Cărți

„Dacă Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de curăţii geometrice cărora li se închina Ion Barbu? Dacă pe Eminescu l-ar fi mişcat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dacă lui Arghezi i-ar fi venit gustul să rescrie el Ţiganiada? Dacă ar fi presimţit paşoptiştii noştri că se va ivi pe meleagurile române un tiran fără pereche şi porneau să-l ia în tărbacă, aşa cum ştiau ei, cu cântecele comice şi monoloage autodemascatoare? Dacă ar învia epopeea?
Toate acestea par doar ipoteze fanteziste pentru spiritul modern, convins că după revoluţiile poetice, a căror iniţiativă a avut-o, nu se mai poate scrie ca înainte. Osteneală degeaba, Philosophie des als ob.
Numai că în artă fantezia va avea mereu ultimul cuvânt. Iar Vaihinger rămâne oricând la modă. Ne-o dovedeşte Mircea Cărtărescu, compunând Levantul, formidabilă reactivare de forţe latente ale poeziei româneşti din cele mai vechi timpuri pânã azi, adevărat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreagă experienţă lirică e reluată cu uimitoare inventivitate şi lucrează ca să dea un asemenea produs încântător. Sunt aici jocuri de oglinzi fascinante, mari aripi ale imaginaţiei bătând nebuneşte spre absolut, humor şi înfiorări spirituale profunde, altoiuri fecunde şi inovaţii temerare, candoare şi savanterie. Ba poate chiar atâta farmec încât să împace cu poezia şi pe cei care au renunţat să o mai citească.“ (Ovid S. CROHMÃLNICEANU)

Ediție de Georgeta Filitti

„Iancu Bălăceanu este paşoptistul-model: vlăstar al unei mari familii muntene, studiază la Paris - unde se pătrunde de ideile liberale, audiind cursurile corifeilor generației de la '48 -, militează în societăţi studenţeşti, cochetează cu mazzinismul şi îşi face o sumedenie de relaţii ce îi vor folosi mai apoi în cariera diplomatică. Abia ieşit din adolescenţă, revine în ţară, şi soarta îl aruncă în tabăra revoluţiei. După o trecere fulgurantă prin Bucureştii în plină revoltă, e numit, peste noapte, prefect de Câmpulung.

Faptele de atunci, precum şi cei nouă ani petrecuţi într-un exil aventuros, punctat cu misiuni secrete în slujba sultanului - și a cauzei naționale românești - împreună cu prietenii Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, îi conferă o aură de revoluţionar. Imediat după Unire se implică într-o serie de misiuni diplomatice delicate. Dintre acestea, esențială este aducerea lui Carol de Hohenzollern pe tronul tânărului principat, în care joacă un rol determinant - un adevărat roman polițist. În deceniile următoare, Iancu Bălăceanu va fi, pe rând, ministru plenipotențiar al României în capitalele puterilor europene, la Paris, Viena, Roma, Constantinopol, Londra.

Memoriile sale, extrem de dense, presărate cu portrete memorabile ale marilor oameni din cea de-a doua jumătate a secolului XIX și cu nuclee narative de la care pot porni tot atâtea filme de aventuri, fixează figura unui personaj exemplar din deceniile în care România se construia." - Georgeta Filitti

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată.

Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

O carte de activități superamuzantă, pe care copiii o pot colora fără se se murdărească!

Când cei mici vor deschide această carte de colorat, vor vedea niște ilustrații foarte nostime, alcătuite din punctulețe gri. Îndemnați-i să ia puțină apă și s-o întindă pe pagini cu o pensulă sau cu degețelele, și vor vedea apărând deodată cele mai frumoase culori! Anume pentru a le oferi copiilor o experiență vizuală și tactilă deosebită, paginile cărții sunt din hârtie groasă, texturată.

Micii artiști isteți și talentați vor fi încântați să se joace și să descopere lucruri noi!

Traducere de Elena Drăgușin-Richard

Candelă de-o clipă-n întuneric este continuarea firească și mult așteptată a bestsellerului O curiozitate fără margini, ce cuprinde prima parte a vieții unuia dintre cei mai mari oameni de ştiinţă şi gânditori contemporani. De data aceasta, Richard Dawkins își reamintește cu umor și spirit critic viața dedicată științei și descoperirii. Explorând efectele pe care publicarea Genei egoiste le-a avut asupra biologiei ca ştiinţă, descriind cu ironie și cu afecțiune lumea academică, cea editorială și cea audiovizuală și presărând paginile cu povești nostime despre oamenii importanți pe care i-a întâlnit, Dawkins ne înfățișează cu sinceritate evenimentele și ideile care l-au încurajat în eforturile sale intelectuale la intersecția culturii, religiei și științei.

