Cărți

In iunie 1940, politicienii si generalii francezi, capituland in fata Germaniei, s-au dovedit incompetenti si lasi. Mai putin un general, aproape necunoscut, Charles de Gaulle, care a inteles ca integritatea si onoarea Frantei trebuie recastigate luptand atat cu ocupantii, cat si cu... aliatii anglo-americani.

„Citind textele din Baricadele, cei care spun despre articolul de ziar ca e perisabil si sortit unui destin de efemerida au prilejul sa-si revizuiasca judecata. Si sa accepte ca talentul, fineţea si sensibilitatea alcatuiesc o armatura rezistenta la timp. Indiferent daca scrie despre un destin fracturat, un oras de basm, un meci sau o lichea, Andrei Craciun o face la temperatura inalta, cu stil si cu o reconfortanta preţuire pentru limba romana.“ (Radu Paraschivescu)

„Andreea Esca este stirea Romaniei. Sunt generatii care au crescut cu ea in minte, pe ecranul ProTV. Insa o jurnalista de stiri profesionista nu le vorbeste oamenilor cu chiar cuvintele ei. Oricat ar fi de atasanta, trebuie sa ramana si impersonala, sa nu lase sa se vada prea mult dincolo de chip si voce. In cartea aceasta, Andreea Esca simte nevoia sa ne spuna cuvintele ei. Sa ne transmita stiri despre ea si despre oameni, altfel decat la televizor. Andreea paseste dincoace de ecran, printre noi.“ (Cristian Tudor Popescu)

Traducere de Șerban Broché

Ediţie cu 80 de desene documentare de Mihail Coşuleţu şi Simona Vilău, 40 de ilustraţii alb-negru şi 55 de ilustraţii color

 

„În umbra civilizaţiei majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a inţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se vestejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna şi pentru toţi. În viaţa popoarelor, ca şi în toată Creaţiunea, ceea ce izbeşte cel mai mult şi scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiaţi şi aparţin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenităţii lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic şi Peru? Şi cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufaşă, care de veacuri îşi întinde dominaţia asupra neamurilor şi lucrurilor toate, nu va cădea şi ea, odată, în toropeală şi apatie?“ (Neagu DJUVARA)

 

Dragă prietene, mulţumesc pentru carte, a cărei actualitate mă frapează mai mult decât atunci când am citit-o în manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit în câţiva ani un fenomen evident pentru orice om care gândeşte, şi chiar pentru cetăţeanul obişnuit. „Centralii" sunt terminaţi, şi ei o simt. Oboseala psihologică este într-adevăr trăsătura fundamentală a acelor civilizaţii al căror vid interior se acomodează cu utopiile şi cu psihanaliza. Noi venim dintr-o ţară barbară ca să deplângem soarta celor aflaţi în primejdie şi fericiţi de a fi în primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale să suscite ecoul meritat şi îţi trimit toată prietenia mea. (Emil CIORAN)

 

 

Suntem in Bucurestii fericitei belle époque, un oras prins in vartejul modernizarii, care-l indeparteaza treptat de Orient si-l intoarce spre Apusul altor miraje. Maude Rea Parkinson, o tanara profesoara educata la Magdeburg, amatoare de calatorii si aventura, ajunge in 1889 in capitala Romaniei, tara necunoscuta de la capatul pamantului, pe care o descopera plina de curiozitate si pe care invata s-o iubeasca cu pasiune. Insemnarile tinerei zugravesc in tonuri vii mai cu seama viata elitei frantuzite a Capitalei, in preajma careia a trait vreme de 22 de ani.

„Fie ca i se cere, fie din proprie initiativa, Petru Comarnescu divulga tot, de cele mai multe ori, pe un ton neutru; in anumite cazuri, totusi, cand se refera la persoane pe care le antipatizeaza sau care l-ar fi nedreptatit, comentariile devin acide, iar informatiile sau insinuarile, compromitatoare. Isi gasesc aicio supapa si frustrarile (acute) sociale si intelectuale ale lui Petru Comarnescu. Iata-i, prinsi ca intr-un insectar, pe toti cei care nu i-au acordat importanta meritata! “ (Lucian BOIA)

„Mi se pare important faptul subliniat de autoare ca multi dintre cei despre care scrie au un mod intens critic de a se raporta la societatea lor si la problemele timpului pe care il traiesc. Fie ca sunt declarat politice sau in tangenta cu politicul, fie ca sunt critice, examinand miscarea unor idei in societate si exprimand radical o viziune interogativa, spectacolele, performanceurile lor creeaza dinamica speciala a unor arte care nu mai sunt «arte» ca atare, ci discursuri vizual-performative despre natura fiintei umane intr-un prezent polimorf.“ (Marian POPESCU)

Scrise la indemnul celor apropiati, printre care sotia sa, Renate, si nepoata sa, Oana Pellea, care i-au fost si cele dintai cititoare, amintirile povestesc despre politicienii de altadata, despre ofiterii eleganti ai armatei romane, despre casele celor de sus, despre cluburile sportive elitiste, despre destinele distruse si despre micile stratageme zilnice ale supravietuirii in comunism.

