Cărți

Titlul de „Părinți Capadocieni”, în prezent de uz comun, dar care nu a existat în vremea în care au trăit Sfântul Vasile și fratele său, Sf. Grigorie de Nyssa, împreună cu prietenul lor, Sf. Grigorie de Nazianz, fiind, prin urmare, de origine bizantină și modernă, indică, pentru a rămâne la explicația cea mai elementară, existența unui grup de mari personalități ale creștinismului de limbă greacă unite prin legături de rudenie și de prietenie.

Dar, desigur, acest lucru nu este suficient: mai importantă este unitatea manifestată în activitatea acestor persoane în ierarhia Bisericii din Capadocia și din Constantinopol și, în consecință, în activitatea comună în domeniul religios. Ceea ce pare a fi cel mai important – dar poate că nu avem întru totul dreptate în această privință – în activitatea religioasă a Capadocienilor este contextul teologic, înțeles, în sens larg, ca „vorbire despre Dumnezeu”, în acord cu înțelesul termenilor „teolog” și „teologie”, dar și, prin urmare, ca vorbire despre Hristos cel întrupat printre oameni.

Nu fără motiv, unul dintre cei trei, Grigorie de Nazianz, a fost numit de către toți „Teologul” în epoca bizantină, precum Ioan Evanghelistul. Dar, cu siguranță, nu putem uita marea importanță pe care Părinții Capadocieni au avut-o pentru formarea monahismului în diferitele sale forme și, nu în ultimul rând, pentru conceperea a ceea ce am putea numi un „umanism creștin”.

Această unitate de intenții religioase, duhovnicești și culturale ne-a convins că este oportun să propunem un studiu de ansamblu, cum este cel de față, care nu a mai fost încercat până acum și care va deveni probabil din ce în ce mai dificil, pe măsură ce literatura de specialitate va deveni din ce în ce mai aprofundată, fie în legătură cu un singur personaj, fie, chiar mai probabil, în legătură cu o singură chestiune dintre atâtea pe care aceștia le-au discutat.

Claudio Moreschini

O personalitate polivalentă – militar, savant, om de stat, teolog, împărat și monah –, Cantacuzino se evidențiază drept singurul împărat bizantin care a consemnat evenimentele din timpul propriei domnii. Memoriile ori autobiografia sa constituie una dintre cele mai interesante și rafinate dintre numeroasele tratate de istorie bizantină. El a abdicat în anul 1354, petrecându-și ultimii 30 de ani ai îndelungatei sale vieți, ca monah, scriitor și eminență cenușie din spatele tronului pe care îl ocupase vremelnic. Putem afirma că influența sa, ca monah și teolog, a fost mai durabilă și mai benefică decât cea exercitată ca împărat și mirean. În limba engleză nu i s-a consacrat nicio biografie, în limba franceză cunoaște o expunere interesantă, publicată în 1845, care reprezintă însă mai degrabă o critică și o evaluare istorică ale propriilor sale memorii, iar în limba germană este prezentată o analiză serioasă a structurii societății în care a trăit. […]

Publicat pentru prima oară în limbă în limba engleză în anul 1933, volumul reprezintă o prezentare generală a civilizației Imperiului Bizantin, fiind opera unui autor care, în ciuda vârstei de doar 30 de ani, ajunsese deja la maturitate în ceea ce privește activitatea publicistică și literară. Volumul, tradus până în prezent și în alte limbi, se remarcă printr-o fluență narativă demnă de invidiat, expunând, de-a lungul a douăsprezece capitole, tot ceea ce poate fi caracterizat cu apelativul de civilizație bizantină (organizare administrativă și militară, religie, artă, literatură etc.). Spre deosebire de prima ediție, la inițiativa traducătorului, textul în limba română a fost adnotat, acolo unde era nevoie, pentru o mai bună înțelegere a evenimentelor, termenilor și ideilor. ... Astfel, spre deosebire de ediția precedentă, textul traducerii a fost supus revizuirii, precum și recenzării Peer-review, cu scopul îmbunătățirii calității științifice. Totodată, s-a optat pentru eliminarea materialului fotografic, care, deși deosebit de edificator, nefiind prezent în textul original al autorului, ar fi putut crea confuzie în rândul cititorilor.

