Cărți

Sexus este primul roman al trilogiei Rastignirea trandafirie, scrisa de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisa in Statele Unite ale Americii si publicata la Paris intre 1949 si 1960.

Romanul Sexus, publicat la Paris in 1949, este un amestec de fictiune si episoade autobiografice, in care autorul descrie primele sale eforturi literare, numeroasele aventuri amoroase, destramarea casniciei, traiul intr-un New York sclipitor si totodata marcat de saracie. Este o carte care a starnit controverse aprinse, insa indiferent daca se lanseaza in descrieri licentioase, discutii despre arta, filozofie sau psihanaliza, povesti picaresti sau destainuiri, Henry Miller abordeaza totul cu aceeasi franchete cuceritoare, hedonism asumat si o intensitate ce-si are sursa intr-o sete de viata molipsitoare. 

In varful Dealului Arsenalului din Bucuresti, pe un mare santier, se lucreaza zi si noapte. Catedrala Mantuirii Neamului trebuie terminata pana in decembrie 2018, cand este prevazuta inaugurarea ei. In apropiere se inalta fosta Casa a Poporului, astazi Palatul Parlamentului. Trecutul socialist al Romaniei si renasterea religioasa contemporana se invecineaza. Prin prisma construirii noii catedrale, volumul lui Giuseppe Tateo examineaza relatiile complexe aparute intre Biserica si stat in ultimii treizeci de ani, utilizarea politica a apartenentei religioase, strategiile prin care Biserica Ortodoxa Romana isi afirma importanta in Romania contemporana, dar si noile forme de anticlericalism aparute in opozitie cu ea. Caci, fapt extrem de semnificativ, cea mai inalta catedrala ortodoxa din lume este doar una dintre cele 4.000 de biserici si catedrale ridicate in tara noastra dupa 1989.

Considerat o revelație în momentul publicării, romanul explorează, printre altele, traumele emoționale pe care le poate provoca munca indivizilor într-un sistem capitalist hiperconsumerist.Protagonista se duce la o agenție de ocupare a forței de muncă în căutarea unei slujbe care să o solicite cât mai puțin posibil. Este trimisă într-o clădire unde urmărește înregistrările cu camera ascunsă ale unui scriitor bănuit că tăinuiește mărfuri de contrabandă. Dar să ții sub observație pe cineva ore întregi fără să te ia somnul nu e treabă ușoară. În plus, ea începe să se întrebe cum de a ajuns în această situație.Pe măsură ce se mută de la o slujbă la alta, devine limpede că nu caută tocmai serviciul cel mai ușor, ci ceva mult mai important.

„Proza scurtă a lui Bogdan Răileanu are ceva din Wells Tower, iar despre Wells Tower s-a scris că e cea mai bună dovadă că America nu are nevoie de un au-delà suprarealist, America e deja au-delà, trebuie doar să o descrii în amănunțime. În Picioare de lotus această impresie înșelătoare vine dintr-o tehnică subtilă, a colajului.

Lumea văzută de Ion B. ar putea fi aici Viața vă-zută de Bogdan R. Abil și inteligent, autorul decupează și lipește detaliile unei lumi care e tot timpul cu câteva minute înainte de dezintegrare. Și în această tornadă de nume, locuri și lucruri uluitoare se întâmplă să ai parte și de câte o minune. Fie că e vorba de un Iisus care seamănă cu Vincent Gallo, fie doar de un colț de balcon spre plajă în Spania, la Tarifa, unde poți să stai seara târziu și să adulmeci vântul.” (Augustin Cupșa)

Realizarea unei noi ediții a cărții a devenit necesară datorită progreselor extraordinare ale geneticii și genomicii medicale în ultimii cinci ani, determinate de noile tehnologii de analiză moleculară. S‑a dezvoltat medicina genomică, o medicină personalizată, de precizie, care generează beneficii majore în diagnosticul, tratamentul și profilaxia bolilor genetice, precum şi ale bolilor comune, inclusiv boli cardiovasculare, cancer, diabet sau boli psihiatrice.