„Peste un secol, istoricii îi vor trece în revistă pe savanţii din a doua jumătate a secolului XX care au influențat atât știința, cât și cultura umanității. Printre numele cuprinse în această scurtă listă se va afla și cel al lui Richard Dawkins…, care este fără îndoială una dintre marile minți ale vremurilor noastre. Candelă de-o clipă-n întuneric le va oferi acestor istorici din viitor calea către măreție, care începe odată cu publicarea Genei egoiste, în 1976, și își atinge punctul culminant cu Dumnezeu: o amăgire, o carte al cărei impact îl mai simțim și astăzi.“ – Michael Shermer

Pe copertă: detaliu dintr-o pictură a mamei autorului reprezentând scene din viaţa familiei Dawkins în Africa

Un profesor de muzică îşi confundă (la propriu) soţia cu o pălărie. Un bărbat nu-şi recunoaşte propriul picior. O femeie nu mai ştie ce înseamnă stânga. Persoane considerate retardate mintal dovedesc capacităţi ieşite din comun. Toate aceste bizarerii sunt cazuri neurologice reale, cu care s-a confruntat doctorul Oliver Sacks. 24 de asemenea povestiri alcătuiesc o imagine asupra minţii omeneşti – am fi tentaţi să spunem: asupra patologicului, dacă am putea trasa o frontieră netă între normalitate şi patologie. Cu veritabil talent literar (e scriitor în toată puterea cuvântului), Oliver Sacks nu se aventurează să tragă concluzii şi să eticheteze, ci prezintă un tulburător spectacol al minţii.

Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie s-a bucurat de un răsunator succes în lumea întreagă şi în cele mai diverse medii intelectuale şi artistice. Pornind de la cartea doctorului Sacks, Michael Nyman a compus, în 1986, o operă, iar regizorul Peter Brook a pus în scenă, în 1993, un celebru spectacol de teatru.

Traducere de Elena Ciocoiu

Sanctitatea Sa Dalai Lama şi Arhiepiscopul Desmond Tutu, ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace şi maeştri spirituali ai epocii noastre, au supravieţuit mai mult de cincizeci de ani exilului, violenţei şi opresiunii. În pofida dificultăţilor — şi datorită lor —, nu au încetat să cultive optimismul, dragostea şi bucuria. În aprilie 2015, Arhiepiscopul l-a vizitat pe Dalai Lama la reşedinţa sa din Dharamsala, India, pentru a participa la cea de-a optzecea aniversare a Sanctităţii Sale şi pentru o săptămână de dialoguri ce aveau să aprofundeze întâlnirea dintre două mari religii ale lumii, creştinismul şi budismul. Evocând momente fericite sau dureroase din lunga lor viaţă, glumind sau plângând împreună, împărtăşindu-şi înţelepciunea şi practicile spirituale, cei doi mari lideri au încercat să răspundă la o întrebare esenţială pentru ei şi pentru întreaga omenire: cum putem să găsim şi să păstrăm bucuria atunci când ne confruntăm cu inevitabila suferinţă a vieţii? Această carte ne oferă ocazia rară de a fi martorii emoţionantei lor întâlniri, de la prima îmbrăţişare la ultimul rămas-bun.

„Sursa supremă a fericirii se găseşte în noi înşine.“ – Dalai Lama

„Devenim mai buni atunci când bunătatea ne este pusă la încercare.“ – Desmond Tutu

Traducere de Andrei Bontaș și Ancuța Bontaș

Timp de sute şi mii de ani, lumea părea să fi rămas în aceeaşi matcă. „Nimic nou sub soare“ a fost cuvântul de ordine al celor care identificau ziua de mâine cu cea de azi. Acum însă cunoaşterea, tehnologia şi societatea evoluează într-un ritm care ne somează să ne redefinim identitatea. Colecţia „Paşi peste graniţe“ aduce în atenţia cititorilor perspectivele care se deschid în faţa omului şi societăţii într-un moment de răscruce.

Cu toții suntem produsul unui trecut pe care trebuie să-l descoperim și să-l înțelegem, dar la care nu avem niciodată acces în mod direct. În Povestea secretă a speciei umane, Christine Kenneally cercetează tocmai felul în care cele mai recente descoperiri din genetică, biologie, economie, antropologie, psihologie și istorie ne dezvăluie de unde ne tragem, cine suntem și ce am putea deveni ca specie și ca indivizi.