„Noi toti am ascultat-o cu sfintenie, vreme de treizeci de ani, de doua ori pe saptamana, comentand carti si evenimente culturale. Un cronicar literar devenit legenda vie. [...] Cine dintre noi n-a simtit asta? Si, apoi, cine n-a dorit sa-si confrunte opiniile cu ale ei, ori sa fie omologat de ea?“. (Nicolae MANOLESCU, Istoria critica a literaturii romane)

Bazandu-se pe o corespondenta in buna parte inedita, Franny Moyle reconstituie tragica poveste a sotiei lui Oscar Wilde, dezvaluind lucruri nestiute pana acum despre aceasta femeie din prim-planul societatii londoneze fin-de-sièclesi din centrul curentului estetist, care devine victima uneia dintre cele mai mari tradari ale tuturor timpurilor.

„...Nu vom mai regasi niciodata nu doar Romania noastra interbelica, dar nici macar Romania viitorului, la care am visat. Zi de zi, de cativa ani incoace, invatam pe dinafara acelasi verdict. [...] «Ce e de facut?» m-as fi intrebat pe vremuri. Atunci puteam sa-mi raspund «mergem inainte»: aveam un microfon si ascultatori. Ascultatori ar mai fi. Dar [azi] fenomenul nu mai e decat acustic. E o ascultare fara tinere de minte. Uitarea se instaleaza in cuvant in chiar momentul in care e rostit.“ (Monica Lovinescu, Jurnal inedit, 2001)

„Buzaul anului 1985 traieste distopia cu majuscule a Societatii Socialiste Multilateral Dezvoltate. Orasul are chip orwellian, incremenit sub o maree de ciment. Securitatea vegheaza, dupa cum ii e menirea, asupra unei turme de oameni care «stiu totul despre ceilalti si nimic despre ei insisi». Veleitari cinici, fachiri ai duplicitatii, traficante ale propriilor nuri, impostori consolati de alcool, neveste ornamentale, activisti slinosi, brute doldora de frustrari, aspiranti la gloriola unei pagini de ziar, delatori cu suras perfid – asa arata distributia pusa de autor sa joace tragicomedia unei minciuni cu miros de sulf. Este minciuna unei vieti proptite de concesii si complicitati, de manevre si timorari. In rasparul propriului nume, Claudiu Soare scrie despre o lume catusi de putin solara – o lume gata sa se inece in smarcuri, o lume unde santajul si amenintarea sunt modus operandi, iar lumina, un rasfat interzis. O hidosenie de care nici moartea nu te scapa definitiv, fiindca la priveghi rasuna glasul lui Dolanescu. «Inocenta e o raza intr-un cerc vicios», conchide pascalian protagonistul cartii. Dur, sec si valabil. Scris cu nerv si plin de imagini care ti se stanteaza in minte, Tratament impotriva revoltei e un roman ca o cruce infipta in mormantul sperantelor.“ (Radu Paraschivescu)

„Ati pierdut o minunata ocazie de-a tacea“, le-a spus Jacques Chirac liderilor polonezi in 2003, dupa ce acestia sustinusera interventia americana in Irak.

„Impotriva «visului diurn» al libertatii, cum il numeste atat de frumos Andrei Cornea – visele diurne sunt cele visate cu ochii deschisi de o mana de oameni –, cartea Miracolul propune o meditatie rece si dura pe tema libertatii: oamenii s-au nascut mai degraba in lanturi si nimic nu dovedeste ca cei mai multi ar dori sa scape de ele; nu rezulta de nicaieri ca pe corabia istoriei s-ar fi imbarcat o specie care navigheaza neabatut catre tarmul libertatii; nimic nu ne garanteaza ca, dupa un episod al «eliberarii», nu urmeaza unul al caderii intr-o forma mai dura, mai cinica sau mai subtila a sclaviei.“ (Gabriel Liiceanu)

