Cărți

„Numărul indivizilor imbecili în viaţă este mereu şi în mod inevitabil subestimat de toată lumea.“ Aceasta este Prima Lege Fundamentală a Imbecilităţii Umane.
Despre imbecili şi nebuni se scrie cu o nesfârşită fascinaţie cel puţin din vremea Renaşterii; de la elogii la studii sociopsihologice, de la piese de teatru de Shakespeare la poveşti de Creangă, satisfacţia descoperirii unei lumi din care toţi suntem convinşi că nu facem parte a atras cititorii secole de-a rândul. Nimeni nu a încercat să îmbine însă ironia fină cu o metodă ştiinţifică înainte de Carlo M. Cipolla, ale cărui afirmaţii caustice devin teritoriul unei desfăşurări de sisteme carteziene şi statistici de-a dreptul încântătoare.

„Călătoria e ca o partidă de vânătoare fascinantă, porneşti fără să poţi ghici ce pasăre o să-ţi iasă în bătaia puştii. Călătoria e ca vinul, bei şi nu ştii ce viziuni o să-ţi bântuie prin cap. Desigur, călătorind găseşti mereu ceea ce porţi în tine. Cei ce suferă şi iubesc dialoghează într-o comuniune tainică cu peisajul pe care-l văd, cu oamenii pe care-i întâlnesc, cu întâmplările pe care le aleg. De aceea orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează.
Patru ţări imense stau astăzi faţă-n faţă: China, Rusia Sovietică, America şi Japonia. Aici, în Pacific, se va juca marele joc, viitorul război. Vai şi-amar de cei învinşi, poate şi de învingători! Marea ispravă pe care trebuie s-o împlinească nu doar Japonia, ci întreaga omenire, dacă vrea să se salveze, este aceasta: să dea noului ei trup, devenit uriaş în urma cuceririlor materiale, un suflet la fel de uriaş.“ (Nikos Kazantzakis)

„«Orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează», spunea Nikos Kazantzakis. El însuşi un neobosit călător, marele scriitor grec a îmbogăţit literatura ţării sale şi a lumii cu câteva jurnale de călătorie, adevărate capodopere ale genului. Rod a două voiaje în Orientul Îndepărtat (primul în 1935, în calitate de corespondent de presă, al doilea în 1957, însoţit de tovarăşa sa de viaţă, Eleni), jurnalul de faţă oferă, pe lângă informaţii pe care nici cel mai performant ghid turistic de astăzi nu le cuprinde, o incursiune în istoria unora dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii, aflate în momente de răscruce, înainte şi după al Doilea Război Mondial. Gama sentimentelor prin care-l poartă pe autor peregrinările sale asiatice – de la bucurie nestăvilită, entuziasm şi admiraţie până la tristeţe îngrijorată, uimire inefabilă ori extaz – capătă în pagina scrisă o vibraţie impresionantă. Observaţia pătrunzătoare, lucidă alternează cu efuziunea lirică, plină de emoţie. Este, poate, cartea cea mai poetică a lui Kazantzakis, unde regăsim, în efigia creaţiei literare, chipul etern a două ţări şi două universuri – Japonia, o «Afrodită orientală», şi China, «ţestoasa naţiunilor».“ (Elena Lazăr)

„După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintă partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion Diaconescu)

Această carte clasică a părintelui etologiei moderne se deschide cu întrebarea: Cum s-a născut prietenia dintre om şi câine? Cândva în epoca de piatră, arată Lorenz, foamea şi nevoia i-au împins pe om şi pe strămoşul câinelui domestic să intre într-un parteneriat reciproc avantajos, din care avea să se dezvolte în decursul mileniilor o relaţie cum nu mai e alta între două specii.

La casa sa din Altenberg, de lângă Viena, Lorenz a ţinut fel de fel de animale, de la câini şi gâşte până la maimuţe şi peşti. Reunind într-un mod fericit puterea de observaţie a omului de ştiinţă cu empatia iubitorului de animale, autorul descifrează resorturile subtile ale comportamentului canin în situaţii cunoscute de noi toţi. Dintr-o suită de întâmplări hazlii, adorabile, aflăm ce transmit expresiile faciale şi corporale ale câinilor (şi pisicilor), cum putem explica emoţiile şi reacţiile lor, ce anume înţeleg ei din limbajul omenesc sau cum se raportează la copii şi la puii congenerilor lor.

