Cărți

Această carte este o explorare a Pământului de altădată, a schimbărilor care au apărut pe parcursul istoriei sale și a modalităților pe care viața le-a găsit pentru a se adapta – sau nu. Ne poartă din savanele Kenyei în Pliocen, unde vedem cum un piton alungă un grup de australopiteci într-un copac acacia, către o faleză care domină întinderile de sare a ceea ce ar fi bazinul mediteraneean în Miocen, până în pădurile tropicale ale Antarcticii în Eocen și în mlaștinile Australiei în Edicaran, unde întrezărim primele urme de viață microbiană.

Învață arta de a-ți folosi emoțiile mereu în favoarea ta! Revoluția emoțiilor este cartea care distruge toate miturile și paradigmele vechi despre emoții și prezintă noua știință a sentimentelor. Cu ajutorul ei vei descoperi ce profil emoțional ai, îți vei înțelege emoțiile în profunzime și vei învăța arta de a le controla și folosi în favoarea ta!

Fara egal ca amploare, universul analizeaza fiecare aspect al cosmosului, de la Big BPng la planetele din sistemul nostru solar si de dincolo de el. Profiluri detaliate si ilustratii fascinante - alaturi de ultimele imagini transmise de sonde spatiale sl de telescoape - ne ofera cel mai complex tur al universului. Accesibila si cu autoritate, aceasta noua editie include ultimele echipamente pentru astronomi amatori si cele mai interesante descoperiri din astronomie. Harti complete si actualizate arata cerul noptii asa cum este vazut din toate partile lumii si in orice moment al anului.

Richard Feynman a fost figura cea mai pregnantă a fizicii din a doua jumătate a secolului XX; a devenit un simbol al ştiinţei, aşa cum fusese Einstein la începutul secolului. Celebritatea lui Feynman se explică prin contribuţiile sale fundamentale la dezvoltarea fizicii teoretice, prin capacitatea de a sesiza esenţialul în probleme ţinând de un spectru formidabil de larg – informatică, inginerie, biologie –, prin talentul de a explica simplu şi neconvenţional lucruri care pentru alţii rămân de nepătruns şi, nu în ultimul rând, prin forţa magnetică a personalităţii sale.Urmărind biografia ştiinţifică a lui Feynman, Omul cuantic spune povestea fizicii din a doua jumătate a secolului XX, de la crearea electrodinamicii cuantice până la intrarea în scenă a cuarcilor. În cartea lui Lawrence Krauss, aventurile cercetărilor lui Feynman se împletesc cu aventurile vieţii sale nonconformiste, dominată de refuzul tranşant de a urma cărările bătătorite.

După 150 de ani, teoria evoluţiei prin selecţie naturală continuă să lase iluzia că e uşor de înţeles – şi în genere e greşit înţeleasă, ba chiar e încă respinsă de un număr surprinzător de mare de oameni, în ciuda dovezilor zdrobitoare în favoarea ei care s-au adunat de la Darwin încoace. În „Ceasornicarul orb” Richard Dawkins îşi asumă sarcina de a explica în detaliu pentru publicul larg tot ce pare la prima vedere imposibil de explicat pe cale naturală: apariţia primelor forme de viaţă pe Pământ, dezvoltarea organelor complexe cum sunt ochii sau aripile, aşa-zisele "verigi lipsă“ despre care vorbesc paleontologii, precum şi numeroase aspecte stranii ale lumii vii. Cheia explicaţiilor lui Dawkins e înţelegerea corectă a caracterului treptat, pas cu pas, al evoluţiei şi a raportului dintre întâmplare (mutaţia genetică) şi determinism (selecţia naturală). „Ceasornicarul orb” e o demonstraţie de forţă intelectuală care îşi are locul, alături de Originea speciilor, între marile cărţi de biologie.

