Cărți

Mare greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inchipuit de ei. Ca astfel sa asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajeaza la o traire in credinta autentica. Vedeti? Deci nu un Dumnezeu pe Care sa-L vorbesti de bine, ci sa-L asculti, sa-L traiesti. Sa te indumnezeiesti. Deci nu Unul inventat de tine, ca sa-ti menajeze slabiciunile. Ca nu e usor sa te desprinzi de o comoditate in care te-ai simtit bine si ai crezut ca ai atins cote inalte. Si Hristos iti cere lucrul acesta – sa te lepezi de egoism. Nu trebuie sa ne izolam de creatia Sa prin diferite preocupari egoiste. „Ca eu am viata mea, Dumnezeul meu...” Oamenii trebuie sa stie Cine i-a facut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a se cunoaste pe sine. Asta e o conditie sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam: de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple povesti? Nu exista sa zici vreodata „n-am stiut”. Nu ai auzit niciodata ca bat clopotele? Care pe latineste inseamna „cheama viii, plange mortii, imprastie viforele” – bataia clopotelor. Poti sa spui ca nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu rasuna degeaba. Si bat patrunzator! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu si noi le vindem pe doi lei. Se stie ca exista fierbinte si rece, dar sa fii caldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei sa fii nici asa, nici asa, sau vrei sa te mangai cu aceea ca esti credincios, dar asa, in felul tau. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru ca cel rece isi va da seama, mai repede, ca totusi este intr-un sentiment de raspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, si isi poate reveni. Dar cel caldicel, care nu este nici colo si nici dincolo si are un fel de „Dumnezeu” al lui, acela este in foarte mare primejdie, pentru ca se multumeste doar cu ceea ce i se pare ca are. Chiar Evanghelia spune: „iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el” (Luca 8, 18). (Parintele Arsenie Papacioc)

Grigore cel Mare poate fi considerat ultimul mare scriitor crestin al Antichitatii latine tarzii si, in acelasi timp, primul mare autor crestin al Evului Mediu. La cumpana dintre cele doua perioade, papa Grigore a fost o personalitate complexa, in care s‑au intalnit traditia vietii crestine si cea, mult mai indepartata, dar inca vie, a spiritului roman. 

 

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfintului Efrem, miluieste-ne pe noi, Doamne!

Sfintul Efrem Sirul, caruia Dumnezeu i-a dat daruri de taina si vederi negraite cu atita prisosinta incit se ruga: „Opreste, Doamne, valurile harului Tau!”, a lasat rugatorilor crestini – ca o adevarata „alauta a Duhului Sfint”, cum il numeste pe drept Biserica – multime de cintari si rugaciuni in care adie suflarea Imparatiei si pe care le umplu simtamintele cele mai potrivite pentru crestini. Dintre acestea am ales in cartea pe care o tineti in miini cele unsprezece preafrumoase rugi catre Maica lui Dumnezeu, aparatoarea cea mare a neamului crestinesc, talmacite pe „limba dulce a vechilor cazanii” de parintii nemteni din scoala Sfintului Paisie Velicicovschi. 

Ce faci cand nu mai vrei sa traiesti: ▪ depresia ▪ obsesiile ▪ neacceptarea de sine ▪ invingerea iluziilor ▪ pasi spre depasirea crizei ▪ redobandirea bucuriei de a trai

Lucrarea de fata se sprijina pe practica cotidiana a ajutorarii omului care se confrunta cu o problema anevoie de rezolvat, in incercarea de a oferi o cunoastere mai adanca a esentei neajunsurilor care il impiedica sa propaseasca in viata duhovniceasca. De un mare folos sunt observatiile care analizeaza temeinic realitatile comune spatiului duhovnicesc si psihologic, realizand distinctia, printre altele, intre dragoste si dependenta emotionala, dat fiind ca adesea ne lovim de neputinta de a deosebi intre cele doua, iar de aici provine o serie intreaga de urmari tragice. 

