Cărți

El a intrat în dimineața aceea în cameră, când venise de la Aiud. Era o dimineață de iarnă foarte însorită. Era foarte frumos, soarele bătea foarte frumos acolo, în dormitorul din Calea Moșilor, și ne-am împrietenit imediat. Aveam vreo patru ani. Și mi-a spus: „Bună dimineața, Dumitraș, ce faci? Eu sunt tata mare”. Zic: „Nu, tata mare este aici în fotografiile acestea!”. Erau numai fotografii cu el tânăr, dar acum el arăta mult mai bătrân... Și mi s-a explicat că e, într-adevăr, tata mare, care acum s-a întors din „delegație” - fiindcă asta era, știam că el era în delegație și era o delegație care ținea ceva timp. Cum am mai spus, m-a ajutat mult prietenia cu el, dar cred că pentru el legătura lui cu mine a fost încă și mai importantă și l-a ajutat să se refacă după detenție. Evident, nu am fost niciodată la nivelul lui, și nu am nicio problemă din acest motiv, dar știu că am un mare merit, indirect și involuntar: l-am ajutat mult să-și revină după închisoare. Am fost un fel de terapie. Și îmi pare foarte bine că a fost așa. Între noi a fost o legătură foarte frumoasă, legată și de faptul că mie îmi lipsea un tată, fiindcă ai mei se despărțiseră. Chiar dacă mă vedeam des cu tatăl meu, bunicul mi-a fost și tată, și bunic. Dumitru Horia Ionescu

Corespondența Înaltpreasfințitului Justinian cu poetul Ioan Alexandru este un veritabil exemplu de restaurare în comuniunea dragostei. Această corespondență are în sine o relevanță deosebită pentru a sesiza geneza scriitorului, a poetului și geneza sau creșterea duhovnicească și culturală a ierarhului prin meandrele unor vremi ce presupuneau anumite sacrificii...

Nuvelă sau jurnal de călătorie, Grota Sfântului surprinde și onorează autorul - gen Vasile Voiculescu din Zahei Orbul, Mihail Sadoveanu din Paștele Blajinilor, Mircea Eliade din Noaptea de Sânziene, cu tentă Agatha Christie, proza se impune, totuși, prin descrierea naturii, părtașă pe tot cuprinsul nuvelei la taina din Grota Sfântului. Personajul, povestitorul, frate bun al lui Alioșa din Frații Karamazov, are discuții de taină cu Nifon, un călugăr, cunoscător al filosofiei, istoriei, miturilor...

Asistența religioasă oferită credincioșilor, spovedania și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, nu au încetat nici o zi, cu toate acțiunile de ostilitate și chiar agresivitate promovate de unele instituții media, cucerite de ideologiile globaliste, progresiste și neomarxiste, care au lansat ideea atee și întunecată că oamenii s-ar putea infecta de la împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, de la Potir și Linguriță. A fost o adevărată bătălie, pe argumente, între atei și creștini - între slujitorii lui Hristos și proorocii progresiști ai secolului XXI...

Mânăstirea Rila - cea mai cunoscută lavră a Balcanilor - a fost ctitorită în urmă cu mai bine de un mileniu de către Sfântul Ioan de Rila (876 - 946), un sihastru ce a viețuit în pustietatea munților ce înconjoara vatra monahală. Capodoperă arhitecturală a renașterii naționale bulgare, așa cum o vedem astăzi, Rila a fost înscrisă în 1983 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind vizitată de sute de mii de pelerioni și turiști din întreaga lume.

Oare cine își mai amintește de ,,Revista Lumea monahilor"? Cum cine? Toată lumea care merge la mânăstiri, care are aplecare către viața monahală, care soarbe cuvintele înțelepte ale marilor duhovnici și asceți ai credinței răsăritene. Aceea revistă energică, vie și necesară a livrat de-a lungul a peste 150 de numere, din 2007 până în 2020, sute de articole de cea mai bună calitate duhovnicească, a reprezentat toiagul și busola multor creștini îndrăgostiți de mediul monahal autentic.