In 1992, satelitul COBE a trimis spre Pamant date legate de radiatia cosmica de fond, iar acestea au fost transformate in imagini ce au facut repede inconjurul lumii. Era cea mai veche marturie privind universul nostru, "semnatura lui Dumnezeu", care scotea in evidenta infime variatii ale densitatii materiei din universul timpuriu - germenii galaxiilor si stelelor, in ultima instanta semintele din care am aparut si noi. Aceasta descoperire, considerata una dintre cele mai mari din toate timpurile, venea sa certifice valabilitatea modelului big bang: universul nu e etern si imuabil, ci s-a nascut dintr-o explozie si se afla in expansiune.

In „Big Bang”, Simon Singh scrie istoria ideilor si modelelor pe care ni le-am faurit despre univers, de la desprinderea stiintei de religie si mit pana in prezentul cercetarilor prin sateliti. Copernic, Galilei, Einstein, Hubble, Gamow sau Hoyle sunt personajele unei povesti pasionante la care participam si cu mintea, si cu sufletul. Insa dincolo de povestire, admirabil construita, in cartea lui Singh gasim analiza fina a insasi conditiei cunoasterii stiintifice.

Coboara in apele oceanului si vei intalni curand forme de viata care iti vor parea cum nu se poate mai straine: bureti-de-mare, corali moi si viermi cu aspect de flori, ale caror corpuri inradacinate si geometrii complicate amintesc mai degraba de viata vegetala decat de orice ar putea fi recunoscut drept animal. Si totusi aceste creaturi sunt verii nostri. Ca membri egali ai regnului animal - ca metazoare -, ele ne pot spune multe despre originile evolutive nu doar ale organismelor, ci si ale mintilor noastre.

Specialistul in biologie moleculara Nicklas Brendborg ne invita intr-o calatorie prin cele mai indepartate colturi ale globului si prin cele mai recente cercetari, oferindu-ne astfel ocazia sa exploram tot ceea ce lumea naturala si stiinta au sa ne ofere despre misterul imbatranirii.

Daniel Tammet este unic printre oamenii care se confruntă cu dificultăți din spectrul autist în sensul în care este capabil să trăiască independent și să ne explice ce se întâmplă în mintea sa.

Vede numerele sub forma unor forme, culori sau texturi și poate efectua calcule matematice complexe în minte. Poate învăța o limbă străină de le zero în doar o saptămână. A fost diagnosticat cu sindromul savantului, o condiție extrem de rară care îi conferă puteri mentale extraordinare, precum cele portretizate de Dustin Hoffman în filmul Rain Man.

„Născut într-o zi albastră” este o carte fascinantă și plină de inspirație care explorează ce înseamnă să fii special și ne oferă insight-uri despre ce anume ne face pe toți umani – și anume mințile noastre.

Testosteronul este prezent în sângele nostru în cantități infime. Ambele sexe îl produc, dar bărbații au de zece sau chiar de douăzeci de ori mai mult decât femeile.

În ciuda prezenței sale fizice nesubstanțiale, testosteronul a reușit să își facă o reputație substanțială, fiind ca soarele printre stele când vine vorba de celelalte substanțe chimice ale corpului.

Un exemplu de investigaţie jurnalistică, o călătorie incitantă şi un apel la acţiune înainte ca lumea noastră dependentă de internet să ne scape de sub control. Într-un stil captivant, aproape cinematografic, suntem înştiinţaţi că lumea se află în plin război cibernetic şi că, indiferent cât de sigur este seiful în care ne păstrăm secretele, va exista întotdeauna cineva care va putea să îl spargă. O poveste adevărată şi bine documentată despre hackeri, mercenari cu chip neştiut, arme digitale de distrugere în masă şi agenţii guvernamentale clandestine. Dar şi un avertisment că, fără îndoială, consecinţele ar putea fi înfricoşătoare. Pentru toate aceste dezvăluiri, cartea a primit premiul Business Book of the Year în anul 2021.

Spatiul Cosmic pe langa o multime de distractie, ajuta copiii sa descopere carte cu carte spatiul cosmic si explorarea acestuia. Soarele, planetele, alte corpuri ceresti, rachete, nave spatiale si multe alte lucruri interesante.