În America dintr-un viitor nu foarte îndepărtat se instaurează Epoca Toleranței, unde creștinismul și „rigiditatea” lui nu își mai au locul. Nenumărați creștini sunt uciși în noaptea de Înviere, iar cei rămași se văd constrânși să își uite credința, sub ame­­nințarea pedepsei cu moartea.

Însă Euphrosyne, o fetiță în vârstă de doisprezece ani, nu poate să uite, căci a văzut o minune: în noap­tea în care și-a pierdut familia, icoana Sfântului Nicolae i-a salvat viața.

Icoana este o poveste contemporană despre des­tinul unui copil care, prins în conflictul dintre îndoială și credință, găsește puterea de a porni în căutarea adevărului.

Împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine este un moment de neîntrecută însemnătate în viaţa fiecărui creştin, căci Domnul Însuşi spune: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. De aceea, orice ne ajută să ne pregătim aşa cum se cuvine pentru primirea Trupului şi Sângelui Domnului reprezintă un sprijin de mare preţ pentru oricine vrea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
Dintre Sfinţii Părinţi, care sunt cei mai în măsură să ne călăuzească pe calea împărtăşirii celei spre mântuire, Sfântul Ioan Gură de Aur a lăsat, poate, cele mai multe scrieri privitoare la nevoile practice ale mirenilor, şi deosebita lui sensibilitate pentru problemele acestora face ca învăţăturile sale să fie dintre cele mai limpezi şi lesne de urmat şi pentru cei ce trăiesc în zilele noastre.
Cu claritate şi uşurinţă în rostire, părintele arhimandrit Vasilios Bacoianis a cuprins dumnezeieştile lui învăţături în această nouă carte a sa, la fel de ac­ce­sibilă ca cele pentru care l-au îndrăgit deja cititorii români: o carte pentru toată lumea, ce ne va ajuta în­tr-o dimensiune esenţială a vieţii noastre creştine.

Sămânța a tot răul e iubirea de sine. Ea zace chiar în străfundul inimii. Omul ar trebui să-şi trăiască viaţa spre folosul semenilor și să reverse asupra lor tot ce primește de la Dă­ruitorul – Dumnezeu. Acestea nu pot exista una fără alta: nu‑L poți iubi pe Dum­ne­zeu fără să‑ți iubești semenii, și nu poți să‑ți iubești semenii fără să‑L iubești pe Dumnezeu; tot așa, iubind pe Dumnezeu și pe aproapele, nu se poate să nu te jertfești pe tine pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele aproa­pe­lui. Dar când omul își întoarce fața de la Dumnezeu cu gândul, cu inima și cu dorința și, ca urmare, își întoarce fața și de la semeni, atunci el se oprește numai asu­pra sa, se pune pe sine deasupra tuturor, fără să‑i pese nici de legile lui Dumnezeu, nici de binele semenilor.
Iată rădăcina păcatului! Iată sămânța răului! Ea se ascunde adânc în măruntaiele inimii. Cres­când și cuprinzând în întregime străfundurile inimii, această sămânță iese din ea sub trei înfățișări, ca din trei trun­chiuri, pătrunse de pu­te­rea ei și încărcate de viața ei: a înălțării de sine, a lăcomiei și a iubirii de desfătări. Pri­ma îl obligă pe om să rostească în inima sa: „Cine este ca mine?!”; cea de‑a doua: „Pe toate vreau să le stăpânesc!”; iar a treia: „Vreau să trăiesc așa cum îmi place mie!” Îndepărtarea acestei semințe a răului atrage asupra noastră harul lui Dumnezeu, curățindu-ne de păcat și de roadele otrăvite ale acestuia, dăruindu-ne seninătatea și bucuria împăcării cu Dumnezeu și belșug de viață din izvorul cel nesecat al iubirii Lui.

