Cărți

La 40 de ani, psihoterapeutul Vincent Deary își părăsește locul de muncă din Londra, își vinde casa și se mută la Edinburgh pentru a scrie o carte despre... schimbare. Ținta sa nu este o lucrare de psihologie populară, despre cazurile clinice, ci o scriere autentică despre propria sa viață, despre familia sa, despre prietenii săi, un proiect ambițios de a aduce împreună, într-o viziune coerentă, teorii cunoscute referitoare la natura umană și la tehnologiile schimbării.
Pentru a vedea cum suntem, cum arată viața noastră normală, nu e nevoie să privim prea în profunzime. Căci lumea noastră este mică. Oamenii sunt creaturi ale obișnuinței: își construiesc un drum în viață, îl consolidează, se instalează comod în el și tind să nu-l mai părăsească. În cea mai mare parte a vieții trăim pe pilot automat. Ne place să trăim astfel. Dar apoi, inevitabil, intervine ceva ce ne scoate de pe drumul bătătorit al rutinei și ne pune în fața marii provocări a schimbării.
Cum ne comportăm odată confruntați cu această veritabilă criză, ce strategii adoptăm și care sunt pașii pe care-i urmăm pentru a ne instala cât mai rapid și mai confortabil într-o nouă lume mică sunt teme pe care autorul le tratează, înainte de toate, cu un viu interes personal.

Creierele umane sunt programate pentru viata sociala, iar capacitatea elevilor de a invata este profund influentata de calitatea legaturii de atasament pe care acestia o stabilesc cu educatorii si colegii lor. Un atasament securizant nu doar ca va garanta o stare de bine in clasa, ci va optimiza tot procesul de invatare, prin intarirea motivatiei, prin reglarea anxietatilor si prin facilitarea neuroplasticitatii. Plecand de la aceste premise, cartea infatiseaza un model pentru o clasa bazata pe atasamente securizante, explorand modul in care relatia educator–elev devine cruciala pentru a crea niste clase si comunitati scolare de tip "tribal", cu functie de sustinere afectiva. Cartea este un indemn catre invatatori si profesori, pentru a constientiza rolul crucial al legaturilor sociale in optimizarea procesului educativ.

    CUPRINS:
Multumiri

Partea I: Creierul social
Capitolul 1. Puterea atasamentului
Capitolul 2: Creierul social
Capitolul 3: Modelarea creierului

Partea a II‑a: Inhibarea invatarii
Capitolul 4: Stresul si invatarea: conexiuni vitale
Capitolul 5: Cum sa ajungi la elevii „needucabili"
Capitolul 6: De la intimidare (bullying) la epuizare (burnout): cum ii submineaza stresul social pe elevi si profesori

Partea a III‑a: Activarea creierului pentru invatare
Capitolul 7: A fi vazut si a te simti inteles
Capitolul 8: Joc, explorare si invatare
Capitolul 9: Spunerea de povesti: cea mai veche ora de curs

Partea a IV‑a: Accesarea instinctelor sociale primitive
Capitolul 10: Cercurile tribale de lucru in actiune
Capitolul 11: Calatoria eroului si cautarea intelepciunii
Capitolul 12: Chemari mai inalte — Aprofundarea experientei

Exercitii • Bibliografie • Sugestii de lectura

 "Criminalul palid" isi face intrarea in psihologie multumita lui Freud, primul teoretician care valorizeaza aceasta inspirata sintagma forjata de Nietzsche in Asa grait-a Zarathustra. Pentru Freud, "criminalii palizi" sunt cei care comit acte criminale dintr-o profunda vinovatie inconstienta. Pornind de aici, psihanalistul irlandez Stephen J. Costello construieste o viziune integratoare asupra tipologiei si motivatiilor "criminalui palid" sau nevrotic, aflat in vadita opozitie cu asa-numitul "criminal stacojiu" sau psihotic. Cartea alatura pentru prima oara reflectiile asupra acestui subiect ale lui Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Melanie Klein, Donald Winnicott si Jaques Lacan, incluzand si contributiile psihiatriei clasice si evolutioniste, cu un accent aparte asupra rolului mediului familial in prefigurarea "criminalului palid".
    Rezultatul este o ambitioasa teorie a criminalitatii si a resorturilor sale inconstiente. Cartea se adreseaza atat psihologilor si psihiatrilor, dar si specialistilor din drept, securitate, siguranta si ordine publica.

    Stephen J. Costello, psihanalist si logoterapeut irlandez, a predat la Trinity College din Dublin. A scris carti despre psihanaliza religiei si psihologia minciunii.