Testele genetice s‑au integrat deja în practica medicală de rutină. În aceste condiții am procedat la revizia integrală și mai ales la actualizarea textului ediției precedente, care s‑a bucurat de un succes remarcabil, primind în 2019 premiul „C.I. Parhon” al Academiei Române.

Actualizarea textului a necesitat introducerea unor subiecte noi sau modificate esențial, ce reflectă progresele deosebite ale genomicii. Am introdus un nou capitol, „Medicina genomică și medicina de precizie”, precum și subcapitole noi care vizează: ecogenomica (nutrigenomica, farmacogenomica), citogenomica, epigenomica bolilor umane, oncogenomica ș.a.

Am dezvoltat unele subiecte de larg interes, în special bolile comune ale adultului, genomica bolii canceroase sau abordarea genetică în tratamentul bolilor umane (cu accent pe terapia celulară de înlocuire, editarea genomică și terapia genică). Aceasta va permite lărgirea accesibilității și interesului tuturor specialiștilor.” (Mircea Covic, Ionel Sandovici, Eusebiu Vlad Gorduza, Dragoș Ștefănescu)

PREGĂTEȘTE-TE SĂ FII ULUIT DE MINUNATA INVENŢIE CARE EȘTI TU!

Te-ai întrebat vreodată...

De ce visăm?

Care e rostul amprentelor?

Ce se întâmplă cu un sendviș cu brânză după ce intră în corpul nostru?

Ne petrecem întreaga viaţă într-un singur corp și, cu toate acestea, mulţi dintre noi habar nu au cum funcţionează el și ce se petrece în interior.

Bogat în date știinţifice despre modul uimitor în care funcţionezi, acest minunat tur ghidat ilustrat prin corp este o adaptare după bestsellerul lui Bill Bryson Corpul.

Realitatea adulților este complet diferită de realitatea copiilor – la asta se gândește Paul în ultima zi din noiembrie, în timp ce-și așteaptă tatăl în fața azilului „Conacul Speranței”, care urmează să fie închis. Faptul că este nevoit să-l ia acasă pe bătrânul diagnosticat cu demență nu este decât o altă provocare dintr-un lung șir: divorțul de Mădălina, pierderea mamei, legătura stranie cu fiica sa plecată în străinătate, relația paradoxală cu fosta lui soție, care îl roagă să-i recupereze cățelul ținut ostatic de iubitul pe care chiar ea l-a trădat.

Peste toate acestea, odată cu moartea tatălui său, Paul dezvăluie un secret din trecut care a tulburat viețile tuturor. Protagonistul încearcă din răsputeri să facă față tuturor acestor provocări, reușind în final să evadeze din capcana propriei moralități. Un roman sinuos, ce urmărește complexitățile interioare ale omului care își simte viața trecând pe lângă el, cu efecte profunde asupra cititorului.

Fredo şi Luigi sunt doi fraţi născuţi şi crescuţi în valea râului Sesia, în nordul Italiei. Seamănă mult, şi totuşi sunt extrem de diferiţi, precum copacii pe care i-a plantat tatăl lor când erau copii. Pentru Fredo, un brad: zdravăn, dar totodată înţepător şi umbros. Pentru Luigi, o zadă: tânjind după soare şi îndoindu-se în vânt. Venită din Milano, Elisabetta trece fugar prin viaţa lui Fredo, pentru a prinde apoi rădăcini lângă Luigi. Curând o să aibă o fetiţă. Fredo a părăsit de mult valea de-acasă, pentru a le străbate pe cele din Canada, unde lucrează ca şofer de camion. Întoarcerea lui în Italia este legată de moartea tatălui şi de casa cea veche, de-acum goală, aflată sus, pe munte, departe de orice. Şi de o încheiere a socotelilor. Un roman dens şi nuanţat, care aminteşte de albumul Nebraska al lui Bruce Springsteen: doar câteva note, numai instrumentele esenţiale şi forţa unei voci directe, vibrante. O lume întreagă cuprinsă în această carte, una care înseamnă sălbăticie pe de-o parte, iar pe de alta, un loc unde natura este din ce în ce mai deformată, mai ameninţată şi mai vânată de om şi de schimbare. Între timp, un foc mocneşte în cei care o populează, un foc întunecat şi niciodată domolit, pe care nicio zăpadă, nicio emoţie, nicio speranţă nu-l pot stinge.

