Cărți

„Să biruieşti suferinţa suferind, ăsta-i secretul. Trebuie să ajungi să-l descoperi singur, nu-l poţi învăţa de la alţii.“
Ana asculta dusă pe gânduri. Ştia că soarta lui Ioachim e pecetluită şi-i venea greu să-şi ascundă disperarea. „Cum poate el să se gândească la altceva, în aşteptarea morţii?“ Văzuse atâţia oameni murind, dar niciodată o seninătate şi o linişte atât de copleşitoare. „Ce ştie el, şi eu nu ştiu? Ce-i dă lui curajul pe care eu nu-l pot avea? Are acces la nişte mistere pe care eu n-am să le pătrund niciodată.“
Mai târziu repeta mereu, pentru sine, cuvintele dragului ei dispărut. Voise să nu le uite şi, într-adevăr, nu le putea uita. „Omul nu-i o poză frumoasă ca o reclamă la pastă de dinţi, nici o frază moralizatoare şi uscată într-un text monoton. Perfecţiunea n-ar fi perfecţiune dac-ai căpăta-o de-a gata şi n-ar trebui să arzi, să te chinui, ca să poţi spera să te apropii de ea. E o zbatere reală, nu o abstracţiune pe care-o subliniezi într-un pasaj de carte şi apoi pleci liniştit la culcare.“

„...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA)

Mult iubite Domnule Noica,
Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună. De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile. Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră... Gabriel. (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982)

„Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)

„Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine. O grăbesc chiar. Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)

„Clara Haskil reprezintă însumarea perfecţiunii pe pământ.“ (DINU LIPATTI)

„În timpul vieţii mele, am întâlnit trei genii: profesorul Einstein, Winston Churchill şi Clara Haskil.“ (CHARLIE CHAPLIN)

„Sper ca această biografie adevărată şi plină de consideraţie, care ne îngăduie să urmărim parcursul lung şi adeseori dureros al Clarei Haskil către glorie, să fie totodată o mărturie a admiraţiei şi ataşamentului pe care lumea muzicală le nutreşte pentru o pianistă de neînlocuit.“ (HERBERT VON KARAJAN)

„Clara Haskil a fost un soi de magician: a știut să transforme talentul în geniu, fragilitatea în forță, dificultățile în perseverență și tenacitate. Toate aceste calități o fac să devină o sursă de inspirație și un exemplu pentru fiecare dintre noi – fie că suntem sau nu muzicieni. Și cred că, în epoca în care trăim, avem nevoie mai mult ca niciodată de exemple de autenticitate și de valori. România este țara în care s-a născut Clara Haskil și am convingerea că ține de datoria noastră să o cunoaștem mai bine și să îi aducem omagiul meritat la ea acasă.“ (ALINA AZARIO)

Fotografia de pe copertă: Clara Haskil (1895–1960), pianistă, în 1922

This is not an ordinary history book. As readers will realise quite early on, Neagu Djuvara has the audacity to tackle some of the most delicate and controversial issues in Romanian history under the guise of light storytelling.

This is not an ordinary history book. As readers will realise quite early on, Neagu Djuvara has the audacity to tackle some of the most delicate and controversial issues in Romanian history under the guise of light storytelling.

„Laconismul, tehnica elipsei, a crochiului și sugestiei, împreună cu suculența morbidă a descrierilor transformă paginile lui Mihai Măniuțiu într-o veritabilă anatomie a visului, într-o masă de disecție a fluidului fantasmatic." (Dan C. Mihăilescu)