    Fragment din volumul “Criminalul palid" de Stephen J. Costello:

    “Semne tipice in copilaria timpurie ale „tulburarii de personalitate antisociala" pot include urmatoarele: minciuna, furtul, incaierarile, chiulul, comportamentul sexual riscant, consumul abuziv de alcool si uzul de substante ilegale. Dupa varsta de 30 de ani, se pot diminua aspectele cele mai evidente, ca promiscuitatea sexuala, incaierarile, vagabondajul si infractionalitatea. Printre alte caracteristici, amintim: semne de suferinta personala, ca incapacitatea de a tolera plictiseala si depresia, credinta ca ceilalti le sunt ostili si incapacitatea de a mentine relatii de durata, afectuoase, de apropiere emotionala si responsabilitate personala fata de familie, prieteni si parteneri sexuali.
    In aceasta „tulburare", subiectul isi poate petrece multi ani in institutii de corectie, mai degraba decat in institutii medicale. Analfabetismul si abuzul de substante sunt complicatii frecvente. Factorii de predispozitie includ deficitul de atentie si tulburarea de conduita inainte de pubertate, saracia si deprivarea extreme, plasarea la orfelinat si cresterea fara modele parentale sau absenta 
disciplinei impuse de parinti. Acesti factori fac sa creasca probabilitatea ca „tulburarea de caracter" sa evolueze in „tulburare de personalitate antisociala".
    Varsta debutului este inainte de 15 ani. Este mai comuna la barbati decat la femei. Prevalenta la barbatii americani este de 3%, iar la femei de 1%. Este mai comuna la populatia din clasele de jos. Tiparele familiale si influentele din mediu sunt esentiale. „Comportamentul antisocial" este atribuit acelor subiecti angajati in conduite criminale sau similare, care nu intrunesc toate criteriile pentru „tulburarea de personalitate antisociala". In astfel de cazuri, pot aparea episoade maniacale. Indivizii cu „tulburare de personalitate antisociala" au si aspecte ale personalitatii care intrunesc criteriile pentru alte „tulburari de personalitate", in special „borderline", „histrionica" (isterica) si „narcisica".
    Dat fiind ca vom discuta structura isterica din perspectiva psihiatriei evolutioniste, e suficient acum sa vorbim pe scurt despre asa-numitele „tulburari" borderline si narcisica. Cea din urma este caracterizata de idei de grandoare, de o sete insatiabila de admiratie si de fantasme de putere, succes, stralucire si frumusete nelimitate. Astfel de oameni simt ca totul li se cuvinte si au o puternica nevoie de aprobare; sunt vulnerabili la critica si la infrangerea frustranta, le lipseste empatia pentru ceilalti si sunt adesea abuzivi, plini de solicitari, aroganti si exhibitionisti."

     Fragment din volum:

„Lucrarea «Psihologia carierei» se adreseaza in primul rand studentilor (nivel licenta, masteral sau doctoral) de la facultatile care pregatesc specialisti in domenii in care «cariera» este obiect de studiu si/sau interventie ameliorativ-optimizatoare (psihologie, stiintele educatiei, sociologie, resurse umane).

Pentru tinerii specialisti, angajati deja in provocatorul traseu-flux  al construirii carierei, cartea si-a dorit sa transmita, in plus, mesajul ca viata omului contemporan, construindu-se ca o cariera si cariera omului contemporan tinzand sa se identifice cu viata sa, vechea dilema «cariera profesionala sau viata personala» necesita noi perspective de abordare si noi solutii.“ 