„Kenneally străbate fără nici o ezitare jungla genomicii, reevaluează practica controversată a genealogiei, dezvăluie realitățile neplăcute ale adopției și supune discuției provocările testelor ADN. O lectură fascinantă și uneori chiar tulburătoare.“ – Nature

„De ce ne pasă de unde venim sau din cine ne tragem? Să fie oare moștenirea lăsată de generațiile anterioare? Ne influențează viețile strămoșilor în vreun fel? Sau e doar o poveste pe care ne place să ne-o spunem? În familia fiecăruia dintre noi există mai multe convingeri ce țin de trăsături, moșteniri și secrete ale asemănării familiale: ea are nasul tatălui ei, el are umorul ireverențios al bunicului, ei doi seamănă ca două picături de apă. Ce este însă real și ce este mit? Ce știm cu adevărat?“ – Christine Kenneally

„Mill reprezinta in lumea anglo-americana ceea ce este Nietzsche pentru traditia continental-europeana: apogeul «modernitatii». Nu este de mirare ca eseul Despre libertate e atat de relevant, atat de rezistent in contemporaneitatea lui.“ (Gertrude Himmelfarb)

Studiul unor documente, analiza si propunerile de reflectie completeaza traditionala povestire urmareste insusirea unui demers asemanator celui practicat de istoricul de profesie secvente optionale de invatare individuala: Eveniment, Biografie, Idei Mentalitati, Cerceteaza si raspunde, Exercitii de sinteza dictionar de termeni harti-document, imagini, grafice sute de ilustratii - un atlas istoric in miniatura.

„Deși toată viața m-am îndeletnicit cu încercarea de a înțelege lucrurile, și am căutat în toate, în mult mai mare măsură decât plăcerea mea, luciditatea fără rest, a mea și a culturii, foarte târziu am înțeles că tema vieții mele a fost dintotdeauna paradisul. Încă de când mă lăsasem fascinat de ideea posibilității de a-ți începe viața din nou, de astă dată perfect – iar asta s-a întâmplat când am descoperit, la șaptesprezece ani, La vita nuova a lui Dante –, eram deja în căutarea paradisului. L-am căutat, fără să știu că îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vieții, mintea și inima m-au făcut sensibil, recunoscându-l, întotdeauna același, cald, emoționant, încărcat de nostalgie și de promisiuni, în marile pagini ale marilor literaturi, în ideile metafizice ale filozofiei, în ecuațiile fizicii matematice, în construcțiile teologiei, logicii formale sau muzicii, raportându-mă mereu, ca la un orient viu și la un nord polar deopotrivă, prin el, la splendorile poeziei.“ – Horia-Roman Patapievici

Ilustrația copertei: Paradisul, Cântul XXIII (Cerul al optulea, al stelelor fixe). Dante, Divina Comedie, cca 1564, colecția Cornell University Library

Traducere de Alexandru Macovescu

De-a lungul timpului, și mai ales în ultima parte a vieții, Hemingway i-a dezvăluit prietenului de încredere cu care mergea la vânătoare, la coride și la pescuit amănunte despre evenimentele care i-au marcat existența, dând la iveală o ipostază mai puțin cunoscută a marelui scriitor. Din cartea lui A.E. Hotchner aflăm despre viața romantică de la Paris, despre relația care i-a distrus prima căsnicie și despre tragedia de a fi iubit două femei în același timp, despre legăturile lui cu marii artiști și scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre întâlnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar și despre cele două accidente aviatice cărora le-a supraviețuit ca prin minune.
O carte despre aventură, greșeli, regrete și pierderea adevăratei iubiri; întrebarea care nu i-a dat pace în săptămânile dinaintea morții era: „Cum ştie un tânăr care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieţii lui?“

Traducere de Wilhelm Tauwinkl

Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agapeși să-i ia locul.
Istoria motivului creștin al iubirii nu se poate schița drept o singură linie continuă. Dimpotrivă, e un proces în decursul căruia motivul agape întâlnește mereu și mereu motivul eros, iar ițele lor sunt atât de întrețesute, încât e aproape cu neputință să le despărțim clar.
Istoria ideii de agape se află în fața noastră ca o dramă plină de suspans, care, s-ar putea spune, alcătuiește povestea de culise a istoriei creștinismului.

Eros-ul e dorință, năzuință, agape e jertfă.
Eros-ul tinde în sus, agape coboară.
Eros-ul e calea omului spre Dumnezeu, agape e calea lui Dumnezeu spre om.
Eros-ul e strădanie, agape e har.
Eros-ul e iubire egocentrică, cea mai înaltă, mai nobilă și mai sublimată afirmare de sine a omului, agape e iubire dezinteresată, „nu caută ale sale“, e dăruire de sine.
Eros-ul vrea să-și câștige viața, să devină divin, nemuritor, agape trăiește viața lui Dumnezeu, îndrăznește „să-și piardă viața“.
Eros-ul e în primul rând iubirea omului, ale cărui chip și asemănare le poartă; agape poartă chipul și asemănarea iubirii lui Dumnezeu, căci „Dumnezeu este agape “.
Eros-ul își are temeiul în calitatea, frumusețea și valoarea obiectului său, nu e spontan, ci dobândit și motivat; agape e suverană față de obiectul ei, se îndreaptă „și spre cei răi, și spre cei buni“, e o iubire spontană, curgătoare, lipsită de motivație.
Eros-ul constată valoarea obiectului său și-l iubește, agape își iubește obiectul și prin asta îi creează valoarea.
Ce nu va fi cucerit de iubirea-agape care se dăruiește necondiționat nu poate fi cucerit deloc. – ANDERS NYGREN