Oricine îşi doreşte să fie fericit în dragoste, să aibă o căsnicie reuşită, o viaţă de familie împlinită. În realitate, acest vis este adeseori distrus de nemulţumirile care se tot adună şi de senzaţia apăsătoare a neîmplinirii. În locul armoniei şi fericirii ne copleșesc depresia şi sen­zaţia pustietăţii lăuntrice.
Profesor doctor Valentina Moskalenko, psihiatru şi psi­hoterapeut cu peste jumătate de secol de experienţă, ne dezvăluie în cartea de faţă cauzele ascunse ale du­re­roaselor eşecuri ce întunecă această parte, de o importanţă crucială, a vieţii noastre.
Ce ne împiedică să avem o viaţă de cuplu senină şi aducătoare de bucurie, o căsnicie cu adevărat reuşită? Ce putem face pentru a elimina problemele mari şi ameninţătoare sau mărunte şi sâcâitoare care ne strică bucuria de a trăi, de a fi alături de omul drag, de a ne simţi realizaţi în viaţa de familie? Suntem convinşi că această carte vă va oferi, măcar în bună parte, răspunsurile de care aveţi atâta nevoie.

…Un excelent îndrumător în arta culinară: puţine ingrediente, un proces simplu, un rezultat plin de gusturi îmbietoare, amintind de Orient, dar atingând totodată uzanţele mesei occidentale şi rezumând întreaga gamă a bucătăriei greceşti. Bogăţia reţetelor, în pofida lipsei totale a cărnii, este impresionantă. Cele mai multe sunt adevărate poeme din două, trei sau patru ingrediente. (…)
Autoarea, printr-o scriitură bine condimentată şi atent cântărită, întreţinând un dialog rafinat între arta culinară şi teologie, îl captivează pe cititor.
Această carte am putea spune că este o lectură îmbătătoare care de abia aşteaptă să fie gustată.”
Dimitrios Rousounelis, O arcă a gusturilor culinare din bucătăria mănăstirilor chinoviale

În ultimele decenii, oamenii de ştiinţă au studiat dieta meditera­neană și au constatat că un regim alimentar cu mulţi carbohidraţi, sărac în proteine, bogat în uleiuri de măsline şi de peşte, care abundă în legume proaspete şi fructe, contribuie şi favorizează o viaţă lungă, fiindcă
reduce riscul anumitor tipuri de cancer şi al afecţiunilor cardiace (…). Bucătăria mediteraneană înseamnă sănătate şi o viaţă trăită cum se cuvine.
Carol Helstosky, Food Culture in the Mediterranean

Romanul Pollyanna, jocul bucuriei - primul volum din serie - a avut parte de un succes enorm chiar de la prima sa publicare in America si se numara printre putinele carti traduse in aproape toate limbile lumii care au fost iubite de cititorii de toate varstele cu o pasiune ce i-a conferit eroinei prin­cipale statutul de simbol al bucuriei si al sperantei. Intrupand in Pollyanna singura bucu­rie launtrica autentica, cea de sorginte biblica (Pollyanna a invatat secretul descoperirii aces­teia de la tatal ei, un misionar cres­tin sarac), ce e capabila sa cultive inocenta uma­na, pre­gatind-o pentru vesnicie, autoarea ne ofera un exemplu mi­nunat, necesar tuturor, pen­tru a redeveni acei copii carora le e menita Im­pa­ratia cerurilor (Matei 19, 14).

Din nenumaratele intamplari pilduitoare si povesti cu talc pe care oamenii iubitori de intelepciune le-au adunat de-a lungul istoriei de doua mii de ani a crestinatatii oricine poate primi dezlegarea nedumeririlor, intarire in ne-cazuri si sovaieli, seninatate in mahniri, ferire de prirnejdii viitoare, dar si simpla placere a unei lecturi pline de miez si calauziroare la adevar. Asemenea istorisiri — povesti adevarate din vietile marilor nevoitori si parabole cu inteles adanc — sunt cuprinse si in cartea de fata, ce poate fi citita cu placere si cu folos la orice varsta si in orice imprejurari. 