Aproape despre toate transformarile majore de la inceputul dezvoltarii fiintei umane spunem ca se "invata”. Despre copil spunem: invata sa mearga, invata sa vorbeasca, sa scrie, sa citeasca…Mai tarziu, spunem tot mai rar invata si mai ales spunem ca invata lucrurile care se refera la achizitionarea de cunostinte (invata matematica, istoria etc.). Mai rar gandim despre adult ca a invatat si invata sa iubeasca (sau sa nu iubeasca), sa lupte pentru visurile lui (sau sa renunte la ele), sa isi asume responsabilitati (sau sa le evite). Cunoasterea omului a evoluat suficient de mult ca sa stim (la nivel teoretic - formal) ca omul invata aproape tot ce il face om. Stim ca omul invata semnale, semnificatii si teorii, preferinte, obisnuinte, interese, atitudini si valori. Stim ca in domeniul cognitiv omul invata sa perceapa si sa inteleaga lumea dar si sa o evalueze, sa decida daca o mentine neschimbata sau daca o schimba. Stim ca si in sfera motivationala, omul invata, de exemplu, sa aiba nevoie de o diploma universitara, de o casa spatioasa, de… biblioteca sau telefon mobil, ca isi diversifica gama motivatiilor pentru diferite activitati (invata pentru a se respecta pe sine si pentru a fi respectat) sau o restrange (dispar motivele de a actiona pentru obtinerea licentei…daca licenta intr-un domeniu de specializare nu-i mai asigura practicarea profesiei pentru care s-a specializat). La nivel empiric, in contextul vietii noastre de zi cu zi, tinem oare cont de faptul ca totul se invata – si binele si raul? Ţinem cont de faptul ca, in conditii de stimulare informationala (prin achizitia de cunostinte si de noi modalitati de utilizare a cunostintelor) omul invata sa aiba nevoie de cunoastere, asa cum invata, in conditii de deprivare informationala, sa traiasca fara informatii, fara cunoastere? Ca invata sa iubeasca la fel ca si sa urasca, sa comunice la fel ca si sa nu comunice? Sa aspire la noi si noi realizari sau sa-si inabuseasca aspiratiile, sa lupte pentru ceea ce doreste ca si sa renunte la ceea ce nu poate obtine? Sa evite durerea dar si sa nu o mai evite (resemnarea dobandita!), sa aiba sau sa nu aiba incredere in el? Ţinem cont de faptul ca omul invata cine este, cum actioneaza, cat este de eficient si prin aceasta invata sa se respecte (sau nu), sa indrazneasca din ce in ce mai multe si mai mult sau din contra sa nu mai indrazneasca? Un mare teoretician si practician al optimizarii invatarii spunea: "Singurul lucru cu totul caracteristic ce se poate spune despre fiintele omenesti este ca ele invata. Invatatul este atat de inradacinat in om, incat a devenit aproape involuntar (...) specializarea noastra ca specie este specializarea in invatare...iar educatia...il face pe cel care invata sa depaseasca simpla invatare” (Bruner, 1981, p. 133). Cu multi ani in urma, unul dintre cercetatorii care au contribuit semnificativ la conceptualizarea invatarii (Edwin R. Guthrie, 1946) nota ca "Nimic nu este mai familiar oamenilor decat invatarea umana si formarea obisnuintelor/ deprinderilor”, oamenii traind acest fenomen in chiar procesul atingerii conditiei umane. Doi psihologi, Woodworts si Marquis, mai recent, notau: "Capacitatea de a invata, atat a omului cat si a animalului este una dintre cele mai ramarcabile acte naturale, alaturi de reproducere si ereditate” (Woodworth, Marquis, 1965, p.429). Devenind constient de capacitatea lui de a invata, reflectand asupra ei, cercetandu-o (asa cum a facut cu reproducerea, cu ereditatea si cu multe altele), omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni in mecanismele ei cele mai subtile. Am putea spune ca omul a invatat sa aspire la a controla invatarea in scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale nu doar de a raspunde unui mediu din ce in ce mai complex, ci si de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce in ce mai complexe. Aceasta carte si-a propus, inca de la prima ei editie, din anul 2007, sa surprinda nuantarile si distilarile pe care le-a "suferit” conceptul de invatare umana, de la impunerea lui in psihologie pana la statutul de concept-pivot al unei ramuri a psihologiei generale (psihologia invatarii). Scopul unei asemenea incursiuni nu a fost unul pur teoretic, abstract, ci, mai degraba acela de a evidentia faptul ca progresul in cunoasterea invatarii a insemnat progresul in cunoasterea si afirmarea fiintei umane nu numai ca fiinta reactiva ci si ca fiinta generativa, proactiva, care aspira la dobandirea abilitatii de a-si utiliza constient, eficient teribila capacitate de a invata in impresionantele procese ale autoimplinirii existentiale si ale evolutiei spirituale.

Pollan a impartit "Dilema omnivorului" in trei parti, cate una pentru fiecare dintre lanturile trofice care ne sustin: mancarea industrializata, mancarea alternativa sau „organica“ si alimentele pe care oamenii si le procura singuri, din vanat, cules si gradinarit. Pollan urmareste fiecare lant trofic literalmente din pamant pana pe masa, subliniind relatia noastra coevolutiva cu speciile pe seama carora traim. El incheie fiecare sectiune asezandu-se la masa – la McDonald's, acasa cu familia, la o cina cu alimente de la Whole Foods, si la o revolutionara ferma „transorganica“ din Virginia.

Pentru fiecare masa, el reconstituie provenienta tuturor alimentelor consumate, dezvaluind componentele ascunse pe care le ingeram fara stirea noastra si explicand modul in care preferinta fata de anumite alimente reflecta mostenirea noastra ambientala si biologica.