Campana comunică permanent cu tradiţia literară şi culturală, hrănindu-şi versurile şi prozele, pe de o parte, cu numeroase citate oculte, perfect integrate în noile opere inclusiv prin intermediul rafinatei tehnici cinematografice, şi, pe de altă parte, cu fragmente de ekphrasis ce creează un mozaic rafinat care individualizează stilul campanian în cadrul poeziei italiene din secolul trecut. Probabil că cititorul acestor Cânturi orfice, care conţin experienţele vieţii rătăcitoare şi tulburate a autorului lor – spirit itinerant şi european –, va dezvolta cu aceste creaţii o relaţie de tipul „dragoste şi ură“, asemănătoare cu cea pe care Campana a avut-o întotdeauna şi cu contemporanii săi, fapt care ar confirma rezistenţa acestei opere peste veacuri şi capacitatea ei de a dialoga cu prezentul. (FIORENZA CERAGIOLI)

„Inițierea se află în miezul oricărei existențe umane autentice. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că orice viață umană autentică presupune crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, «moarte și înviere»; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.
În astfel de momente de criză totală, numai o singură speranță pare să ofere o soluție: aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă putem spune că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este înainte de toate pentru că numai inițierea conferă morții o funcție pozitivă: aceea de a pregăti noua naștere spirituală, accesul la un mod de a fi nesupus acțiunii devastatoare a Timpului.“ (MIRCEA ELIADE)

„Inițierea se află în miezul oricărei existențe umane autentice. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că orice viață umană autentică presupune crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, «moarte și înviere»; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.
În astfel de momente de criză totală, numai o singură speranță pare să ofere o soluție: aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă putem spune că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este înainte de toate pentru că numai inițierea conferă morții o funcție pozitivă: aceea de a pregăti noua naștere spirituală, accesul la un mod de a fi nesupus acțiunii devastatoare a Timpului.“ (MIRCEA ELIADE)

Dicţionarul greşelilor de limbă, Mic tratat de ortografie şi „Capcanele" limbii române, publicate împreună de Editura Humanitas, îşi păstrează neatins dinamismul axiologic al mesajului iniţial. Aceste exemplare meditaţii despre aspecte importante ale limbii române se oferă cititorului de azi cu aceeaşi proaspătă şi înţeleaptă deschidere spre dialog, specifică academicianului Al. Graur.
Nici una dintre aceste lucrări nu-şi propune să aibă, cum afirmă autorul, caracter explicit normativ – dar, prin fascinaţia pe care o exercită orice asemenea incursiune savant-filologică în lumea cuvântului, toate trei sporesc în rândurile cititorilor reflexivitatea şi respectul vigilent pentru limbă.

Prin dimensiunile sale reduse, Dicţionarul greşelilor de limbă nu a putut desigur cuprinde toate fluctuaţiile variantelor puse în discuţie. Cititorul de azi va avea posibilitatea să completeze, din proprie experienţă, multe dintre aspectele semnalate. Va putea adăuga bunăoară rostirile – pe cât de incorecte, pe atât de viabile din păcate –, nemenţionate de autor, ale unor cuvinte ca examen, exact, a executa (pronunţate, tot mai agresiv, ecsamen, ecsact, a ecsecuta).
Sunt, în schimb, semnalate în Dicţionar pronunţări greşite de tristă faimă în epoca în care a scris acad. Al. Graur: esperenţă, ezact, ezamen/esamen, a ezista, a ezecuta, ezerciţiu, a esprima, tutulor. Menţionarea însăşi a acestora în lucrări tipărite înainte de 1989 poate fi socotită un act de curaj.

O carte pentru copii între nouă și nouăzeci de ani, pe care nu trebuie să o ratați!

Ilustrată din abundenţă cu desene dupa natură ieşite din pana inspirată a lui Tudor Banuş, Enciclopedia zmeilor de Mircea Cărtărescu aduce pentru prima dată la lumină o lume întreagă ce părea pierdută pentru totdeauna. Urme ale mitologiei zmeilor există, e drept, în folclorul românesc, dar, cum s-a remarcat de mult, zmeul nu are chip şi nici trăsături distinctive clare. Această lipsă e suplinită din plin de cele douăsprezece specii de zmei prezentate aici împreună cu habitatul lor natural, cu anatomia, istoria, limba, obiceiurile, ocupaţiile, ştiinţa şi artele lor. În plus, o serie de zece poveşti subtil înlănţuite una cu alta ca într-o salbă fără sfârşit ne prilejuiesc o delectabilă întâlnire cu zmei vii, aflaţi în plină acţiune, în toate împrejurările vieţii acestora.