Fragment:

" O dată, nişte călugări vorbeau despre smerenie şi despre faptul că, pe cât se apropie mai mult omul de Dumnezeu, pe atât îşi dă seama mai bine de păcătoşenia sa. Un pelerin - orăşean bogat - a auzit intâmplă-tor discuţia lor şi s-a mirat: 
- Cum se poate aşa ceva? Atunci, unul dintre călugări i-a zis: 
- Domnule, spune-mi, cine crezi că eşti în ora-şul tău?
- În oraşul meu sunt omul cel mai bogat şi mai de vază.
- Dar dacă te duci în capitala provinciei, aco-lo cine eşti?
- În capitala provinciei sunt cel mai mărunt dintre bogaţi.
- Dar dacă te duci la Constantinopol şi te apropii de împărat, cine vei socoti că eşti? 
- Lângă împărat aş zice că sunt ca un sărac. 
-Aşa e şi cu sfinţii — a zis călugărul. Cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât îşi văd mai limpede păcătoşenia. 


Un pustnic a fost ales arhiereu. S-a impotrivit multă vreme, dar credincioşii au stăruit, aşa că a fost constrâns să se învoiască — şi se gândea în sinea sa: 
— Nu ştiam că sunt vrednic de asemenea cinste. Pesemne că în mine este, totuşi, ceva bun. Noaptea i s-a arătat îngerul şi i-a zis: 
— De ce te mândreşti? Norodul a păcătuit, şi faptul că te-au ales pe tine episcop este spre pedepsirea lor, că din toată pustia tu eşti cel mai rău. "

Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) s‑a născut în Războieni, Neamț. Studiază Filosofia și Teologia la universitățile din București și Heidelberg. În anul 1940 pri­mește Premiul Regal de poezie pentru cartea Caligrafie pe zăpadă. În 1942 este numit secretar de legație la Departamentul de Relații Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Opu­nân­du‑se regimului comunist, în 1948 se sta­bilește în Franța. Primul său roman Ora 25, apărut în 1949, va fi tradus în aproape toate limbile pământului, în mai multe milioane de exemplare, consacrându‑l definitiv pe autor în lumea liberă. Dumnezeu la Paris este ultimul roman publicat de Constantin Virgil Gheorghiu în îndelungul său exil parizian, cununa întregii sale creații literare. 

Un om venerabil, cu viață sfântă, un bătrân de șaptezeci și nouă de ani, nu dă tihnă nici măcar în somn mai-marilor acestei lumi. Monahul Theodot, ajuns episcop al Bisericii Române din Paris, este, într‑adevăr, sufletul exilaților, suportul lor moral, un exemplu viu de trăire a credinței. Arzând pentru Hristos, el le insuflă acestora tăria de a nu ceda un mic teritoriu, de doar câteva sute de metri pătrați, din inima Parisului – simbol al rezistenței anticomuniste. Dumnezeu vorbește prin gura sa. Dacă Theodot ar dispărea, orice rezistență s‑ar dovedi zadarnică. Forțele întunericului vor face apel la Marele Exterminator, la Călăul fără bardă, la cel care îi face să tremure chiar și pe mai-marii castei comuniste, la însuși Haralamb Baxan. 
Încetul cu încetul, începe să se țeasă o adevărată pânză de păianjen în jurul episcopului Theodot – un păienjeniș invizibil și tot mai strâns, ale cărui fire otrăvite leagă din ce în ce mai sigur victima. Va mai vorbi, oare, Dumnezeu românește la Paris?... 

Radiografia aventurii literare a lui Constantin Virgil Gheorghiu, oferita de criticul si universitarul clujean Constantin Cublesan, incearca sa faca lumina in privinta unor aspecte mai putin cunoscute ale vietii si operei celebrului scriitor roman, constituindu‑se totodata intr‑un pretios omagiu, ce face cinste atat celui omagiat, la un veac de la nasterea sa, cat si autorului cartii. 