Revelatoare pentru comportamentul companionilor noştri patrupezi, fermecătoare prin scenele relatate, cartea lui Konrad Lorenz a captivat, de la apariţia ei în 1950, milioane de cititori din întreaga lume.

„O fascinantă punere în scenă a luptei filozofilor cu moartea.“ (Times Higher Education)

„O carte minunat scrisă, accesibilă, pătrunzătoare şi erudită, care ne arată că filozofia nu este mestecarea academică a unor texte aride, ci meditaţia asupra destinului omului, de fiinţă muritoare care-şi înfruntă condiţia pentru a afla o artă de a trăi.“ (Morning Star Online)

„Cărţile de filozofie se citesc rareori pe nerăsuflate, dar Brădăţan ne propune o fascinantă explorare a situaţiilor-limită existenţiale în care filozoful nu-şi mai poate susţine adevărul decât cu preţul sacrificiului suprem.“ (Existential Analysis)

„Moartea, în viziunea lui Brădăţan, aduce un nou sens vieţii, o intensitate sporită îndeletnicirii de a trăi.“ (SIMON CRITCHLEY, New School for Social Research)

Cel mai discret și cumsecade artist român, Florin Mitroi, a lăsat cea mai indiscretă și violentă operă. Ce e de făcut cu ea? Să o ascundem, să o ignorăm, să o clasăm ca patologie? Să o ardem?

Acesta pare preambulul unui scandal, nu al unei revelații. Și totuși este vorba despre cea mai electrizantă revelație a artei românești din ultimii 30 de ani.

The most decent and inconspicuous Romanian artist, Florin Mitroi, has left the most indecent and violent legacy. What should we do with it? Should we hide it, ignore it, downplay it as pathological? Should we burn it, perhaps?

This could be the prologue to a scandal rather than to a revelation. Yet, here is the most electrifying breakthrough over the past three decades of Romanian art.

Bine-cunoscutul scriitor chinez Yu Hua, autor al bestsellerurilor În viață și Cronica unui negustor de sânge, ne oferă, pornind de la zece cuvinte-cheie, o perspectivă curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol, de la Revoluția Culturală și cultul pentru președintele Mao la protestele din Piața Tian’anmen și boomul economic din zilele noastre. China în zece cuvinte este, pentru cititorul străin, o șansă unică de a înțelege acest colos misterios.

„China în zece cuvinte înfăţişează o naţiune compromisă moral, afectată de şomajul galopant, polarizarea de clasă, corupţia şi risipa endemice. La cele două extreme, ţăranii traversează ţara ca să-şi vândă sângele, în vreme ce multimilionarii îşi construiesc vile care imită Casa Albă. Fiecare eseu e dedicat unui cuvânt anume – originilor sale, sensului apreciativ sau depreciativ –, începând cu «popor» şi sfârşind cu «cacealma», un arc care, pentru Yu Hua, pare să sintetizeze în bună măsură ultima jumătate de secol din istoria Chinei.“ (New York Times)

„Pare imposibil să spui povestea giganticei transformări a Chinei în doar zece cuvinte. Cum să surprinzi consecinţele celei mai rapide revoluţii industriale din istorie, care a avut loc în cea mai populată ţară de pe pământ? Yu Hua a reuşit s-o facă în aceste scurte eseuri caleidoscopice, în care fiecare cuvânt antrenează amintiri personale, reportaje contemporane şi comentarii politice incisive.“ (The Independent)

„Uneori comice, alteori sfâşietoare sau cumplite, aceste zece eseuri mişcătoare şi instructive constituie o mică perspectivă caleidoscopică asupra Chinei contemporane... Scrisă cu ochiul şi flerul narativ ale unui romancier, China în zece cuvinte îl face pe cititor să reconsidere „miracolul chinez“. (Ha Jin)

„Rareori găseşti o carte de ficţiune care să fie când isteric de amuzantă, când profund mişcătoare şi tulburătoare. Cu atât mai neobişnuit este să întâlneşti asemenea calităţi într-o operă de non-ficţiune. China în zece cuvinte este o asemenea lucrare.“ (Los Angeles Review of Books)