Marele merit al lui Nygren este, după părerea mea, faptul că ne-a dat un nou instrument de gândire: e atât de convenabil și de edificator să putem vorbi (și deci gândi) despre cele două elemente ale iubirii sub forma Eros și agape. – C.S. LEWIS

Pe copertă: Gian Lorenzo Bernini, Extazul Sfintei Tereza (detaliu)

Traducere și note de Camelia Dinică

După publicarea bestsellerului Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017), autorii au primit sute de mesaje de la cititorii entuziasmați, care, printre altele, voiau răspunsuri concrete la întrebări de tipul: Cum îmi descopăr ikigai-ul (pasiunea vieții, „acel lucru pentru care merită să trăiești“)? Știu care este pasiunea vieții mele, dar cum să mă dedic ikigai-ului de vreme ce sunt întotdeauna atât de ocupat? Cum aș putea să-mi realizez visul?
Răspunsurile lui Héctor García (Kirai) și Francesc Miralles se află în această a doua carte, în întregime practică. Metoda ikigai, spun autorii, oferă un instrument care-ți va revoluționa viitorul, ajutându-te să-ți înțelegi trecutul ca să trăiești în prezent așa cum dorești.
Vei face o călătorie inițiatică: vei poposi în trei locuri emblematice ale Japoniei – Tokyo, Kyoto și sanctuarul de la Ise – pentru a-ți explora istoria personală în cautarea ikigai-ului. Vei beneficia de 35 de soluții practice pentru cultivarea ikigai-ului tău, inspirate din înțelepciunea japoneză și din psihologia modernă și însoțite de numeroase exerciții. Aceste soluții fac apel, printre altele, la gândirea shinkansen, slow life, arta haikuului, koan, puterea gândirii laterale, kaizen, îmbunătățirea continuă, serendipitate, enso – cercul armoniei interioare...
Urmând cu consecvență metoda ikigai, vei ajunge acolo unde imposibilul devine posibil.

Traducere de S.G. Drăgan

După o tinereţe frământată petrecută la Zagreb, unde, ca asistent de filozofie, a intrat în conflict deschis cu exponenţii marxismului oficial al vremii, Neven Sesardić a colindat câteva universităţi occidentale, ca bursier mai întâi, apoi ca profesor şi profesor asociat. Spirit perspicace şi combativ, el a constatat că şi aici, în cetăţile occidentale ale raţiunii, aceasta din urmă nu e în toate împrejurările regină, mai exact că filozofii înşişi pot fi orbiţi de patimi politice. Şi, la fel ca în tinereţe, Sesardić a ales să nu tacă, trecând în revistă cele mai răsunătoare cazuri de alunecare spre extrema stângă din rândul universitarilor americani de ieri şi de azi. Între numele de prim rang reţinute de analiza filozofului croat se numără Bertrand Russell, Otto Neurath, Rudolf Carnap, Albert Einstein, Kurt Gödel, Ludwig Wittgenstein, Imre Lakatos, Michael Dummett, Hilary Putnam sau Robert Nozick.

Traducere de Cornelia Dumitru.

O cartografiere a intregului spectru teologic al crestinismului vechi ar necesita numeroase volume, dar, prin cartea lui Ehrman, putem stra!bate cateva dintre cele mai uluitoare cai pe care crestinismul nu a mers.\" - Time Magazine

,,O foarte solida si savanta istorie a falsurilor, a cartilor arse, a feudelor doctrinare si a altor episoade care au marcat crearea Noului Testament si a Bisericii primare. Sau, mai bine zis, a Bisericilor primare.\" - Kirkus Reviews

Bart Ehrman ne ofera un remarcabil tablou al primelor forme de crestinism, prezentand felul in care acestea au fost suprimate, reformate sau uitate. Grupurile primilor crestini pretindeau, toate, ca urmeaza invatatu!rile lui Isus si ale apostolilor sai, sprijinindu-se pe texte atribuite acelorasi ucenici ai lui Isus. Cercetarea arheologica moderna a recuperat o parte dintre aceste texte, iar spectaculoasa lor descoperire dezvaluie o surprinzatoare diversitate religioasa a crestinismului vechi. Aceseta sunt ,,Scripturile pierdute\", pe care se intemeiaza si credintele unor curente crestine precum ebionitii iudeo-crestini, marcioniti anti-iudaici sau variatele grupuri gnostice.