Anxietatea e o stare sufleteasca, pe care o cunoaste, practic, oricine. Ea ne poate afecta atunci cand asteptam vesti despre cei apropiati, in situatii de incertitudine, in timpul incercarilor si, mai ales, in perioade de schimbari radicale ce pot surveni in viata noastra. Spre deosebire de frica, anxietatea nu este teama de ceva concret, ci asteptarea a ceva infricosator, nedefinit, stare de mahnire si neliniste profunda, legate de presimtirea unui pericol cu neputinta de ocolit, a unei nenorociri viitoare, insa lipsite de claritate. 

Inauguram noua colectie Therapia Practica cu un text inedit, care abordeaza si analizeaza tematica si dinamica dialogului dintre Teologia Ortodoxa si Psihanaliza, in contextul unei intelegeri teologice mai profunde a psihologiei abisale si a elaborarii unei hermeneutici teologice a psihanalizei.
"Nascuta pe fondul suferintei umane” (cum ­spunea parintele Constantin Galeriu), ca practica clinica si de­mers spiritual cu radacini biblice, care in urma unui se­col de cautari se distinge prin aspiratiile sale de a ne furniza o "interpretare holistica a omului”, dar care depaseste totodata cu mult hotarele trasate de Freud, Psihanaliza intalneste Teologia in efortul uman peren al realizarii de sine, al autocunoasterii, al asumarii depline a voii dumnezeiesti si al dechiderii autentice catre celalalt.

Parintele protopresbiter Nikolaos Loudovikos s-a nascut in Volos in 1959. A studiat psihologia, pedagogia, teologia si filosofia la Atena, Tesalonic, Paris (Sorbona-Paris IV si Institutul catolic din Paris) si Cambridge. Este doctor in teologie al Universitatii Aristotel din Tesalonic (1990).
Colaborator al Centrului de ­Cercetare a Cresti­nis­­­mului Primar Tyndale ­House ­(Universitatea Cam­­bridge), a predat si a sus­tinut seminarii la Centrul pentru Studii Teologice si Religioase Avan­­sa­te (C.A.R.T.S.) al Departamentului de ­Teologie al Universitatii din Cambridge, precum si la Universitatea din Durham; este cercetator onorific al Universitatii din Winchester, tinand totodata ­cursuri si la alte centre universitare si de cercetare.
In prezent, este profesor de dogmatica si filosofie la Universitatea Academia Eclesiastica din Tesalonic, colaborator stiintific in cadrul programului teologic de Studii aprofundate al Universitatii Deschise din Grecia si lector la Institutul Ortodox al Universitatii din Cambridge. Este autor al unor volume care trateaza o tematica variata ce reuneste spatiile teologiei, filosofiei, psihanalizei, psihologiei si culturii in genere.

"Mantuirea nu va veni decat prin sfintenie, or aceasta este mai launtrica femeii in conditiile vietii actuale. Maica Domnului pastra in inima ei toate cuvintele Fiului si orice femeie are o intimitate innascuta, aproape o complicitate cu traditia, cu continuitatea vietii..."

Antropologie
Alcatuirea fiintei umane
Chipul si asemanarea lui Dumnezeu
Inceputul si sfarsitul
Preotia imparateasca
Feminismul - adevarurile si neadevarurile lui...

Plecat la Domnul de peste 180 de ani, Sfantul Serafim de Sarov continua sa faca mari minuni pentru poporul rus, dar si pentru toti cei care il cheama in ajutor, indiferent de tara in care traiesc. O mica parte din aceste minuni sunt cuprinse in paginile de mai jos, care nu ar fi vazut lumina tiparului fara sprijinul si permisiunea maicilor de la Manastirea Diveevo, unde se afla astazi moastele Sfantului Serafim.