2010. Maddi este doctoriţă în sudul Franţei, unde trăieşte fericită alături de Esteban, fiul ei în vârstă de zece ani. Dar în vara aceea, după ce pleacă de la plajă, băiatul se duce, ca de obicei, să cumpere o baghetă de la brutărie şi nu se mai întoarce.
2020. Maddi revine pe plaja pe care mergea cu fiul ei în urmă cu zece ani. La marginea apei, vede un băiat care seamănă cu Esteban până la cele mai mici detalii: şortul de baie, frizura, chipul. Se apropie. Timpul încremeneşte. Sosie... sau frate geamăn? Obsedată să descopere adevărata identitate a copilului, Maddi află că se numeşte Tom şi că locuieşte în Auvergne. Femeia decide să se mute acolo. Pe măsură ce-l studiază, asemănările dintre cei doi băieţi devin tot mai stranii. Maddi simte că băiatul acela care seamănă atât de mult cu Esteban se află în pericol şi e gata să facă orice ca să-l protejeze, dar va reuşi oare?

Printre numeroasele carti avand ca autori sau personaje spioni celebri, multe fiind scrieri memorialistice adesea "infrumusetate", lucrarea reputatului istoric militar Max Hastings se remarca printr-o abordare globala si obiectiva a activitatilor de intelligence din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, coroborata cu evenimentele propriu-zise de pe teatrele de lupta din Europa, Asia, Pacific sau Africa de Nord si completata cu o serie de povesti si detalii captivante. Serviciile de informatii - dintre care mai importante au fost cele din Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Uniunea Sovietica si Japonia - au avut un rol esential in desfasurarea ostilitatilor si in configurarea lumii postbelice, chiar daca nu ele au fost cele care au influentat decisiv soarta razboiului, ci puterea armelor, sacrificiile umane si forta economica a combatantilor. Criptarea si spargerea codurilor, interceptarile, fotografierea aeriana, spionii si "cartitele", tradatorii si colaborationistii, interogarea prizonierilor de razboi si, nu in ultimul rand, partizanii si miscarile de gherila au influentat de cele mai multe ori deciziile operative ori s-au razbunat atunci cand au fost ignorate (mai ales in tarile cu regimuri dictatoriale). Razboiul secret este o carte care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca oricarui cititor interesat sau pasionat de istoria celui de Al Doilea Razboi Mondial, fie si pentru simplul fapt ca, dupa cum remarca Max Hastings, "asa cum a fost el purtat de natiunile care au luptat in conflictul din 1939-1945, s-ar putea dovedi a fi si razboiul viitorului".

„Trecuseră treizeci și trei de ani și jumătate de la faimoasa condamnare la moarte proclamată de ayatollahul Ruhollah Khomeini împotriva mea și a tuturor celor implicați în publicarea Versetelor satanice și mărturisesc că pe parcursul acestor ani mi‑am imaginat uneori cum asasinul se ridică la vreun eveniment public și se repede la mine exact în acest fel. Așa că primul meu gând când am văzut această siluetă ucigașă năvălind spre mine a fost: Așadar, tu ești. Iată‑te. Se zice că ultimele cuvinte ale lui Henry James ar fi fost: «Așadar, în cele din urmă a venit distinsa chestiune». Și la mine venea moartea, dar nu mi‑a dat impresia c‑ar fi distinsă. Mi‑a dat impresia de anacronism.” (Salman Rushdie)