Antologia de față cuprinde texte a căror temă este rugăciunea și reunește autori aparținând celor trei mari familii lingvistice ale vechii Biserici, siriacă, greacă și latină. Abordările sunt variate, mai cu seamă că autorii aparțin unor epoci și spații cultural-geografice diferite.

Jurnalul vizitelor canonice ale mitropolitului Neofit Cretanul, o frescă a stării Bisericii și a Țării Românești din jumătatea secolului al XVIII-lea, dincolo de bogăția și ineditul informațiilor, dar și de dulceața exprimării literare, reprezintă un izvor de cunoaștere și o călătorie duhovnicească, fapt pentru care recomandăm cu căldură această lucrare ca pe o lectură agreabilă în care cititorul îl însoțește imaginar pe autor.

Problema controversata privind paternitatea Epistolei catre Evrei nu joaca un rol principal in acest Comentariu. Arhiepiscopul Dimitri se refera in mod repetat la ,,Apostolul" (evident, Sfantul Pavel) ca fiind autorul scrisorii si citeaza, de asemenea, pe mai multi Sfinti Parinti, ca si practica liturgica generala, pentru a sustine aceasta afirmatie. Dar, el recunoaste faptul ca biblistii nu sunt unanimi in aceasta privinta si, in Prefata, declara simplu si direct ca singura lui dorinta este de axplora bogatia mesajului comunicat in Epistola, ,,pentru zidirea duhovniceasca a celor credinciosi".

,,Vino, lumina adevarata; vino, viata vesnica; vino, taina ascunsa; vino, vistierie fara nume; vino, relitate nerostita; vino, Persoana de necuprins cu mintea; vino, veselie vesnica; vino, lumina neinserata; vino, asteptare plina de incredere a tuturor celor care voisec sa se mantuiasca; vino, scularea celor ce dorm; vino, inviere a celor din morti; vino, Cel puternic, Cel care pururea toate le faci, le prefaci si le schimbi, numai prin a Ta vointa! [...] Vino, Cel pe Care chinuitul meu suflet Te-a dorit si Te doreste; vino, Cel singur, catre mine, cel singur, caci singur sunt, precum vezi! Vino, Cel care m-ai despartit de toate si ai facut sa fiu singur pe pamant; vino, Cel ce Insuti Te-ai facut in mine dorire si m-ai facut sa Te doresc pe Tine, Cel ce esti cu totul neajuns! Vino, viata si suflarea mea; vino, alinarea smeritului meu suflet; vino, a mea bucurie, slava si neincetata desfatare!" - Sfantul Simeon Noul Teolog

Volumul pregătit sub egida Bisericii Ortodoxe Române şi a Academiei Române evidenţiază rolul major pe care l-a avut acest ilustru Ierarh Martir în edificarea Bisericii şi a culturii române.

Chiril de Schitopolis, tradus integral acum in limba romana, este biograful marilor sfinti ai pustiei palestiniene Eftimie si Sava, dar si al altor cinci cuviosi pustnici din acea vreme. Aceste ,,Vieti" sunt scrise pentru sufletul oricarui crestin iubitor de sfinti, dar si pentru cei care doresc sa cunoasca monahismul de odinioara dupa izvoare. Cartea pe care o ai in mana si o vei deschide, iubite cititor, cuprinde principalul document istoric pentru cunoasterea monahismului palestinian din veacurile V si VI, dar si a evenimentelor bisericesti legate de a doua criza origenista.

În 2013, Biserica Ortodoxă Română omagiază două dintre cele mai importante personalități ale Creștinismului, împărat roman și mamă care au fost numiți „întocmai cu Apostolii”: Sfinții Constantin cel Mare și Elena. La Editura „Basilica” a Patriarhiei Române a fost publicată, ca prim eveniment cultural dedicat acestui an omagial, traducerea revizuită și adăugită a cunoscutei opere a lui Eusebiu de Cezareea, „Viața Împăratului Constantin”, pe scurt „Viața lui Constantin”, alături de care au fost tipărite și: „Discursul (Împăratului Constantin) adresat adunării sfinților”, „Discursul rostit de Eusebiu la aniversarea a 30 de ani de domnie a împăratului Constantin” și „Discursul rostit de Eusebiu cu prilejul sfinții Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim”, după cum informează TRINITAS TV.

