Cărți

„Urmărit, în timp de pace, de Curtea Marţială, sub învinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publică din timpul ocupaţiei germane asupra Munteniei şi Dobrogei, mă văd silit să vorbesc. În chipul acesta cred că voi da oamenilor de bine putinţa de a mă judeca în cunoştinţă de cauză şi de a aprecia dacă am fost sau nu capabil de a săvârşi faptele ce mi s-au imputat.“ – LUPU C. KOSTAKI

 

„Mare parte dintre așa-zișii «germanofili» erau animați mai curând de teama de Rusia decât de atașamentul față de Puterile Centrale. Această rusofobie, alimentată de istoria familiei și a ținutului de baștină, este fățișă în atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la cârma Ministerului de Interne pentru perioada ocupației. De pe poziția de «gerant», obiectivul său era să netezească raporturile cu autoritățile militare străine și să asigure subzistența locuitorilor din teritoriul ocupat. În schimb, după încheierea războiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Firește că Lupu Kostaki a colaborat cu autoritățile de ocupație, între anumite limite: în fond, de aceea fusese lăsat la București, în virtutea strălucitei sale cariere în admi­nistrație. El vedea în coabitare singura soluție pentru a salva populația civilă rămasă în teritoriul ocupat și chiar pentru a evita dezintegrarea țării. Rămâne de stabilit dacă publicarea, un secol mai târziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki îi va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA

Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit. Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii...Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii. Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede?Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine. (Petru CREŢIA)

Traducere de Marieva Ionescu

 

Mărturia emoționantă a unei copile abandonate în orfelinatele din România lui Ceaușescu

 

Măriuca vede lumina zilei în 1976 – unul dintre cei două milioane de copii născuţi în urma decretului prin care Ceauşescu voia să dea un impuls demografiei României. Abandonată de mama ei pe când nu avea nici un an, este plasată într-un orfelinat. Zeci de mii de copii cad victime în aceste adevărate lagăre de concentrare ale dictaturii ceauşiste. Măriuca are însă noroc: este adoptată la 6 ani de către un cuplu de francezi. Majoritatea copiilor din orfelinatele României nu aveau să fie niciodată adoptaţi. Copilul și dictatorul este o carte despre căutarea identităţii, despre căutarea de sine după o copilărie amputată.

 

„În copilărie, șoptește Marion privind fix spre o ușă, eram foarte marcată de semnele de hospitalism pe care le vedeam la colegii mei. Mi‑au rămas în minte acești copii de o tristețe sfâșietoare, privind temători departe, în gol. Și eu aveam stereotipuri, mă legănam, nu dor­meam bine, nu puteam să fiu atentă și mă temeam de orice «plecare». Cea mai puternică amintire e absența iubirii, a afecțiunii, a prezenței și privirii adulților.“

Iei o decizie pornind de la fapte sau de la intuitie? Iti planifici viata sau te lasi „luat de val“? Iti formezi opiniile imediat sau dupa o indelunga reflectie? Iti „reincarci bateriile“ in mijlocul semenilor sau in singuratate? Inclinatiile naturale iti definesc personalitatea, iar felul de a te comporta, temperamentul. Asa cum aparti uneia din cele 12 zodii, te incadrezi intr-unul din cele 16 tipuri de personalitate ale clasificarii Myers-Briggs. Aceasta clasificare, care a condus la un complex test de personalitate folosit astazi de marile firme pentru angajarea de personal, deriva din celebrele tipuri psihologice ale lui C. G. Jung. Ghidul Patriciei Hedges te invata sa determini personalitatea si temperamentul oricarui om. Iti vei cunoaste mai bine firea si reactiile in situatiiie-cheie ale vietii si vei deveni, poate, mai intelegator cu cei diferiti de tine. Traducere de Anamaria Schwab

Cu desenele autoarei

Introducere de Rea Berg

Traducere de Cristian Negoiță

 