 

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae.

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

Volumul XII Cuviosul Isaia Pustnicul

Traducere de Iustina Croitoru

Când o corabie cu coarne ajunge în port, o vulpe curioasă se alătură echipajului de porumbei curajoși și cerbi înfometați porniți în căutarea aventurii, a ierburilor dulci și a răspunsurilor la unele dintre cele mai misterioase întrebări ale vieții.

„O carte monumentală, copleşitoare prin măreţie şi realism.“ (Wall Street Journal)

A pleca de la zero înseamnă a lua totul de la capăt. Dar oare poţi să iei totul de la capăt după un război care a schimonosit planeta? Poţi să ceri doar dreptate, nu şi răzbunare? Poţi să ierţi? Poţi să ieşi teafăr din cel mai negru coşmar? Sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pune Ian Buruma într-o carte fundamentală pentru înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Pornind de la experienţa prin care a trecut tatăl său, Ian Buruma scrie despre câteva dintre lucrurile care au marcat anul 1945: reinserţia supravieţuitorilor, violenţa anarhică sau sistematizată, răzbunarea sălbatică, fanatismul, concesiile, cedările şi complicităţile fără de care nu se putea pune problema revirimentului.
1945 a fost un an tulbure şi însângerat („Iar sângele cere sânge“, după cum spune Macbeth). A fost anul în care unii vinovaţi pentru oroarea războiului au plătit, iar alţii au scăpat. A fost anul în care s-au descoperit ororile din lagărele de exterminare naziste. A fost anul în care torţionarii au cumpărat de pe piaţa neagră certificate de supravieţuitori ai lagărelor. A fost anul în care, întorşi acasă mai mult morţi decât vii, unora dintre supravieţuitori li s-a spus: „Şi la noi a fost rău. Ne-au furat bicicleta“.
1945 sau Anul Zero a fost şi punctul de plecare al ideii şi construcţiei europene, animate de idealurile generoase, deşi utopice, ale păcii eterne şi unităţii creştine. Şi chiar dacă, aşa cum scrie undeva Monica Lovinescu, „în rău, specia umană ne va surprinde mereu“, 1945 a fost anul în care lumea s-a redeprins cu un adevăr esenţial: că temperatura naturală a existenţei noastre e temperatura libertăţii.

Impărăteasa, o poveste scrisă într-o cheie aproape naturalistă, ilustrează în detaliu o lume rurală modernă, de secol XX, în care oamenii nu se mai confruntă cu timpul ce nu mai are răbdare, ci cu un duşman nevăzut, îndepărtat — Italia, acea „gaură neagră care-i înghiţea pe toţi“. Satul românesc din zilele noastre ni se dezvăluie cu bunele şi relele sale, surprinse prin ochii naratoarei, în a cărei poveste rolul central îl ocupă Olga — cea „mândră ca pe-un tron împărătesc, cu capotul cel bun şi şorţ pe deasupra“ —, o femeie puternică, care se îngrijeşte de gospodărie, munceşte pământul şi înfruntă viaţa de una singură cu capul sus şi cu orgoliul omului care a obţinut totul prin propriile forţe. Aprigă, plină de viaţă şi războindu-se ca o adevărată împărăteasă cu toţi cei pe care îi consideră potrivnici, Olga se îndreaptă cu paşi mărunţi spre un deznodământ neprevăzut, aşa cum numai soarta însăşi, cu ironie, poate pune la cale.