„N‑am văzut cuțitul sau cel puțin nu‑l țin minte. Nu știu dacă a fost unul lung sau scurt, cu lama lată, de vânătoare, sau îngustă, ca un stilet, zimțată ca la un cuțit de pâine sau curbată ca o seceră, un briceag de copil al străzii sau chiar un cuțit obișnuit de tăiat carnea, furat din bucătăria maică‑sii. Nici nu‑mi pasă. Arma aceea nevăzută a fost suficient de utilă și și‑a făcut treaba.” (Salman Rushdie)

Max Costa are şaizeci şi patru de ani şi este şoferul unui doctor elveţian înstărit, care trăieşte pe coasta Mediteranei, în Sorrento, în liniştiţii ani 1960. Într-o zi, Max vede pe stradă o doamnă elegantă, mai în vârstă, care i se pare cunoscută. Din acest moment, trecutul năvăleşte peste bătrânul şofer, care în perioada interbelică fusese un rafinat şi viclean dansator monden în saloanele de lux ale înaltei societăţi. Femeia întâlnită seamănă cu o fostă iubită din tinereţea sa, Mecha, cu care, demult, în anii 1920, fostul dansator colindase mahalalele din Buenos Aires în căutarea tangoului autentic, originar. Acum, după atâta timp de la ultima lor întâlnire, Max Costa decide să revină pentru ultima oară la vechile sale îndeletniciri, fără să ştie că riscă să reînvie o poveste de iubire dramatică şi că se va trezi implicat, la fel ca în trecut, într-o încâlcită poveste de spionaj şi interese politice, declanşată de o banală partidă de şah.

Indiferent dacă vorbeşte de prejudecăţile rasiale din Marea Britanie sau analizează o Indie marcată de fundamentalism şi ură religioasă, Rushdie e un observator imparţial, un cetăţean al lumii. Eseurile sale abordează teme precum literatura, politica, religia, pledând pentru manifestarea neîngrădită a diferenţei, libertate de expresie şi o identitate complexă şi amendând excesele de orice fel. Notele subiective din modul de raportare la istorie sunt justificate prin asumarea tacită a unui adevăr al amintirii şi al imaginaţiei. Două dintre eseuri vorbesc despre consecinţele publicării Versetelor satanice.

Numerologia este o metodă de analiză și divinație ce oferă indicații cu privire la personalitate și destin.

Numele, data nașterii și aproape toate elementele care au legătură cu viața noastră de zi cu zi (adresa, numărul de telefon, denumirea firmei la care lucrăm etc.) pot fi transpuse într-o formă numerică simplă. Ea descrie personalitatea, motivațiile, scopurile, talentele și limitările noastre, felul cum relaționăm cu mediul înconjurător, compatibilitatea cu alte persoane sau chiar momentele în care este cel mai bine să acționăm pentru a avea succes.

Vitali și Evgheni Abalakov sunt astăzi două nume căzute în uitare. Și totuși, frații Abalakov au fost adevărate vedete ale alpinismului sovietic, escaladând – uneori în premieră – cele mai înalte vârfuri din URSS: Lenin, Stalin (Vârful Comunismului), Khan Tengri, Pobeda...

Un e-mail cu o invitație neverosimilă la un parastas întârziat cu două decenii dă peste cap viața lui Toma, un arhitect anxios din București. Deși straniu, mesajul îi oferă prilejul unei reîntâlniri în Constanța cu prietenii din liceu pe care nu i-a mai văzut de mult. Cu unsprezece demisii în zece ani, o situație familială tensionată și probleme de sănătate, nu poate rata ocazia unei schimbări de peisaj. La locul și ora stabilite, totul se dovedește a fi o farsă, însă vechea gașcă, cu excepția unuia dintre ei, este din nou împreună. Urmează o noapte de pomină, începută într-un bar și terminată în cimitir, punctată de revelații despre fiecare dintre ei. Nimeni și nimic nu este ceea ce pare, iar răsturnările de situație apar la fiecare colț de stradă. În Vreau să aud numai de bine Toma își spune povestea cu autoironie și mult umor negru – o poveste despre spectrul omniprezent al morții, despre succese care ascund eșecuri inimaginabile și secrete ce pot distruge vieți.