,,Cartea de fata vorbeste despre bogata diversitate a crestinismului timpuriu si a textelor lui sacre. Cateva dintre aceste texte au fost incluse in Noul Testament. Altele au fost respinse, atacate, interzise si distruse. Obiectivul meu este sa examinez o parte dintre aceste scrieri necanonice, pentru a vedea ce ne pot spune despre diversele forme de credinta si practica crestina din secolele al II-lea si al III-lea, si sa analizez in ce fel un grup crestin timpuriu s-a impus ca dominant in cadrul religiei, stabilind ce urmau sa creada, sa practice si sa considere ca Sfanta Scriptura crestinii din veacurile viitoare.\" - Bart D. Ehrman

Pe coperta: Sfantul Apostol Matei scriindu-si Evanghelia, detaliu din manuscrisul Les Grandes Heures d\''Anne de Bretagne, sec. XVI

Traducere de Gheorghe Stratan
Prefaţă de Franco Giudice
Note şi postfaţă de William Shea şi Tiziana Bascelli
Cronologie, îngrijirea ediţiei şi traducerea prefeţei de Smaranda Bratu Elian

Prima traducere în limba română a lucrării care a schimbat din temelii felul nostru de a privi lumea

„Cu descoperirile sale astronomice, Galilei a dezvăluit o nouă dimensiune a experienţei: vechiul cer, contemplat până atunci, nu mai exista, mai exact nu existase niciodată, şi era înlocuit cu un cer nou, pe care nimeni de-aci înainte nu-l mai putea ignora. Dar dacă ele, odată verificate, au trezit entuziasm şi admiraţie mai ales printre susţinătorii teoriei copernicane, altora schimbarea paradigmelor de care s-a pomenit le-a produs nelinişte sau spaimă. În versurile sale devenite celebre din Anatomy of the World (1611), poetul englez John Donne afirma că „noile stele“ văzute prin telescop decretau sfârşitul unui univers perfect, deplin şi ordonat. Vechile certitudini, care le dădeau oamenilor siguranţă, se fărâmiţau, haosul ameninţa imaginea consolidată a universului şi, odată cu ea, poziţia omului înăuntrul lui şi chiar ordinea constituită a relaţiilor sociale. Donne socotea că noua astronomie punea sub semnul îndoielii totul: atât concepţiile referitoare la univers, cât şi pe cele privitoare la ordinea politică, morală şi socială.“ – Franco Giudice

„Timpul nisiparniţei trăieşte în noi toţi, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanţă, ci adânc în profunzimile fiinţei. El este altceva decât timpul ceasului mecanic, altceva şi decât timpul solar. Poate merită osteneala de a-l înfăţişa, la fel cum din de?eurile aflate în galerii aproape nebătute se obţine un minereu rar. Poate va scânteia în cristale neobişnuite, poate va ascunde chiar o putere tămăduitoare sau ne va satisface doar simţul pentru curiozităţi.“ – Ernst Jünger

„Cartea ceasului de nisip închipuie bric-à-brac-ul muzeal, învăluit în aburul trecutului şi purtând pecetea insolitului. Este aerul cabinetelor de rarităţi cu gravuri vechi şi cărţi rare, al prăvăliilor de antichităţi, prin ale căror colţuri colbuite lucesc enigmatic piese exotice, maşinării complicate, ingeniozităţi tehnice, minunăţii de tot felul, vădind o fantezie bogată şi vocaţia aglomerării baroce de lucruri din cele mai surprinzătoare.“ – Viorica Nișcov

Pe copertă: Ceasul memento mori al reginei Maria Stuart

Traducere de Lidia Dumitru

Cine a inventat becul? Dar sateliții? Sau internetul? Sunt computerele la fel de inteligente ca oamenii? Unde am fi astăzi dacă înaintașii noștri n-ar fi descoperit cum se poate măsura timpul ori dacă n-ar fi inventat motorul cu ardere internă?

Datorită inteligenţei, creativităţii şi tenacităţii omeneşti sunt eradicate boli grave, se descoperă noi regiuni din galaxie... iar telefoanele devin pe zi ce trece mai performante. Explorează cele mai mari invenţii şi descoperiri ale lumii în paginile minunat ilustrate ale acestui atlas şi află cum ți-au schimbat şi continuă să îți schimbe viaţa!