„Împărăteasa este o îmbrăţişare şi o lumânare aprinsă. O îmbrăţişare pentru toţi acei ţărani care se zbat de azi pe mâine să supravieţuiască într-o lume în care nu mai sunt la loc de cinste mâinile bătătorite, ci capacitatea de a face bani fără să munceşti prea mult. O lumânare aprinsă în memoria ţăranilor care au plecat dintre noi, ducând cu ei tradiţii şi sfaturi înţelepte, închise în câteva vorbe pe care doar ei ştiau să le spună.“ (LILIANA NECHITA)

Ilustraţia copertei: fotografie din Colecţia Costică Acsinte, proiect al Asociaţiei Culturale Atelierele Albe și al Muzeului Judeţean Ialomiţa

„De la Augustin și Toma de Aquino până la Duns Scotus și Ockham, de la Origen până la Bonaventura și până la fenomenologi și exegeți contemporani din toate zările, lucrarea de față se mișcă, liberă de prejudecăți, într-un spațiu amplu și policrom. În mediul academic și spiritual românesc se aude o muzică prea puțin sau deloc auzită până acum. E vorba de o reflecție vie asupra «formelor multiple ale realului», de «condițiile de posibilitate ale unor ființe pur inteligibile», de o «ontologie a intermediarului» și o «teologie a proximității». Angelologia devine, astfel, un exercițiu exploratoriu, care vizează orizonturi largi. În definitiv, ea culminează în antropologie, definind, prin contrast, limitele naturii umane. Scrisă limpede, construită subtil, nutrită de o admirabilă erudiție, lucrarea propune un autor matur și rafinat. Sub neobosita documentație a fiecărei pagini se simte palpitul unei curiozități genuine, al unei autenticități de o rară calitate, al unei angajări spirituale pentru care cunoașterea nu e un simplu depozit de fișe, ci o cale.“ (ANDREI PLEȘU)

„E de o mie de ori mai bună ca Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus“, s-a spus despre această carte socotită „clasică“ – prima ediţie a apărut în 1988 –, un bestseller care a salvat, se pare, sute de mii de căsnicii din toată lumea. Steve şi Shaaron Biddulph au revăzut ediţia de faţă, aducând-o la zi pentru secolul XXI, dar scopul ghidului lor a rămas neschimbat: ce trebuie să facem ca să ne menţinem cuplul, marital sau nu, „până când moartea ne va despărţi“, bucurându-ne din plin atât de relaţia dintre noi, cât şi de copiii noştri.

Acest ţel simplu în aparenţă nu se obţine uşor. „La început iubirea e o binecuvântare, dacă nu un noroc. Apoi devine o realizare.“ Iubirea, cred autorii acestei cărţi intitulate, cu un joc de cuvinte intraductibil în română, The Making of Love, e o construcţie care cere timp. E posibil să ai nevoie de 20 de ani ca să atingi extazul amoros de care tu şi partenerul tău de cuplu sunteţi capabili. Şi e posibil să aveţi nevoie de ani mulţi ca să ajungeţi să vă înţelegeţi cu copiii voştri. Din fericire, construcţia iubirii va fi mai uşor de realizat dacă urmăm sfaturile acestui cuplu de psihoterapeuţi, celebru în Australia.

-

-

„Întreaga istorie a muzicii se află în prezent pe YouTube. Valentina Sandu-Dediu este o călăuză avizată și discretă pe căile, uneori nevăzute, ale acestei istorii. E un ghid erudit, însuflețit de pasiune, acea pasiune fără de care Valery Larbaud nu s-ar fi obosit, poate, să-i facă pe James Joyce și pe atâția alții accesibili publicului francez.

Cuprinzând o sumă imensă de informații, autoarea scrie o carte în tradiția cea mai nobilă a muzicologiei și criticii literare. Menirea noastră, spune autoarea, este de a mijloci contactul dintre lumile muzicale. Vorbește desigur de lumile muzicale, dar și de oamenii, muzicieni sau melomani, care aspiră să trăiască în ele. Căci muzica nu se întâlnește totdeauna cu publicul ei chiar din prima clipă.