„Intr-o carte pe care am tradus-o, un personaj batran se simte atat de anonim si de inconsistent incat, ca sa se convinga ca exista, calca adanc in straturile de zapada, apoi intoarce capul ca sa-si vada urmele, dovezi ca da, exista. Eu sunt ferm convinsa ca inca exist. Dar, asemenea batranului, prin cartulia de fata, intorc si eu capul, sa-mi vad urmele.“ (Antoaneta Ralian)

Niciodata nu am fost mai spiritual ca astazi, cand absolut nici o idee nu mi-a trecut prin cap, dar am privit ore in sir un biftec care ma gandea.
Ma intreb asadar din ce in ce mai sumbru cum voi sfarsi: in mizerie, alcoolic sau cu mintile ratacite...

„Numarul indivizilor imbecili in viata este mereu si in mod inevitabil subestimat de toata lumea.“

„Acolo unde Herman doar schiteaza viziunile sale de simetrii, analogii, antagonisme, coincidentia oppositorum si conexiuni cosmice, Mircea isi traieste viziunile ratacind de-a lungul universului fractalic in care povestea familiei si copilariei sale se-ntrepatrunde cu istoria Romaniei postcomuniste, ca si cu alte timpuri si spatii ale secolelor trecute si-ale privelistilor indepartate, din Bucuresti in Bulgaria si din Louisiana in Țarile de Jos.“ (American Book Review)

„Cartarescu pare ca s-a retras din orice discutie literara sau culturala locala si, in loc sa incerce sa coaguleze o realitate contemporana fragmentata, s-a intors intr-un timp care n-a existat cu adevarat niciodata, un timp imaginar in care toate genurile literare erau un singur gen si toate discursurile un singur discurs, dupa care totul s-a spart in bucati.“ (London Review of Books)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

„Aceasta opera fantastica și luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit și cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reușit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

In anii tulburi care au urmat destramarii imperiului sovietic, Rusia s-a trezit napadita de o specie noua de pradatori, oligarhii, care si-au insusit imensele sale resurse naturale: petrolul, gazele, metalele si diamantele. Dar lantul trofic nu s-a oprit aici, oligarhii au cazut prada adevaratilor stapani ai societatii sovietice si postsovietice: membrii fostei politii politice KGB, cei care au avut dintotdeauna acces la control, decizie, informatie si expertiza.

Gheorghe Florescu (n. 1944) a invatat mestesugul pregatirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau in Bucuresti la sfarsitul anilor '60. Devine el insusi cafegiu si totodata sef al magazinului de cafea si delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienti mari literati, actori sau medici bucuresteni, dar si personaje importante din Securitate si Militie ori alti privilegiati ai regimului.

„Carte a sfasierilor tragice si a iluziilor pierdute, a prieteniilor fierbinti si a despartirilor definitive, a utopiilor naucitoare si a credintelor sfaramate, Secolul meu face parte din acel inestimabil tezaur al adevarului despre un secol devastat de naluci ideologice cu efecte catastrofale. O asez alaturi de marturisirile unor Panait Istrati, Arthur Koestler, Aleksandr Soljenitin, Varlam Salamov, Margarete Buber-Neumann, Whittaker Chambers si Ignazio Silone. Comunismul a urmarit distrugerea omului interior, spune Wat. In cazul sau, esecul acestui proiect a fost total. Omul interior a invins.“ (Vladimir Tismaneanu)

In miezul cel mai fierbinte al religiilor se afla dintotdeauna o intrebare staruitoare: daca exista un Dumnezeu bun si atotputernic, cum se face ca exista raul pe lume?

„Am scris aceste povesti pentru a ma vindeca eu insami de dorul celor pierdute si m-am jucat cu umbrele pana cand am putut iesi din nou la liman, unde ma astepta de mult ignorata frumusete a clipei prezente.“ (Monica Pillat)

Dupa ce lansase cel mai indraznet si modern proiect editorial al vremii, anume publicarea in editie „de buzunar“ a Cantonierului lui Petrarca, facand din acesta modelul poeziei de iubire al intregii Europe occidentale pentru multe secole, aristocratul si rafinatul intelectual venetian Pietro Bembo traieste o misterioasa poveste de dragoste cu Lucretia Borgia, una dintre cele mai fascinante femei ale unei epoci ea insasi fascinanta, Renasterea.

Foarte solicitatul manual universitar de greaca veche aparut la Editura Humanitas in 1996 cunoaste acum o noua editie, revazuta si adaugita.

Cartea de afaceri a anului pentru Financial Times

"O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.“ (Gabriel LIICEANU)