„Sunt mulți catolici (și de acest reproș nu putem să ne disculpăm întru totul nici noi) care, ținând cont de măiestria unui limbaj mai rafinat, preferă vanitatea cărților păgânilor folosului Sfintelor Scripturi. Mai sunt încă și alții, nedezlipiți de paginile sacre, care, deși disprețuiesc toate celelalte scrieri ale păgânilor, totuși obișnuiesc destul de des să citească plăsmuirile lui Terentius și, în timp ce se delectează cu farmecul limbajului, se pângăresc prin cunoașterea unor lucruri ticăloase. De aceea eu – un strigăt puternic din Gandersheim – nu am șovăit să-l imit în scris, câtă vreme alții îl cultivă în lectură, ca prin același gen de scriere prin intermediul căruia erau declamate depravările respingătoare ale femeilor desfrânate să fie celebrată după posibilitățile măruntului meu talent lăudabila castitate a sfintelor fecioare.” (Hrotsvita, canonică în abația din Gandersheim, Saxonia, secolul al X-lea)

Romanul urmăreşte destinele unui grup de elevi privilegiaţi de la un liceu privat din Los Angeles în timp ce un criminal în serie bântuie oraşul, în căutare de victime adolescente. Cartea, a cărei acţiune are loc la începutul anilor ’80, este o poveste despre sfârşitul inocenţei şi despre trecerea primejdioasă de la adolescenţă la maturitate. Amestec de realitate şi ficţiune, Cioburile are accente de Tarantino şi Hitchcock şi un tip de tensiune subtilă à la Stephen King, Ellis oferindu-ne o proză plină de suspans şi adesea mustind de umor negru, care explorează în mod strălucit structura emoţională a vieţii personajului-povestitor la şaptesprezece ani – imaginaţie creatoare şi minciună, tandreţe şi manipulare, sex şi gelozie, obsesie şi furie ucigaşă. Structurat ca un thriller, romanul este fresca unei Americi a adolescenţilor „amorţiţi” de lux, neglijenţă parentală, droguri, băutură şi sex, indiferenţi politic şi neinteresaţi de lumea mai mare în care, de fapt, trăiesc, dar şi o incursiune în efervescenta cultură pop a vremii şi cu precădere în cea muzicală şi cinematografică. Playlistul integral al pieselor (peste şase ore de muzică) despre care se vorbeşte în carte, printre care Ultravox, „Vienna”, David Bowie, „Ashes to Ashes”, The Doors, „Light My Fire”, poate fi ascultat pe cele mai importante platforme online. De asemenea, celebrul regizor Luca Guadagnino (Strigă-mă pe numele tău) a început deja lucrul la un serial ce are la bază romanul Cioburile, realizat în colaborare cu HBO după un scenariu scris chiar de Bret Easton Ellis.

Parohia este monografia bizară a unei aşezări imaginare din anii tragici şi groteşti ai unei dictaturi agonizante şi totodată un fals, ironic bildungsroman. Satul e văzut prin ochii unui antierou ce refuză să se maturizeze, un soi de adolescent de 30 de ani, îndrăgostit de halucinata Ninia – o fată misterioasă, mereu însoţită de un cortegiu de creaturi stranii, animale fără nume, ce sfidează orice taxonomie. Textul inconfundabil al lui Dan Coman îmbină prozaismul notaţiei realiste şi lirismul unui imaginar fantasmatic ce irumpe din miezul cotidianului banal, amestecă într-o formulă senzaţională cruzimea şi duioşia, şarja şi fantezia, neverosimilul vieţii reale şi veracitatea „irealităţii imediate”.

