioada interbelică. Fără Ludendorff la comanda armatelor și a imperiului, istoria ar fi luat-o pe alte căi, probabil mai pașnice, naziștii nu ar fi ajuns la putere și al Doilea Război Mondial nu ar mai fi avut loc. Acestea sunt tezele prezentate în volumul de față, axat pe viața și faptele unuia dintre cei mai importanți comandanți militari ai secolului XX. Cartea aduce în fața pasionaților de istorie argumente și analize, lăsând loc interpretărilor și concluziilor personale ale cititorului. O lectură captivantă, plăcută, lămuritoare.

 

 

„În decembrie 1937, cu puţin timp înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania aveau loc fastuoasele funeralii ale generalului Erich Ludendorff. Pe ultimul său drum era însoţit şi de Hitler, într-un gest de celebrare a optimismului nazist. 

Onorurile au fost nenumărate. Revista Life afirma că Ludendorff fusese magnific, iar pe frontispiciul ei se putea citi: «Germania îl înmormântează pe cel mai mare general al Marelui Război»… Revista îl mai numea pe Ludendorff «cel mai capabil general apărut în cursul războiului mondial» şi «egal, din punct de vedere militar, al lui Robert E. Lee».“ — AUTORII

„Traducând aceste cinci cărţi de străveche şi mare faimă în Vechiul Testament, am urmărit ca, fără a literariza sau poetiza în mod forţat originalele, să le ofer cititorului drept ceea ce sunt, capodopere ale literaturii omenirii întregi, capabile să emoţioneze prin însăşi redarea cât mai credincioasă a originalului. Redarea aceasta fidelă a fost încă una dintre datoriile pe care mi le-am asumat şi, în acest scop, m-am servit de cele mai recente şi mai autorizate cercetări. Eliberate de constrângerile versiunilor anterioare şi oferite, simplu, ca texte literare de o mare adâncime omenească, sper ca cititorul să se poată bucura de ele în sine. Iar comentariile nu vor să fie decât nişte simple informaţii şi sugestii, folositoare numai cui simte neapărat nevoia să le citească.“ (Petru CREŢIA)

Traducere de Maria Rizoiu

 

Aţi visat vreodată la un loc minunat, plin de bucurie şi culoare? Deschideţi cartea şi începeţi să citiţi! Veţi ajunge acolo într-o clipită.

 

Din cămăruța ei întunecoasă şi rece, Clementine visează la un loc magic, cu flori purpurii şi un pârâu argintiu. Mai întâi însă, trebuie să scape de unchiul Rufus şi de mătuşa Vermilia, care o ţin prizo­nieră şi o obligă să gătească şi să facă curăţenie.

Într-o bună zi, după o serie de peripeţii care întorc casa pe dos, Clementine reușește să fugă împreună cu motanul Gilbert, priete­nul ei cel mai bun. O ferestruică uitată deschisă în pod e începu­tul unei aventuri incredibile care o duce spre locul visat, cel mai frumos loc dintre toate: acasă!

 

Visase acest loc de multe ori. Și, chiar dacă îl vedea doar în vis, era sigură că există cu adevărat. Cum ajunsese să-l viseze, mă întreb? Probabil îi venise în minte de undeva. Poate că era o amintire de demult…

Clementine numea locul din vis „Locul Magic“.

Ilustrații de Ola Krzanowska

E timpul să mergi la grădiniță e o colecție de povești care-i ajută pe cei mici să treacă fără emoții pragul grădiniței și să învețe să se distreze alături de colegi. Cartea le oferă totodată copiilor care tocmai descoperă lumea cea mare răspunsuri la întrebările importante care îi frământă:

- Merită să mergi la grădință

- Trebuie să ne temem de monștri?

- Cum să devii un Om Foarte Curajos? 

- Merită să te încăpățânezi?

- Putem să-i spunem mamei totul?

- Cum să nu întârzii?

și multe altele.

E timpul să mergi la grădiniță este o carte vindecătoare. Într-un mod discret, ea liniștește temerile celor mici legate de această nouă etapă a vieții și-i ajută pe părinții lor să facă față cu brio peripețiilor prin care vor trece micuții de vârstă preșcolară. Vă veți convinge, citind cartea, că grădinița este un loc plin de surprize plăcute și noi prietenii. Un loc în care cei mici pot învăța multe lucruri interesante și importante.

Traducere de Monica Broșteanu

 

„Mulți oameni se raportează cu încredere la «Maica Domnului». În ortodoxie e numită mai ales «Născătoare de Dumnezeu» și «Pururea Fecioara Maria». În catolicism, titlurile ei sunt mai multe, mai ales în litanii. Pentru protestanți, e doar mama lui Isus. Dar câți dintre aceia care o invocă – sau o ignoră – se străduiesc să o cunoască? Nici nu e ușor. Evangheliile ne spun foarte puțin, iar celelalte scrieri ale Noului Testament – aparent, mai nimic.