Cu o prefață a autorului la ediția româneascã
Traducere de Adina Cobuz, Wilhelm Tauwinkl, Emanoil Marcu, Vlad Russo, Mariana Piroteală, Marieva-Cătălina Ionescu, Georgeta-Anca Ionescu și Elena Ciocoiu

Carte recompensată cu Premiul Jan Michalski (Elveția, 2017)
și Premiul Aujourd'hui (Franța, 2018)

„Avem dictatura proletariatului, avem o putere care face uz de teroare.“ – Lenin

„Nu s-a ucis la scară suficient de mare. Noi trebuie să ucidem, şi afirmăm că a ucide este un lucru bun.ׅ“ – Mao

„Comunismul este conștiința vinovată mondială. Nici o altă ideologie, într-un interval de timp comparabil, nu a cucerit atât de multe țări, atât de multe minți și nu a distrus atâtea vieți omenești. Și tocmai omul se află în inima cărții mele.
Nu inventez nimic în această istorie a comunismului, nu există dialoguri fabricate, toate situațiile despre care vorbesc sunt atestate, în general sunt cunoscute, nu sunt eu cel dintâi care le descoperă. Meritul meu, singurul pe care îl am în raport cu această narațiune, este acela de a fi adus laolaltă sute de elemente disparate, pentru a vedea lucrurile în ansamblu.
Am vrut să-l iau pe cititor de mână și să-l însoțesc de-a lungul istoriei dramatice a comunismului. Sper că am reușit; în această carte există carne și viață.“ – Thierry Wolton

„O întreprindere extraordinară. Thierry Wolton sfâșie vălul care încă acoperă crimele regimului comunist și sfidează imperativele care-au împiedicat condamnarea lui chiar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.“ – Alain Besançon

„Thierry Wolton propune o manieră inedită de a sublinia «caracterul universal malign» al ideii comuniste. Volumul 1 al trilogiei, al cărui subiect central sunt «călăii», arată cum, din URSS și până în Etiopia, fiecare generație de conducători preia de la precedenta metodele prin care «constrâng realitatea să se supună canoanelor utopiei», cu prețul exterminării unor populații întregi. Avem de-a face aici cu un sfâșietor și întunecat tablou al unei himere din care cu greu izbutim să ne desprindem.“ – Philosophie Magazine

„N-ai cum să nu te-ntrebi, citind aceste pagini care valorează greutatea lor în sânge, cum de, în numele fericirii și al libertății, unii oameni au putut să dea dovadă, și încă în mod sistematic, de o asemenea cruzime față de alți oameni. După căderea Zidului Berlinului, după căderea regimurilor comuniste din Europa și implozia Uniunii Sovietice, ai crede că ne-am eliberat de «spectrul comunismului». Și totuși, în lipsa unei condamnări internaționale efective, nici crimele comunismului nu pot fi judecate în adevărata lor lumină.“ – Le Figaro

„Robert Adam ne oferă o carte impresionantă ca rigoare academică și de o urgentă actualitate. Navigând cu sagacitate și erudiție prin apele mereu tulburi ale populismelor de ieri și de azi, autorul demistifică narațiunile autoglorificatoare ale profeților naționaliști. Calmul analitic este dublat de o pasiune morală. O pasiune care pariază pe valorile societății deschise și care știe cine sunt inamicii acesteia.“ – Vladimir Tismăneanu

„Cartea aceasta este prima analiză a populismului, care pornește de la Tudor Vladimirescu și urmărește – cu mijloacele științei politice – evoluția politicii moderne de la noi. Construcția metodologică e riguroasă, iar scriitura – alertă. Citindu-l pe Robert Adam, îți dai seama că populismul românesc e o maladie care nu trece niciodată.“ – Cristian Preda

„Citind foarte multe gazete din ultimii aproape 30 de ani (în special articolele scrise de intelectuali), mi s-a părut că detectez un soi de «mare dezordine culturală»: se scrie şi se vorbeşte mult despre «cultura română», dar adesea discuţiile nu se leagă, polemicile se pierd în reacţii emoţionale, iar diversitatea accepţiilor termenului «cultură» complică şi mai mult lucrurile. Presa culturală nu are impact dincolo de cititorii cultivaţi şi interesaţi, iar presa cea de toate zilele, reţelele sociale şi site-urile sunt un factor de amplificare a acestei «dezordini». Peste care pluteşte discursul patriotic, sentimental, emoţional despre «cultura naţională», «valorile noastre perene», «contribuţia culturii noastre la patrimoniul universal» şi alte asemenea formule utilizate până au devenit clişee, poncife, vorbe goale. Nu am pretenţia «să fac ordine». Nu-mi propun să dau soluţii. Încerc doar să pun întrebări şi să provoc reflecţii. O bună parte dintre zgomotele şi scandalurile tranziţiei ar fi fost mai bine temperate dacă pe deasupra societăţii româneşti ar fi plutit mai mult îngerul reflecţiei decât demonul de a afirma «tăria opiniunilor».“ – Mircea Vasilescu