Trăim în cea mai prosperă dintre epocile istoriei umane și, cu toate acestea, suntem neliniștiți, divizați și nefericiți. Bogăția și confortul sunt fără egal, dar peisajul nostru politic este agitat, iar ratele suicidului, ale bolilor cronice și ale singurătății continuă să bată record după record. Cum explicăm prăpastia dintre aceste adevăruri? Și cum ar trebui să răspundem?

În ultimii 50 de ani, copacii pădurii boreale s-au mutat tot mai spre nord. Granița pădurii ne poartă de-a lungul acestei linii critice a planetei noastre în curs de încălzire, din Norvegia spre Siberia, din Alaska spre Groenlanda și din Canada spre Suedia, pentru a ne face cunoștință cu oameni de știință, locuitori ai acestor zone și copaci care se confruntă cu schimbări geologice uriașe.

Este o călătorie care ne umple de uluire și teamă în fața creativității și rezistenței incredibile a acestor specii și a misterioaselor preschimbări ale pădurii de care depinde existența noastră. Reportajul sclipitor se amestecă cu ultimele noutăți științifice – Granița pădurii este o poveste despre ceea ce ar putea să fie în curând ultima pădure rămasă și ce ar însemna asta pentru viața pe pământ.

Ajuns la această linie a copacilor, Rawlence asistă la impactul tot mai accelerat al schimbărilor climatice și la urmările devastatoare ale colonialismului și capitalismului. Dar găsește și motive de speranță. Ființele umane sunt creaturi ale pădurii; au evoluat întotdeauna împreună cu copacii. Cartea de față, bazată pe o cercetare riguroasă și scrisă minunat, se întreabă unde ne poate duce această co-evoluție.

Cuvânt înainte de Constantin Vică

Primul val al tehnologiilor informației a amplificat puterea de calcul și memoria, iar al doilea a redefinit relațiile umane și comunitățile. Astăzi, valul inteligenței artificiale încredințează algoritmilor decizii ce țin de bine și de rău, de viață și de moarte, de la armată și medicină la școli, trafic urban sau credite bancare. Creatori, dar și supuși ai algoritmilor, vom putea rămâne oare stăpâni ai propriei sorți? Sau vom deveni sclavi ai unei tehnologii tot mai greu de înțeles, chiar și pentru creatorii săi? Răzvan Rughiniș examinează noua societate digitală cu ochiul inginerului în calculatoare și cu lupa eticii aplicate, oferindu-ne un ghid care să ne ajute să navigăm prin noua societate digitală și, deopotrivă, să apărăm demnitatea umană în întâlnirea cu tehnologia.

„Într-o lume marcată profund de instaurarea unei noi stăpâniri a datelor și cârmuită de o nouă aristocrație a algoritmilor, într-o lume în care riscăm ca un nou tip de guvernanță să ne inducă sentimentul de rătăcire al propriilor noastre urme digitale prin meandrele Big Data, într-o lume în care dorințele noastre nu vor mai fi un mister, decât, poate, pentru noi înșine, cartea profesorului Răzvan Rughiniș reprezintă un adevărat tratat despre înțelepciunea spațiului digital.“ — Prof. univ. dr. ROMIȚĂ IUCU, președintele Consiliului de Orientare și Analiză Strategică al Universității din București

De cele mai multe ori cunoașterea științifică se lărgește evoluând treptat, din aproape în aproape, dar există și momente de magie, când, fără ajutorul observațiilor sau al dovezilor experimentale, minți strălucite ajung să facă predicții care plonjează adânc în necunoscut, stârnind stupoarea comunității științifice. Așa s-a întâmplat când Le Verrier a dedus nu doar existența planetei Neptun, ci și locul ei pe firmament, când Maxwell sau Dirac au găsit celebrele lor ecuații, când Pauli a prezis existența neutrinului ori când Higgs a identificat mecanismul prin care particulele elementare capătă masă. Toate acestea au fost cu putință grație curajului inte­lectual al acelor magicieni care au crezut ferm în capacitatea matematicii de a descrie realitatea fizică.