Cartea reprezintă o culegere de zeci de rețete delicioase, potrivite atât pentru perioada Postului Paștelui (27 februarie – 15 aprilie la ortodocși și 22 februarie – 8 aprilie la catolici) cât și pentru masa festivă de Paște (care în 2023 este în 16 aprilie – la ortodocși și în 9 aprilie la catolici)

Volumul se bucură de un Cuvânt Înainte al Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care este și artizanul hirotoniei părintelui Valerian, precum și o prefață întocmită de mine, din care redau un fragment:“Ultima oară înainte de a fi făcut marele pas în „hăul numit Dumnezeu” (citatul îi aparține), l‐am văzut la aniversarea zilei mele de naştere. Totdeauna cade în postul Naşterii Domnului, şi aşa am combinat cu o dezlegare la peşte şi vin, de care este plină această perioadă deosebită a anului bisericesc...

Cartea este alcătuită din texte semnate de diverși autori apărute, de-a lungul anilor, fie în paginile revistei Lumea Credinței, fie în cărți tipărite de editura omonimă.

Am pornit la drum primăvara trecută deciși să refacem – geografic și simbolic – drumul prin veac al lui Grigore Leșe. Drumul vieții lui așa cum a fost – drum împletit, drum hohotit de plâns, zguduit de râs, drum abandonat și reluat, drum pichetat de primejdii fără număr, cu bifurcații anapoda, cu admiratori și prieteni calpi, cu îngeri și draci, cu iubiri și abandonuri, cu harisme și riscuri, cu foame și sete, cu vicii și vindecări. Pe tot fundalul acestui drum însă, ca un halou luminos, întrezărit dincolo de culmea dealului pe care îl tot urci, a stat Cineva. Acel Cineva… Și Grigore știe asta, recunoaște cu franchețe că a fost însoțit haric în momentele de strălucire dar și în grelele clipe de ridicare după pulberea și risipirea vieții. Iar acum, după ce am refăcut drumul invers, spre obârșiile lui, la capăt ne-am ales cu această carte: ofrandă, povară, manifest, testament. 

Dorința de a cânta, de a hori, a fost mai presus de orice în viața lui. Și acestui dor neostoit i-a dedicat toată energia, toată substanța existenței sale. Așa a și putut ieși din labirint, horind, iar Dumnezeu îl știa după cânt: știa tot timpul pe unde se află melosul Lui ambulant, pe două picioare… De aceea spun că Grigore Leșe este un evadat din propria viață, din propria condiție. Este un Monte Cristo al evului artistic românesc, este un deschizător de pârtii ale sensibilității melodice, este definiția unui ethos autentic, singular. Și DA, a ajuns măsura acelei vibrații artistice atât de inconfundabile și atât de necunoscute, spunând lumii câte ceva din taina încifrată a ADN-ului doinitor al românilor.

Răzvan Bucuroiu, din Prefața volumului

"Revistei Lumea Credinţei i se datoreaza, în buna măsură, cartea de faţă, care strânge rezultate ale pelerinajelor şi investigaţiile "reporterului" Razvan Bucuroiu la locuri din Muntenia şi Dobrogea (teritoriu care compune una din Mitropoliile române, sediu şi al Patriarhiei). Presiunile sunt adesea mari, căci trebuie să te întorci cu reportajul la redacţie la timp, pentru a nu periclita apariţia punctuala a numarului respectiv. Ca atare, Razvan Bucuroiu este în destule cazuri pelerin numai de o zi, cum singur se defineşte. Dar deschiderea lui, cultura bisericeasca, acuitatea observaţiei fac ca lucrurile să se împlineasca frumos şi cele esenţiale sa ajungă a fi puse în pagină. Căci autorul nostru reuşeşte să intre rapid în duhul locului. Are totdeauna o relaţie personala, simpatetică şi empatică cu acesta. Dacă nu ar fi fost concepute şi scrise ca reportaje pentru revista Lumea Credinţei, textele cuprinse în aceasta carte ar putea fi încadrate foarte bine şi la ceea ce numim îndeobşte însemnari de călătorie"

Costion Nicolescu

Ghid ilustrat pentru pelerinul ortodox 

Căi şi mijloace de transport 
Posibilităţi de cazare 
Scurt istoric al pelerinajului 
Scurt istoric al lăcaşului de cult 
Icoane făcătoare de cult 
Icoane făcătoare de minuni 
Moaşte ale Sfinţilor 
Mârturii despre minunile săvârşite 

Lumea Credintei editeaza prima carte serioasa si documentata de leacuri, adunata fila cu fila de la traitorii manastirilor ortodoxe din Romania si din Balcani.