Introducere de Michael Foot
Traducere și note de Anca Bărbulescu

„Una dintre autobiografiile cu adevărat mari ale limbii engleze.“ – Michael Foot

„Mi-au stăpânit viaţa trei pasiuni, simple, dar de o intensitate copleşitoare: dorinţa de iubire, căutarea cunoaşterii şi mila greu de îndurat faţă de suferinţa omenirii.“
Cuvintele cu care Bertrand Russell îşi începe Autobiografia dau tonul acestei cărţi excepţionale în multe privinţe. Cititorul va descoperi un personaj original, cu o viaţă bogată în evenimente de toate tipurile, printre care se numără cele două războaie mondiale care au îndoliat Europa secolului XX; o viaţă bogată, de asemenea, în cuceriri amoroase, reuşite intelectuale şi lupte politice. De-a lungul existenţei sale, Russell a ştiut să combine ca nimeni altul reflecţiile logicianului ‒ prieten cu Wittgenstein, Whitehead sau G.E. Moore ‒ cu gesturi publice care l-au făcut, de pildă, să fie condamnat la şase luni de închisoare. Unul dintre capitolele cele mai interesante ale cărţii e dedicat voiajului din 1920 în Rusia bolşevică, aflat cu siguranţă la originea anticomunismului său.

Publicată iniţial în trei volume succesive la sfârşitul anilor 1960, Autobiografia lui Bertrand Russell e scrisă cu o totală sinceritate şi simplitate, cu umorul şi prospeţimea vie atât de caracteristice autorului.

Traducere de Dana Georgescu

„O lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă cultura corupției și impunității în Rusia lui Putin.“ – John McCain

„O poveste față de care combinațiile murdare din House of Cards sună ca Albă ca Zăpada.“ – Toronto Star

„Bill Browder a devenit unul dintre oamenii cel mai sincer detestați de Kremlin de-a lungul anilor – iar asta e ceva de care poți fi din cale-afară de mândru... Această carte arată ce impact poate avea un singur om atunci când refuză să dea înapoi, o poveste spusă de unul dintre cei care luptă pentru a-l face pe Putin să dea socoteală.“ – Tolokonnikova și Mașa Alehina (Pussy Riot)

„Cartea se citește ca un thriller clasic despre eroismul unui om obișnuit care înfruntă de unul singur primejdia, într-un oraș străin și ostil… Numai că aici totul este adevărat, și e o poveste care trebuie spusă.“ – Lee Child

La sfârșitul anilor 1990, Bill Browder e cel mai mare investitor de portofoliu în Rusia. În paralel, pornește o campanie împotriva marii corupții și a oligarhilor. Inițial folosită de Putin pentru a-și consolida puterea, campania îl aduce pe inițiator în conflict cu Kremlinul. Izgonit din Rusia, Browder va fi condamnat în lipsă la închisoare pentru o pretinsă evaziune fiscală.
În 2008, Serghei Magnițki, unul dintre avocații săi, descoperă o vastă rețea de corupție la cel mai înalt nivel, care dovedește caracterul de întreprindere criminală al statului rus; va fi arestat, torturat și ucis în închisoare.
Promovat de Bill Browder, așa-numitul Magnitsky Act, adoptat de Congresul SUA în 2012 și extins în 2016, îi sancționează pe oficialii ruși implicați în dosar și fixează cadrul măsurilor împotriva celor care încalcă drepturile omului. Fapt grăitor, dorința ca autoritățile ruse să-l „audieze“ pe Browder va fi exprimată de Putin la întâlnirea cu Donald Trump din iulie 2018. Alertă roșie, exactă ca un rechizitoriu și palpitantă ca un roman polițist, este o mărturie esențială pentru epoca noastră.

Familia Notaras – șefi militari, aristocraţi, mari negustori și înalţi demnitari – a influenţat relaţiile dintre Bizanţ, Italia şi otomani în ultimele secole de existență a Imperiului. După căderea Constantinopolului, Anna Notaras contribuie la consolidarea comunităţii exilaţilor greci din Italia, care vor participa cu succes la efervescenţa culturală a Renaşterii italiene. Gherasim, sfântul patron al insulei Cefalonia, patriarhii Dositei şi Hrisant Notaras s-au numărat printre stâlpii Bisericii orto¬doxe. Urmaşii lor au participat la frământările politice ale secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea din spațiul elen, au transmis aspecte ale Iluminismului în Principatele dunărene şi, timp de un veac și jumătate, au îmbogăţit teatrul, cinematografia, literatura și muzica din România modernă. Monografia istoricului Paltin Nottara, amplu documentată, recreează universul acestei mari familii, urmărind-o din sudul Greciei până în Carpaţi, prin Constantinopol, Genova, Veneţia, Ierusalim sau Paris, revelând şi legăturile ei cu familiile Paleolog, Cantacuzino, Gattilusio ori Grimaldi.