"Dilema omnivorului" este o invitatie adresata tuturor de a gandi in profunzime ramificatiile morale ale deprinderilor noastre culinare actuale. Pollan intreprinde un pelerinaj de-a lungul lanturilor trofice moderne, stabilind standarde pentru alimentatia etica. - The New Yorker

Cartea lui Pollan este un manifest al consumatorului de alimente si atinge o mare varietate de subiecte, de la modelele si tabuurile alimentare pana la modul in care evitam nu doar animalitatea hranei noastre, ci si propria animalitate. Autorul este atent la propriile emotii si ganduri, ca sa vada cum il afecteaza ceea ce face si ceea ce mananca, ca sa afle mai multe si sa explice ceea ce stie. Abordarea lui este impregnata de sinceritate si constiinta de sine. Cauza lui este justa, gandirea sa este limpede, iar scriitura sa este convingatoare. Aveti grija ce mancati! - The Washington Post 

„Ce ar trebui sa mancam la cina?“ Intr-o masura sau alta, aceasta intrebare simpla asalteaza orice creatura confruntata cu o mare varietate de lucruri pe care le poate manca. Avand de ales dintre nenumaratele alimente potentiale pe care le ofera natura, oamenii au fost nevoiti sa invete care dintre ele sunt sigure si care nu sunt – ce ciuperci trebuie evitate, de exemplu, si ce afine putem savura. 

Michael Pollan este un magician. El transforma porumbul si vacile, porcii si gainile intr-o sclipitoare si revelatoare descriere a modului in care producem, vindem si ne chinuim sa decidem ce sa mancam. Daca ati socotit vreodata ca intrebarea „Ce sa mananc?” este una simpla, va veti razgandi dupa ce veti citi ardentul rechizitoriu pe care Pollan il face industriei alimentare actuale – si veti afla modul in care el intrezareste unele alternative insufletitoare. Mi-a placut atat de mult aceasta carte, incat nu as fi vrut sa se incheie. - The Seattle Times

Profunda, captivanta... Este putin probabil sa gasiti o explicatie mai buna a surselor exacte din care provine mancarea voastra. - The New York Times Book Review

După 150 de ani, teoria evoluției prin selecție naturală continuă să lase iluzia că e ușor de înțeles — și în genere e greșit înțeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În Ceasornicarul orb Richard Dawkins își asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariția primelor forme de viață pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, așa-zisele „verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum și numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicațiilor lui Dawkins e înțelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluției și a raportului dintre întâmplare (mutația genetică) și determinism (selecția naturală). Ceasornicarul orb e o demonstrație de forță intelectuală care își are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărți de biologie.
Richard Dawkins este unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai timpului nostru. În afara carierei sale de cercetător și a celei didactice (este profesor de zoologie la Oxford), Dawkins a scris numeroase cărți adresate marelui public. Pentru Ceasornicarul orb a primit Premiul Societății Regale de Literatură și Premiul Literar al ziarului Los Angeles Times.

 Autor a peste 20 de carti, in care mai nimic nu ramane pe dinafara spiritului de observatie etologic, de la obiceiurile rudelor maimute pana la tabieturile cailor si comportamentul felinelor, Desmon Morris (n. 1928) ia la bani marunti animalul din noi. Zoolog activ inca din anii ’50, dar si pictor suprarealist, expus alaturi de Juan Mirὀ, Morris incearca sa dezlege, inca de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ite ale sociobiologiei.

     Fragment din volum:

Pe baza unei profunde documentari, ce ne uimeste si astazi, Teohari Antonescu circumscrie – pornind de la sugestiile lui Al.I.Odobescu si de la unele materiale arheologice puse la dispozitia sa de marele scriitor – profilul enigmaticului cult al cabirilor, ce si-a avut epicentrul pe teritoriul vechii Dacii, ii stabileste originea frygo-tracica si-i descifreaza simbolistica, functiile si filiatia cu celelalte religii ale lumii antice.
Monografia exemplara, Cultul Cabirilor in Dacia ofera totodata interesante deschideri catre intelegerea mitologiei romanesti si a unor creatii inconjurate inca de mister precum Miorita sau Calusarii, spre a le cita doar pe cele mai importante.- I. Oprisan

 „Ideea principala pe care o sustine Michael Lynch este aceea ca, daca intelegem mai bine conditiile in care este produsa si raspandita cunoasterea - conditii pe care autorul le exploreaza clar si convingator -, atunci ne vom bucura de roadele cunoasterii in mod responsabil.” - Wall Street Journal

     Fragment din volum:

Nu sintem nici pe departe singuri, iar fiintele nevazute aflate in preajma noastra au abilitati si cunostinte mult mai avansate decit noi si doresc sa ni le impartaseasca – tot ce trebuie sa facem e sa fim receptivi si sa descifram semnalele pe care ni le trimit. Astfel pot fi explicate multe miracole, dar si ajutoarele ori pedepsele divine de care avem parte. Acestea au la baza alte legi ale fizicii, in legatura cu care cercetatorii sint deocamdata reticenti. Bogat ilustrat cu fotografii, volumul face primul pas spre cunoasterea acestei stiinte avansate si spre entitatile dezvoltate care o aplica de milenii.