Știind să creeze suspans ca un autor de romane polițiste, Marcus Chown spune în „Magicienii” povestea acestor descoperiri uimitoare urmărind în paralel peripețiile teoreticienilor care au făcut predicțiile și cele ale experimentatorilor care, uneori multe decenii mai târziu, le-au confirmat. Pe lângă faptul că e o lectură captivantă, cartea lui Chown prezintă într-o manieră clară și accesibilă noțiuni subtile de fizică fundamentală și marile probleme rămase încă nerezolvate.

12 experimente care au schimbat lumea Uluitoarea poveste a fizicii secolului XX, relatata prin intermediul a 12 experimente revolutionare! Cum a reusit o foita de aur sa schimbe cu totul imaginea noastra despre atomi? Ce rol a jucat balonul cu aer cald in descoperirea radiatiei cosmice? Cum au contribuit la inventarea World Wide Web-ului experimentele premergatoare punerii in functiune a acceleratorului Large Hadron Collider?

Lui Lee Smolin, fără îndoială, nu-i lipsește nici curajul intelectual, nici creativitatea. Dacă mulți fizicieni (între care Carlo Rovelli) consideră că la nivel fundamental timpul nu există, că apare abia la scara experienței noastre, Smolin se situează pe poziția opusă. Pentru el, timpul e singurul lucru real, iar la această idee ajunge pornind de la cosmologie – în încercarea de a găsi legile fizicii care se aplică întregului univers, nu numai unei părți a lui bine delimitate. Smolin crede că legile fizicii evoluează în timp, urmând un tipar asemănător evoluției din biologie. În șirul raționamentelor sale, se încumetă să conteste valabilitatea teoriei relativității la scara întregului univers și, în privința mecanicii cuantice, să adopte o perspectivă care se abate de la interpretările standard. Ca o contrapondere însă la caracterul profund speculativ al ideilor lui, Smolin e permanent preocupat de posibilitatea ca ele să fie efectiv testate, iar problemele pe care le pune țin deopotrivă de fizică și de filozofie. „Timpul renăscut” este una dintre cele mai incitante cărți de știință apărute în ultimele decenii.

Cum au apărut universul, materia, viața și mintea noastră? Ce destin vor avea toate acestea la scara timpului cosmic? Avem liber-arbitru? Care e raportul dintre conștiință și lumea neînsuflețită guvernată de legile fizicii? Și ce sens putem da existenței noastre?

Acestea sunt problemele pe care Brian Greene le abordează în „Până la sfârșitul timpului” pornind de la cunoștințe ferm ancorate, cum e principiul al doilea al termodinamicii, sau urmărind ipoteze plauzibile de la granițele științei actuale. Rezultatul e descrierea fascinantă și copleșitoare a unor evenimente care se pot produce la scări imense ale timpului și care pun în discuție esența condiției umane. Atât știința, cât și filozofia, credința sau artele sunt invocate de Brian Greene pentru a defini locul și rostul nostru în univers.

Acum 165 de milioane de ani s-a născut ritmul.

Acum 66 de milioane de ani a apărut prima melodie.

Acum 40 de mii de ani Homo sapiens a creat primul instrument muzical.

Astăzi, muzica ne umple viețile. Modul în care am creat-o, interpretat-o și ascultat-o în decursul istoriei ne-a definit ca specie și ne-a ajutat să înțelegem cine suntem. Totuși, ea este o parte neglijată a poveștii originii noastre, de aceea Omul muzical ne poartă într-o călătorie palpitantă care explorează legătura foarte strânsă dintre oameni și muzică.

Recurgând la informații din numeroase discipline, muzicologul de renume internațional Michael Spitzer construiește o istorie universală a muzicii, analizând rolul acesteia în viața noastră de zi cu zi, în istoria lumii, precum și de-a lungul evoluției, de la insecte la maimuțe, de la oameni la inteligența artificială.