Povestirile lui Iulian Popa au un aer de stranietate și melancolie, indiferent că vorbesc despre criza din cuplu, singurătatea și debusolarea bătrâneții, despre lipsa de comunicare dintr-o lume alienată, uneori lipsită de speranță. Personajele lui traversează fantasmatic un spațiu bucureștean, în principal, a cărui imagine se recompune în jurul unor evenimente mărunte, trăite, din cauza unor sensibilități exacerbate dramatic și cu consecințe majore. În Guadalajara, gãsim o prozã a observației infinitezimale, uneori preocupată de surprinderea celor mai fine articulații sufletești și morale, alteori de schițarea unor tablouri pline de umor (mai degrabă întunecat), scrise alert, cu dialoguri vii.

Dovedește pe Kidibot.ro că ai citit aceasta carte și câștigi garantat 50 de puncte! De asemenea, poți câștiga multe alte premii!

Ilustrații de Garry Parsons

Traducere de Maria Rizoiu

După o mulțime de aventuri incredibile, George, aflat la bordul navei spațiale Artemis, reușește în sfârșit să se întoarcă pe Pământ. Însă de îndată ce aterizează observă că, în lipsa lui, lucrurile se schimbaseră dramatic. Suntem în anul 2081, iar în locul orașului în care crescuse alături de Annie acum se găsește un ținut arid, unde copiii se plimbă însoțiți de roboți inteligenți. Ba mai mult, nimeni nu vrea să vorbească despre planeta Pământ, așa cum o știa el. Va reuși oare George să afle cine se găsește în spatele acestei noi lumi înainte să fie prea târziu?

Cu o prefaţă a autorului la ediţia românească
Traducere de Adina Avramescu

„Adunând laolaltă firele trecutului și prezentului, această carte descrie modul în care vechile tehnici de inducere în eroare și subversiune ale KGB-ului sunt puse astăzi în slujba unor obiective noi. Liniile frontului erau mult mai clar trasate în zilele Războiului Rece, când amenințarea consta în triumful comunismului. Autocrația coruptă care conduce Rusia acum joacă după regulile capitalismului – iar amenințarea este și mai corozivă. Însă unele lucruri au rămas la fel. Noii spioni ai Rusiei, la fel ca predecesorii lor sovietici, desfășoară activități de subversiune, manipulare și penetrare a Occidentului. Și apără un regim care este tiranic, infracțional și criminal.“ – Edward Lucas

„Lucas pune în contrast complezența și iluziile noastre cu ingeniozitatea nemiloasă a Rusiei.“ – Mail on Sunday

„O excelentă carte de sociologie, dar si un thriller politic, așa as defini captivantul și atât de urgentul demers al lui Cătălin Augustin Stoica. Aflăm din volumul său cum s-au constituit centrele de putere economică din România postcomunistă, continuitățile, persistente, frustrante, chiar exasperante, cu vechea profitocrație. Din cercetările lui Cătălin Stoica se desprinde o viziune capabilă să explice, coerent și pătrunzător, atâtea dintre adeseori bizarele cotituri și amețitoarele răsuciri care au marcat trei decenii de postcomunism românesc.“ – Vladimir Tismăneanu

„Cele patru studii ce compun acest volum tratează problema continuităților cu trecutul, pe fondul transformărilor pe care le-a cunoscut România în ultimele șapte decenii. În ciuda dramaticelor schimbări prin care a trecut țara noastră în secolul XX, o serie de elemente, practici şi instituții informale au supraviețuit, s-au adaptat şi continuă să genereze efecte şi azi. Recentele scandaluri de corupție din diferite domenii ne relevă existența unei încrengături de relații ori rețele sociale care nu de puține ori își au originea în perioada de dinainte de 1989.
Capitolul 1 tratează, la nivel micro, temele construcției partidului-stat şi ale constituirii unor noi forme de proprietate. Capitolul 2 vorbește despre felul în care istoria defunctului Partid Comunist Român se reflectă în viața politică actuală. Capitolul 3 tratează un subiect încă foarte familiar majorității cititorilor: pilele, cunoștințele şi relațiile. Ultimul capitol abordează specificul noii ordini economice din România post-comunistă.“ – Cătălin Augustin Stoica

Traducere de Tatiana Niculescu

Care să fie cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor? O poveste care rezistă tuturor încercărilor, trădărilor și părăsirilor. Cine este acest Dumnezeu care ia chipul Mirelui mistic? Despre ce nuntă e vorba? La ce petrecere își invită Isus prietenii? În sfârșit, cum se poate trăi o viață religioasă cu bucuria și dăruirea unui ospăț nupțial? Brant Pitre este un maestru al aventurilor spirituale în textele consacrate ale creștinismului și un neîntrecut arheolog al secolului inaugurat de nașterea lui Cristos. Scrisă cu simplitatea înțelepciunii erudite, pe înțelesul oricui, această carte îl surprinde, îl încântă și îl pune pe gânduri pe cititorul dornic să înțeleagă Scripturile.

Pe copertă: autor necunoscut, cca 1420, Isus și femeia samariteană la fântână (detaliu)