Pe copertă: Zhu Yi Yong, Memories of the past series no. 17, ulei pe pânză, 2006

Nimeni până acum n-a povestit viaţa lui Fidel Castro văzută din interior. Însărcinat cu protecţia lui líder máximotimp de aproape două decenii, Juan Reinaldo Sánchez a cunoscut toate detaliile vieţii sale secrete. De fapt, tot ce era legat de el era secret, de la satul-fantomă unde se antrenau luptători de gherilă de pe mai multe continente până la averea formidabilă, trecând prin relaţiile cu familia, cu amantele lui şi cei nouă copii rezultaţi din mai multe legături.
Excepţionala mărturie a lui Sánchez dezvăluie nu doar numeroase secrete de stat, ci şi multiplele personaje întruchipate de Castro: genial comandant de război în Nicaragua şi Angola, autocrat paranoic la el în ţară, mare expert în spionaj, diplomat machiavelic, maniac al înregistrărilor sau complice al traficanţilor de droguri. Iar înapoia acestor personaje se profilează omul Fidel Castro – ipocrit, viclean, crud, imoral, megaloman –, unul dintre cei mai ticăloși lideri comunişti ai acestei lumi.

Vârsta recomandată: 5+

Dintre toate cărțile de povești asiatice pe care editura Tuttle a fost mândră să le publice de-a lungul timpului, atât noi, cât şi cititorii noştri, am îndrăgit mai cu seamă volumul Cele mai frumoase povești japoneze pentru copii. Și nici nu e de mirare. Această adevărată comoară de povești clasice zugrăveşte o lume în care binele învinge, răul este pedepsit, iar dragostea, cinstea, respectul, munca asiduă şi dârzenia închid în ele o putere nebănuită. În această lume statuile prind viață pentru a răsplăti bunătatea și chiar și un băiețel cât un deget poate deveni un erou neînfricat.

Până la urmă, trăim împresuraţi de magie. Aceleaşi poveşti care, vreme de sute de ani, i-au fermecat pe copiii japonezi îi încântă şi pe cei occidentali graţie multelor retipăriri de-a lungul celor trei ediţii ale acestei cărţi. Alese din paginile revistei Silver Bells, versiunea în limba engleză a uneia dintre cele mai importante Acesta a fost scopul publicării Celor mai frumoase poveşti japoneze pentru copii în 1953. De atunci, legăturile de prietenie şi de rudenie între Est şi Vest au devenit din ce în ce mai strânse, însă nevoia de a avea o literatură care să creeze punţi între oameni şi să însufleţească în noi toţi – tineri şi mai puţin tineri – sentimentul că suntem interconectaţi are o însemnătate la fel de mare în secolul XXI ca şi în trecut.

Sperăm că aceste poveşti tradiţionale vor ajuta noile generaţii de cititori să se bucure de puterea universală a istorisirii, iar părinţii şi bunicii, care le-au îndrăgit pe când erau copii, le vor redescoperi ca pe nişte vechi prieteni şi vor retrăi magia de a le împărtăşi cu cei mici.„A fost odată ca niciodată“ este formula magică ce deschide calea către o lume plină de minunăţii: spiriduşi jucăuşi cu nasul de-un cot, statui umblătoare, maimuţe vorbitoare, zâne-vrăbiuţe, prinţese curajoase şi un băieţel nu mai mare decât un deget. Aceştia sunt numai câţiva dintre eroii celor mai frumoase şi mai îndrăgite poveşti pentru copii, culese din folclorul Ţării Soarelui-Răsare şi transmise din generaţie în generaţie până în zilele noastre. Pline de farmec şi de tâlcuri ascunse, aceste istorisiri vorbesc despre cele mai de preţ virtuţi ale oamenilor – cinstea, bunătatea, cutezanţa –, iar superbele ilustraţii care le însoţesc dau viaţă şi strălucire lumilor fără seamăn din paginile cărţii.