După moartea soţului, Maria Leonor, tânără mamă a doi copii, e copleşită de greutăţile administrării fermei ei din Ribatejo, de aşteptările societăţii şi de faptul că e supravegheată neîncetat de servitoarea ei. După câteva luni petrecute într-o depresie adâncă, se hotărăşte să-şi asume rolul de stăpână a moşiei, dar suferă în continuare, prinsă între tristeţea doliului şi dorinţa sexuală. Reflectând la esenţa iubirii, la trecerea timpului şi schimbările din natură, tânăra văduvă îşi petrece nopţile trează, pândind aventurile servitoarelor ei şi suferind de singurătate, până când doi bărbaţi foarte diferiţi se amestecă în viaţa ei, care ia o turnură periculoasă. Romanul Văduva, scris de tânărul Saramago, lasă să se întrevadă autorul colosal pe care îl cunoaştem. Modul lui unic de-a privi lumea şi unele particularităţi ale celor mai lăudate cărţi ale sale sunt deja vizibile în acest prim roman.

„Cum recunoaşte, direct, Norman Manea, «cărţile mele mi-au adus necazurile, aşa că a trebuit să port o bătălie cu ei». Să mă lupt «cu ei», nu să «lupt contra lor» – nici urmă de dorinţa de a apărea eroic, nici un fel de sfidătoare îmbătare de sine. În schimb, modestia firească, pe care o arată mereu... Nu bătălia unui erou, ci a celui vulnerabil, lupta celui slab şi neeroic pentru a se susţine, îndârjit, împotriva tuturor handicapurilor, pentru a rezista degradării, pentru a rezista contra a ceea ce Norman Manea numeşte «deraierea omenescului însuşi» – nici o strădanie morală nu este în acest sens mai uimitoare.” (Philip Roth, în The New York Times Book Review)

Ca şofer de taxi, Jean întâlneşte zilnic zeci de oameni ciudaţi. Totuşi, nimeni nu-l întrece pe Solomon Rubinstein, „regele pantalonilor”, care a făcut avere din prêt-à-porter şi îşi ocupă timpul sărind în ajutorul celor care trăiesc în mizerie sau care suferă de singurătate. Omenirea aşteaptă de prea multă vreme să fie consolată şi are nevoie urgentă de un Mesia. Cu modestie, domnul Solomon îşi asumă, chiar dacă temporar, rolul de Mântuitor, luându-şi şi un tânăr discipol, pe Jean, un adevărat „autodidact al angoasei”. Cei doi se străduiesc să compenseze nedreptăţile vieţii şi să le dea deznădăjduiţilor care sună la centrul de apel nonstop, organizat chiar în apartamentul regelui pantalonilor, sentimentul liniştitor că cineva veghează mereu asupra lor şi este întotdeauna acolo să le întindă o mână de ajutor. Însă nimeni nu are mai mare nevoie de ajutor decât domnişoara Cora Lamenaire, o celebră interpretă din timpul ocupaţiei germane, femeia pe care Solomon Rubinstein o iubeşte cu pasiune de jumătate de secol. Publicat în 1979, sub pseudonimul Émile Ajar, romanul Regele Solomon este considerat de mulţi, datorită ironiei deconcertante şi paradoxurilor irezistibile, capodopera lui Romain Gary, dublu câştigător al Premiului Goncourt, în 1956 şi 1975.

„Iulia Gherasim ne oferă cel mai bun debut cu proză scurtă de la Simona Goșu încoace și, poate cel mai important, creează un realism feminin de familie dincolo de moda și temele predilecte ale momentului. Indiferent dacă evocă atmosfera de noutate și nesiguranță a anilor ’90, etosul corporatist, stilul de viață, provocările și anxietățile femeii din clasa de mijloc a acestor vremuri, o face cu o naturalețe, o inteligență și un umor remarcabile, cu o atenție la detalii, o artă a dialogului și a frazării care mă fac s-o numesc deja revelația anului.” (Marius Chivu)