Din cuprins: Tainuiri versus dezvaluiri • Fiintele intrupate au si corpuri invizibile! • Apropiata lume a sufletelor • Incursiuni in „Lumea de Dincolo” • „Fratii buni” si „fratii rai” din invizibil • Imagini din lumea ingerilor • Aurele colorate • Beneficele emisii invizibile

Din punct de vedere epistemic şi ontologic, “globalizarea”, oricare ar fi sensul ei, s-a produs în detrimentul lumilor relaționale.
În America Latină de astăzi avem probabil cel mai clar caz de luptă între globalizarea neo­liberală (proiectul dreptei), modernizările alternative (proiectul stîngii la nivel de stat) şi crearea unor lumi post/non-capitaliste şi post/non-liberale; aceasta din urmă se bazează pe activarea ontologiilor relaționale și pe o redefinire a autonomiei politice.
Majoritatea discursurilor contemporane despre tranziție postulează o transformare culturală şi instituțională radicală – într-adevăr, o tranziție spre o lume cu totul diferită.
Designul ontologic este o conversație despre aceste posibilități. E vorba de realizarea de „altfel de lumi şi cunoaşteri”, ce vor fi edificate pe baza unor angajamente ontologice diferite, capabile să producă moduri de trai colectiv mai puțin marcate de formele moderniste ale dominației.


Arturo Escobar, născut în Columbia în 1952, e profesor de antropologie la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord. A lucrat la proiectarea unor combinate chimice şi a unor bazine hidrografice, precum şi la Departamentul Național de Planificare al Columbiei. De asemenea, a predat la universități din Argentina, Anglia, Ecuador, Finlanda, Mali, Spania şi Statele Unite. O figură de reputație internațională în antropologie, critica dezvoltării şi ecologia politică, în ultimele două decenii Escobar a colaborat cu organizații şi mişcări sociale afro-columbiene din regiunea Pacificului columbian, în special cu Procesul Comunităților Negre (PCN). Printre cărțile sale amintim: La invención del desarrollo (1996), Territorios de diferencia: Lugar, movimiento, vida, redes (2010), Una minga para el postdesarrollo (2013), Sentipensar con la Tierra: Nuevas lecturas sobre desarrollo, territorio y diferencia (2014).

Studiul de faţă s-a născut din intenţia de a contribui la elucidarea problemei diferenţelor din punctul de vedere al fenomenelor cibernetice (cf. N. Wiener), adică al fenomenelor de circularitate (cf. Șt. Odobleja), numite și de conexiune inversă, adică feed-back, diferențe care există între grai și cânt în privința mecanismelor intime prin care se realizează pe de o parte vorbirea iar pe de alta cântul; două acte fiziologice deosebite între ele, dar în același timp și destul de apropiate. Am restrâns expunerea de față la o prezentare mai mult decât concisă, limitându-mă la strictul necesar teoretic, pentru că intenția a fost una exclusiv pragmatică, aceea de a ajuta tinerii studenți sau cântăreți în rezolvarea dificultăților cu care se confruntă (vezi Ion Piso, The Crisis of the Opera, op. cit.), mai ales într-o vreme în care inflația teoriilor în pedagogia cântului este derutantă și de aceea și descurajantă. Conținutul de idei al acestui „manual” reprezintă rezultatul exercitării profesiei în aproape 100 de Teatre Lirice (Opere) pe o perioadă de o jumătate de secol în trei continente, de la Bolshoi Theatre din Moscova la Metropolitan Opera din New-York, precum și de o experiență de pedagog ce a început la Academia de Muzică de la Cluj încă din anul 1958 (Conferențiar Universitar). (Ion Piso)

Cartea de față subliniază modul în care schimbările climatice au avut loc, dar și ceea ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat, deoarece schimbarea climatică va deveni singura problemă arzătoare. Autorul ne prezintă su ciente dovezi pentru a lua măsuri practice imediate. „Sistemul climatic al Pământului se dovedește a de aproape două ori mai sensibil la poluarea cu CO2 decât este specificat în previziunile pe durata întregului secol din partea IPCC și că a avut deja loc o poluare a atmosferei în urma emisiilor gazelor cu efect de seră sunt suficientă pentru a produce o încălzire a temperaturii cu 2 °C, ce a avut ca urmare crearea unor condiții nemaivăzute pe Pământ de două-trei milioane de ani.“

Teoria selecției naturale a lui Darwin ne explică exact cum sunt păstrate pe parcursul timpului adaptările folositoare. Dar Darwin nu a reușit să își dea seama care este cel mai mare mister al evoluției. După cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, „selecția naturală poate explica supraviețiurea celui mai puternic, dar nu poate explica apariția celui mai puternic“.