Marturiile din aceasta carte readuc in prim plan Slava cu care Sfanta Fecioara a fost incununata de Ziditorul lumii, fiind insa doar o infima parte din ajutorul pe care Maica Domnului l-a acordat si il acorda neincetat de-a lungul celor 2000 de ani de crestinism. 

Marturiile despre minunile din zilele noastre expuse in cartea de fata sunt doar o mica dovada ca prin rugaciunile catre Sfanta Matrona s-au savarsit numeroase vindecari ale celor slabi si suferinzi de pe urma bolilor trupesti si sufletesti.

Atunci cand rabdam nedreptati și vatamari din partea oamenilor sa luam aminte la Im­­pa­ratul nostru Hristos si la desavarsirea credintei noastre si sa socotim ca rabdam pentru virtute si pentru El. Rabdarea Imparatului fata de noi sa ne faca rabdatori cu aproapele. ­De vom cugeta la aceasta – așa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur –, toate vor fi mai usor de purtat. Astfel, daca cineva se lauda ca a patimit pentru cei dragi, cum dara noi sa nu gustam nici un fel de necaz, rabdand pentru Domnul, Care a patimit pe Cruce? 
Numeroasele cugetari despre virtutea rab­darii ale Sfintilor Parinti si ale marilor stareti din vechime ori de astazi, pe care le cuprinde aceasta carte, ne vor ajuta, cu siguranta, nu doar sa depașim mai ușor necazurile ce ne impresoara la tot pasul, ci și sa conștientizam faptul ca rabdarea lucreaza mai mult decat oricare alta virtute cununa mantu­i­­rii noastre. 

Volumul 13

De bună seamă, există mai multe feluri de a închipui dragostea pentru aproapele: monahismul şi căsătoria sunt, în egală măsură, "taine ale iubirii". Însă forma de temelie pentru comuniune rămâne dragostea de început dintre barbat şi femeie sub taina căsătoriei. Dovadă sunt nenumăratele pilde - reunite în această carte - de sfinţi canonizaţi care au fost căsătoriţi, dar pe care viaţa conjugală nu i-a împiedicat să ajungă pe cele mai înalte culmi ale duhovniciei.

Despre viata Sfântului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist înzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta în temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Sa iubesti si sa ai grija de sufletul tau, om frumos! Candva vei zambi dintr-o poza de album...

„Sunt rob al lui Hristos. Nimic altceva.

Nici mai mult, nici mai putin.

Nici mai sus, nici mai jos.

Nici la dreapta, nici la stanga.

Sunt preot, nimic altceva.

Lucrator al Imparatiei lui Dumnezeu.”

(Mitropolitul Meletie)

Marturii si rugaciuni de folos.

" Daca vrei sa evoluezi si sa ti imbunatatesti viata de familie, indiferent cat de buna este deja, pentru a face din experienta varstei de mijloc o cale de intrare intr un mod de viata mai multumitor, atunci aceasta carte ti se adreseaza tie, chiar daca in clipa de fata nu traiesti in mod constient nici o criza." (Pr. Filoteu Faros)

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante si vechi icoane ale Rusiei ortodoxe.

Cu cat se intereseaza cineva mai mult de viata, cu atat mai mult si mai deplin traieste prezentul si cu atat mai favorabil ii va fi viitorul.” (Pr. Filoteu Faros)

Intr-o lume ravasita de insatisfacții, lipsuri si pierderi mai mult sau mai puțin ireparabile, Pollyanna este cel mai bun tonic si medicament, pentru ca are darul sa gaseasca ceva bun in tot ce se intampla, molipsindu-i si pe cei din jur cu atitudinea sa. Jocul ei ne atrage irezistibil in aceasta aventura a regasirii de sine in orizontul bucuriei de a fi.

O lectura reconfortanta, pe parcursul careia realizam ca schimbarea vieții e inlesnita de o sensibilitate atenta si increzatoare in sensul intamplarilor, sub semnul ludicului, al inocenței si al altruismului.