„Sunt Galileo Galilei din Pisa. Încă de mic, mintea mi-a fost cuprinsă de întrebări la care nu se mai gândise nimeni. Am studiat științele, am predat la universitate, am născocit o mulțime de obiecte folositoare. Am inventat telescopul, am perfecționat microscopul, termometrul, ceasurile, busolele și multe altele. Am demonstrat că Pământul se învârte în jurul Soare¬lui, atrăgându-mi astfel mânia multora din vremea mea. Dar nu m-am dat bătut. Întotdeauna am știut că numai cercetând și experimentând putem ajunge la adevăr.“

Traducere de Lidia Dumitru

 

Fiecare clipă din viața noastră este unică, iar dacă o lăsăm să ne scape o pierdem pentru totdeauna – aceasta este filozofia ichigo-ichie, care ne învață că lucrurile sunt efemere, iar ceea ce trăim acum nu se va mai repeta în același fel. Deseori folosită în Japonia pentru a întâmpina pe cineva sau pentru a-ți lua rămas-bun, expresia ichigo-ichie își are originile în budismul zen. Héctor García și Francesc Miralles ne introduc în arta de a ne bucura de fiecare clipă îmbinând filozofia zen cu instrumentele din psihologia contemporană. Vom învăța astfel să apreciem frumusețea naturii trecătoare, să ne folosim simțurile ca să ne ancorăm în prezent, să fim atenți la magia coincidențelor, să folosim ichigo-ichie pentru a ne descoperi ikigai-ul, sau scopul vieții, căci numai astfel putem găsi ceea ce ne motivează și ce ne aduce fericirea.

Traducere de Ciprian Săucan

 

Trăim într-o lume în care totul se negociază, indiferent că ești la serviciu, acasă, cu familia ori prietenii. Sinteză a celor 30 de ani de experiență a autorului în domeniu, cartea lui Herb Cohen este manualul perfect, ghidul practic pe care te poți baza pentru a deprinde până la detaliu arta de a negocia.

 

„Ne dorim o mulțime de lucruri: prestigiu, libertate, bani, dreptate, statut social, iubire, siguranță și recunoaștere din partea celorlalți. Unii oameni știu mai bine cum să obțină ceea ce-și doresc. Și dumneavoastră veți deveni unul dintre aceștia. De obicei, se presupune că se bucură de răsplată doar cei talentați, conștiincioși și educați. Celor care credeau că virtutea și munca asiduă vor învinge, la final viața le-a dovedit deja contrariul. «Câștigătorii» par să fie oameni care nu numai că sunt competenți, dar au și abilitatea de a-și «negocia» calea spre atingerea scopului. Ce este negocierea? Este folosirea informației și a puterii astfel încât să modifice comportamentul în cadrul unei «urzeli de tensiune». La o analiză mai atentă a acestei definiții largi, ne dăm seama că de fapt negociem tot timpul, atât în viața personală, cât și în cea profesională.“ – HERB COHEN

„Nu e de ajuns să te indignezi. Nu e de ajuns să vrei să spui lucrurilor pe nume. Trebuie să poți face rost de cuvintele indignării, să găsești cuvintele adevărului aruncat în față.
Eseurile din acest „portret de țară“ nu sunt exerciții de stil, ci sunt mânie stilizată, o demonstrație de cum poate fi mânată imprecația în țarcul cuvintelor. De cum poate fi mânuită limba la care visa Cioran, ale cărei cuvinte, «ca niște pumni, ar zdrobi fălcile». Răfuiala autoarei cu istoria noastră începe de la anul 2012 încoace. Cuvintele de erinie înfuriată și rănită din iubire de țară ale Luminiței Marcu «zdrobesc fălcile» lichelelor de toate culorile și mai ales, mai ales, ale confraților care, prostituându-și cuvintele, au ajuns să slujească toate abjecțiile politice ale septenalului românesc 2012–2019.
Se va căi vreunul dintre ei citind aceste pagini? Sigur, nu. Dar important este că, în lumea noastră în care realitatea încape tot mai greu în cuvinte, se ridică o voce nouă, răspicată și limpede. Frumoasă ca aria Donnei Anna din Don Giovanni, în care țipătul de indignare se transformă în muzică.“ – GABRIEL LIICEANU