Pot mutațiile genetice, care au avut loc într-un interval de 3,8 miliarde de ani, să fie cu adevărat responsabile de apariția aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacității de camuflare și de digerare a lactozei, de fotosinteză și de restul minunilor create de natură? Și, dacă răspunsul este nu, care este mecanismul care explică viteza și eficiența evoluției? În Ce nu știa Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetări pentru a prezenta piesa lipsă din teoria lui Darwin. Folosind tehnologii experimentale și computaționale de neimaginat până acum, el a descoperit că adaptările nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care îi permit naturii să descopere noi molecule și mecanisme într-o fracțiune din timpul necesar unor variații întâmplătoare.

Textul prezentului volum este un fel de "jurnal de font". o relatare, din perspectiva unui observator-participant, asupra procesului de dezbatere a planului-cadru pentru invatamantul gimnazial, desfasurat in 2016. (Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea)

Este greu de închipuit o mai clară, mai cuprinzătoare și mai incitantã trecere în revistă a dovezilor evoluției în biologie decât Lumea ca un mare spectacol. Exemplele vii ale selecției naturale, indiciile oferite de fosile, datele embriologice, analizele geneticii moleculare – toate aceste probe, prezentate de Richard Dawkins cu eleganță și rigoare, constituie demonstrația inatacabilă că statutul evoluționismului e la fel de solid ca statutul oricãrei științe a naturii din zilele noastre.

„Dovezile evoluției se înmulțesc pe zi ce trece și n-au fost niciodatã mai puternice. În același timp și în mod paradoxal, opoziția neinformată este și ea mai puternică decât îmi aduc aminte să fi fost vreodată. Cartea de față reprezintă o trecere în revistă personală a dovezilor care arată că «teoria» evoluției este o realitate la fel de greu de contestat ca orice altă realitate științifică.“ (Richard DAWKINS)

Simplul fapt că existăm este o mare șansă. Suntem rezultatul unei înlănțuiri de evenimente extraordinare și improbabile: mamiferele au avut norocul de a le supraviețui dinozaurilor; un mic grup de primate a sfidat condițiile vitrege și a reușit să supraviețuiască, acum câteva milioane de ani, în savanele Africii; și, nu în ultimul rând, am avut șansa ca părinții noștri să se întâlnească.
Alice Roberts explorează deopotrivă corpul uman și trecutul nostru evolutiv și se folosește de ultimele descoperiri în embriologie și paleontologie pentru a decodifica urmele pe care le-a lăsat evoluția omului atât în fazele prin care trece embrionul, cât și în anatomia corpului adult. Părțile corpului sunt explorate pe rând, pentru a elucida legătura dintre strămoșii noștri și omul modern. Felul în care se dezvoltă părțile corpului încă din uter și funcționarea lor în timpul vieții adulte reflectă istoria speciei umane și sunt calea spre a înțelege locul pe care-l ocupăm în marele arbore al vieții.

„În stilul ei foarte personal, Alice Roberts spune o poveste care ne apropie de strămoșii noștri, de începuturile noastre ca organisme monocelulare – și ni se dezvăluie totodată drept un autor plin de farmec.“ (Richard DAWKINS)

„Personajul principal din poveste ești, de fapt, TU. E vorba despre moștenirea ta evolutivă și despre dezvoltarea ta embrionară, în timpul căreia ai crescut și te-ai schimbat până ai căpătat formă umană. Aceasta e cea mai bună poveste despre creație, fiindcă este adevărată. Și, în plus, e plină de revelații destul de bizare.“ (Alice ROBERTS)

Stele neutronice, gravitație, ani-lumină, expansiunea Universului. Aceștia sunt o parte din termenii cu care astronomia se laudă și care dau bătăi de cap multor oameni ca mine și ca tine. Văzută din depărtare, astronomia pare a fi un domeniu rezervat strict oamenilor cu IQ-ul de peste 300, dar uite care e șmecheria: chiar dacă că nu ți-ai dat masteratul în astrofizică, tot poți să înțelegi lejer o grămadă de lucruri ce țin de Universul în care trăiești. O să te minunezi, o să caști gura, o să uiți să mănânci la cât de captivat o să fii!

Astronomia ne oferă o lecție importantă despre umilință, dar și despre ingeniozitatea și imaginația speciei umane: un maldăr de atomi care încearcă să deslușească Universul. 