      Profesorrul Radu Carp este un observator subtil, rafinat si intodeauna avizat al realitatilor politice pe care le exploreaza cu calm si obiectivitate. Noua sa carte propune un persuasiv indreptar analitic pe teme de o intensa actualitate precum criza reprezentarii, resurectia populismelor, ofensivele nationaliste si alte amenintati la adresa valorilor si institutiilor liberale. In acest volum, Radu Carp imbina exemplar prefesionalismul riguros cu un consecvent angajament democratic. Vladimir Tismaneanu

      Radu Carp este o voce a luciditatii democratice. Intelectual demo-crestin, lectura pe care o da politicii se intemeiaza, simultan, pe rigoarea conceptuala si pe fermitatea angajamentului etic. Randurile lui furnizeaza un indreptar si un ghid de bune practici. Refuzul demagogiei este posibil doar prin acceptarea demnitatii umane. Este lectia pe care textele lui Radu Carp o ofera celor de azi, spre a evita cantecul de sirena al ratacirilor mesianice. Ioan Stanomir

Subiectul acestui volum este, intr-adevar, iubirea atotbiruitoare dintre un barbat si o femeie greu incercati de vremuri. Barbatul este Dinu Pillat (1921-1975), fiul poetului Ion Pillat, "cap de lot", alaturi de Constantin Noica, in sinistrul proces inscenat de Securitate, la sfarsitul anilor '50, unui grup de intelectuali socotiti vinovati de "uneltire contra ordinii sociale"; iar dincolo de acest dureros episod biografic, un remarcabil romancier, critic si istoric literar. Femeia este Nelli (Cornelia) Filipescu, viitoarea cercetatoare si memorialista, colega de facultate la Litere si Filozofie cu Dinu Pillat si, din 1944, sotia lui. 
Dupa moartea lui Nelli in 2005, Monica Pillat-Saulescu, ea insasi scriitoare, a reconstituit dialogul epistolar al parintilor sai, completandu-l cu pagini de corespondenta adiacente, fotografii si facsimile. Scrisorile, pastrate cu sfintenie in familie, au fost grupate de editoare, dupa datele lor, in patru etape definitorii pentru biografia cuplului Pillat: idealurile si iluziile de tinerete ale celor doi corespondenti (1942-1946), naufragiul produs in viata lor de regimul comunist (1947-1962), intoarcerea din inchisoare a lui Dinu Pillat si viata familiei pana la moartea acestuia (1964-1975), dainuirea iubirii dincolo de moarte (1976-2001). In ultima etapa, Nelli Pillat corespondeaza cu fiica sau cumnata sa, dar Dinu Pillat e prezent in fiecare rand pe care-l scrie; iar spre capatul vietii, iubirea pentru el devine sursa de iluminare spirituala, ca pentru a confirma ce ii scrisese Dinu in 1946: Intre noi doi, un sfarsit nu va putea aduce nici macar moartea cea adevarata, fiindca dincolo de viata de aci ne asteapta alta viata.

În poveştile sale captivante desprinse din experienţa de psihoterapeut, Irvin D. Yalom se dovedeşte încă o dată un explorator neobosit al minţii umane, parcurgând, împreună cu pacienţii, calea spre transformare. Terapia devine efort de vindecare în dublu sens. Desfăşurarea de personaje e impresionantă şi stă mărturie pentru privirea pasionată de detaliu şi de profunzime a autorului.
Patru femei se desprind din mulţimea celor care se caută pe sine şi capătă contur în însăşi biografia psihoterapeutului, fiecare cu o nouă lecţie de viaţă: Paula, „curtezana morţii", bolnavă de cancer, dar niciodată învinsă de boală; Myrna şi noile semnificaţii ale încrederii dintre medic şi pacient; Magnolia, cu iscusinţa ei de a-i alina durerea psihoterapeutului; şi mama, cea capricioasă, dominatoare, excesiv de iubitoare şi totodată critică faţă de fiul ei.
E o explorare îndelung stăruitoare în mintea şi inima unui medic care învaţă că fiecare om înseamnă o nouă călătorie. Uneori, chiar mai multe.

Tăierea fecioarelor este povestea unei fetițe care se pregătește pentru ritualul interzis al exciziei genitale. Ritualul are loc pe ascuns și e condus exclusiv de femei. Romanul a fost scris în urma unei călătorii a autoarei în Africa. Potrivit unui raport ONU din 2016, în jur de două sute de milioane de fete și femei au fost supuse mutilării genitale în 27 de țări africane, precum și în Yemen, Irak și Indonezia. În fiecare an, în jur de trei milioane de fete sunt excizate (aproximativ șase pe minut), în timp ce, în clinici occidentale private și la prețuri exorbitante, femei excentrice aleg de bunăvoie excizia din rațiuni de estetică erotică.