Deschizător de drumuri pentru noua literatură creștină, Eusebiu este creatorul principalelor genuri ale literaturii istorice a lumii medievale, cum ar fi cronistica, dar mai ales cronografele, prin ale sale ,,Chronikoi kanones", din păcate pierdute în versiunea lor greacă iniţială, biografiile de împăraţi sau suverani prin ,,Vita Constantini", viețile de sfinți sau categoria literaturii hagiografice prin Martirii din Palestina, precum şi Istoria bisericească, gen literar deschis chiar de lucrarea pe care paginile cărţii de faţă o pun din nou la dispoziţia cititorilor români, într-o formă substanţial revizuită şi considerabil îmbunătăţită.

Volumul de față reunește principalele tratate teologice de apărare a cultului sfintelor icoane, tratate alcătuite de doi mari teologi bizantini, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Teodor Studitul, doi dintre corifeii teologiei icoanelor, este precizat în nota editorială.

Pelerinajul este o constantă a umanităţii şi o şansă de îmbogăţire spirituală.

Drumul către locaşurile de închinare şi întâlnirea cu oameni şi locuri prin care simţim lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lumii sunt întotdeauna încununate de bucurie fi binecuvântare.

Ilustrații color, istoricul fiecărei biserici, adresă, telefon, informații utile.

Reprezinta al treilea volum dintr-o colectie de predici si prelegeri ale Pr. Alexander Schemann, publicata in limba engleza, sub numele de "Celebrarea credintei", intre 1991 si 1995.

Tiparita cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Autorul se apleacă asupra evenimentelor importante din viața românilor basarabeni dar și a bisericii din Basarabia în secolele al XIX-lea și al XX-lea. O atenție deosebită este acordată dimensiunii culturale a vieții bisericești din această parte de țară, insistându-se asupra rolului jucat de dascălii de Teologie, ierarhii și presa bisericească în instruirea oamenilor.

Volumul a fost coordonat de Părintele Constantin Pătuleanu, consilier patriarhal coordonator al Sectorului teologic-educaţional.

În cadrul Anului omagial de sărbătorire a Sfinților Împărați Constantin și Elena se publică acest volum, care cuprinde textul comunicărilor prezentate la Simposionul Comisiei de Istorie Bisericească a Patriarhiei Române de la Mănăstirea Tismana (17-19 septembrie 2012).

The theological dialogue of the Orthodox Churches with the Lutheran World Federation (1981-2008)

Dragi copii, anul 2013 este Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, întrucât se împlinesc 1700 de ani de la semnarea Edictului de la Milan din anul 313.

Istoricul Facultăţii de Teologie din Bucureşti cuprins în acest volum este structurat în patru mari capitole, fiecare fiind elaborat de un profesor de teologie istorică. Pr. Conf. Dr. Daniel Benga a redactat istoricul Facultăţii de la înfiinţarea acesteia în anul 1881 şi până la Primul Război Mondial. Cel de-al doilea capitol cuprinde istoricul Facultăţii de Teologie Ortodoxe din perioada interbelică şi a fost elaborat de Lect. Dr. Ionuţ-Alexandru Tudorie.

Se crede că teologia omoară în om toată libertatea spiritului de a se îndoi, de a cugeta personal, de a se depăși, că omoară orice curiozitate în înțelegerea vieții.

Trebuie să ne pătrundem de conștiința că creștinismul este cel mai important factor de cultură, că toate cunoștiințele de altă natură primite de om, dacă nu întâlnesc în suflet o concepție creștină în care să se încadreze, rămân frânturi neputincioase să dea omului o adâncime de judecată, o filosofie sănătoasă, o atitudine nobilă în viață, o rezistență în mijlocul oricăror împrejurări și chiar în fața morții.

Aplecarea cu viu interes asupra textelor publicate de Părintele Dumitru Stăniloae în paginile celui mai cunoscut și longeviv periodic teologic din România, Telegraful Român, al cărui prim număr, la inițiativa mitropolitului Andrei Șaguna, a apărut la 3 ianuarie 1853, este un exercițiu spiritual aducător de mare bucurie sufletească și de reală îmbogățire intelectuală.

Părinţi şi scriitori bisericeşti

Sfântul Vasile cel Mare - unul dintre cei mai mari propovaduitori ai credinţei şi moralei creştine.