Fiind captivat de mic copil de Univers, am vrut să ți-l prezint și să ți-l explic așa cum îl văd eu: de la Big Bang și viețile stelelor până la suișurile și coborâșurile explorării spațiale, am strâns cu entuziasm niște povești numai bune de răsfoit. Ia să vedem…

O investigație științifică pentru înțelegerea și îmbunătățirea capacității minții. "Viitorul minții umane" aduce un subiect rezervat cândva exclusiv domeniului science-fiction într-o realitate nouă și surprinzătoare. Acest tur de forță științific dezvăluie cercetările uimi­toare care se efectuează în laboratoa­rele de top din lumea întreagă – toate bazându-se pe ultimele descoperiri din neuroștiință și fizică – incluzând expe­rimente recente în telepatie, controlul minții, telechinezie și înregistrarea amintirilor și a visurilor.

Lectura acestei cărți este o aventură uimitoare nu doar pentru fanii SF, ci și pentru pasionații de fizică, medicină, neuroștiință, care vor descoperi aici vastele posibilități ale creierului uman.

Michio Kaku este profesor de fizică teoretică la City University din New York. Este cofondator al teoriei corzilor. A mai scris, printre altele, "Dincolo de Einstein" și "Hiperspațiul" – cea mai bună carte de știință a anului 1995 în topurile New York Times și Washington Post.

De același autor, la Editura Trei au apărut "Fizica imposibilului", "Fizica viitorului" și "Lumi paralele".

„Kaku are darul de a explica idei incredibil de complexe într-un limbaj pe care-l poate înțelege și un cititor neavizat." - San Francisco Chronicle

„Aceste lecții au fost scrise pentru cei care știu puțin sau nu știu nimic despre știința modernă. Împreună, ele oferă o privire de ansamblu concentrată asupra celor mai fascinante aspecte ale marii revoluții săvârșite în fizică în secolul XX și ale întrebărilor și misterelor pe care această revoluție le-a adus la lumină. Căci știința ne arată nu doar cum să înțelegem mai bine lumea, dar și cât de vastă e dimensiunea a ceea ce încă nu cunoaștem.“ (Carlo ROVELLI)

Din Cuprins:

◊ Cum se face o literatura prin ideea de geniu
◊ Tehnicile spontaneitatii
◊ In cautarea poporului de poeti. Literatura si demografie
◊ O arheologie a pasiunilor colective
◊ Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vietii de scriitor
◊ Geniile de dinaintea geniului

Perfect sincronizat cu reflectia teoretica occidentala, autorul acestei carti stie sa citeasca documentele cu un ochi proaspat si netulburat de prejudecati, ceea ce-l ajuta sa descopere idei noi si provocatoare chiar si in acele texte clasice la care recurgem automat, fara sa gandim, ca la niste citate investite simbolic cu autoritate de o intreaga traditie exegetica. E vorba de traditia criticii noastre estetizante, de care Adrian Tudurachi se delimiteaza ironic ori de cate ori se iveste prilejul, revendicandu-se in schimb, dar numai ca punct de pornire metodologic, de la scoala de sociologie literara a lui Paul Cornea. Resuscitata la un diapazon cultural infinit mai complex si mai subtil decat marxismul de odini-oara, perspectiva sociologica pe care ne-o propune acum autorul transforma studiul de fata intr-o minutioasa opera de arheologie culturala, menita a reconstitui geneza acelor concepte si idei-cheie (geniul, imitatia, folclorul etc.) invocate ori de cate ori suntem nevoiti sa ne referim la procesul de constituire si de modernizare a literaturii noastre nationale. 
Antonio Patras 
Cartea lui Adrian Tudurachi rastoarna perspectiva curenta asupra ideii de geniu si asaza intreaga discutie intr-o logica a economicului si a cantitatii surprinzatoare la prima vedere, dar atent si riguros motivata. Povestea aparitiei culturii noastre literare spusa prin figura multipla a genialitatii are de ce sa captiveze cititorul de azi si sa-l scoata din locurile comune vehiculate de manuale si istorii literare. – Oana Fotache

„Dr. Moalem spune povești fascinante astfel încât cititorii să înțeleagă ușor complexitatea științei moderne a geneticii.“ Dr. Temple Grandin, autorul cărților "The Autistic Brain" și "Thinking in Pictures".

O carte revoluționară, care va transforma ceea ce înțelegem despre noi înșine și despre familiile noastre, dezvăluind că tot ce credeam că știm despre genetică este greșit:

* genele nu sunt fixe;

* trăsăturile pe care le moștenim nu sunt de nemodificat;

* comportamentul nostru poate afecta modul în care genele sunt transmise copiilor noștri.

Am fost învățați că nu prea avem de ales în privința a ceea ce primim sau ceea ce transmitem mai departe, pentru că moștenirea noastră genetică a fost fixată în momentul în care părinții ne-au conceput. Greșit! Genele noastre sunt dinamice, unele se activează, altele se dezactivează, ca răspuns la ceea ce facem, vedem și simțim. Și toate aceste lucruri se pot schimba, ceea ce înseamnă că și noi ne putem schimba. Genetic.