Berit Brogaard și Kristian Marlow studiază cazurile unor oameni care au abilități mentale ieșite din comun: campioni ai memoriei, oameni care călătoresc prin lume folosind ecolocația, matematicieni autodidacți. În laboratorul lor mai întâlnesc și numărători de cărți de joc care îi întrec pe crupieri, oameni care devin brusc virtuozi muzicali sau pictori talentați după ce au suferit o lovitură la cap.
În Mintea supraumană, Berit Brogaard și Kristian Marlow ne conduc în interiorul vieții și minții acestor genii, pentru a ne arăta că abilitățile mentale extraordinare nu reprezintă un atribut singular, rezervat unei minorități norocoase. Ele sunt aptitudini latente care se regăsesc în mintea majorității oamenilor și care așteaptă să fie descoperite și folosite.

„Multă lume crede că numai un creier special poate dobândi nivelul suprem de abilitate mintală extraordinară și că excelența este un talent înnăscut cu care doar puțini sunt înzestrați. Însă adevărul este că orice creier are abilități supraumane ascunse. Trebuie doar să folosim cheia potrivită pentru a le deschide. Una dintre aceste chei este sinestezia. Pe baza cercetărilor noastre, una dintre ipoteze este că sinestezia poate fi calea creierului de a deschide zone la care, în mod normal, nu avem acces conștient.“

Ediţie îngrijită, studiu introductiv și note de Daniel Cain

„În anii 1917–1918, statalitatea României atârnă de un fir de păr. În plan militar, țara, atât cât a mai rămas din ea, este amenințată cu anihilarea în fața Puterilor Centrale. În plan social, bolșevismul adus de aliații ruși amenință să cuprindă o populație exasperată de lipsuri și să destrame ființa națiunii. În aceste momente cruciale, parlamentul rămâne un stâlp al statalității României. Dar cu ce preț? Aflăm din paginile lăsate de Grigore Procopiu, senator și avocat, liberal de modă veche, numărându-se printre cei care votează, în vara anului 1917, pentru reformă agrară și vot universal. La începutul anului 1918, în urma evacuării pe teritoriul unei Rusii în plină fierbere revoluționară, este arestat de către bolșevici la Odessa, împreună cu alte câteva zeci de parlamentari români, într-un context politic care avea să prevestească Teroarea Roșie, apoi lunga noapte totalitară.
Marele merit al memoriilor lui Grigore Procopiu este că aduc lumină asupra unui episod prea puțin cunoscut, scoțând totodată la iveală detalii prețioase despre atmosfera politică a vremii și personajele-cheie care au scris istoria României din noiembrie 1916 până spre finalul anului 1918.“ (Daniel Cain)

Pe copertă: Joseph W. Boyle (în mijloc, în uniformă de colonel) alături de demnitarii români ținuți ostatici de bolșevici, la Feodosia, în martie 1918. Printre cei arestați se află și Grigore Procopiu.

„Şi-abia atunci, cînd voi cu toţii vă veţi fi lepădat de mine, am să mă-ntorc din nou la voi.
Da, cu alţi ochi îi voi căuta atunci, o, fraţi ai mei, pe cei pe care-odată i-am pierdut; şi cu-altă dragoste atunci vă voi iubi.
Şi încă-o dată-o să-mi deveniţi prieteni şi fii ai unei singure speranţe: căci pentru-a treia oară am să fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiază.
Şi-această Mare-Amiază este atunci cînd omul la mijlocul cărării sale va sta-ntre animal şi Supraom, sărbătorindu-şi drumul spre amurg drept cea mai nobilă speranţă-a sa: căci este drumul înspre-o nouă dimineaţă.
Şi-n clipa aceea chiar cel ce-apune se va binecuvînta, pentru că trece-o vamă mai înaltă; iar soarele cunoaşterii sale-i va fi atunci în crucea zării nemişcat. Morţi sînt toţi zeii: acum noi vrem ca Supraomul să trăiască – aceasta ne va fi cîndva, în crucea-Amiezii celei Mari, voinţa ultimă!“ (Friedrich NIETZSCHE)

Editura Humanitas oferă tuturor celor interesaţi (elevi, studenţi, profesori) varianta mică a Dicţionarului latin-român a profesorului Gheorghe Guţu (lucrare cunoscută încă din anii '60, în lumea de specialitate românească, sub denumirea uzuală de „Guţu mic“). Conţinând peste 15 600 de cuvinte-titlu, Dicţionarul latin-român, varianta mică, reuneşte chintesenţa tezaurului lexical latinesc din epoca clasică. El constituie – şi va constitui şi pentru generaţiile viitoare – cel mai bun instrument de lucru pentru descifrarea frumuseţilor ascunse în textele marilor autori latini.

„Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naştere în relativ scurtă vreme, şi a celei culte, cărturăreşti, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în şcoală, în actele oficiale şi în administraţie, în operele ştiinţifice, religioase, filozofice şi tehnice de orice fel, ne-a făcut, daca nu să indicăm – nu acesta este scopul dicţionarului de faţă – cel puţin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc şi să uşurăm astfel înţelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte şi deci noţiuni de limbă română actuală şi din alte limbi moderne.“ (Autorul, iulie 1981)

In cei aproape 70 de ani de cand domneste, nedetronata de nimeni, in bucatariile noastre, Sanda Marin a ajuns sa insemne pentru romani gustul mancarii de acasa. Acesta e ingredientul secret din cele peste 1500 de retete adunate in prezenta editie integrala. 
Peste 1500 de retete: mai multe decat in oricare dintre editiile publicate din anii 1930 pana astazi, intr-un volum "restaurat", astfel ca pretiosul, vechiul continut sa capete o forma editoriala moderna. Cea mai cunoscuta, cea mai longeviva, insasi cartea de bucate a romanilor – intr-o formula capabila nu numai sa va hraneasca nostalgiile, ci si sa va fie utila in urmatorii 50 de ani. 
Un amanunt, in editia de fata veti gasi informatii inedite despre cea care si-a publicat Cartea de bucate sub pseudonimul Sanda Marin.

Fericirea, spune Russel, e o stare care se cucereşte. Şi nu în ultimul rând, credem noi, citind paginile spirituale şi pline de eleganţă ale acestei cărţi. Vom constata că un gânditor englez rămâne unul englez tocmai pentru că nu ne face nici o clipă să-i avem în minte, de pildă, pe moraliştii francezi.
Din întâlnirea cu ceilalţi, Bertrand Russell nu trage concluzia că trebuie să ne refugiem, compensativ, în singurătate, pentru a ne rumina, cu o voluptate perversă, nefericirea şi spaimele. Să încercăm, dimpotrivă, să rămânem orientaţi către locurile marilor întâlniri cu semenii noştri. Există munca făcută cu pasiune, familia, prietenia...
Nu e uşor să ajungi în aceste locuri. Pentru a le descoperi, trebuie mai întâi să ştim ce avem de lăsat în urmă: competiţia prostească, aroganţa plictisului şi antrenul vid, oboseala vinovată, obsesia culpei şi mania persecuţiei.

„Cand saruti mana unei doamne, te apleci deasupra mainii sau duci mana ei la buze? • Te intalnesti cu o doamna. Astepti sa-ti intinda mana sau o intinzi D-ta intai? • Esti in local impreuna cu sotia sau logodnica si o prietena a acesteia. Vine vanzatoarea de flori. Careia dintre ambele doamne ii cumperi flori sau careia i le oferi intai? • Cum scoti din gura samburii de masline, la masa? • Te-ai intalnit cu un prieten si sotia lui, pe strada, si continui o bucata de drum cu ei. De care parte vei merge? “ 

„L-am întâlnit pe Etgar Keret la Florența, acum doi ani, când, în ambianța solemnă a capelei Pazzi, a prezentat, în loc de conferința așteptată, un fel de stand-up comedy care a uimit și a delectat. Un exploziv simț al umorului, dar în același timp căldură, compasiune, autoironie și o înțelepciune cu vechi rădăcini iudaice, iată ce-am perceput atunci în discursul liber, spus cu talent actoricesc, simplitate și modestie, al scriitorului israelian.
Cartea care ajunge acum în mâinile cititorului român le cuprinde pe toate din plin și va fi, sunt convins, o mare bucurie pentru oricine iubește literatura. Va găsi aici inflexiuni din Șalom Alehem și Romain Gary, dar și o originalitate care merge dincolo de modele. Omul mi-a plăcut, îmi plac și scrierile lui. Sper ca pătrunderea sa anul acesta, cu două cărți deodată, în spațiul românesc să fie de bun augur și să consacre un nume nou, ce va deveni curând familiar și iubit de public.“ (MIRCEA CĂRTĂRESCU)