Volumul de față demonstrează convingător că muzica este una dintre creațiile cele mai importante ale omului.

Autor laureat al Premiului Nobel

Cuvânt înainte de Christopher Nolan

Spre deosebire de cazul altor producții SF, s-a dorit de la bun început ca filmul Interstellar să aibă o bază științifică reală. Ca atare, alături de regizorul Christopher Nolan s-a aflat Kip Thorne, unul dintre marii fizicieni ai zilelor noastre, pentru a găsi explicații – uneori perfect riguroase, alteori ipotetice – ale elementelor fantastice din scenariu și pentru a modifica povestea așa încât să rămână în limitele plauzibilului.

Sarcina, deloc simplă, i-a oferit lui Kip Thorne prilejul să ia în considerare ipoteze îndrăznețe privind subiecte cum sunt găurile negre, găurile de vierme sau călătoria în timp. Știința din filmul Interstellar condensează, pe înțelesul publicului larg, rezultatele acestor cercetări. Pe de o parte, dezvăluie ce se află în spatele unor scene din film, pe de alta, reprezintă o introducere intuitivă, bogat argumentată vizual, în cosmologie și astrofizică. Este, în ultimă instanță, o superbă împletire între arta cinematografică și știință.

O explorare fascinantă a modului complex în care ne aducem aminte, a motivelor pentru care uităm și a felului în care ne putem proteja memoria

Ai intrat vreodată în panică pentru că nu-ți aminteai numele actorului din filmul văzut doar cu o săptămână înainte? Te-ai dus într-o cameră, dar ai uitat de ce? Dacă ai peste 40 de ani, probabil că nu ți se pare amuzant; poate crezi că sunt semne de Alzheimer sau demență. Însă pentru cei mai mulți dintre noi, este absolut normal. Memoria e departe de a fi perfectă, iar uitarea face parte din natura umană.

În „Ține minte”, Lisa Genova analizează cum se formează amintirile și cum le regăsești, cum le pierzi temporar sau pentru totdeauna și de ce unele sunt create doar pentru câteva clipe, iar altele durează o viață. Vei înțelege limbajul și funcționarea memoriei, punctele ei forte incredibile și slăbiciunile înnebunitoare, vulnerabilitățile naturale și superputerile ei latente. Iar asta îți poate schimba viața.

Sentimente, stări de spirit, plăceri, dureri, pasiuni, senzații, dorințe, adică emoții.

Există atâtea definiții diferite ale emoțiilor câți cercetători sunt. Și chiar mai multe, deoarece oamenii se răzgândesc.

O călătorie incredibilă de descoperire, de la originile vieții până la capătul universului.

De ce nu putem gândi ca lumea când ne e foame?

Care e treaba cu coșmarurile?

De ce nu putem uita amintirile dezagreabile?

Cum ar fi viața fără emoții?

De ce ne urmăm instinctul?

De ce e așa de greu să ne oprim din setea de știri catastrofale?

De ce viața era mai adevărată altădată?

„Poți învinge orice frică dacă îți pui asta în minte. Amintește-ți, frica nu există nicăieri decât în mintea ta.“ DALE CARNEGIE

 „Nu interesează pe nimeni cât de multe știi, ci cât de mult îți pasă.“ THEODORE ROOSEVELT

 „Cea mai evidentă ignoranță este, desigur, cea care se împăunează. Nu știm pentru că nu vrem să știm!“ ALDOUS HUXLEY

 „Un om poate stăpâni ceea ce fac alții, dar niciodată ce simt alții.“ GUSTAVE FLAUB

La început, Pământul era un loc străin și neprimitor — aflat într-un flux chimic constant, acoperit cu mări învolburate și care își croia relieful prin erupții vulcanice neîntrerupte. În mijlocul acestui haos, a luat naștere viața. Primele organisme vii nu erau decât niște membrane întinse peste golurile microscopice din roci, unde jeturi fierbinți de apă bogată în minerale țâșneau din crăpăturile de pe fundul oceanului. Aceste oaze de ordine au rafinat treptat generarea de energie, folosind-o pentru a crea mici bule, ca niște mici pumni încleștați, sfidători, împotriva lumii lipsite de viață. Viața pe această planetă a continuat aproape în același fel vreme de milenii, adaptându-se practic la fiecare eșec cu care organismele vii s-au confruntat și cunoscând o înflorire uimitoare, de la acele începuturi timide și până la povestea palpitantă și de necrezut a apariției omului.