Traducere de Andreea Eșanu

Reza Aslan ne oferă un inedit tratat de istorie a religiilor, pornind de la religiile animiste ale preistoriei, trecând prin diferitele religii politeiste ale Antichității și ajungând la monoteismele complexe de mai târziu. Căutând „inefabila experienţă a credinţei“, autorul demonstrează că fiecare religie și fiecare credincios, conștient sau nu, își creează zeul sau zeii luând ca model omul, cu toate ale sale, bune sau rele. Istoria lui Dumnezeu este istoria omului. Respingând interpretările literale ale cărţilor sacre, fanatismul și fundamentalismul, Reza Aslan pledează pentru un „umanism spiritual“, poate singurul capabil să salveze omenirea.

„Este Dumnezeu forța însuflețitoare care unește toate ființele vii – așa cum par să fi crezut strămoșii noștri preistorici? Sau natura divinizată – așa cum credeau mesopotamienii? Sau o forță abstractă care impregnează universul – așa cum o descriau unii filozofi greci? Sau o divinitate personificată, care arată și acționează întocmai ca o ființă umană? Sau este Dumnezeu o ființă umană la propriu? Indiferent ce răspuns am da, întrebarea despre ce este Dumnezeu a reprezentat o preocupare stăruitoare atât pentru credincioși, cât și pentru necredincioși, vreme de sute de mii de ani. Întrebarea propriu-zisă a condus la formarea unor întregi civilizații, dar și la distrugerea lor. A creat pace și prosperitate, dar și război și violență.“ – REZA ASLAN

Pentru publicul larg, C.S. Lewis (1898–1963) este autorul celebrelor Cronici din Narnia, o serie de poveşti fantasy în curs de ecranizare. Mai mult, figura acestui profesor de literatură care a predat la Oxford şi la Cambridge, fiind un fel de simbol al elitei universitare britanice, şi povestea lui de iubire cu Joy Gresham au inspirat un frumos film, Shadowlands (Tărâmul umbrelor), cu sir Anthony Hopkins şi Debra Winger în rolurile principale.
Mai puţin cunoscut de publicul larg este faptul că C.S. Lewis a scris remarcabile studii de literatură medievală şi critică literară şi că esocotit cel mai important apologet al creştinismului din secolul XX (unele scrieri ale sale pe tema credinţei - Despre minuni, Cele patru iubiri, Problema durerii, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Despre lumea aceasta şi despre alte lumi - au fost traduse la Humanitas). În Marea Britanie, Lewis a devenit celebru încă din timpul vieţii graţie conferinţelor lui vibrante despre creştinism, transmise la radio în timpul războiului.
Scrierile şi cu atât mai mult conferinţele creştine ale lui Lewis erau atât de convingătoare pentru că izvorau din încărcătura emoţională a propriei convertiri. Şi chiar despre această convertire, oarecum surprinzătoare pentru un tânăr intelectual studios, lucid, deloc lipsitde spirit critic, e vorba în cartea de faţă. Surprins de Bucurie este, în fond, o autobiografie spirituală: în spatele vieţii exterioare seconturează evoluţia lăuntrică a autorului de la credinţa convenţională din copilărie la necredinţa frivolă din prima tinereţe şi, în fine, la credinţa profundă în Dumnezeul creştin.

„Tare greu i-a fost literaturii române să ajungă la romanul Ioanei Bradea, la titlul lui atât de violent provocator. Cartea tinerei prozatoare a făcut un salt disperat, prin care a reușit să corecteze căznitul și – până acum – tristul efort de deblocare a tabuurilor limbajului literar… Ioana Bradea este probabil singura din plutonul tinerilor scriitori care experimenteazã debutonarea limbajului care nu pune dorinþa de a epata înaintea nevoii de a scrie… Conversațiile nocturne reconstituite de Ioana Bradea sunt năucitoare. Aici e punctul tare al cărții, pentru că veridicitatea și puterea de impact ale acestor pagini sunt greu de egalat și par plătite cu topirea până la urmă voluntară în această magmă umană irespirabilă. O lume murdară, maculantă din lene, otrãvită din indolență, disperată din neputință se ridică dintre așternuturile jegoase ale prezentului și ne spune, extrem de brutal, unde suntem de fapt.“ – TANIA RADU