„O carte amuzantă, întunecată și puternică.“ (JONATHAN SAFRAN FOER)

„Un scriitor strălucit. Etgar Keret este vocea noii generații.“ (SALMAN RUSHDIE)

Namaste este jurnalul a două călătorii simultane – una în India şi alta în sine însuşi –, pe care un tânăr le iniţiază într-un moment de cotitură a vieţii, când, după căutări febrile, dar sterile ale adevărului personal, îşi îndeasă toate întrebările într-un rucsac şi porneşte să le găsească răspunsuri pe alte meleaguri. Drumul până în inima Indiei aşterne dinaintea călătorului Sega peisaje naturale de un farmec luxuriant şi peisaje umane pitoreşti până la bizarerie şi se opreşte în ashramul lui Osho din Pune – o oază de calm, cel puţin în aparenţă, în mijlocul unei lumi dezlănţuite. Aici, între două sesiuni de meditaţie pe muzică asurzitoare ori în întuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevărata aventură indiană: descoperă un caleidoscop întreg de personaje exotice şi poveştile lor de viaţă, delicioasele mâncăruri locale cu nume imposibil de pronunţat, aroma inconfundabilă a ceaiului masala, farmecul femeii asiatice şi forţa regeneratoare a chatarsisului. Dar, dincolo de toate acestea, sarea şi piperul cărţii o reprezintă şirul întâmplărilor mărunte, surprinse cu un ochi de cineast plin de vervă, de umor şi dotat cu remarcabila intuiţie a dozării suspansului, care te acaparează până la ultimul rând al poveştii.

SEGA – Octavian Segărceanu pe numele lui adevărat – s-a născut în 1971, la Braşov. Deşi scrisul îl atrage din copilărie, ajunge să publice abia după 1990 mici crochiuri în Gazeta de Transilvania.

Regimul medical Scarsdale a devenit, se pare, o cură de slăbire populară și în România, de vreme ce traducerea acestei cărți este reeditată tot timpul. La noi, ca și în întreaga lume, regimul Scarsdale își merită popularitatea: este ușor de ținut și extraordinar de eficace. Fără să suferi de foame, poți să dai jos până la 9 kilograme în 2 săptămâni! Și nu existã nici un risc pentru sănătate. Cartea doctorului Herman Tarnower, fondatorul Centrului Medical Scarsdale din SUA, vă convinge de întemeierea științifică a acestui regim, răspunde la toate posibilele dumneavoastră întrebări și vă pune la dispoziție 5 regimuri săptămânale integrale și peste 90 de rețete. În plus, vă oferă variante de meniu pentru orice preferințe: meniuri gourmet sau ieftine, meniuri vegetariene și internaționale.

„Cu acest volum, publicat postum în 1626, începe un tip de cercetare a naturii în care omul contemporan poate recunoaște elemente ale științei moderne. În același timp, Francis Bacon ne vorbește aici de alchimie, astrologie și magie naturală, de medicamente miraculoase, prelungirea vieții și posibilitatea de a produce animale și plante nemaivăzute. Sylva Sylvarum face parte din marele proiect baconian de a înzestra știința cu o poveste: agregare de sensuri și scenariu iniþiatic, special construite pentru a lua în stăpânire imaginația cititorului, trezind curiozitatea, entuziasmul și emulația, dar și dorința de a «intra în poveste», de a deveni parte a scenariului căutării și descoperirii de-a lungul căruia se naște cunoașterea.“ (Dana Jalobeanu)

Ilustrația copertei: Detalii din frontispiciul lucrării Sylva Sylvarum (1626) de Francis Bacon.

Povestirile Selmei Lagerlöf sunt citite şi recitite, în perioada Crăciunului, pretutindeni în lume: amintiri din copilărie, când bunica îi spunea poveşti la gura sobei, întâmplări din viaţa oamenilor de rând şi legende despre Isus, mituri nordice, istorioare adunate din misteriosul Orient. Cu un talent narativ inegalabil, autoarea transmite astfel cititorilor de toate vârstele un mesaj al iubirii, un îndemn la modestie, bunătate şi înţelegere. Lucruri care ţin de cald în seri reci şi a căror lumină străbate, chiar după ce închizi cartea, lungile nopţi de iarnă.