"Revistei Lumea Credintei i se datoreaza, in buna masura, cartea de fata, care strange rezultate ale pelerinajelor si investigatiile "reporterului" Razvan Bucuroiu la locuri din Muntenia si Dobrogea (teritoriu care compune una din Mitropoliile romane, sediu si al Patriarhiei)." (Costion Nicolescu)

Acest volum reuneste cea mai mare parte din textele de sau despre patimitorii temnitelor comuniste din Romania aparute in magazinul ilustrat Lumea Credintei, din 2003 pana la inceputul lui 2014, insotindu-le cu numeroase note de subsol, care intregesc informatia si largesc cadrul interpretativ. (Razvan Codrescu)

Dialoguri cu Paul Barbaneagra, Annick de Souzenelle, Alexandru Paleologu, Dan C. Mihailescu, Mihail Constantineanu, Octavian Paler, Victor Ieronim Stoichita, Livia Piso

«La cativa ani dupa moartea cineastului, in 1989, circula in presa o fotografie naucitoare despre revolta studentilor chinezi: in Piata Tiananmen, un tanar s-a oprit in fata convoiului amenintator de tancuri, reusind sa stopeze inaintarea lor! Aceasta imagine m-a trimis cu gandul la Andrei Tarkovski, cel care s-a luptat cu colosul sovietic si a reusit sa se impuna. Sa aprindem o lumanare pentru sufletul sau si sa incercam sa strabatem in aceasta carte un drum initiatic in lumea filmelor lui, facand eforturi ca lumanarea sa ramana mereu aprinsa!». Nicolae Margineanu

„Cititorul are sub ochi un sir de martiri rusi al caror chin s-a petrecut in timpul comunismului. Pusi in situatia de a se lepada de Hristos, au ales sa moara. Ecuatia, simpla in atrocitatea ei imediata, nu poate fi inteleasa cu mijloacele ratiunii. Cine isi lasa carnea si oasele in numele unei credinte nu poate fi „in toate mintile“, avand ceva din stofa unui „descreierat“ care a fost atins de gratia numenului. Judecat din unghiul eficientei pragmatice, un astfel de martir e o greseala a speciei, numai ca aceste greseli au ridicat crestinismul la rangul de nebunie intru Hristos, dand Europei o baza de duh. (Vincentiu Dascalu)

La zece ani ani de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Constantin Galeriu, Editura Lumea credintei, pe urma revistei care s-a straduit sa-i cultive constant memoria, ofera celor ce l-au ascultat pe Parintele si ii duc dorul, ca si celor ce, nascuti mai tarziu, nu au avut aceasta sansa, un florilegiu de suflet, cu zece predici alese din ultimul sau an de activitate pastorala curenta, mai precis din martie 2001 pana in ianuarie 2002.

Volumul de faţă adună între copertele lui texte despre Eminescu publicate în ultimii 20 de ani (unele chiar în revista Lumea credinţei). Au fost reţinute cu precădere textele care se referă la raporturile lui Eminescu cu tradiţia, spiritualitatea şi credinţa (ortodoxă şi nu numai).

Maica Siluana: Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Interlocutorii aleși de Mihail Neamțu - fie ei români sau de alte neamuri - sunt personalități de formație teologică sau intelectuali cu vast exercițiu umanistic.

Peste numele şi scrierile lui Marcu Beza (1882-1949) s-a aşternut o nedreaptă uitare, accentuată parcă după 1989, adică tocmai după ce, prin prăbuşirea regimului comunist, se puteau îndeplini condiţiile corectei sale redescoperiri în cele două dimensiuni majore care l-au caracterizat şi care rămân mărturisitoare în posteritate: cea naţională (românească şi aromânească deopotrivă) şi cea creştină (profund angajată în Ortodoxie şi în destinul cultural al României Mari).

-

Părintele Gheorghe Calciu (1925-2006), căruia i se dato­rea­­ză o în­semnată parte a acestei cărţi, a avut bunăvoinţa să scrie şi un cuvînt înainte autorizat şi principial lămuritor. Ti­tlu­­rile (pre­­luînd, de obicei, sintagme-cheie ale autorilor), ca şi subtitlurile (ce de­­­fi­­nesc pe scurt “ipostazele” respective), sînt editoriale sau redacţionale.
Se cuvin mulţumiri tuturor celor care, într-un fel sau altul, direct sau indirect, şi-au adus aportul la alcă­tuirea şi definiti­varea acestei cărţi, în ambele ei ediţii. Orice sugestii şi contri­buţii din partea cititorilor vor fi primite cu recunoştinţă şi folo­site în eventualele ediţii viitoare, lărgite şi îmbunătăţite.