„Nu știu să existe mai adâncă plăcere decât aceea de a întrezări, a pipăi, a simți oamenii, faptele, clădirile, fragmentele de oraș, străzile, realitățile cu fantasme sau coșmaruri, clipele sau anotimpurile, pe care apoi să le reconstruiești din litere, să le traduci în cuvinte, să le îmbraci într-o construcție lingvistică – cum ar fi și Băgău, la o adică: o lume fragilă, parfumată sau gustoasă, imperfectă pe alocuri, șubrezită, diformă, căptușită cu spaime, complexe, bolnăvicioase obsesii, iluzorii proiecții, inutile stăruințe, tânjiri, sonorități și fluide gata să devină ruine... Nu știu să existe vreun miracol mai tulburător decât acela de a fi în stare să te bucuri de onoarea de a despica lumea în cuvinte, de a-i dezvălui din taine sau de a-i silabisi misterele… Poate doar dragostea cu care să îmbrățișăm toate acestea…“ – IOANA BRADEA

Traducere de Dana Verescu

Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să-l depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm până și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețelele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale. Folosind cele mai recente și importante studii științifice, psihiatrul și specialistul în neuroștiințe Manfred Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, iar cartea este un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.

„Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații». Dacă o casieră folosește calculatorul ca să socotească doi plus doi și nu observă că rezultatul 400 trebuie să fie greșit, dacă NASA lansează un satelit în nisip (sau în spațiul infinit) pentru că nimeni nu s-a prins că incii și milele nu sunt totuna cu centimetrii și kilometrii, dacă bancherii greșesc un calcul cu 55 de miliarde de euro, toate acestea înseamnă până la urmă doar că nimeni nu mai gândește. Evident că în aceste cazuri nimeni n-a aproximat în cap ordinul de mărime al rezultatului, ci s-a bazat în schimb pe un asistent digital oarecare.“ – MANFRED SPITZER

Ilustrații de Mircea Cantor

„Omul recent este o meditaţie despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernităţii care nu se mulţumește nici cu proclamaţiile suficiente ale postmodernităţii, nici cu regretele tradiţionalismului – o interogaţie asupra modernităţii suscitată de presimţirea dureroasă că, ori de câte ori ţi se deschide în faţă un drum, altele ţi se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii modernităţii și delatorii tradiţiei, în sufletele noastre se tânguiesc toate bogăţiile pe care le-am pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară.
Răul modernităţii nu ţine de răutatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o într-un orizont lipsit de alternativă al vieţilor noastre. Ca și marxismul pentru «progresiști», modernitatea și pseudomorfoza sa, postmodernitatea, par a fi devenit pentru cădelniţătorii lor de azi condiţia umană însăși. Tot adevărul instinctelor noastre morale stă chezășie că nu este așa.
Omul recent încearcă să sugereze că, prin ceea ce-i lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate încă salva. Cu o condiţie însă: dacă vom avea inteligenţa să putem regăsi în neghiobia trufașă a timpului pe care îl trăim – întreg, viu, bun și frumos – creștinismul tuturor începuturilor.
Să fim moderni: dar – nihil sine Deo!“ – HORIA-ROMAN PATAPIEVICI

„Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creștin și-a făcut singur loc în poveste.“ – C.S. LEWIS

C.S. Lewis adună în această colecție de eseuri gânduri despre scrierilede ficțiune, discutând în special rolul basmelor și al literaturii științifico-fantastice și îndreptându-și privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât și asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis își afirmă poziția în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când așterni pe hârtie imagini și întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, înseamnă să pui în valoare mai întâi de toate Povestea în sine și imaginația, fără a uita că gusturile copiilor în materie de literatură nu se deosebesc prea mult,la urma urmei, de cele ale oamenilor mari.