Teologul american Brant Pitre, cunoscut la noi datorită celor trei cărți apărute la Humanitas (Misterul Cinei de pe urmă, Pledoarie pentru Isus și Isus Mirele), aplică și cercetării de față aceeași me­todă cu care ne-a obișnuit: o atentă explorare a Vechiului Testament, dar și a creștinismului antic, cu profunda lui înrădăcinare în iudaismul de secol I. Rezultă un studiu tipologic pasionant – figura Mariei se desprinde în toată complexitatea și frumusețea ei și devine de interes nu doar pentru creștinii de toate confesiunile, ci și pentru evrei și pentru musulmani.“ — MONICA BROȘTEANU

 

Pe copertă: Giovanni Bellini, Madonna di Alzano (detaliu)

„Ai nevoie de un răgaz ca să te potolești după ce închizi cartea aceasta despre copilărie a lui Mihail Vakulovski, cu scriitura ei nervoasă, clocotitoare ca o magmă. Toate schemele ideologice sunt abandonate, nu avem bolșevici răi și albgardiști buni, toate sunt așa cum le percepeam atunci în copilăria noastră sovietică, care aici este una frenetică, burlescă, savuroasă. Toate se învălmășesc, Lenin și Pavlic Morozov stau bine mersi lângă eroina Zoia Kosmodemianskaia și supra-omul Iuri Gagarin. Versurile patetice despre eroii sovietici fac casă bună cu folclorul porcos al copiilor despre aceiași eroi. Autorul refuză să se uite la copilăria sa din perspectiva adultului de astăzi, el o re-trăiește exact pe cea de atunci, plină de triumfuri adolescentine și răcoritoare ca o limonadă. O copilărie în sânul unui tată protector și adorat ca un Dumnezeu”. — CONSTANTIN CHEIANU

 

„Injecții de stări și de imagini, fără complexe, fără filtru și fără cenzură, textele lui Mihail Vakulovski sunt ca acele poze alb-negru, făcute de «Zenit»-urile sovietice. Fie că aleargă după băiatul care jupoaie șerpi ca să-și oblojească mama, fie că o pândește pe lăptăreasa care se scaldă noaptea în laptele colhozului, fotograful nu este niciodată un simplu privitor, este chiar lentila care ajustează realitatea. Mult umor, multe înjurături și cruzime, dar și o duioșie aproape copilărească, specifică slavilor, care se împletește aici straniu cu scrisul românesc.  Toate acestea pe muzica lui Vîsoțki, de la înălțimea lui Gagarin, dar mai ales cu gândul la «tătelu’» – developatorul-șef al amintirilor. O carte care va enerva multă lume și tocmai de aceea merită citită“. — TATIANA ŢÎBULEAC

Nu-i ușor să fii o râmă mică într-o lume așa de mare! Trebuie să te ferești de pantofii oamenilor, de ciocul păsărilor, ba chiar și de picăturile de ploaie. Dar e distractiv și fiecare zi e o aventură! 

 

Faceți cunoștință cu Oliver – Oli pentru prieteni –, o râmă nostimă cu ochelari roșii, mare amatoare de călătorii și de visat cu ochii deschiși. Pentru că își dorește din toate puterile să vadă ce se află dincolo de Dealul Plopilor, unde trăiește de când se știe, Oli are parte de aventura vieții lui: ajunge, cum necum, într-o grădină magică, descoperă cum se leagă între ele toate lucrurile din natură, înțelege de ce fructele și legumele au puteri miraculoase și sunt cei mai grozavi supereroi, se luptă cu un dușman de temut și, mai cu seamă, își face o mulțime de prieteni. 

 

Aventurile râmei Oli, acum într-o ediție nouă, îndelung dichisită, este o poveste frumoasă despre prietenie, înțelepciune și curaj, din care aflăm că nimeni nu-i prea mic pentru vise mari și că, dacă îți dorești cu adevărat, poți!

 

Fiecare carte vândută va ajuta la amenajarea unui atelier de artă în cadrul secțiilor de oncologie ale spitalelor de copii din București.