Elocința sardinei este o carte despre natură extraordinară – informativă, captivantă și accesibilă, scrisă dintr-un unghi personal, despre un subiect care a fascinat omenirea dintotdeauna și își păstrează și acum misterul: oceanul, viața acvatică. 

De la Moartea Neagra la COVID-19, pandemiile au modelat si remodelat societatea umana. Stiinta si istoria ne pot oferi o perspectiva asupra a doua intrebari de o importanta capitala: "De ce mai avem pandemii?" si "Cum le putem supravietui?"

Cum a fost posibil ca, în doar 50 de ani, o idee academică obscură să deschidă calea spre Holocaust? Inspirat de ideile despre evoluție ale lui Darwin, conceptul de purificare a rasei prin eugenie a apărut în Anglia victoriană și s-a răspândit rapid în America, unde a fost adoptat de președinți, finanțat de magnații monopolurilor din Epoca de Aur și oficializat prin legi americane rasiste, devenite apoi piatra de temelie ideologică a celui de-al Treilea Reich. În ciuda acestei moșteniri oribile, eugenia trăiește și prosperă până în zilele noastre, întipărită în limba și cultura noastră, și are ecouri tulburătoare în discuțiile despre tehnicile moderne de editare genetică.

„Cu referire la o configurație pe care o socotesc exemplară pentru ceea ce numesc filozofia cercetătorului, și anume înțelegerea fizicii cuantelor elaborată cu precădere de Niels Bohr și Werner Heisenberg, numită și interpretarea de la Copenhaga, voi urmări câteva obiective strâns legate între ele. Unul dintre ele este de a arăta că ceea ce distinge fizica cuantelor ca atare de înțelegerea fizicii cuantelor este ceea ce desparte o realizare majoră a cercetării de reflecții asupra semnificației acesteia. Distincția este aceea dintre o contribuție științifică și una de natură filozofică. Un alt obiectiv pe care l‑am urmărit este de a arăta că filozofia cercetătorului și filozofia convențională a științei reprezintă două niveluri distincte ale discuției filozofice. Între filozofia generală a științei și interpretarea de la Copenhaga a fizicii cuantelor au existat, desigur, anumite interferențe. Fizicienii teoreticieni care au fost activi în elaborarea și apărarea acestei inter­pretări au avut anumite lecturi filozofice și, desigur, contacte cu filozofi ai științei. Voi susține însă că influența orientărilor din filozofia generală a științei asupra interpretării de la Copenhaga a fost mult mai slabă decât au presupus mulți autori care au discutat această temă.“ — MIRCEA FLONTA

John von Neumann a fost un matematician de referință al secolului al XX-lea și una dintre cele mai riguroase minți care s-au aplecat vreodată asupra organizării computaționale a creierului. Această carte clasică, ultima pe care a scris-o și publicată postum, prezintă o comparație sofisticată, deschizătoare de drumuri la momentul apariției sale și totodată vizionară dacă ne gândim la accelerarea tehnologiei de la von Neumann încoace, până la inteligența artificială, al cărei precursor autorul poate fi considerat.

Scrisă inițial pentru Prelegerile Silliman de la Yale, lucrarea face o analogie între mașinile de calcul și creierul uman. Expunerea punctelor de vedere ale lui John von Neumann asupra inteligenței mașinii și a celei biologice este de o claritate și o precizie fără precedent. Concluzia? Creierul funcționează atât digital, cât și analogic, dar are și propriul limbaj statistic, diferit de cel al calculatoarelor construite de om.