Traducere de Mihnea Gafița

„Răspunsuri realiste pentru părinţi reali şi adolescenţi reali“, scria un recenzent al acestei cărţi. Lipsa permanentă de respect faţă de părinte, fuga de acasă, abuzul de alcool, consumul de droguri, ameninţările cu sinuciderea, graviditatea la fete – dacă întâlniţi unul sau mai multe dintre aceste comportamente (şi lista ar putea continua) la adolescentul dumneavoastră, se prea poate ca el să fi scăpat de sub control.
Ce este de făcut? E cazul să recurgeţi la așa-numita „iubire dură“, spune autorul acestui ghid unic, probabil, pe piaţa noastră editorială. Metoda e dată, pas cu pas, în carte şi este ilustrată cu numeroase exemple.

„Am scris această carte pentru că literatura existentă despre creșterea copiilor și programele de consiliere nu oferă suficiente sfaturi practice și specifice cu privire la adolescenții nu pur și simplu rebeli, ci scăpați de sub control. Strategiile cuprinse în cartea de față nu au izvorât din liniștea cabinetului meu, nu se bazează pe ceea ce m-am gândit eu c-ar putea funcționa. Nu – ele provin nemijlocit de la specialiști reali, de la părinți ca și tine, ai căror copii sunt adolescenți scăpați de sub control și care mi-au spus povestea lor și au testat soluțiile propuse de mine.“ – DR. SCOTT P. SELLS

Traducere de Marius Constantin

Un ghid practic unic în felul său, pentru că pornește de la simptome, nu de la diagnostic, cum fac de regulă ghidurile pediatrice pentru părinți. Iar părinții se confruntă în primul rând cu simptome: copilul are febră, copilul tușește, copilul nu aude bine, pe copil îl dor dinții, copilului i-a apărut o erupție pe piele, copilul are diaree sau consti-pație etc. etc. Despre ce poate fi vorba? E grav sau nu? Ce este de făcut repede, înainte să putem ajunge la doctor? Ce trebuie să știm despre afecțiunea copilului, după ce doctorul a stabilit diagnosticul?
Cartea se referă la copiii de 0–12 ani și este în așa fel concepută încât să poată fi consultată rapid, oferindu-i părintelui, cu discernământ (nu așa cum le găsește pe internet...), informațiile atât de necesare. Pentru sănătatea copilului său.

„Multe cărți de îngrijire a copilului bolnav consideră că știți să diagnosticați ce este în neregulă cu copilul, așadar să căutați problema în indicele alfabetic. Acest sistem este adecvat dacă știți că micuțul are astm sau amigdalită sau altă afecțiune clară, dar nu prea folosește dacă habar nu aveți ce se întâmplă.
Aici vă ajută această carte. Capitolele sunt structurate după simptome. Îmi îndrept atenția asupra afecțiunilor care se întâlnesc în viața de zi cu zi și le provoacă părinților cele mai multe griji. Nimeni nu vă poate promite că viața de părinte va fi mai ușoară, dar informațiile clare pe care le veți avea la îndemână vă vor face să vă simțiți mult mai încrezători.“ – DR. DAVID HASLAM

Traducere și note de Constantin Geambaşu

„Valea nimicniciei nu e o lectură pentru oameni slabi; e o carte dură, chiar brutală pe alocuri, despre cum mașinăria securistă de distrus vieți și conștiințe continua să prospere și să tragă sforile în «democrația liberală» din Polonia de după «Masa Rotundă».
Este demersul unui autor cunoscut pentru curajul și luciditatea lui, manifestate în scrierea acestui roman, ca și în toată opera sa, și, mai ales, în istoria reală.
Un demers necesar, vindecător, asemenea acțiunii unui chirurg sau a unui exorcist, prin care Bronisław Wildstein identifică răul așa cum este, nu doar în viețile personajelor, ci și în dimensiunea sa politică, intelectuală și spirituală, și îl scoate la vedere, fără a se lăsa intimidat de aparenta sa atotputernicie, reu­șind astfel să facă loc speranței de vindecare.“ – ANCA CERNEA