Atins cu prisosință, scopul cărții pe care o țineți în mână este de a trezi setea de cunoaștere a neofitului și de a o redeștepta pe cea a cunoscătorului blazat. Cine o citește nu se va rătăci inutil și indiferent prin jungla YouTube-ului. Va rătăci încântat, stăpân pe curiozitatea sa strunită.“ (Andrei Vieru)

„De-a lungul istoriei muzicii, contopirea potrivită, agreabilă a sunetelor produse simultan este diferit interpretată, în funcţie de legi acustice, dar şi de sisteme de acordaj diferite, de teorii psihologice şi de teorii ale receptării. Este o căutare obsesivă pentru unii a consonanţei, evident raportată la ingredientul care le oferă justificarea: disonanţa.“ (Valentina Sandu-Dediu)

Traducere de Iulia Vladimirov

Atlasul Timeline. O călătorie prin istoria lumii deschide o panoramă splendidă pentru cei mici și cei mari. Îi ajută să privească în trecut și să descopere istoria lumii de la Big Bang până în zilele noastre, într-o serie de desene minunate: de la dinozauri la aventura spațială, de la egipteni și romani la huni și vikingi, de la cavalerii medievali până la marii exploratori.

Cititorii vor afla, de asemenea, o mulțime de informații interesante despre marii războinici și artiștii celebri, gânditorii greci, apariția scrisului, dinastiile Chinei antice, Vestul Sălbatic, războaiele mondiale, epoca Flower Power și multe altele.

Ilustrații de Page Tsou

Știi cât de adânc e cel mai adânc ocean? Dar cât de mare e cea mai mare planetă din sistemul nostru solar? Ori cât de mică e cea mai mică insectă din lume? Deschide acest atlas al superlativelor naturiiși explorează, ilustrație după ilustrație, minunățiile lumii în care trăim.

Traducere de Oana Bârna (Sub pământ) și Mona Antohi (Sub ape)

Sute de informații fascinante așteaptă să fie descoperite în cel mai nou atlas conceput de autorii bestsellerului Hărți. Deschide-l si vei privi lumea cu alți ochi.
Aleksandra Mizielinska si Daniel Mizielinski sunt unii dintre cei mai cunoscuți și apreciați ilustratori europeni ai momentului datorită stilului foarte proaspăt și creativității iesite din comun.

Dovedește pe Kidibot.ro că ai citit „Dinosarium” și câștigi garantat 50 de puncte! De asemenea, poți câștiga multe alte premii!
https://www.kidibot.ro/dinosaurium/

 

Traducere de Cecilia Laslo, Iustina Croitoru și Cristian Negoiță

Acest muzeu este deschis tot timpul și adăpostește o colecție uluitoare, de la micuțul Troodon la giganticul Brachiosaurus.
Cum au evoluat dinozaurii? De ce unii aveau pene, iar alții, solzi?
Explorează lumea dinozaurilor și află răspunsuri la toate aceste întrebări și la multe altele!

Militant pentru drepturile culturale şi naţionale ale românilor bucovineni şi basarabeni, Ion Nistor a avut un merit incontestabil în reîntregirea ţării. Ca istoric, şi-a închinat întreaga activitate cercetării a numeroase probleme cu rezonanţă publică, cu scopul vădit de a oferi argumente temeinic documentate în sprijinul cauzei naţionale, în dezbaterile istorice, culturale şi politice ale vremii sale. În plan politic a avut o carieră marcantă, pe care, de asemenea, a dedicat-o unui singur scop: integrarea accelerată şi necondiţionată a provinciilor alipite în urma Unirii din 1918 în structura centralizată a statului şi încadrarea acestora în sistemul administrativ, cultural şi economic al regatului român. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ce a însemnat pierderea definitivă a celor două provincii de care era atât de ataşat, ocupaţia sovietică şi instaurarea regimului comunist au fost pentru Nistor momente de grea încercare — astăzi, o mărturie despre drama generaţiei care a făurit România Mare. Istoria Basarabiei este prima sinteză istoriografică românească referitoare la acest spaţiu. Deşi a fost interzisă în perioada comunistă, această carte rămâne — la o sută de ani de la Unire — la fel de valoroasă şi necesară. (VIRGIL PÂSLARIUC)