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

 

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată. Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

 

● Fiecare carte conține 8 planșe de colorat ● Culorile apar pe hârtie imediat ce copilul atinge pagina cu pensula umedă sau chiar cu degețelele ● Activitate potrivită acasă, la grădiniță și în călătorii ● Produs sigur pentru copii

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

 

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată. Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

 

● Fiecare carte conține 8 planșe de colorat ● Culorile apar pe hârtie imediat ce copilul atinge pagina cu pensula umedă sau chiar cu degețelele ● Activitate potrivită acasă, la grădiniță și în călătorii ● Produs sigur pentru copii

„Paginile Apelului către lichele au fost scrise pe fundalul unei drame istorice. Ele sunt febrile pentru că au fost puse pe hârtie sub febra urgenţei de a evacua trecutul şi sub teama că ar putea să ni se întâmple ceea ce între timp ni s-a întâmplat. Din acest punct de vedere volumul acesta este documentul unei societăţi învinse şi, confruntat cu ceea ce a urmat şi cu momentul în care ne aflăm, un document al triumfului lichelelor. El este totodată un proiect tipic de intelectual umanist (şi iluminist), care crede că o lume poate fi schimbată cu ajutorul cuvintelor. De aceea, în cele mai multe dintre paginile acestei cărţi care are ca temă o miză a istoriei, cuvintele sunt încinse la roşu, sunt patetice, sunt forţate să îşi atingă limita, sunt urlate, imprecate, aleargă pe scenă despletite şi se bat cu pumnii în piept. Şi, pentru că între timp s-au dovedit neputincioase, ele sunt în aceeaşi măsură tragice şi ridicole. Cu ce disperare am vrut atunci, câţiva dintre noi, să mutăm cursul lucrurilor în direcţia cea bună! Iar «direcţia cea bună» — de asta nu mă îndoiam nici o clipă, aşa cum nu mă îndoiesc nici acum — trecea prin eliberarea societăţii româneşti de figura emblematică şi dominatoare a lichelei ieşite din comunism şi care se pregătea acum să facă din nou istorie.“ — GABRIEL LIICEANU

Traducere de Camelia Dinică

 

V-ați gândit vreodată de cât timp avem nevoie ca să ne îndrăgostim? O secundă? Cinci minute? Două ore? O zi? O săptămână? Toate răspunsurile sunt corecte.

Xenia învață pentru Medicină, încearcă din răsputeri să le facă pe plac părinților exigenți și, când presiunea e prea mare, se refugiază în literatură. De curând, a descoperit romanul De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger și, odată cu asta, pe un forum al cititorilor, a cunoscut un tânăr de vârsta ei.

Nu s-au văzut față în față, abia dacă știe cum îl cheamă și la ce liceu învață, dar își scriu săptămânal, iar sentimentele lor capătă, în ciuda piedicilor sau poate tocmai de aceea, forța unei pasiuni dintre cele care-ți schimbă viața.

Dar, atunci când Xenia trece peste rugămintea lui și încearcă să-l întâlnească, află că nimic nu e ceea ce pare a fi. Cine este cu adevărat sufletul ei pereche? Unde este? Ce ascunde? Răspunsul vine sub forma unui caiet de însemnări și spune povestea unei crime.

 

„Romanele sunt adesea un răspuns. Un răspuns indignat, consternat, emoțional, care de cele mai multe ori nu rezolvă nimic, ci lansează și mai multe întrebări la care nu-i deloc ușor să răspunzi, dar asupra cărora merită să te oprești ca să reflectezi. Adeseori sunt întrebată ce vreau să insuflu prin romanele mele. Încep prin a corecta verbul. «A insufla» este un cuvânt oribil.  Eu nu vreau să insuflu și să mi se insufle nimic. Eu vreau doar să «molipsesc», să «invit», să «seduc». Toate acestea prin singurele lucruri pe care le am: poveștile, cuvintele. Să «emoționez». Iată verbul care mă interesează cel mai mult. Asta vreau: să-i emoționez pe tinerii cititori în aceeași măsură în care m-au emoționat și pe mine lecturile din adolescență. Iar dacă, pe lângă asta, reușesc să stârnesc fie și cinci minute de reflecție, atunci fericirea mea este deplină.“ — CARE SANTOS

„Dacă ai fete, trebuie să citești această carte. Te va ajuta să alegi cea mai bună cale pentru a-ți crește fiica.“ –The Sunday Times

 

Să crești o fată este o provocare. În ziua de azi – mai mult ca oricând – există numeroși factori care răpesc ani buni din copilăria unei fete și o pot transforma într-o adolescentă și, ulterior, într-o femeie neîmplinită și nefericită. Internetul, mass-media și întreg mediul înconjurător au o influență decisivă asupra copiilor și le pot distruge viața dacă părinții nu sunt pregătiți să-i protejeze. Această carte propune 10 elemente-cheie, testate pe sute de părinți din întreaga lume, care te vor ajuta să le oferi fetelor tale șansa să crească în siguranță și să pornească cu bine în viață. Renumitul psiholog Steve Biddulph oferă în acest volum excepțional nu doar informații prețioase, ci și o experiență interactivă. Întrebările și testele te vor ajuta să identifici ce este unic la familia ta și la fetele tale; cu ajutorul lor vei afla ce trebuie să faci ca să fii părintele de care copila ta are nevoie.  Aceasta nu e doar o carte. Este un strigăt de luptă. Trebuie să lupți dacă vrei ca fiica ta să aibă o copilărie fericită și să ajungă o femeie extraordinară. Vei descoperi în aceste pagini armele de care ai nevoie.