Traducere de Adam Jinaru

Citești cuvântul „acum” chiar acum, dar ce înseamnă el? Ce anume dă un caracter excepțional efemerului moment „acum”? Natura lui enigmatică i-a contrariat pe filozofi, teologi și fizicieni, de la Sfântul Augustin la Einstein și până în prezent. În ultima vreme, destui fizicieni teoreticieni împărtășesc ideea că scurgerea timpului e doar o iluzie, însă Richard A. Muller, unul dintre cei mai mari fizicieni experimentatori ai zilelor noastre, este de altă părere. El spune că fizica trebuie să explice realitatea, nu s-o nege.
În Acum, drumul către înțelegerea timpului pe care ni-l propune Muller ne conduce prin elementele fundamentale ale teoriei relativității și teoriei cuantice, prin cosmologia big bang-ului și a găurilor negre, pentru a ajunge la o imagine sintetică originală ce contrazice multe dintre ideile cu care ne-am obișnuit și pentru a anticipa spiritul în care ar trebui să gândească un nou Einstein.
Semnificația lui „acum“ e doar unul dintre numeroasele mistere ale acelui ciudat fenomen pe care îl numim timp. Este remarcabil că înţelegem atât de mult despre timp, mai ales straniile şi contraintuitivele aspecte legate de teoria relativităţii a lui Einstein, dar e remarcabil și că înţelegem atât de puţin despre aspectele fundamentale ale timpului – ce este şi care e raportul lui cu realitatea. Cartea de față este despre timp – ce ştim şi ce nu ştim.

Ilustrații drăgălașe cu puiuți de animale, texte nostime cu rimă și 80 de abțibliduri cu margini rotunjite ca să se lipească ușor.

Cei mici se distrează în familie
• învață să recumoască diferite animale
• își cultivă dragostea pentru natură
• își dezvoltă coordonarea ochi-mână

Ilustrații drăgălașe cu puiuți de animale, texte nostime cu rimă și 80 de abțibliduri cu margini rotunjite ca să se lipească ușor.

Cei mici se distrează în familie
• învață să recumoască diferite animale
• își cultivă dragostea pentru natură
• își dezvoltă coordonarea ochi-mână

Ilustrații drăgălașe cu puiuți de animale, texte nostime cu rimă și 80 de abțibliduri cu margini rotunjite ca să se lipească ușor.

Cei mici se distrează în familie
• învață să recumoască diferite animale
• își cultivă dragostea pentru natură
• își dezvoltă coordonarea ochi-mână

Ilustrații drăgălașe cu puiuți de animale, texte nostime cu rimă și 80 de abțibliduri cu margini rotunjite ca să se lipească ușor.

Cei mici se distrează în familie
• învață să recumoască diferite animale
• își cultivă dragostea pentru natură
• își dezvoltă coordonarea ochi-mână

Cu o scrisoare a lui Emil Cioran în loc de postfaţă

„Azi ni se pare neverosimil ca volumul acesta speculativ, atât de fin în aticismul frazelor sale, sa aiba soarta pe care a avut-o în decembrie 1958, când a devenit unul dintre capetele de acuzare în procesul intentat lui Noica. Aflat în domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel, Noica îi va citi integral pe Goethe şi Hegel, cufundându-se în opera lor ca într-o albie cu virtuţi regeneratoare... Aşa se face că cele doua cărţi pe care le va scrie pe marginea operei lor nu sunt compendii înţesate cu sterpe comentarii de lectură, ci cărţi de creaţie proprie. Fenomenologia spiritului de Hegel nu mai este citită azi aproape de nimeni. În schimb, cartea lui Noica poate fi citită, ba chiar poate fi parcursă cu delicii estetice subtile. S-o citim cu convingerea că, în zilele noastre, nimeni nu mai poate
da o interpretare atât de frumoasă unei cărţi atât de grele.“ (Sorin Lavric)

„Aducându-l pe Hegel în sufletele noastre, Constantin Noica a scris o carte tulburător de contemporană, pe care, spre a-l parafraza, nu o vom putea ignora nepedepsiţi.“ (Vladimir Tismăneanu)

Introducere și note de Constantin Ardeleanu
Ediție îngrijită de Valentina Sandu-Dediu