Gândul meu a fost să dau în mână cetitorilor o carte în care să se reoglindească faptele săvârşite de moşii şi strămoşii noştri pe meleagurile basarabene, de la aşezarea lor acolo până în zilele noastre, cu toate necazurile şi suferinţele lor, cu toată munca şi jertfa lor, cu toată nădejdea şi încrederea în izbânda care era să vină, pentru a încununa jertfele şi străduinţele lor milenare. (ION NISTOR)

Fotografia de pe copertă: Cetatea Albă la începutul sec. XX

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. 

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

Volumul XI: Sfinții Varsanufie și Ioan

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae.

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Volumul IX: Sfântul Ioan Scărarul ♦ Avva Dorotei

Cartea lui Paul Varley este considerată una dintre cele mai coerente si mai bine scrise introduceri în istoria si cultura japoneză. Concisă, expli­cită, alertă, este un volum de referintă în orice bibliografie privind Japonia.

Cultura japoneză trece în revistă cei peste două mii de ani de istorie neîntreruptă a unuia dintre cele mai cultivate popoare, punând în lumină deopotrivă personalitătile, religiile, genurile si stilurile de arte vizuale, formele de expre­sie literară, insolitul creatiei teatrale, parti­cu­la­ritătile culturale (ceremo­nia ceaiului, de pildă) ori ponderea si semnifi­catia influentelor exerci­tate de-a lungul vremii de China, apoi de Occident. – Booklist

Citatele ample din clasicii literaturii nipone si ilustratiile numeroase care însoesc textul fac din cartea lui Paul Varley o excelentă expunere a evenimentelor majore ale civilizatiei japoneze. – Bulletin of the School of Oriental and African Studies

Preferinţa latentă a japonezilor pentru frumuseţea perisabilă se explică prin sen­sibilitatea lor pronunţată faţă de trece­rea timpului. „Tirania timpului“ a fost într-adevăr o temă omniprezentă în lite­ratură şi artă. Faptul că japonezii au fost în măsură să utilizeze această temă pentru a-şi găsi împlinirea înclinaţiei lor, dincolo de universul frumuseţii conven­ţionale, în lucrurile care, sub semnul ofilirii şi al degradării, sunt literal­men­te devastate de timp, reprezintă un prinos adus geniului estetic şi artistic japonez. Paul Varley

 

„Sincronicitate“ este termenul introdus de C.G. Jung pentru a desemna acele coincidențe stranii pe care toți le trăim uneori, acele serii de evenimente neobișnuite ce ne transformă în personajele unei povești misterioase și pline de sens – povestea vieții noastre.

Pornind de la evenimente reale, psihoterapeutul Robert H. Hopcke explorează în această carte – devenită bestseller național în SUA – rolul sincronicității în toate domeniile și momentele-cheie ale unei existențe: în iubirile pe care le trăim și în viața noastră profesională, în vise și în viața spirituală, în boală și în preajma morții.

 

„De-aș conduce oști, le-aș duce la moarte fără minciuni: fără patrie, fără ideal și fără hoția vreunei răsplate sau a cerului. Le-aș spune tot — și-n primul rând ce fără preț e viața și moartea. În mod cinstit nu poți îmbărbăta decât în numele nefirii; cum există ceva, sacrificiul, cât de mic, e pagubă ireparabilă.“ (CIORAN)