Ilustrații de Chloe Bristol

Traducere de Anca Bărbulescu

 

Înapoi la faimosul hotel Casa de Iarnă pentru încă o vacanță de vis, Elizabeth și prietenul ei Freddy sunt hotărâți să dezlege secretele unor artefacte ciudate și puternice lăsate aici de un oaspete excentric. Cu ajutorul acestora, malefica Gracella Hibernal ar putea încerca din nou să distrugă hotelul și familia lui Elizabeth. Ca s-o oprească, cei doi prieteni iau urma unui șir de indicii misterioase scrise codat în blazonul Casei de Iarnă. Odată descifrate, acestea îi conduc tocmai în subsolul hotelului, unde se întretaie vechi și misterioase tuneluri închise de zeci de ani, unde s-au activat puteri nebănuite.

„Acțiunea palpitantă și personajele puternice ne fac să dăm cu înfrigurare paginile cărții ca să rezolvăm întreg puzzle-ul care este acest roman, în vreme ce îl așteptăm nerăbdători pe următorul.“ – Booklist

Traducere de Ianina Marinescu

 

Sally Rippin a scris peste 60 de cărţi pentru copii, vândute în 4 milioane de exemplare în întreaga lume. Ce-ai face dacă toţi oamenii ar crede că prietenul tău cel mai bun e periculos? Locuitorii din Oraşul Lunii Negre sunt convinşică vrăjitoarele şi monştrii n-ar trebui să fie prieteni, fiindcă sunt atât de diferiţi. Însă, după o aventură ca-n filme în minele interzise din Valea Adâncă, unde îi cheamă trei pietre magice, Polly şi Buster demonstrează că prietenia adevărată e mai puternică decât prejudecăţile adulţilor.

 

Misterul pietrelor magice este cea mai bună lectură pentru copiii care au învăţat deja să citească singuri. Dincolo de povestea amuzantă a vrăjitoarei Polly şi a celui mai bun prieten al ei, monstrul Buster, cel de-al doilea volum al seriei se opreşte şi asupra unor teme complexe precum relaţiile de familie, cum să faci faţă pierderii cuiva drag, dificultăţile de învăţare, loialitatea, emoţiile, bullying-ul, prejudecăţile, pe care le tratează pe înţelesul celor mici. O poveste plină de farmec despre unele dintre cele mai importante valori din viaţa unui copil.

Selecție de texte, prefaţă și note  de Șerban-Liviu Pavelescu

Traducere din franceză  de Alina Pavelescu

 

„Soldații au plecat, așadar, de pe front în masă, luând cu ei armele și banii statului, caii și vehiculele. Au luat cu asalt trenurile, asupra cărora se năpusteau ca furnicile, sau au plecat pe jos. Cei care reușiseră să pună mâna pe un cal sau pe un vehicul le încărcau cu rezultatele jafurilor lor, pe care uneori le vindeau la prețuri de nimic… Întreaga Moldovă și Basarabia erau pline de cai rusești… Soldații au fost văzuți ducând într-un sat o piesă de artilerie completă, cu tot atelajul ei, pe care au vândut-o pentru 50 sau 60 de franci. Am fost martorul acestei tranzacții, într-un târgușor la 20 de kilometri de Iași.“ – N.A. MONKEVITZ

 

 

„A lipsit puțin ca destrămarea armatei ruse în toamna anului 1917 să nu atragă după sine și destrămarea statului român. Generalii Monkevitz și Vinogradski se aflau în corpul de comandă al armatei țariste dislocate pe frontul românesc. Memoriile lor de rãzboi – scrise la cald – descriu în detaliu faptele și atmosfera acelor luni dramatice; ele au fost până acum necunoscute publicului de la noi. Mai mult decât două mărturii despre istoria aceluiași eveniment, Revoluția Rusă, în volumul de față am reunit două viziuni diferite, două perspective complementare asupra întâmplărilor – până atunci nemaivăzute – ce au dus la disoluția uneia dintre cele mai puternice armate participante la Pri¬mul Război Mondial și, foarte rapid, la reconfigurarea istoriei europene.“ – ȘERBAN-LIVIU PAVELESCU