„Iulia Gherasim pare făcută pentru proza scurtă. Personajele ei evoluează rapid, luminate doar pe jumătate, în scene care sunt de fapt mici puneri în abis ale unor drame intuite. Femei, bărbați, copii, pești, anemone, toate se amestecă în acest dans macabru, în care fiecare dintre ei pare a păși pe marginea prăpastiei. Povestirile ei se hrănesc dintr-o viziune ironică și amară asupra lumii contemporane, asupra relațiilor și a familiei moderne, fără însă a lăsa în urma lecturii senzația claustrofobică a unei situații fără ieșire. Finalurile lor sunt deschise, mici doze de optimism nesperat care trădează, cred, o încredere în oameni bine disimulată.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

„Un thriller greu de uitat, scos din apele întunecate ale celui mai banal cotidian. De la prima imagine din roman, în care un om își dă foc în fața casei de pariuri, până la finalul , Mihai Radu pune în acțiune cel mai angoasant personaj din literatura recentă: umilirea sistemică.” (Ștefan Baghiu)

„Am citit Respiră! în concediul de paternitate, cu un copil în marsupiu și cu celălalt pus la joacă în fața unui puzzle din două sute de piese. Asta pentru că Mihai Radu are un cec în alb de la mine încă de la Repetiție pentru o lume mai bună, datorită naturaleței lui de a povesti orice. L-aș citi cu plăcere și dacă ar rescrie instrucțiunile de montaj și utilizare ale unei mașini de tuns iarba. Cu atât mai mult când face observații microscopice și taie cu briciul în hățișul de relații, isterii și (dez)iluzii ale oamenilor din zilele noastre.” (Florin Lăzărescu)

Cu puțin timp înainte de a muri, samuraiul Miyamoto Musashi se retrage în peștera Reigandō din regiunea Kumamoto, unde scrie „Cartea celor cinci cercuri – Gorin no Sho”. Tradusă de-a lungul anilor în numeroase limbi, lucrarea pe care acest legendar maestru al sabiei a lăsat-o posterității este atât un manual de strategie, cât și o incursiune în filosofia artelor marțiale. Musashi descrie tehnici aplicabile în lupta cu unu sau mai mulți adversari și arată cum acestea, îmbinate cu preceptele Zen, pot fi utile în viața de zi cu zi. Pentru a înțelege mai bine scrierile maestrului de sabie, volumul este completat cu ilustrații și comentarii pentru fiecare capitol, ce reflectă contextul istoric și cultural al epocii. Ediția include alte două texte renumite, un set de 21 de reguli de conduită morală concepute de celebrul samurai pentru discipolii săi intitulat „Drumul pe care mergi singur – Dokkōdō”, cu o secțiune de comentarii, precum și tratatul de instruire în arta sabiei „35 de articole despre strategie (Hyōhō sanjūgo kajō)”.

„În slujba poporului”, o parodie savuroasă şi subversivă a cultului personalităţii în timpul Revoluţiei Culturale, a fost interzisă în China pe motivul că „este insultătoare la adresa lui Mao Zedong şi a armatei şi la limita pornografiei”.

Hituri celebre din epoca Showa are ca subiect rivalitatea sălbatică dintre două grupuri (unul de tineri şi altul de femei trecute de treizeci de ani), care intră pe neaşteptate într-un conflict absurd. La o primă privire, tinerii par să fie inofensivi, preocupările lor limitându-se la băut, mici furtişaguri sau indecenţe, când nu-şi pierd pur şi simplu timpul cu petrecerile de karaoke. Cele şase „mătuşici” sunt femei de carieră, aspre şi independente. Când unul dintre băieţi creează o ambuscadă mortală împotriva uneia dintre ele, se dezlănţuie haosul. Femeile se strâng laolaltă şi încearcă să-şi elimine adversarii. De cealaltă parte, băieţii pun la cale un plan prin care să-şi lichideze duşmanele dintr-o singură lovitură. Cine ar fi bănuit că un război între bande poate căpăta asemenea proporţii? Într-un stil frust, Murakami construieşte o satiră a unei culturi moderne dezrădăcinate, concentrându-se asupra tensiunii dintre sexe şi generaţii.