„În opinia mea, nici una dintre romancierele de mare talent sau geniale nu o depășește pe Selma Lagerlof.“ (Marguerite Yourcenar)

„Fiecare carte a acestei mari povestitoare ne aduce dovezi fără seamăn ale artei sale... Nimeni în Europa nu poate spune povești atât de frumos ca ea.“ (Hermann Hesse)

„Volumul de față cuprinde, pentru prima dată în limba română, în traducere după ediția critică daneză, două scrieri publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume în 1846 — O recenzie literară și Discursuri edificatoare în spirit divers.
Deși aparținând unor domenii diferite — critică literara și teologie —, cele douã texte au trăsături comune: amară critică a tendințelor epocii moderne și a judecății mulțimii nivelatoare, discutarea raportului dintre interior și exterior, sau dintre vorbire, tăcere și pălăvrageală, descrierea sinelui aflat în conflict cu structurile sociale, a suferințelor celui care se alege pe sine, a îngrijorării, dar și a posibilității unor relații autentice cu semenii, care să nu ducă la pierderea individualității. Prima scriere e predominant sociologică, a doua ține mai ales de domeniul eticii creștine, dar perspectivele se întâlnesc. O recenzie literară oferă cititorului întâlnirea cu concepte care aveau sa influențeze gândirea lui Martin Heidegger, Karl Jaspers, Martin Buber, Theodor W. Adorno și Ludwig Wittgenstein, în timp ce Discursurile edificatoare în spirit divers stau mărturie pentru profunzimea omiletică și rafinamentul oratoric ale autorului: paginile despre crinii de pe câmp și pasărea din cer sunt considerate printre cele mai frumoase și mai înălțătoare din opera lui Kierkegaard.“ (Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann)

Dragi copii,
Cu siguranţă cunoaşteţi faimoasa istorie a ursului păcălit de vulpe. Ceea ce nu ştiţi însă este că povestea aceea e trunchiată şi că adevărul-adevărat se ascunde în paginile cărţii de faţă. V-am făcut curioşi? Ei bine, nu mai staţi pe gânduri şi daţi iute paginile! Veţi afla cum de şi-a pierdut ursul coada, acum multe-multe veacuri, de ce are urechile atât de mici, de ce îi place atât de mult mierea şi, mai cu seamă, cine i-a dat numele „Moş Martin“, care i-a rãmas neschimbat până în ziua de azi.

„Problematica adevărului este centrală în opera lui Pirandello. Ceea ce-l tulbură pe personajul pirandellian, împingându-l uneori la autodistrugere, este tocmai confruntarea cu adevărurile celorlalţi, care sunt pentru el tot atâtea neadevăruri: el descoperă cu uluire că tot ce crede, uneori chiar cu sfinţenie, despre sine şi lumea lui nu este perceput la fel şi de semeni, care, de cele mai multe ori, văd şi simt exact contrariul. Acest relativism, care depăşeşte sfera cunoaşterii, devenind determinare ontologică, este trăit cu consecinţe diferite, dar întotdeauna dramatice, de mulţi protagonişti ai nuvelelor.
Viziuni despre sine şi lume clădite în timp, ordini meticulos construite, lupte duse pentru afirmarea propriilor adevăruri, sentimente de prietenie şi de iubire, întregi microuniversuri se năruie la întâlnirea dezvrăjită cu adevărul celuilalt, întocmai ca nişte castele din cărţi de joc. În imaginarul pirandellian doar moartea mai rivalizează, în efectele sale devastatoare, cu conştientizarea acestui relativism.“ (MIRUNA BULUMETE)

Ilustrația copertei: Richard Dadd, Scenă Bacanală (detaliu)

Cu cât încercăm mai mult să ne întoarcem la vremurile eroice ale tribalismului, cu atât mai sigur ajungem la Inchiziţie, la poliţia secretă şi la un banditism romantizat. Începând cu înăbuşirea raţiunii şi a adevărului, nu putem sfârşi decât cu cea mai brutală şi mai violentă distrugere a tot ce-i omenesc. Nu există întoarcere la o armonioasă stare de natură. Dacă ne întoarcem, vom fi siliţi să străbatem până la capăt drumul înapoi – să revenim la animalitate.

Volumul I - Vraja lui Platon
Volumul II - Epoca marilor profeții: Hegel și Marx