Volumul de amintiri al învăţătorului şi ofiţerului în rezervă Eugeniu Bucheru acoperă „trei tărâmuri ale morții“. Primele două sunt prezentate sub forma istoricului unor momente relevante din anii 1943–1948: luptele din Crimeea și Kuban, apoi, după 1944, anii grei de prizonierat în URSS, la Monastîrka şi Oranki, şi în sfârşit revenirea în ţară, în 1948, odată cu ultimul lot, al celor care refuzaseră înscrierea în divizia Tudor Vladimirescu. Al treilea tărâm, viața trăită în România comunistă, se referă la următoarele patru decenii și este prezentat sub forma unei radiografii hiper¬critice a regimului.
Memoriile lui Eugeniu Bucheru, povestitor inteligent şi talentat, se înscriu în seria mărturiilor lăsate de foşti prizonieri de război în URSS, precum Radu Mărculescu. De altfel, greva foamei pe care o aminteşte autorul în această carte este evocată şi de Radu Mărculescu în Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică.

„Nu ştiu dacă şi în alte părţi Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore – pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască -dau garanţia duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan faţă de care toată frământarea istorică este irosire şi pierdere. Dar – şi aici e aspectul nou faţă de tânguirea biblică – neamul românesc e şi el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă şi lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar – dar el rămâne neschimbat. «Trece şi asta» e una din cele mai curente vorbe româneşti. Neamul nostru rămâne pentru că şi el participă, în felul lui, la eternitatea fiinţei.“ (Constantin NOICA)

Vorbele de înţelepciune, fragmentele de filozofie "caldă", mărturisirile. Această antologie încearcă să ofere cititorului grăbit, care nu cunoaşte neapărat cărţile "grele" ale filozofului, o imagine globală asupra personalităţii şi operei lui Noica.

„O carte stranie, strălucire bruscă pe firmamentul palid al literaturilor europene.“ (Le Monde)

„Cărtărescu este un Proust psihedelic, un degustător literar al Apocalipsei care, în acelaşi timp, se lasă în voia aromelor delicate ale după-amiezilor din copilărie.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este fascinantă, pătimaşă şi neaşteptată – aşa cum poate fi numai literatura adevărată.“ (Los Angeles Times)

„Creator al unui univers suspendat între vis şi realitate, Cărtărescu este o revelaţie.“ (El País)

„Aşa ar scrie George Lucas dacă ar fi poet. Prin imaginaţia sa prolifică şi ameţitoare, Mircea Cărtărescu se dovedeşte, în pofida avangardismului crepuscular, mai modern decât aproape toată literatura europeană tradusă acum.“ (New York Sun)

„Istoria filozofiei este o furie ascunsă împotriva premiselor vieţii, împotriva sentimentului valorilor ei, împotriva apărării ei. Filozofii nu au pregetat niciodată să postuleze un univers, cu condiţia ca acesta să contrazică universul existent, să ofere un mijloc de a vorbi de rău acest univers. Până acum istoria filozofiei a fost marea şcoală a calomniei...“ (Friedrich NIETZSCHE)

-

Există vaccinuri care provoacă autism? Sunt E-urile din alimente periculoase? Este omul creația unei entități divine, ori rezultatul evoluției, cum spune Darwin? Au ajuns în realitate americanii pe Lună? Pământul e sferic, sau plat?!

Alex Doppelgänger a scris un ghid foarte util care te învață să navighezi în siguranță prin marea de informații de pe internet și să deosebești știința adevărată de pseudoștiință. Autorul îți oferă numeroase exemple pentru cele mai întâlnite erori de logică pe care le faci, ca noi toți, în viața de zi cu zi, ajutându-i astfel pe șarlatani să te înșele
Cartea caută să răspundă la câteva întrebări absolut esențiale pentru cei ispitiți de pseudoștiință: Ce este știința? De ce să avem încredere în ea și în oamenii de știință? Cum ajung aceştia la diverse concluzii privind lumea în care trăim? Care sunt, punct cu punct, diferențele dintre știință și pseudoștiință?
Alex Doppelgänger are un stil simplu, colocvial, agreabil. A reușit să transpună felul specific de exprimare al bloggerului într-o carte. Vorbește pe înțelesul oricui și este superconvingător.