Cartea aceasta este un ghid pentru această schimbare. Nu mai suntem nevoiți să ne mulțumim cu ceea ce ne-a fost dat. Putem să ne scriem singuri istoria!

Dr. Sharon Moalem este medic și cercetător științific renumit, autor al unor bestselleruri New York Times ("Survival of the Sickest" și "How Sex Works"). Cercetările și scrierile sale combină medicina, genetica, istoria și biologia pentru a explica în modalități noi și fascinante felul în care funcționează corpul uman. Cărțile lui au fost traduse în peste 30 de limbi.

Situat sub semnul concepției actuale despre creație și receptare, despre literatură și lectură, studiul Alinei Pamfil configurează o nouă didactică a literaturii, o didactică a secolului XXI, concepută ca spațiu de reflecție și de acțiune dedicat, în principal, dezvoltării personale a elevului. Ora de literatură trebuie să depășească astăzi analiza tehnică, interesată prioritar de forme, de structuri și de tropi, și să (re)descopere înțelegerea și interpretarea plurală a discursului literar, ca discurs complex despre lume și despre condiția umană. Scrise și argumentate impecabil, perspectivele deschise de Alina Pamfil sunt generoase și restituie profesorului de română bucuria de a media una dintre cele mai frumoase întâlniri: întâlnirea liceenilor cu literatura.

Alina Pamfil este profesoară la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde predă didactica limbii și literaturii române. Volumul de față continuă seria inovatoare deschisă de studiile sale Limba și literatura română în școala primară. Perspective complementare și Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, întregind panorama unei cercetări coerente și substanțiale, dedicate celor trei trepte de școlaritate (primar, gimnaziu și liceu). 

Ce îi deosebește pe marii savanți de ceilalți oameni de știință nu sunt doar succesele, ci și eșecurile. Darwin, Kelvin, Pauling, Hoyle și Einstein au comis „gafe strălucite“, nu simple erori, pentru că în spatele lor se ascund probleme care au împins cunoașterea „cu spatele la perete“, iar de aici au apărut noi perspective asupra lumii. Cartea lui Mario Livio dezvăluie momente critice din istoria științei și ne apropie de figurile marilor savanți – oameni, și ei, supuși fatalmente greșelii.

„În pofida gafelor, și poate chiar datorită lor, cele cinci personalități pe care le-am urmărit și prezentat în această carte nu numai că au revoluționat domeniile lor științifice, dar sunt și autorii unor creații intelectuale cu adevărat mărețe. Spre deosebire de numeroase contribuții științifice care se adresează doar profesioniștilor din cadrul aceleiași discipline, operele acestor maeștri au depășit granițele dintre știință și cultura generală.“ (Mario LIVIO)

Îmbarcă-te într-o călătorie prin sistemul solar şi aventurează-te spre stele şi dincolo de ele în această enciclopedie spectaculos ilustrată a universului nostru.

- Peste 70 de desene originale, special realizate, inclusiv imagini ale planetei nou descoperite lângă Alfa Centauri şi care ar putea găzdui viaţă
- Extraordinare imagini fotografice ale inelelor lui Saturn, sateliților lui Jupiter şi stelelor din cosmos
- Texte incitante, cu explicaţii clare şi fascinante, despre cele mai recente şi mai mari descoperiri astronomice, de la materia întunecată la suprafaţa lui Marte
- Un tur al sistemului nostru solar, cu cele 13 planete
- Informaţii suplimentare şi un tabel cronologic al extraordinarelor descoperiri din istoria astronomiei
- Un tabel cronologic al vârstei universului şi poziţia noastră în cadrul acestuia
- Sfaturi privind observaţiile astronomice – inclusiv desene reprezentând un binoclu, care îți vor indica unde şi cum să privești pentru a vizualiza incredibilul decor spaţial

Enciclopedia spaţiului te va uimi, prezentându-ți tot ce vrei să ştii despre univers, şi te va inspira să descoperi mai multe!

Procese stranii si comportamente ilogice, fascinatie fara margini si memorie egoista. Creierul, falsificatorul de amintiri si marele maestru al combinatiilor.

Darul memoriei, pastrati chitanta • Cum regleaza creierul corpul… si de obicei o face lata • Frica: nimic de care sa ne temem • Personalitatea: un concept dificil, complex si derutant.

Preoti, profeti barzi sau vrajitori? O intrebare la care cercetatorii rolului social si spiritual jucat de druizi in istoria celta nu au aflat inca raspuns. La fel, despre religia vechilor celti s-au propus explicatii controversate. Cartea de fata incearca sa puna in evidenta teoriile cele mai coerente, sustinute de faptele istoriei si de documentele arheologice. Dan Grigorescu